Riposte

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Fată, mi-a trimis soțul mesaj să mai las facebook-ul și să fac și eu ceva de mâncare.
– Și tu ce ai făcut?
– L-am blocat…

* Fetele care au impresia că sunt speciale, doar pentru că aleargă 3-4 fraieri după ele, ar trebui să știe că și la fotbal aleargă 11 bărbați după o minge, dar ei vor doar să înscrie, nu să păstreze mingea!

* Aproape toți bărbații se nasc cu aceeași pasiune.
Cei care pun mâna și pe carte, devin ginecologi.

* Jumătate din planetă moare de foame, iar cealaltă jumătate se chinuie să slăbească.

* Un român din trei cântă sub duș.
Ceilalți doi… nu se spală!

* Iubitul meu mă iubește mult de tot!
Ca să nu mor de cald, mi-a făcut vânt.

* În Ardeal, ceasurile nu fac tic-tac, ci „no-tic no-tac”. Iar dimineața, când sună: „no, dacă-i musai, țârrr”.

* Eu tot nu înțeleg…
În viața asta plătesc datoriile din viața anterioară sau plătesc anticipat pentru viața următoare…

* – Cine se opune acestei căsătorii, să vorbească acum sau să tacă pe veci.
– Eu, părinte.
– Taci, idiotule! Mirele nu se pune!

* Ciobanul către măgar:
– Vezi că au anunțat ceață, să nu dispari!

* Femeia nu știe ce fel de bărbat ar vrea.
Bărbatul, ca să nu aibă dubii, le vrea pe toate.

* Știi că nu mai ești copil când ții cu baba care alungă puștii gălăgioși din scară.

* Un oltean intră într-o frizerie și-l întreabă pe frizer:
– Cât face la dumneata un tuns?
– 10 lei, domnule.
– Dar un bărbierit?
– Doar 5 lei.
– Atunci bărbierește-mă în cap!

* Stomatologul întreabă o pacientă:
– De când au început să vă cadă dinții?
– Imediat după nuntă!

* Declarație modernă
Vrei să fii soția mea… până când alta ne va despărți!?

* O blondă vorbește la telefon cu prietena ei cea mai bună:
– M-am îngrășat 3 kg.
– Dar de la ce?, se miră prietena.
– Cred că de la plombe. Magneții de la ușa frigiderului mă tot atrag în bucătărie.

* Există câteva dispozitive care cresc dorința sexuală, în special la femei. Cel mai important dintre acestea este un Mercedes.

* Dietă de slăbit cu lămâie:
Tai lămâia în două, o storci bine și ți-o torni în ochi până nu mai vezi frigiderul.

* Când o să vezi un țigan transpirat de muncă și un popă sau parlamentat care și-a dat demisia, atunci va fi bine în România.

* Am multe în comun cu nevasta. De exemplu, ea miroase a busuioc, eu a busuioacă!

* Ce vecini simpatici am!
Ieri noapte, pe la 3, cântam sub duș, iar ei țineau ritmul cu pumnii în perete. Ce oameni de treabă!

Imagine similară

* Călătorii unui tren care a ajuns la timp în Gara de Nord au mai stat 3 ore în vagoane, din obișnuință!

* – Iubito, să ai o zi minunată!
– Nu-mi zici tu mie ce să fac!

* Trupă de constructori bețivani, căutăm de lucru!
Deviza noastră este: Dacă rămâne în picioare, e perete, dacă se dărâmă, atunci e trotuar!

* Soțul:
– De ce continui să cumperi plante și apoi le lași să moară?
Soția:
– Ca să-ți arăt de ce sunt în stare!

* Dacă mă înfiază o familie din SUA, să nu vă pună dracu’ să faceți miting pentru mine!

* – Nu vă mai uitați, doamnă, așa la mine, am nevastă acasă!
– Nu mă uit, domnule, la tine! Mă uit în gol, că și eu am bărbat acasă!

Cartea mea de versuri

  Acasa » Catalog » CARTI » Poezie »

Lei
24.00
 Lei
19.20

Versuri pentru suflet și cuget – Petru Racolța

Versuri pentru suflet și cuget - Petru Racolța

COMANDA ACUM LA: 0727.77.80.06

PRODUS IN PRECOMANDA! COMANDA-L ACUM SI IL VEI PRIMI CU INTAIETATE, CU DOUA SAPTAMANI INAINTE DE APARITIA IN LIBRARII!

Pret librarie: 24 lei
TVA inclusa: 5%
Autor: Petru Racolța
Nr. pag.: 144

Avem în față un poet veritabil, cu multe de spus într-un mod artistic și cultivând diverse formule de comunicare versificată. Personal, n-am mai întâlnit un asemenea fenomen în lirica noastră. Cititorul va găsi multe prilejuri de satisfacție, pe lângă cea artistică și latura social-politică.
Desigur, Racolța e un moralist. Dar tonul său nu este dur și acru, ci are, în toate ipostazele lirice un umor nonșalant, bonom, ardelenesc, dacă vreți.
Lucian Bureriu

COMANDA ACUM LA: 0727.77.80.06

Fetița care visa pentru alții (21)

Situația era foarte complicată, iar domnului director dr. Robu nu-i plăceau complicațiile. Se uita intrigat la persoanele din biroul lui și încerca să înțeleagă dacă sunt niște zăpăciți sau șarlatani. Pentru a înțelege ceva din povestea lor, reveni cu o recapitulare a evenimentelor și o clarificare a identității celor implicați.

– Mi-ați spus că sunteți doctori psihologi, iar doamna e mama adoptivă a pacientului, dar nu pricep de ce l-ați adus la clinica mea cu o ambulanță de stat, fără acte de trimitere și fără șoferul mașinii. Ce s-a întâmplat de fapt și cum ați ajuns dumneavoastră primii la locul incidentului?

Profesorul Bogdan îi liniști cu un semn din mână pe ceilalți doi, semn că își asumă responsabilitatea explicațiilor.

– Am fost informați că elevul meu are gânduri sinucigașe. Ni s-a spus că-i pierdut în mulțimea care-l ovaționa pe Papă, însă nu puteam anunța autoritățile, de frică să nu producem panică. Singura soluție care ne-a venit în minte a fost să împrumutăm o ambulanță și să sperăm că-l vom găsi la timp. Norocul ne-a surâs, într-un fel, dar tot n-am putut interveni înainte de gestul lui necugetat. Nu vă cerem decât să-l stabilizați și să-i faceți niște investigații, pentru care plătim pe loc și apoi ne vedem de drum. Știm că aveți specialiști cu experiență, iar cazul acesta necesită o abordare deosebită, după cum o să vă convingeți în curând.

– Tot nu m-ați convins cum se poate împrumuta o ambulanță fără documente, iar asta mă duce cu gândul la alt cuvânt, rușinos pentru profesia dumneavoastră: furt. Misterul pe care-l invocați mă pune și mai mult pe gânduri, de cine vă ascundeți și de ce? Credeți că dacă suntem privați nu trebuie să dăm socoteală autorităților?

– Vă asigur că nu ne ascundem de autorități, interveni doctorul Oșan, iar ambulanța chiar am împrumutat-o de la un șofer binevoitor, dispus să ne ajute. Băiatul în comă are probleme mari cu niște persoane străine care-i vor răul, fapt ce ne obligă să fim cât mai discreți și să apelăm la bunăvoința dumneavoastră.

Ușa biroului se deschise brusc, lăsând să intre o asistentă micuță și vioaie. Urmă o convorbire animată și șoptită cu doctorul Robu, din care ceilalți încercau să înțeleagă câte ceva. Explicațiile le primiră doar după ce asistenta ieși la fel de rapid precum venise, dar având timp să le arunce o privire tăioasă.

– Vestea bună e că tânărul vostru va trăi și o să-și revină cât de curând, îi anunță doctorul din spatele biroului. A suferit arsuri cauzate, se pare, de un arc electric a cărui proveniență rămâne necunoscută. Curios ni se pare că șocul electric a fost resimțit mai mult în interiorul corpului, nelăsând urme pe pielea victimei. Și mai uimitor este că am detectat un mic obiect metalic în pieptul pacientului, pe care presupun că trebuie să-l extragem. Seria surprizelor nu se oprește aici, și bănuiesc că știți despre ce e vorba, nu-i așa?

Imagine similară

– Nu știu la ce vă referiți, se arătă nedumerit Bogdan, imitat fiind și de ceilalți doi.

– Îmi cereți să vă ajut, dar continuați să-mi sfidați inteligența, răspunse intrigat domnul Robu. De ce nu mi-ați spus că băiatul nu are mâini naturale, ci un fel de imitații perfecte, din care n-am mai văzut sau auzit până acum. Ce se întâmplă de fapt aici, domnilor și doamnă?

Se vedea pe cei doi bărbați că nu erau pregătiți cu o explicație plauzibilă, însă doamna Violeta dădu cărțile pe față, cu o voce sinceră și rugătoare:

– Aveți dreptate, domnule doctor. Trebuia să vă spunem totul, de la început, dacă vrem o colaborare benefică pentru toți. Băiatul a avut un accident cumplit, în urma căruia a rămas fără mâini și o bună parte din piele. A fost operat la Viena, unde i-au fost implantate două brațe bionice și i s-a dat un chip nou. Dar cel care a sponsorizat aceste intervenții l-a răpit din spital și l-a ținut prizonier până acum, când a reușit să evadeze prin această tentativă de sinucidere ce putea să-i fie fatală. Dar dacă răpitorul – o persoană malefică și foarte bogată – află unde este, suntem siguri că va dori să-și revendice din nou „proprietatea”. De aceea dorim discreție și ne bazăm pe ajutorul dumneavoastră.

Robu o privi prelung peste ochelari, după care făcu același lucru și cu persoanele care o flancau. Apoi își îndreptă ochii pe imaginile calculatorului, căutând fișiere și informații ce-l puteau ajuta în decizia lui. Din când în când dădea din cap a înțelegere sau a nemulțumire, alternând astfel starea de spirit pe care o simțeau cei care așteptau cu nerăbdare un răspuns. Într-un târziu, binevoi să le acorde din nou atenție:

– E tare încurcată treaba asta, iar mie nu-mi plac lucrurile complicate. Tocmai de aia mă strădui să le descâlcesc, indiferent că-i vorba de o înțelegere între noi sau o problemă medicală. Nu știu ce secrete îmi mai ascundeți și nici nu cred că m-ar ajuta să cunosc toate intrigile în care sunteți angrenați. Mă mulțumesc cu repunerea pe picioare a acestui băiat, care se vede că a suferit mult. Să mergem în salonul lui.

Intervenții

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O bătrână din Teleorman stătea la capul soțului în cimitir:
– Ioane, dragă, la vot ai fost, dar pe acasă de ce n-ai dat…?

* Cum o dai, tot nu e bine!
Când ești mică, nu te lasă părinții să ai iubit!
Când crești, nu te lasă soțul!

* Ion și Gheo se urcă în tren și intră în primul compartiment.
– Ioane, hai dincolo că aici pute!
Trec în alt compartiment.
– Mă, mai hai că și-aicea pute.
Parcurg astfel trenul de la un capăt la altul, ajung la ultimul compartiment, unde rămân, deși era un miros îngrozitor. După un timp:
– Mă, Ioane, tu te-ai căcat pe tine?
– Da, mă, da’ de ce-ntrebi?

* Discuție între două blonde…
– De ce șchiopătezi?
– Am visat că am călcat într-un cui!
– Vezi ce pățești dacă dormi desculță!

* Cioc, cioc la ușă.
– Cine e?
– Poliția…
– Nu-i nimeni acasă!
– Atunci de ce arde lumina?
– Iaca o sting!

* Am scris pe facebook că abia aștept să vină vara să las ferestrele deschise…
15 țigani mi-au apreciat postarea.

* – De ce își iau oltenii două pietre când merg la culcare?
– Cu una sting becul, iar cu cealaltă verifică dacă au închis fereastra!

* Tragedie într-un muzeu!
Hoț român, de etnie neprecizată, în stare gravă după ce a vrut să fure tabloul… electric!

* Diferența dintre soție și amantă.
La amantă te poți plânge de soție…
Încearcă invers… dacă ai curaj.

* Este evident că bărbații sunt grei de cap.
Astăzi, la metrou, o doamnă supărată îi explica la telefon soțului:
„Băi, nu la ieșirea unde se iese, la ieșirea unde se intră te aștept, chiar nu înțelegi?!”

* O să mor de căldură toată ziua, dar nu deschid geamurile!
Să creadă vecinii că am aer condiționat!

* – Tată, uite că am făcut 18 ani și mi-am luat permisul de conducere, pot veni și eu acasă chiar și la trei dimineața.
– Da, dar mașina trebuie să fie în garaj la 10, ea e minoră, nu are decât 14 ani…

* Un corp este alcătuit din miliarde de nervi…
Mă’ frate… câte unul reușește să ți-i enerveze pe toți!

* Când un bărbat este nefericit, caută o femeie.
Când este fericit, mai caută una!

* – Vă afectează că s-a scumpit benzina?
– Deloc! Eu tot de 50 de lei bag.

* Dacă un bărbat se uită îndelung la buzele tale, ori vrea să te sărute ori ți-a observat mustața!

* – Miroase a vară din nou!
– Unde?
– În toate mijloacele de transport în comun!

* – Cum se spune în chineză: „te rup în bătaie”?
– TE-NCING!

* Dacă intri în magazin după o înghețată și ieși cu două beri, este Alzheimer?

* Am prins țânțarul care m-a mușcat toată noaptea.
Dar nu pot să-l omor… E sânge din sângele meu!

* O blondă merge pe stradă. La un moment dat, un tip care se uita lung la ea, o salută:
– Bună!
La care, blonda nervoasă, îi răspunde:
– Bună-i mă-ta! Eu sunt sexy!

* Să faci sex e cum ai juca bridge. Dacă n-ai partener bun, este bine să ai o mână bună.

* Eu vreau un bărbat adevărat…, când intră în casă să dea cu pumnu’ în masă şi să strige:
– Femeie, dă drumu’ la apă caldă să spăl vasele!

* Viața bărbaților este ca o zebră: blondă, brunetă, blondă, brunetă…
A femeilor, ca o grădină zoologică: bou, măgar, porc, maimuță…

* De când au aflat femeile că în bloc s-a mutat o curvă, au dispărut migrenele.

* Noi, ardelenii, nu bem mult!
Noi bem… tăt!

* – De unde vii, Bulă, așa de bătut și zdrențuit?
– M-a prins unu’ la nevastă-mea…

* Dacă ieși pe autostradă și în față ai o femeie cu ștergătoarele de parbriz pornite, iar afară nu plouă, asta poate însemna doar un singur lucru: ea vrea să schimbe banda!

* Vecinul de jos mi-a spus că dacă îl mai inund o dată mă violează!
Acum stau ca proasta lângă robinet și aștept să vină apa!

Imagini pentru imagini cu pălincă și pită

* Ești din Maramureș dacă farfuria înseamnă „blid”, pâinea e „pită” și pălinca e „poftă de lucru păntru tătă zâua”.

* – Nu sunt gras!
– Dar ai 130 kg!
– Da, dar din ele, vreo 70 sunt greutățile de pe suflet!

* Ăla care a inventat pachetul de șervețele umede, când tragi de unu și ies trei, mai bine inventa bancomatul!

* Noroc că nu ninge afară…
Cine dracu avea chef să dea zăpada pe căldura asta?

* Dacă vă spun ceva, muriți de râs.
D-aia nici nu vă spun, că țin la voi. 🙂

Occident Express (12)

Focul de tabără avea menirea să-i adune pe toți nestâmpărații alături de cei doi instructori și acei câțiva copii care și-au ales deja locurile cele mai bune. Firește că primul dintre ei a fost Sandu, care și-a împins scaunul cu rotile în imediata apropiere a lui nea Stamate și a nevestei sale, Monica. Aceasta din urmă a mai întârziat puțin, până i-a adunat pe cei mai încăpățânați și reticenți în a sta locului, cu toată magia flăcărilor și spectacolul scânteilor. Mulți dintre ei se plângeau de lipsa semnalului la mobil, încă un motiv pentru care această inițiativă părea ceva plictisitor.

Imagine similară

– Dacă o să fiți cuminți și o să faceți liniște, nea Stamate o să vă povestească ceva frumos, le promise instructoarea, după ce se asigură că toată lumea e prezentă.

– Povești de adormit copii, ținu să-și facă auzită părerea Ionică, cel mai neastâmpărat băiat.

– Un film de pe internet ar fi mult mai interesant, interveni și Stela, o fetiță cu părul împletit și cu ochii ascunși de ochelarii groși. Dar aici suntem parcă în sălbăticie.

– Tocmai asta era și ideea, le aminti doamna Monica. Să ne rupem câteva zile de jungla internetului și să trăim experiențe pe care mulți dintre voi nici nu vi le puteți imagina. Jocuri în aer liber, competiții sportive, observarea faunei și florei, iar seara, câte o poveste sau mai multe, la care să venim cu discuții și aprecieri. Vă asigur că toate acestea o să vă facă bine, iar amintirile nu le veți da uitării.

– Eu vreau să ascult o întâmplare adevărată, povestită de nea Stamate, se arătă nerăbdător Sandu. Am auzit că știe ceva despre un tren super, care poate apărea oriunde.

Instructorul zâmbi afectat și își trecu jucăuș mâna prin părul băiatului, iar după ce liniștea se așternu, își făcu auzit glasul moale și dulce, ca a unui bunic incredibil de tânăr:

– Îmi place să vorbesc despre Occident-Express, pentru că așa se cheamă trenul care mi-a schimbat viața. Fiecare serie de copii care vine în această tabără a rămas impresionată de întâmplările cu acest subiect, iar câţiva revin mai mult pentru a asculta sau chiar a povesti ce s-a mai auzit pe această temă. Eu aș vrea să vă împărtășesc, în această seară, ce am trăit eu și Monica. Nu e o legendă și niciun pic de exagerare, așa cum ar fi înclinați să creadă unii oameni fără credință sau imaginație.

Tăcerea era dominantă acum și doar pocniturile vreascurilor își permiteau să se facă auzite, probabil vrând să sublinieze astfel anumite pasaje din relatarea domoală a instructorului.

– Îmi amintesc că, acum aproape două decenii, lumea râdea de mine când încercam să vorbesc. Pe de o parte, aveau dreptate, pentru că mă bâlbâiam îngrozitor și mulți nu aveau răbdarea să mă asculte. Dar, adesea, simțeam răutatea din spatele expresiilor sarcastice și a privirilor batjocoritoare. Băieții mă evitau perseverent, iar fetele mă ocoleau fățiș, astfel că trăiam o viață solitară, cu gânduri tot mai sumbre. Nici la facultate nu am putut să intru, tot din cauza acestui handicap, la care s-a adăugat și neîncrederea pe care o aveam în mine. Am fost nevoit să mă angajez muncitor necalificat, cu un venit insuficient pentru a-mi întreține părinții bolnavi. S-au stins unul după altul, dar simțeam că i-am pierdut cu mult înainte, atunci când și-au dat seama că nu o să pot vorbi normal niciodată. Rămas singur, simțeam că nu mai are rost să trăiesc nici eu, iar o moarte subită ar fi fost o binecuvântare. Așa mă gândeam privind la râul învolburat care se scurgea la picioarele mele, chemându-mă în brațele sale, să-mi ofere izbăvirea. Și poate că aș fi cedat ispitei, dacă nu s-ar fi auzit în spate un șuierat puternic, urmat de un zgomot stăruitor de fiare manevrate și roți metalice care alunecă pe șine. M-am întors instinctiv și am văzut cu mare uimire cum un tren își construia singur calea și se oprește doar la un metru de mine. Ușa unui compartiment s-a deschis singură, iar eu mă uitam ca bezmeticul la ea, nevenindu-mi a crede. Ce tren poate fi acela care vine fără să-l chemi, își face drum prin pustietăți și stație pe malul erodat al unui râu? Poate e o unealtă diabolică sau o salvare divină, dar ce aveam de pierdut dacă urcam?

– Și… ați urcat?, se auzi o întrebare timidă.

– Am urcat… cu frică, speranță și, mai ales, curiozitate. Țin minte că înăuntru era plin de oameni blânzi, iubitori, veseli și săritori, iar printre ei se afla și Monica. Dragostea dintre noi s-a înfiripat din primele clipe, iar în Germania am coborât ținându-ne de mână și zâmbindu-ne mereu. Dar știți care e partea cea mai interesantă? Nu mă mai bâlbâiam deloc, ci dimpotrivă, vorbeam cursiv și foarte mult, de parcă încercam să recuperez anii de reținere. Nu știu dacă trenul m-a vindecat sau persoana pe care am îndrăgit-o în el, dar călătoria aceea m-a făcut alt om. Nici nu am mai vrut să rămân în străinătate, deși am auzit cum s-a dat dispoziție ca toți călătorii aduși de Occident-Express să fie tratați ca oaspeți de seamă și viitori cetățeni ai țării alese. Ne-am întors cu un tren obișnuit și am găsit repede locuri de muncă, plus oportunitatea de a ne termina ștudiile. În cele din urmă, ne-am împlinit și visul de a ridica o tabără pentru copii ca voi. Toate astea, datorită unei călătorii picate ca din cer, în cel mai sumbru moment al vieții.

Focul se mai domolise, accentuând momentul de tăcere care a urmat. Sandu fu acela care strecură în șoaptă o întrebare:

– Nea Stamate, crezi că dacă aș întâlni acel tren și aș urca în el, mi s-ar însănătoși picioarele?

Instructorul îl mângâie iar pe cap și răspunse încurajator:

– Nu pot să știu, dar pun mâna-n foc că la coborâre vei fi un om mai fericit, mai optimist.

Doar gânduri în rânduri

Imagine similară

Acestea nu sunt versuri,
chiar dacă se revarsă ca o mare de iubire,
se aștern ca o pădure de flori,
zboară precum un cârd de lebede albe,
plâng aidoma unui copil lipsit de țâță
sau râd ca un bunic cu dinți știrbi.

Aceasta nu e o poezie,
sunt doar gânduri așezate în rânduri,
iubiri care-și caută destinatar,
emoții ce se insinuează în cuvinte,
speranțe cu aripi rănite
și un suflet care le pansează.

Acesta nu poate fi un poem,
lipsindu-i de la început rima,
sau un poet cu mintea răzvrătită,
cu inimă înecată în amar,
cu ochii pierduți printre metafore
și cu mâinile ca două ancore.

Fetița care visa pentru alții (20)

Lumea pulsa în jurul lui Nino, iar el îi simțea freamătul prin atingeri călduroase, precum o îmbrățișare îndelungată. Citea curiozitatea din privirile oamenilor, bucuria din colțul buzelor și fericirea exprimată prin chipuri senine. Nu-și mai amintea să fi trăit o asemenea experiență, la care visa de multă vreme. Libertatea de a se pierde în mulțime, de a deveni parte din ea, fără frica unor prejudecăți, a repulsiei și a respingerii. Acum era aidoma lor, cu un chip normal, două mâini întregi și o pelerină galbenă care-l integra și mai bine printre celelalte persoane. Ar fi trebuit să simtă o mare împlinire, dacă n-ar fi știut că este urmărit de șase perechi de ochi, că această libertate este iluzorie, iar el era doar o unealtă în mâna celor care dețineau telecomanda.

Își dădu silința să pătrundă înainte, printre siluetele care-i făceau loc cu îngăduință, văzând în el un tinerel ce aspira la binecuvântarea Papei. Probabil că numai instinctul l-a adus până în spatele gardului improvizat de organizatori, deoarece mintea îi era prea tulburată de gânduri din cele mai negre. Tocmai la timp ca să vadă cum papa-mobilul se apropia încet de locul în care se afla, iar omul mult iubit și așteptat le transmitea tuturor un sentiment de bunătate, făcându-le neobosit cu mâna și blagoslovindu-i cu o privire blajină. Lumea era entuziasmată, ridicând sau întinzând mâinile și strigându-i cu ardoare numele: „Vivat Papa!”, copiii mici erau săltați în brațe și împinși înainte, ca să fie remarcați și poate chiar atinși de brațul sfânt al bisericii.

Imagine similară

Norocul, soarta sau poate Cel de Sus a făcut ca automobilul să încetinească exact în dreptul lui Nino, iar mâna Papei să-i atingă chiar lui palma întinsă. Acum era momentul cel mai potrivit să-și îndeplinească misiunea, un scurt șoc electric și marele oaspete ar fi căzut ca secerat. Nimeni n-ar fi bănuit imediat ce s-a întâmplat, iar el ar fi putut să dispară printre oamenii înmărmuriți și să ajungă la mașina unde-l aștepta Pablo. Astfel și-ar fi salvat prietenul, primind totodată laudele și recompensa mentorului său, admirația celor care-l tratau cu neîncredere și satisfacția pe care ți-o poate aduce puterea. Dar oare chiar ar simți o satisfacție să omoare un om pașnic, înarmat doar cu vorbe blânde, priviri călduroase și zâmbete binevoitoare? Atingerea Papei i-a transmis lui un fior care-l dezarmă de orice gând înnegurat și îi aduse în suflet o pace nemaicunoscută.

Nu putea să comită o astfel de oroare, iar pentru viața lui Sentimente trebuia să se găsească o altă soluție, indiferent de prețul pe care ar trebui să-l plătească. În corpul lui se afla un obiect străin, capabil să-l transforme într-un robot supus și fără conștiință. Putea să fie oriunde, în vreun braț, în cap sau în corp, deci nu știa de unde se va produce atacul și nici unde ar trebui să-și concentreze energia pentru a-l contracara. Își duse la piept mâna sfințită de Papă, pipăindu-și pielea și insistând apoi pe alte zone ale corpului, dar căutările nu avură rezultatul scontat. Totuși, trebuia să acționeze primul și cu orice risc, altfel era pierdut. Dacă cipul putea să transmită un șoc electric care să-i afecteze creierul, mai bine i-ar lua-o înainte și să încerce a-l „prăji” el întâi. Se depărtă cu atenție de lumea care aclama încă, iar când constată că a rămas singur, eliberă curentul în corp.

Oamenii din jur reacționară imediat, strângându-se în jurul tânărului leșinat și încercând să înțeleagă ce s-a întâmplat. Pielea feței avea o paloare ciudată, iar asta îi determină pe unii să strige că e nevoie de salvare. Alții, mai îndrăzneți, îi ridicară capul și încercau să-i găsească pulsul, dar fără vreun succes. Doi bărbați tuciurii și bine făcuți se apropiară, susținând într-o română stricată:

– Nino… nostru. Nino, ducem acasă.

Lumea le făcu loc, iar cei doi îl ridicară cu intenția să-l care de acolo. Atunci apăru, ca din senin, o echipă din doi bărbați îmbrăcați în halate albe, care aduceau o targă și erau urmați de o femeie ce părea asistentă.

– Faceți loc, insista echipa nou-venită. Suntem doctori și am venit cu Ambulanța pentru a da primul ajutor. Faceți loc!

Bronzații nu se lăsară înduplecați ușor, dar mulțimea se strânse în jurul lor, insistând să lase pacientul în grija echipei medicale. Neavând încotro, zdrahonii fură nevoiți să renunțe și să așeze trupul pe targă, după care se făcură nevăzuți. Medicii au trecut imediat la resuscitarea tânărului, în timp ce asistenta îi ruga pe curioși să lase un spațiu mai mare între ei și locul intervenției. Timpul trecea cu greu în așteptarea unei vești bune, dar aceasta veni în cele din urmă. Pacientului îi revenise pulsul și putea fi transportat la spital, dar inima îi bătea slab și drumul până acolo era decisiv. Cu mare grijă și într-o cooperare perfectă, personalul medical îl ridicară și porniră cu grabă spre mașina salvării, urmați îndeaproape de o parte dintre oamenii de pe margine. Fiecare cu presupuneri și sfaturi generate din alte experiențe de acest fel.

Justificate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Moare unul care distribuia laptele. A doua zi, rudele angajează un avocat pentru a citi testamentul, iar acesta începe să-l facă public:
– Fiului meu îi las casele din nord. Fiicei mele, casele din sud, iar soției mele, clădirile de la centru…
Uimit, avocatul spune:
– Ufff, doamnă! Soțul dumneavoastră a fost tare bogat…
– Ce bogat! Nici gând! Astea sunt rutele de distribuire a laptelui…

* O fetiță se uită la părinții ei cum se îmbracă pentru petrecere. Când îl vede pe tatăl său cum își îmbracă costumul, aceasta îi spune:
– Tati, nu ar trebui să porți costumul ăla.
– De ce, scumpa mea?
– Pentru că știi că îți dă dureri de cap în dimineața următoare.

* Legenda spune că primul om care a ajuns în Transilvania a fost ungur. Și că, după ce a descălecat de pe cal să bea apă, când s-a întors nu a mai găsit calul, ci numai un bilețel pe care scria: „Mulțam fain!”

* Mama mea, cu o singură palmă a reușit să-mi deschidă chakerele, să-mi stabilizeze karma, să-mi curețe aura și să salveze o mulțime de bani de dat la psiholog!

* Baronul țiganilor, la spital, cu fractură de picior.
– Trebuie să punem gips.
– Pune marmoră, mâncați-aș, că plătesc eu…

* Viața este prea scurtă ca să fii serios tot timpul…
Dacă nu poți râde de unul singur, sună-mă! Că râd eu de tine!

* Să nu te simți prost când cineva își dă ochii peste cap în timp ce-i vorbești.
Cu siguranță își caută creierul.

* Iubește-ți vecinii, dar nu desființa gardul!

* Înjuratul după ce te lovești reduce durerea până la 50%…

* – De ce îl iubeau elevii pe profesorul Klaus Iohannis?
– Pentru că, până făcea el prezența, se termina ora.

* Soția pleacă în interes de serviciu, lăsându-și soțul să se ocupe de casă. Soțul îl scoală pe copilaș de dimineață, îi face micul dejun și îl ia de mână să îl ducă la grădiniță.
La grădiniță, educatoarea îi spune că acest copil îi este necunoscut. Îl duce la o altă grădiniță și apoi la a treia. Când ies de la a patra grădiniță, copilul îi spune:
– Tăticule, încă o grădiniță și eu astăzi chiar că întârzii la școală.

* – Tati, de ce leul nu mai are nicio putere în România?
– Pentru că s-au înmulțit șacalii, fiule!

* La cofetărie:
– Ce aveți fără zahăr și fără grăsimi?
– Șervețele…

* Azi, mi s-au întâmplat 2 chestii ciudate:
Prima dată, am găsit o pălărie plină cu bani, iar după, mă urmărea unul cu un acordeon.

Imagini pentru imagini cu domnișoare si pisici

* O domniță frumoasă purta în brațe un pisoi. Văzând-o, un tânăr o abordează:
– Eheee, ce mi–ar plăcea să fiu în locul acestui pisoi! Unde îl duci?
– Să-l castrez!

* Niciun film porno nu are scenariul atât de pervers ca mintea unei femei în timp ce soțul nu-i răspunde la telefon!

* Pffffff… Mă face să râd când mi se spune: „te cunosc perfect”.
Nici eu nu mă cunosc, în fiecare zi vin cu noi tâmpenii.

* E atât de cald afară încât mi s-au topit toți banii din cont…

* Legea termodinamicii…
Când femeia fierbe… bărbatul se evaporă!

* – Unde ți-e soția?
– Topește slănină!
– Ați tăiat porcul?
– Nu! Face plajă!

* – Trebuie să vă iau tensiunea.
– Dom’ doctor, și ieri mi-ați luat-o.
– Și cât a fost?
– Zece lei!

* După ce-l termină de tuns, frizerul își întreabă clientul:
– Să vă dau cu ceva-n cap?
– Nu te-o-mpinge dracu’!

* Știați că cel mai bun prieten al omului este musca, nu câinele?
De câte ori vei fi în rahat, ea îți va sta mereu alături.

* – Și ai avut vreun job serios până acum?
– Am fost gropar câteva luni.
– Păi și ăla e job serios?!
– Păi da, că n-aveam voie să râd!

* Tulburare de personalitate…
Sufletul merge la mare… și corpul merge la muncă!

* Cred că tipa de pe GPS îmi bate apropouri, de ceva vreme mă bagă mereu prin tufișuri izolate. 🙂

* Poate ar trebui să știe tinerii că până în 1989, România era atât de săracă încât făcea salamul din carne!

* Soțul îi spune soției:
– Plec la cursele de cai!
– Cursele s-au anulat, răspunde soția. I-am spart botul mârțoagei!

* Maturizarea este atunci când mergi la stomatolog și nu-ți mai este frică de durere, ci de cât costă.

* Pentru cei necăsătoriți:
Să aveți un sfârșit de săptămână nemaipomenit!
Pentru cei căsătoriți:
Doamne ajută să fie bine!

Occident Express (11)

Domnișoara Sirena avea parcă un nume predestinat, făcut cadou de vreo ursitoare strecurată în mintea celui care a venit cu ideea. Toată lumea o admira când își făcea apariția, recunoscând fără nicio îndoială că e cea mai frumoasă fată pe care au văzut-o vreodată. Ziceai că-i într-adevăr o sirenă care și-a lăsat coada în adâncul mării și a împrumutat cele mai frumoase picioare din natură. De asemenea, avea cel mai frumos și bogat păr din abanos, cei mai senzuali ochi negri, cei mai ademenitori sâni, cea mai suavă voce, cele mai pofticioase buze… Pentru toate aceste calități era nevoie de un cerber pe post de pază, iar acest rol îl îndeplinea, cu mult zel, tatăl ei sever și foarte atent la toți cei care zăbovesc prea mult în preajma ei.

Era un om temut, fiind un primar cu autoritate, care pregătise minuțios viitorul singurei sale fiice. Din acel viitor trebuia să facă parte un soț cu mari perspective, o avere pe măsură și o ambiție asemănătoare cu a lui. Acel ginere nu putea fi altul decât tânărul avocat Andreescu Sorin, cu cinci ani mai în vârstă ca ea, dar cu o experiență de viață care-și arăta deja roadele. Primarul Roșioru îl admira pentru asta, mai ales că și el era avocat de profesie și nu se putea înșela în ce privește harul pe care-l dovedea acesta. E drept că Sirena i-a cam înșelat așteptările, preferând să urmeze medicina și moștenind-o pe mă-sa în această înclinație, dar nu putea să greșească și în privința bărbaților. Aceștia erau mai ușor de citit și mai consecvenți în planurile de viitor, cel puțin aceia care-i meritau atenția, iar alesul se potrivea cel mai mult cu aspirațiile sale.

Pe de altă parte, viața fetei devenise un carusel amețitor, după ce-l întâlnise pe Radu. Un tânăr obișnuit, la prima vedere, dar care a cucerit-o în cele trei zile de lucru la faianțarea locuinței lor. Îmbrăcat într-o prăfuită, cu mișcări sigure în tot ce depindea de meseria lui, cu un zâmbet perpetuu în colțul buzelor și glume presărate fin de-a lungul conversației, Radu i-a arătat prințesei o altfel de lume, lipsită de plictisitoarea sobrietate și cu posibilitatea de a mai uita manierele impuse de societatea în care tatăl se încăpățâna să o integreze. Tânărul îi dădea o gură de aer proaspăt, dintr-o lume pe care o credea apusă în copilărie. Acele trei zile au fost destule ca să-și dea seama că s-a îndrăgostit, iar asta să-i schimbe complet concepția despre viață și viitor.

Problema s-a amplificat când tatăl ei, cu vigilența-i binecunoscută, și-a dat seama de sentimentele Sirenei și a trecut la măsuri drastice. A început cu o morală lungă și dură la adresa fetei „imature”, a planificat nunta rapidă cu Sorin și a avut o convorbire între patru ochi cu „obraznicul faianțar”, care i-a luat mințile fetei. Mai mult ca sigur că biletul primit de Sirena era urmare a acestei discuții: „Aș vrea să te văd pentru ultima dată, înainte de a pune capăt acestei vieți. Vino în gară pe la ora opt și jumătate. Te voi iubi o eternitate. Radu.” Ce putea să însemne asta? Că-și va pune capăt zilelor din cauza ei? Trebuia să-l vadă și să-i vorbească, înainte de a face un gest necugetat!

Tatăl ei era absorbit de știrile zilei sau pur și simplu moțăia după cină, în fața televizorului. Își aruncă în grabă o bluză pe ea și ieși tiptil pe ușă, grăbind pasul spre gara din apropiere. Inima i se făcuse mică și se uita mereu cu frică în urmă, de parcă simțea că e cineva care o urmărește. Rochia lungă și strâmtă o împiedica să facă pași mari, dar compensa prin iuțeală și energie, generate de nerăbdare și teama de a nu ajunge prea târziu. Își abandonă în fugă pantofii cu toc, preferând să simtă durerea provocată de pietricelele călcate în grabă, să sângereze dacă trebuie să plătească astfel un minut câștigat.

Trecuse de mult ora opt, când Sorina îl zări pe Radu în fața primei linii de cale ferată. Revederea lor – după câteva zile și nopți în care doar au visat unul la altul – a fost covârșitoare prin emoții, îmbrățișări și sărutări pătimașe. Primele cuvinte întregi au venit doar după o bună perioadă de timp:

– Să nu te sinucizi! Să nu mori din cauza mea!, repeta întruna Sirena, cuibărită în brațele lui puternice.

– Nicio grijă, draga mea, o asigură el în timp ce o strângea la piept.

– Dar ai spus că o să-ți pui capăt vieții, îi aminti ea.

– Ți-am scris că voi pune capăt acestei vieți. Dar voi începe alta, odată ce mă voi urca în trenul pe care-l aștept, răspunse Radu cu același zâmbet șăgalnic.

Atunci se auziră câteva bătăi din palme, urmate de un râs mai puțin natural.

– Frumoasă reprezentație, n-am ce zice, zise tânărul ferchezuit care se apropia de ei. Te-a amăgit iarăși cu o minciună, Sirena, iar tu ai căzut în plasă. Niciun tren nu trece la ora asta.

– Sorine, tu m-ai urmărit?!, se miră tânăra.

– Trebuia să-mi protejez viitoarea nevastă. Tatăl tău i-a spus nenorocitului ăsta că, dacă nu pleacă, îl bagă în mormânt sau la pușcărie. Se pare că nu a înțeles și caută să te vrăjească în continuare. Astăzi a scornit un tren și o sinucidere, profitând de naivitatea ta.

Sirena se întoarse rugătoare spre Radu:

– Spune-mi că există acel tren! Spune-mi că nu m-ai mințit!

Tânărul o privi adânc în ochii mari cât oceanul, dar gura lui părea pecetluită. Răspunsul veni, însă, de departe, printr-un sunet vioi de locomotivă. Surprinderea fu prima expresie care se citi pe chipurile celor trei, iar ea se transformă repede în bucurie pentru iubiți și dezamăgire pentru noul venit.

– Extraordinar!, exclamă Radu. Occident Express chiar există! Vino cu mine, prințesa vieții mele, să trăim într-o lume fără constrângeri și fără prejudecăți.

– Să plec așa… pur și simplu!? Dar nu mi-am luat nimic cu mine!, se minună fata de această propunere trăsnită.

– E nebun!, strigă Sorin. Iubita mea, pleacă de lângă el!

Imagini pentru imagini cu un cuplu în gară

Tânărul avocat se apropie și o luă de o mână, trăgând-o spre el. În acest timp, trenul opri în stație și o ușă se deschise în dreptul lor, ca o invitație pentru cei curajoși. Așa o simți și Sirena, iar această percepție îi dădu un impuls prin care se smulse de Sorin și îi răspunse lui Radu:

– Dacă tu ești nebun, vreau să fiu și eu! Să mergem împreună spre noua viață, dragul meu!

Radu o ridică în brațe, ea se înfășură în jurul lui și, cu privirile la fel de împletite, urcară scara ce-i ducea spre altă lume. Ușa se închise în urmă, iar trenul reîncepu să ruleze, lansând un alt șuierat și lăsând în urmă un om care simțea că lumea s-a prăbușit în jur.