Sfaturile unei doamne de 90 de ani

De recitit o dată pe săptămână

„Când am dorit să sărbătoresc 45 de ani împliniți, am publicat 45 de lecții din viață. Acum împlinesc 90 de ani, și public din nou această listă.” (Annemarie Anne Marie)

  1. Viața nu este sinceră și corectă cu noi, dar totuși e bine să o trăiești.
  2. Dacă te îndoiești, mai fă un pas înainte.
  3. Viața e prea scurtă pentru a o cheltui pe ură.
  4. Munca nu va veni să te ajute când vei fi bolnav, asta o pot face părinții, copiii și prietenii. Păzește aceste relații.
  5. Dacă ai datorii sau credite, achită-le regulat în fiecare lună.
  6. Nu este important să câștigi în fiecare dialog. Poți alege a fi sau a nu fi de acord.
  7. Plânge alături de cineva, asta mai bine tratează decât când plângi în singurătate.
  8. Uneori se întâmplă să te superi pe Dumnezeu, dar el te poate ierta.
  9. Economisește bani pentru bătrânețe din primul salariu.
  10. Te poți opune la orice, dar când vine vorba de ciocolată, nu se merită.
  11. Smerește-te cu trecutul tău, și el nu te va mai ține în urmă.
  12. Este în regulă să îți dai voie să plângi în preajma copiilor tăi.
  13. Nu compara viața ta cu a altuia, nu ai de unde să știi prin ce experiențe trece cineva.
  14. Dacă relațiile trebuie să fie tainice, atunci tu, în astfel de relații, nu trebuie să participi.
  15. Totul se poate schimba cât ai zice pește. Dar nu te îngrijora: Dumnezeu va avea grijă de tine.
  16. Respirați adânc. Asta calmează creierul (liniștește-ți gândurile).
  17. Scapă de toate, care nu pot fi utile, frumoase sau amuzante.
  18. Ceea ce nu te omoară, te face mai puternică.
  19. Niciodată nu este târziu să ai o copilărie frumoasă. Dar a doua copilărie depinde doar de tine.
  20. Când vine momentul să mergi pe calea pe care într-adevăr o iubești în această viață, să nu spui NU.
  21. Aprinde lumânări, folosește lenjerie de pat calitativă, poartă lenjerie intimă frumoasă. Nu păstra nimic pentru ocazii speciale. Ocazia specială este azi.
  22. Pregătește-te mai bine decât este nevoie, dar pe urmă fie ce-o fi.
  23. Fii excentrică acum. Nu aștepta bătrânețea ca să porți haine în culori aprinse.
  24. Cel mai important organ sexual este creierul.
  25. Nimeni, în afară de tine, nu este responsabil pentru fericirea ta.
  26. Orice s-ar întâmpla, oricât de urât te-ai simți – întreabă-te: Va fi oare asta important peste 5 ani?
  27. Întotdeauna alege viața.
  28. Iartă-le pe toate și pe toți.
  29. Nu trebuie să te preocupe ce cred alții despre tine.
  30. Timpul le vindecă pe toate, oferă-i timpului timp.
  31. Indiferent dacă situația e bună sau rea, ea se va schimba.
  32. Nu te lua în serios. Nimeni nu o face.
  33. Crede în minuni.
  34. Dumnezeu te iubește pentru că El e Dumnezeu și nu pentru că ai făcut ceva ori nu.
  35. Nu este nevoie să studiezi viața. Tu apari în ea și faci atât cât reușești.
  36. Să îmbătrânești e cea mai bună alternativă decât să mori tânăr.
  37. Copiii tăi au un singur viitor.
  38. Numai acele lucruri/oameni/experiențe pentru care ai simțit iubire au sens în cele din urmă.
  39. Mergi la plimbare în fiecare zi, minunile se întâmplă oriunde.
  40. Dacă am aduna toate problemele noastre și le-am compara cu ale altcuiva, le-am prefera, totuși, pe ale noastre.
  41. Invidia e risipă de timp, tu ai deja tot ce ai nevoie.
  42. De fapt, tot ce e mai bun ne așteaptă în viitor.
  43. Nu contează cum te simți, ridică-te, îmbracă-te și ieși în lume.
  44. Cedează.
  45. Cu toate că viața nu e ambalată într-o cutiuță frumoasă, e totuși un cadou.

Sursa: eustiu.com

 

Lecția fricii

Majoritatea evenimentelor vieții survin pe neașteptate. Frica nu oprește moartea, ea este un obstacol în calea vieții. Chiar dacă este dificil de recunoscut, noi consacrăm o mare parte din existența noastră în gestionarea angoaselor noastre și a efectelor acestora. Frica este o umbră care blochează totul: viața noastră amoroasă, sentimentele adevărate, fericirea noastră, ființa noastră profundă.

Un copil, crescut într-o familie adoptivă, era victimă a maltratării. Serviciile sociale l-au anunțat că el va merge în curând într-o casă magnifică unde noii lui părinți îl așteptau, plini de afecțiune. Va avea propria lui cameră și chiar un televizor. Cu toate acestea, aflând noutatea, copilul a început să plângă, pradă unei obsesii incontrolabile. El se obișnuise cu situația lui. Oricât de dureroasă era, situația i-a devenit familiară. Noua casă, pe de altă parte, era plină de pericole necunoscute. Trăise în neliniște de atâta timp încât nu mai putea concepe viața fără aceasta.

Noi toți suntem asemenea acestui copil. Crescuți în angoasă, nu ne imaginăm decât un viitor marcat de teamă. Societatea noastră trăiește din frică. Priviți titlurile informațiilor de seară de la televizor: „Elementele pe care le consumați sunt periculoase!”, „Îmbrăcămintea copilului vostru prezintă riscuri pentru sănătatea lui!”, „Vacanțele ar putea să vă fie fatale în acest an – un reportaj special la jurnalul de la orele 20!”

Cu toate acestea, dintre evenimentele de care ne temem, câte oare se vor produce în realitate? Adevărul este că, corelația dintre ceea ce ne temem și ceea ce ni se întâmplă efectiv este foarte slabă. Realitatea este că alimentația noastră este în general sănătoasă, că îmbrăcămintea copiilor noștri nu vor lua în mod subit foc, și că vacanțele noastre vor fi în general foarte agreabile.

Cu toate acestea, existența noastră este în general guvernată de frică. Companiile de asigurări mizează pe faptul că majoritatea evenimentelor de care ne temem nu se întâmplă niciodată. Cu acest joc, ele câștigă în fiecare an milioane de dolari. Nu este vorba de a renunța la asigurări. Problema este următoarea: există mari șanse să petreceți momente minunate practicând sportul vostru favorit. Aveți probabilități bune de a supraviețui în lumea afacerilor, și chiar a prospera, în pofida tuturor riscurilor și a erorilor. Este foarte probabil să întâlniți oameni simpatici în cursul seratelor fermecătoare.

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor trăiesc ca și cum jocurile ar fi fost făcute dinainte contra lor. Una dintre cele mai mari provocări căreia trebuie să-i facem față este de a încerca să surmontăm aceste temeri. Viața ne oferă nenumărate oportunități, și nouă ne revine să beneficiem de un număr cât mai mare dintre ele.

Elisabeta Lecons (traducere: Viorica Junc)

Așa doctor mai zic și eu!

Dr. Paulo Ubiratan – Porto Alegre, Rio Grande do Sul, într-un interviu acordat televiziunii locale, a fost întrebat despre unele sfaturi pe care le-a dat totdeauna.

Întrebare: Exercițiile cardiovasculare prelungesc viața?
Răspuns: Inima a fost făcută pentru a bate de un număr de ori… Nu-ți irosi bătăile cu exerciții. Totul, în cele din urmă, se uzează.
Accelerarea inimii nu vă va face să trăiți mai mult. E ca și cum ai spune că se poate mări durata vieții unei mașini, dacă o faceți să meargă mai repede. Vrei să trăiești mai mult? Trage un pui de somn!

Î: Ar trebui să mă opresc cu consumul de carne roșie și să mănânc mai multe fructe și legume?
R: Trebuie să înțelegeți logica eficienței… Vaca ce mănâncă? Iarbă și porumb. Ce sunt astea? Plante. Deci, o friptură nu este nimic altceva decât un mecanism eficient de a introduce legume în corpul nostru. Vrei să mănânci niște boabe – mănâncă pui!

Î: Ar trebui să reduc consumul de alcool?
R: Categoric, nu! Vinul se face pe bază de fructe. Brandy este distilat din vin, ceea ce înseamnă că acesta trage apa din fructe, astfel încât să profiți din plin de ea. Berea se face, de asemenea, din cereale. Le puteți consuma!

Î: Care sunt avantajele unui program regulat de exerciții fizice?
R: Filosofia mea este: dacă nu aveți nicio durere… sunteți bine!

Î: Flexiunile ajută la reducerea grăsimii?
R: Categoric, nu! Exersarea unui mușchi doar îl face să crească în dimensiune.

Î: Ciocolata face rău?
R: Ești nebun? E cacao! O altă legumă! Este bună pentru a fi fericit! Și ține minte: Viața nu ar trebui să fie o călătorie până la mormânt, cu intenția de a ajunge sănătos acolo, cu un corp atractiv și un organism bine conservat. Mai bine apucă celălalt drum: bere într-o mână, chips de cartofi în cealaltă, mult sex și un organism complet uzat, pe deplin folosit, strigând că… *A MERITAT SĂ FACI CĂLĂTORIA!*

*REMEMBER:* Dacă a umbla mult înseamnă a fi sănătos, poștașul ar fi nemuritor!
Balena înoată toată ziua, mănâncă doar pește, bea apă și totuși e TARE GRASĂ!
Un iepure aleargă toată viața și trăiește 15 ani; o țestoasă nu aleargă NICIODATĂ și trăiește 450 de ani.

Sursa: e-mail

Filmul bate viața

Ne plac poveștile frumoase și cu final fericit, încă de când eram copiii. Chiar dacă ne considerăm maturi, tot mai apelăm la ele, într-un fel sau altul. Filmul e una din variantele cu care evadăm din realitatea dură și ne implicăm emotiv în tot felul de aventuri. Ne bucurăm alături de personaje, ne întristăm cu ele și simțim o diversitate de alte emoții în desfășurarea acțiunii, de parcă ne-ar afecta direct și personal. Ne trezim din poveste doar când vedem că s-a terminat totul cu bine, iar pe ecran se perindă distribuția. Atunci, avem parte de un mic șoc care ne readuce în lumea noastră cea de toate zilele, mai dură și rareori cu Happy End.

E bine să revenim complet la realitate și să ne dăm seama că ea diferă mult de ceea ce se întâmplă pe ecran. Chiar dacă unele producții sunt inspirate din fapte reale, adevărul e mult cosmetizat și înflorit, pentru a da bine și a atrage audiența. Se spune adesea că viața bate filmul, însă această sintagmă se bazează pe excepții rare și înflorite tot din interesul de a șoca prin știri de excepție. De fapt filmul bate viața la orice capitol, și mulți dintre noi vor să-l copieze, preluând din comportamentul personajelor și încercând să trăiască la fel ca ele. De cele mai multe ori, vor fi dezamăgiți și vor suferi.

Viața nu e ca-n filme, și ne dă lecții pe care nu le-am prevăzut. Fetele frumoase nu trec pe lângă tine cu încetinitorul, fluturându-și pletele în vânt și așteptând să fie acostate cu vorbe romantice. Dacă treci cu mașina pe roșu, s-ar putea să nu scapi doar cu niște claxoane stridente. În realitate, eroul care a fost rănit în misiune, nu cere cu ardoare să meargă înapoi în Irak sau Afganistan, din patriotism și simțul datoriei. În viața de zi cu zi, tâlharul nu-ți ține un discurs atunci când are un pistol în mână, ci trage fără să te someze. Nu poți să-l rogi pe regizor să reia scena, ci o trăiești o singură dată, iar dacă te aștepți să intervină vreun scenarist, ai putea să ai o mare dezamăgire.

Filmul ne scoate din viață pentru un timp, oferindu-ne iluzii minunate. E bine să ne destindem și să învățăm câte ceva din ele, dar să nu visăm prea mult. Viața are alte reguli și, dacă nu de detașăm suficient de poveștile frumoase, nu vom reuși să ne-o trăim pe a noastră. Cu bune și rele.

 

 

Ghidul brânzeturilor

Ghidul brânzeturilor – 11 feluri de brânză pe care trebuie să le guști o dată în viață

Brânzeturile sunt parte esențială a dietei persoanelor din întreaga lume. Versatile, volubile și gustoase, ele pot juca rolul unui excelent aperitiv și totodată, pot ține locul unei gustări pe care o poți servi după masă.
Obținută prin închegarea laptelui de vacă, oaie, capră, iac sau bivol, brânza aduce un aport semnificativ de calciu și grăsime necesare bunei funcționări a organismului. Cu toate că, de cele mai multe ori, ea se realizează cu ajutorul unui cheag regăsit în stomacul vitelor, există și anumite tipuri de brânză obținute prin aportul oțetului, lămâii sau cynarei, o plantă erbacee de proveniență mediteraneană.
Pentru un plus de savoare, brânzeturilor li se adaugă bacterii, plante sau mirodenii, iar diferitele soiuri existente pe piață sunt rezultatul combinării unor astfel de organisme unicelulare de natură vegetală sau mucegaiuri, precum și ale unor modalități de procesare distincte.
Clasificarea brânzeturilor
.
Brânzeturile pot fi clasificate în funcție de laptele folosit în obținerea lor, a consistenței, procesului de fabricație, conținutului de grăsimi sau întrebuințării în bucătărie.
În funcție de laptele folosit, avem brânză din lapte de vacă (Mozzarella, Parmezan, Provolone, Mascarpone, Brie, Leerammer, Gouda), brânză din lapte de oaie (Roquefort, Pecorino, Nasal), brânză din lapte de capră (Feta, Montrachet, Chevre, Caprino), brânză din lapte de bivoliță, iapă, cămilă sau iac.
În funcție de consistență, brânzeturile pot fi moi (Mascarpone, Urda), semi-tari (Brie, Roquefort, Emmenthaler) și tari (Parmezan, Pecorino Romano).
După procesul de obținere, întâlnim brânzeturi cu mucegai în exterior (Brie), brânzeturi cu mucegai în interior (Roquefort), brânzeturi frământate (Brânza de burduf), opărite (Mozzarella) și în saramură (Feta).
În funcție de conținutul în grăsime, brânza este slabă (Ricotta, Cottage), semigrasă (Mozzarella, Halloumi), grasă (Feta, Brie) și foarte grasă (Mascarpone).
Nu în ultimul rând, după modul în care te poți folosi în bucătărie de ele, brânzeturile pot fi de tip cheddar, adică ușor de topit și folosite, cu precădere, la gratinat. De cealaltă parte, cele de tip elvețian sunt caracterizate de un gust puternic și sunt ușor de feliat, pe când cele de tip parmezan sunt tari și numai bune de dat prin răzătoare. Brânza cu mucegai albastru este sfărâmicioasă, poate fi folosită în prepararea sosurilor și are o aromă puternică, iar cea de tip ricotta este ideală pentru deserturi, textura ei moale și gustul fin permițându-i să fie preparată în rețete dulci.
Cu un grad ridicat de popularitate în rândul gurmanzilor, cremele de brânză sunt tartinabile și ușor de inclus în orice preparat, iar brânzeturile de tip mozzarella ocupă locul fruntaș în topul preferințelor și sunt folosite pentru prepararea rețetelor de pizza.
Cu o asemenea varietate largă însă, decizia de a gusta cel puțin o dată un anumit soi de brânză se poate transforma într-o adevărată provocare. Tocmai de aceea, ne-am gândit să întocmim un top al celor mai interesante tipuri de brânzeturi și să te lăsăm să-ți alegi preferata.
.
1. Asagio
Este o brânză semi-tare, din lapte de vacă, apărută pe platoul provinciei Vicenza. Preparată inițial din lapte de oaie, localnicii îi păstrează încă numele vechi, pegorin, termen asociat cu italienescul pecora (oaie).
Există două varietăți ale acestui tip:
brânza proaspătă sau Asagio Presato, și brânza veche (maturată) sau Asagio d’Allevo. Cea dintâi are coaja albă, multe găuri la interior și amintește, la gust, de laptele de vacă.
Cea de-a doua are o culoare aurie, multe găuri mici, un gust ușor picant, care aduce a drojdie și fructe uscate.
 .
2. Brie
Este o brânză moale, acoperită cu mucegai alb, a cărei denumire provine de la provincia franceză Brie.
Cu o aromă fină de fructe, este numai bună pentru sosuri și fondue și merge extrem de bine cu legume și carne. Mare atenție în momentul achiziționării unui astfel de soi, deoarece dacă la atingere crusta de mucegai se crapă, înseamnă că aceasta este învechită. Mai mult, dacă are o coajă maronie și lipicioasă, ea a expirat.
 .
3. Camembert
Brânza fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă, camembert conține multe substanțe nutritive și este bogată în proteine și vitamine.
Ea se servește întotdeauna tăiată felii sau în triunghiuri și poate fi consumată în orice perioadă a anului alături de un Merlot, Pinot Noir sau Fetească Neagră.
 .
4. Cheddar
De proveniență englezească, acest soi se prepară cu ajutorul laptelui de vacă și are o textură uscată. Aroma ei amintește de gustul nucilor, iar culorile variază de la sidefiu și până la un galben intens, în funcție de sezon și de hrana asimilată de animale.
 .
5. Emmenthaler
Asociată cu brânzeturile tipic elvețiene, Emmenthaler este recunoscută pentru găurile de mărime semnificativă întîlnite pe suprafața sa.
Cu un gust dulceag și o aromă ușor picantă, sesizabilă abia la finalul degustării, ea este adesea gratinată sau folosită în prepararea fondue.
 .
6. Feta
Se prepară din lapte de capră sau oaie și este unul dintre alimentele ale căror reglementări europene sunt extrem de importante.
Pe teritoriul țărilor Uniunii se numește feta doar acea brânză care provine din centrul greciei sau din zona Lesbosului și care conține cel puțin 70% lapte.
Are gust cremos și poate fi combinată cu fructe.
 .
7. Gouda
Brânza Gouda se produce în Olanda, iar aroma ei variază în funcție de o mulțime de aspecte. De la un gust blând și cremos și până la unul puternic, extrem de intens, acest soi poate fi gratinat dacă este proaspăt sau utilizat pentru asezonarea salatelor dacă e puțin mai vechi.
.
8. Mascarpone
Este o brânză italiană extrem de grasă și cremoasă, cunoscută, mai ales, ca ingredient principal în prepararea prăjiturii Tiramisu. Are o culoare asemănătoare cu cea a fildeșului și o textură fină, ca de budincă.
Gustul ușor parfumat și dulceag îl transformă într-un adevărat regal.
 .
9. Mozzarella
Este brânza care se prepara, inițial, din lapte de bivoliță.
Albă, apoasă și elastică, Mozzarella se întinde în fire și este cel mai comun utilizată în rețetele de pizza.
Alte alimente care pot fi servite cu brânza italiană sunt prosciutto crudo, salatele de paste sau roșiile stropite cu ulei de măsline și preparate cu busuioc.
 .
10.Parmezan
Este o brânză tare, cu o consistență granuloasă, a cărei suprafață lucioasă are o culoare auriu-maronie.
Parmiggioano Reggiano este marcă înregistrată și reprezintă baza celor mai multe mâncăruri din paste.
.
11. Roquefort
Obținută din lapte de oaie și având în componență mucegai albastru, Roquefort se maturizează încet în peșterile ventilate natural, cu temperaturi constante atât iarna, cât și vara.
Pentru tăierea ei a fost inventat un cuțit numit la roquefortaise.
Se servește ca atare sau alături de nuci și miere.
 .

Moartea poate fi întoarsă din drum

Moartea poate fi întoarsă din drum, spun specialiștii

Granița dintre viață și moarte nu este atât de netă cum se credea odinioară; progresele în studiul resuscitării permit readucerea oamenilor la viață chiar după mai multe ore de la oprirea bătăilor inimii și după ce fuseseră declarați morți, afirmă medicii.

moarte

În decursul istoriei, când oamenilor li se opreau bătăile inimii și încetau să mai respire, erau practic morți, spune dr. Sam Parnia, profesor la State University of New York. „Nu puteai face nimic pentru a schimba această stare de lucruri”.

Însă, pe măsură ce descifrau misterele morții la nivel celular, oamenii de știință au învățat că moartea nu se petrece într-o clipă, ci este un întreg proces. Abia după ce o persoană „moare” conform definiției curente pe care o dăm morții, celulele corpului își încep propriul proces al morții, care poate dura ore întregi, iar noi, potențial, putem inversa acest proces.

Cândva, se credea că după ce inima a încetat să mai pompeze sânge în corp, nu mai trec decât câteva minute până când creierul să sufere leziuni permanente din cauza lipsei de oxigen și nutrienți în celulele sale. Dar această concepție, afirmă oamenii de știință, este depășită.

Când inima încetează să bată, procesul morții abia începe, spune dr. Stephan Mayer, profesor de neurologie la Columbia University. Vătămarea creierului ca urmare a lipsei de oxigen survine în etape. În câteva secunde, activitatea creierului este deja afectată, dar abia după minute bune celulele lipsite de glucoză încep să desfășoare etapele procesului de moarte celulară programată.

„Când o persoană a fost lipsită de oxigen, știm că există un întreg set de semnale care încep să anunțe celulele că e vremea să moară. Așa că avem ocazia să modificăm această programare măcar un pic, ca și cum am spune: așteaptă, pune frână”, explică dr. Lance Becker, profesor în domeniul medicinei de urgență la University of Pennsylvania.

Informația despre modul în care ar putea fi oprit procesul morții sunt furnizate de cazurile unor persoane care au fost readuse la viață cu vătămări cerebrale reduse ori chiar absente, după ore întregi în care creierul și inima lor nu prezentaseră semne de activitate. În afară de o bună îngrijire medicală, cu proceduri specifice situațiilor critice, factorul esențial este hipotermia, spun specialiștii.

Hipotermia este o stare în care temperatura internă a corpului este scăzută cu câteva grade sub temperatura normală (de cca. 37 grade Celsius). Mai multe studii indică faptul că hipotermia protejează creierul, deoarece micșorează necesarul de oxigen al celulelor și întrerupe procesele de moarte celulară, îmbunătățind astfel șansele de supraviețuire și recuperare.

Totuși, există limite ale acestei abordări: deși metodele de răcire a corpului au îmbunătățit șansele de recuperare ale multor pacienți după producerea stopului cardiac, se poate ajunge la un moment când vătămarea este prea avansată și este prea târziu pentru ca pacientul să-și mai poată reveni, spun specialiștii.

Mai mult, oamenii de știință au aflat că recuperarea deplină depinde de modul în care a fost tratat pacientul după ce inima a fost repornită și de felul în care a fost reîncălzit corpul după starea de hipotermie. Un flux brusc și puternic de sânge și un flux mare de oxigen pot să înrăutățească starea pacientului; în schimb, furnizarea de oxigen către creier în mod prudent, treptat, poate fi esențială pentru resuscitare.

Din păcate, puține spitale din lumea occidentală aplică hipotermia ca parte a protocolului medical de resuscitare. Într-o lume ideală, resuscitarea ar trebui realizată nu de oameni, ci de aparate automate, care ar aplica manevrele de compresie toracică atâta timp cât ar fi necesar și ar regla fluxul potrivit de oxigen și sânge spre creier.

Aceste noi descoperiri suscită și probleme de ordin etic, legate de obligația sau permisiunea ca medicii să încerce să readucă la viață pacienți a căror inimă a încetat să bată cu ore în urmă și care ar supraviețui, dar cu leziuni cerebrale grave, poate într-o stare de comă ireversibilă.

Dr. Mayer argumentează însă că informațiile noastre despre leziunile cerebrale și despre moarte sunt incomplete și nu este întotdeauna clar cât de avansată este vătămarea creierului și dacă este sau nu reversibilă. Ceea ce au învățat oamenii de știință, în ultimii ani, este că informațiile lor anterioare despre ireversibilitatea leziunilor cerebrale sunt cu totul eronate; prin urmare, e necesar să fie prudenți și să nu se grăbească să spună că nu mai e nicio speranță, înainte de a investiga amănunțit starea pacientului.

Sursa: Live Science