Fetița care visa pentru alții (28)

Următorul fragment din jurnal a fost cauza unei mari supărări pentru doamna Popan, după o ceartă înverșunată cu Stanca. Cea dintâi nu putea să-i ierte jurnalistei tupeul de a publica un material fără aprobarea ei, mai ales că era vorba de un subiect sensibil și prea intim pentru a fi cunoscut de altcineva. Cum și-a permis aceasta să treacă peste înțelegerea avută de la început și să expună lumii întregi sentimentele și gândurile copilei sale la adresa ei? Pentru Violeta era clar că aici se încălcase deontologia profesiei, iar asta era de neiertat pentru un om în care avusese atâta încredere și în care își pusese mari speranțe. La rândul ei, Stanca a încercat în repetate rânduri să-și explice decizia, argumentând că Lena i-a oferit ei jurnalul, știind care-i este profesia și renunțând de bunăvoie la secretele care o erodaseră până acum. Blânde sau dure, gândurile fetiței își cereau dreptul la eliberare, iar cititorii aveau posibilitatea să o cunoască și să o judece după ce-i cunosc toate frământările, fără cenzură.

Timpul a fost acela care a contribuit la reconcilierea dintre cele două femei, dar și promisiunea jurnalistei că nu va mai acționa de una singură, din moment ce erau o echipă cu același țel. Iată mai jos articolul care a produs această ruptură temporară:

„Dragă Mămică Mami

Astăzi sunt dezamăgită de tine, după ce mi-am dat seama că m-ai dat deoparte. Credeam că ținem una la cealaltă și amândouă o să-i fim credincioase tăticului, dar simt că ne-ai trădat pe amândoi. Chiar dacă nu mai suntem niciunul lângă tine, iar ție îți e greu singură, ar fi trebuit să te dovedești tare, așa cum încerc să o fac și eu, în fiecare zi. Sunt sigură că tati te ajută de sus și ar face-o mereu, doar să te gândești la el și să ai încredere. Dar tu ai ales calea cea mai ușoară, fără să ții cont de sentimentele noastre, și te-ai măritat cu doctorul Oșan.

Știu că e un om bun, dar eu am un tată al cărui loc nu-l poate lua nimeni, nici prin acte și nici prin declarații. Prin căsătoria voastră pot să cred că ai renunțat la mine și la cel căruia i-ai jurat credință veșnică „până la moarte, și dincolo de ea”, așa cum spuneați de câte ori vă priveați cu dragoste. Tăticul nici măcar nu a murit cu adevărat, iar tu ți-ai încălcat jurământul. Îți spun și de data asta că el ne privește și cred că e tare supărat să vadă cum l-ai înlocuit în casă și în inimă. Probabil te-a auzit când i-ai jurat și acestui străin că o să-l iubești tot până la moarte, și dincolo de ea, iar asta l-a îndurerat la fel de mult ca pe mine. Precis că această lovitură îi scade puterile cu care ne poate ajuta pe amândouă, iar eu nici nu știu cum să-i alin suferința, din moment ce nici eu nu mi-o pot ascunde.

Imagine similară

Ca și cum nu ar fi fost destul, ”am văzut” că vei avea un copil căruia o să trebuiască să-i spun frate. Încă un semn că iubirea ta pentru mine a scăzut mult și încerci să mă înlocuiești. Să nu-mi spui că te apasă singurătatea și încerci să umpli golul pe care l-am lăsat în inima ta. Crezi că mie mi-e ușor să te văd numai în vise, fără să-ți simt mâna ușoară pe chipul meu și parfumul atât de plăcut prin care îmi transmiteai o stare de siguranță? Mi-e dor de vocea ta blândă și pașii ușori pe care-i auzeam când veneai să mă învelești. Mi-e dor de toate mâncărurile tale, chiar și de acelea pe care atunci nu le suportam. Dar eu nu te-am înlocuit, deși acum mă simt mai singură ca niciodată. E adevărat că am o prietenă, dar ea mă ajută să-mi amintesc mai des de tine, nicidecum să te abandonez.

O prietenă bună puteai să-ți găsești și tu, cum ar fi tanti Anița. E o bătrână simpatică și înțeleaptă, pe care ai fi putut să o primești în casă, să doarmă în camera mea. Te-ar fi ajutat la treburi și ați fi povestit despre mine, așa cum povestesc eu cu Poligraf. Ți-ar fi dat niște idei și încurajări pentru a mă căuta și a ne întâlni toate trei. Dar tu ai renunțat să te mai lupți, iar profesorii de aici mi-au spus că nici nu te interesezi de mine. La fel gândește și noul tău bărbat, cu care ți-ai făcut deja planuri în care eu nu mai exist. Cu ce ți-am greșit eu, mami? Nu eu am vrut să fiu internată la școala profesorului Bogdan. Nu eu am vrut să fiu luată de acolo și despărțită de toți cei pe care-i iubeam. Nu eu am vrut să am toate aceste vise bolnăvicioase pentru mine și interesante pentru cei care mă țin aici. Eu nu am vrut altceva decât ce vrea orice copil normal, dar am primit un blestem ce mă apasă prea tare. Și totuși, eu te iubesc, oricât de supărată sunt acum.”