Epigrama care mușcă (CXXXIX)

GRUPUL PARLAMENTAR ÎN EXTINDERE

Le-am dat câte un mandat

În Cameră sau Senat,

Dar e grupul tot mai mare

Ce migrează spre-nchisoare.

.

P.S. – După o sugestie de-a lui „De ce nu?”

Advertisements

„M-am căsătorit cu Germania”

Adolf Hitler (1889-1945), dictatorul Germaniei naziste (1933-1945), a fost un „sex simbol” pentru miile de femei naziste „seduse” de ideologia național-socialistă, chiar de mustăcioara și ochii lui profund albaștri.

După cum scrie Diane Ducret în masivul volum „Femeile dictatorilor” (2013), afluxul constant de scrisori la Cancelaria privată a Reichului „urmează curba lui Hitler de popularitate”. Din ianuarie până în aprilie 1933, Hitler a primit peste 3.000 scrisori de dragoste. La sfârșitul anului 1933 erau arhivate 5.000. În 1934 i-au fost adresate peste 12.000 scrisori, iar în 1941 peste 10.000. Conținutul acestor scrisori este extrem de divers: unele își exprimă dragostea nemărginită, dorind să se căsătorească cu el ori să facă un copil. Altele îi trimit pachete cu miere de albine, cu dulciuri, îi solicită autografe pe cartea lui „Mein Kampf”.

De exemplu, o nemțoaică din Egipt scrie: „Totul a fost iluminat de o dragoste atât de mare, dragostea pentru Fuhrerul meu, stăpânul meu, încât, uneori aș vrea să mor cu fotografia dvs. în fața mea, ca să nu mai văd niciodată altceva decât chipul dvs.” O admiratoare: „Prin prezentul act semnat, domnișoara Ane-Marie R. vă ia oficial în căsătorie”. Alta: „Îți trimit o fotografie, ca simbol al iubirii mele. Seamăn cu o Madonă din ceruri. Te sărut cu înflăcărare, Bestie mică”.

În multe scrisori este glorificat „geniul cel mai măreț, strategul cel mai grandios al tuturor timpurilor, marele învingător de azi și dintotdeauna” (1941). Hitler, ca orice dictator, s-a sprijinit pe femei în cucerirea puterii, el răspunzându-le, însă, că s-a „căsătorit pentru totdeauna cu Germania”. Când Reichul nazist era înfrânt, s-a căsătorit cu Eva Braun, într-un buncăr din Berlin, sinucigându-se apoi. (v.g.)

Planeta Paradis: Spre vest

Patru boi, ce păreau niște mamuți preistorici de pe Terra, erau înhămați în fața tot atâtor tunuri grele și a muniției aferente. Alte două animale de acest gen trăgeau două care grele. Într-unul stătea Țamorul, cu suita și lucrurile sale, iar în celălalt erau înghesuite alimentele, băutura și corturile mai mari. Peste 450 de luptători și vreo 90 de hamali mărșăluiau pe jos, cei din urmă purtând în spate câte un bagaj greu cu mărfuri și obiecte de trebuință. Cam așa arăta convoiul ce a pornit în acea dimineață să cucerească un teritoriu necunoscut și periculos, dar cu atât mai provocator. Doar 10% din roni au rămas să vegheze și să întrețină corabia până la reîntoarcerea plină de glorie a temerarilor.

Cei doi pământeni stăteau în apropierea Țamorului, alături de Soto și soldații din garda de protecție, oferind sfaturi în ceea ce privește ruta de urmat, precum și modul de evitare a obstacolelor inerente unui traseu virgin. Avangarda, formată din luptători înarmați cu săbii, deschidea drumul printre ierburile înalte, căutând să nu se abată de la cursul benefic al râului. Înaintau încet și cu prudență, o zi de marș fiind echivalentul a 50 de kilometri parcurși, după socoteala lui Relu. În acest ritm, ar fi avut nevoie de vreo 40 de zile pentru a ajunge pe malul celălalt al continentului, fără nicio zi de pauză sau situații de ocolire. Dar nici nu se punea problema să aibă la dispoziție un termen atât de lung, căci ronii erau nerăbdători și îi impuseseră o limită de timp. El trebuia să profite cât mai mult, ducându-i cu vorba.

În prima zi, nu a existat niciun eveniment neplăcut, iar seara a venit ca o izbăvire pentru întregul convoi. Aveau nevoie de odihnă, dar nici petrecerea obișnuită a serii nu era uitată. În cursul celei de-a doua zile s-a înregistrat și prima victimă: un hamal a fost lovit de o săgeată otrăvită și a murit în scurt timp. De atunci, nu se așternea o seară fără a se raporta cel puțin un mort, luptător sau hamal. Dușmanul era nevăzut și frica punea stăpânire pe armata expansionistă. Victime se înregistrau și în timpul vânătorilor necesare pentru împrospătarea proviziilor alimentare.

Nimeni nu-i mai supraveghea noaptea pe cei doi prizonieri sau pe hamali, socotindu-se că n-aveau unde să fugă, decât dacă erau inconștienți și nu puneau preț pe viața lor. De această libertate a profitat Relu și Iakan, care s-au împrietenit și plecau noaptea pentru câteva ore din tabără. Cel din urmă aflase din anumite surse de refuzul pământeanului de a-l împușca la indicația roșcatului, și voia să-și arate recunoștința. Înainte de a fi retrogradat ca hamal, fusese un bun războinic și mulți adversari au fost uciși de sabia lui. Era un mister cu ce a greșit, dar s-a oferit să-l inițieze pe Relu în tainele luptelor cu arme diferite, în mod special cu sabia cea grea a ronilor. Sub strălucirea aștrilor nopții, în locuri retrase și bine alese, cei doi se întâlneau și exersau fizic, dar și lingvistic, străinul fiind avid în a învăța limba cuceritorilor. Uneori se trecura și Bogdănel la aceste lecții, dar în cele mai multe cazuri el era cel care se asigura că nu vor fi prinși.

În momentele de odihnă dintre reprizele de pregătire militară Relu punea adesea întrebări despre Zakala, ființa atât de adorată de roni încât au pictat-o pe pânza corăbiei lor. Hamalul vorbea atunci cu patos și emoție despre zeitatea cu origini celeste care-i conducea la victorii în lupte și le oferea, de asemenea, o viață prosperă în timp de pace. Pământeanul credea că-i o entitate abstractă, prezentă doar în închipuirile celor naivi, dar Iakan l-a asigurat că ea există cu adevărat și e chiar mai frumoasă decât desenul de pe pânză. Afirmație ce-l făcea să zâmbească circumspect pe străin.

În fiecare dimineață, Țamorul și suita lui făceau un raid de circa două ore cu zifarii. Se părea că patrupedele înaripate nu rezistau mai mult în aer fără să se odihnească, iar o aterizare în afara taberei era mai mult decât riscantă. Chiar și în timpul zborului erau acum mai atenți, păstrând o altitudine mai mare și o oarecare distanță de zonele împădurite și periculoase, după cum au văzut la prima survolare. După revenirea la sol, porneau pe direcția cea mai ușor de străbătut și care prezenta o siguranță mai mare.

Astfel s-au scurs mai multe zile, iar timpul care trecea nu era deloc în favoarea celor doi prizonieri, deveniți călăuze spre o destinație tot mai himerică. Soto își manifesta mai des și mai ostil neîncrederea, influențându-l cu tot mai mare succes pe Țamor. Relu și Bogdănel simțeau că nu pot să-i ducă mult timp cu vorba și momentul adevărului se apropia. Chiar li s-a dat un ultimatum: dacă în următoarele trei zile nu vor zări fuiul halanilor, vor plăti cu viața faptul că l-au mințit pe Țamor. Iar Soto își mângâia cu subînțeles sabia de la brâu, în timp ce trecea rânjind pe lângă ei.

Un dar pentru toți prietenii

Ieri am intrat în posesia primei mele cărți și am fost fericit precum un tătic. E micuță, dar drăguță și e adresată copiilor din noi și de lângă noi. Ea a fost concepută pe acest blog și a fost nășită de mulți prieteni care m-au vizitat. Grație comentariilor încurajatoare și a sfaturilor voastre, povestirea „Revolta din ogradă” a fost tipărită pe hârtie și așteaptă să fie citită de câți mai mulți iubitori de lectură. Deocamdată am 500 de exemplare, din care aș fi bucuros să ofer câte una fiecărui vizitator, de la cei care au contribuit prin sponsorizare, până la aceia care nu au lăsat niciun semn al trecerii lor, ci doar un gând bun și o dorință de a reveni. Cu toții meritați din plin această cărticică și vă rog să-mi spuneți unde să o expediez, contactându-mă pe adresa de e-mail: petrutz34@yahoo.com

Chiar dacă ați citit deja fiecare capitol, atunci când le-am publicat online, e bine să aveți povestea tipărită pe hârtie și să o împărtășiți cu copiii voștri, nepoții sau alte suflețele dispuse să fie alături de cei patru eroi ai ei. Coincidența fericită face ca darul meu să fie oferit chiar de Dragobete. În loc de o floare înmiresmată, care va muri totuși în scurt timp, am plăcerea să vă fac un cadou mult mai trainic și cu un parfum aparte. O fac din toată inima și sper să vă fie de folos. Mulțumesc încă o dată pentru susținere și vă aștept în continuare pe acest blog, pentru a fi martori la nașterea altor cărți.

Pagina de umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Și trăgea Ion la coasă, ca un adevărat maramureșan, pe pajiștea lui de pe malul Izei. Dincolo de Iza, Maria culegea măcriș.
Dar vântul bătea și-i ridica rochița. Și Maria nu avea chiloței. Și asta făcea ca lui Ion să i se ridice nivelul. Și brav fiind el, se duce la malul Izei și-i zice Mariei:
– No, nu mai pot. Vreau să te iubesc la modul total!
Și zice Maria:
– Dar ți-am spus, dragă Ioane, că eu nu știu să înot.
Și zice Ion:
– Nu-i bai, că organul meu sexual îi atât de dezvoltat, că poți să treci la mine pe el.
Și Maria reflectă… și după ce reflectă, zise:
– Mare șmecher ești, măi, Ioane! Da’ vrei să-mi spui și cum vin îndărăt?
.
* Două râme stăteau de vorbă:
– Unde e soțul tău?, întreabă una.
– La pescuit!, răspunde cealaltă.
.
* Ion și Maria s-au trezit de dimineață să plece cu marfa la târg și să prindă loc de tarabă. Au încărcat căruța cu varză și castraveți și au plecat. Pe drum, Maria zice:
– Ioane, oprește un pic căruța, dă-te jos și vin de mă țucă, că nu mai pot!
Oprește Ion, se dă jos, o țucă pe Maria și pleacă iar la drum. După 10 minute, Maria zice din nou:
– Ioane, oprește căruța, dă-te jos și vin de mă țucă, că nu mai pot!
– Marie, dar nebună mai ești! Nu mai prindem târgul dacă continui cu prostiile!
– Hai repede Ioane, acu’, acu’, că nu mai pot!
Se dă Ion jos și iar o țucă pe Maria. După vreo 10 minute, Maria începe:
– Ah Ioaneee, ah, ah, ah, oprește căruța și vin repede de mă țucă, că nu mai pot!
Ion, enervat:
– Auzi, fă Marie, ia dă-te tu jos de pe castraveți și suie-te pe varză!
.
* Se întâlnesc 2 purici:
– Unde te duci?
– Păi, pe coasta lui Azor!
.
* Un turist ajuns într-un sat african este cercetat de vraci.
– Dar ce sistem de medicină preventivă bine organizat aveți!
– Noi nu facem medicină preventivă, aici e departamentul pentru controlul alimentelor.
.
* Un terorist deturnează un avion. Cu un cuțit la gâtul pilotului, spune:
– Du-mă la Cairo!
Pilotul, puțin derutat, spune:
– Dar… acest avion chiar zboară la Cairo!
Teroristul:
– Lasă, că am luat și săptămâna trecută avionul de Cairo, și am ajuns la Beirut!
.
* – D-le, eu nu beau, nu-mi pierd nopțile prin cluburi, nu agăț fete pe stradă, nu mă droghez, nu-mi înșel prietena.
– Extraordinar, felicitări!
– Da, dar și când voi ieși din închisoare!
.
* Un bilet pe masa din bucătărie:
„Dragii mei Optimiști, Pesimiști și Realiști!
În timp ce voi vă certați, încercând să demonstrați dacă sticla este pe jumătate plină sau goală, eu am băut-o.
Semnat, Oportunistul!”
.
* – Ce fac trei homosexuali când li se arde un bec?
– Primul sună un electrician, al doilea face cafeaua, iar al treilea își freacă palmele și zice: „Sunt așa de emoționat!”.
.
* La o toaletă publică în SUA, în dreptul pisoarelor se aflau, unul lângă altul, Cassius Clay și Adrian Copilul Minune.
În timp ce își făceau treaba, amândoi scuturau, la intervale scurte, din cap.
Cassius Clay îl întreabă pe Minune, cu simpatie și compasiune:
– Și tu tot Parkinson?
– Nu, moșule, da’ mă stropești în urechi…
.
* Doi bancheri discută:
– Ție pot să-ți spun, că-mi ești prieten. Vreau să mă combin cu una de 20 de ani. Crezi că o să am șanse mai mari dacă îi spun că am 55 de ani în loc de 65?
– O să ai șanse mult mai mari dacă îi spui că ai 85!
.
* Doi sultani stau de vorbă:
– Auzi, da’ tu cum alegi seara dintre cele treizeci de concubine ale tale, cu care să te culci?
– Eh, simplu, arunc peste ele o găleată cu apă rece și o aleg pe cea din care iese cel mai mult abur!

Efectele negative ale consumului de cafea

Zece efecte negative ale consumului de cafea

Pentru cei mai mulți dintre noi, cafeaua reprezintă elixirul care ne ține în mișcare în zilele lungi și aglomerate. Cu toate acestea, atunci când suntem obosiți și încă mai avem mult lucru riscăm să consumăm prea multă cafea, iar acest lucru ne poate afecta atât starea de spirit cât și sănătatea.

cafea
cafea

De-a lungul timpului, mai multe studii au indicat că un consum ridicat de cofeină (aproximativ 500-600 de miligrame, echivalentul a minimum 5 cești de cafea pe zi) poate avea multe efecte secundare. Așadar, următoarea dată când simțiți nevoia să consumați multă cafea, luați în considerare următoarele aspecte:

1. Prea multă cofeină vă poate face să aveți halucinații auditive

Aceasta a fost concluzia unui studiu realizat de oamenii de știință de la Universitatea Melbourne, care au numit cafeaua drept „drogul psihoactiv cel mai des utilizat”. La studiu au luat parte 92 voluntari care au fost rugați să asculte un sunet constant cunoscut sub numele de „zgomot alb”. Profesorul Simon Crowe de la Universitatea La Trobe din Melborne a menționat că „le-am spus voluntarilor că între părțile de zgomot alb ar putea să asculte fragmente din melodia White Chrismats și în cazul în care le aud să apese un buton. În realitate, nu am intersectat niciodată melodia White Christmas cu părțile de zgomot alb, dar am constatat că persoanele care erau foarte stresate și care au avut un nivel ridicat de cofeină au crezut că au auzit cântecul”, a declarat acesta.

2. Consumul ridicat de cofeină poate afecta ficatul, mai ales dacă luați des analgezice

Ficatul este un organ foarte rezistent. Aproximativ 75% din țesutul hepatic poate fi afectat sau înlăturat chirurgical fără să apară insuficiența hepatică. Cu toate acestea se pare că el poate fi afectat de excesul de cafea, mai ales atunci când această băutură este combinată cu paracetamolul, sugerează un studiu efectuat în 2007 de oamenii de știință de la Universitatea din Washington.

3. Poate crește tensiunea arterială

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Carnegie Mellon a demonstrat că un consum ridicat de cafea duce la creșterea tensiunii arteriale, la stimularea inimii și la creșterea frecvenței respirației.

4. Prea multă cofeină ne face iraționali și agitați

Ca urmare a creșterii ritmului cardiac și al celui respirator, creierul este privat de oxigenul necesar pentru gândirea calmă și rațională, explică același studiu menționat anterior.

5. Cofeina este una din cauzele insomniei

Acest efect secundar nu apare la toți consumatorii de cafea, el depinde de toleranța fiecărui individ la cofeină. Cofeina are un timp de înjumătățire (timpul în care cantitatea inițială se reduce la jumătate) de 6 ore, ceea ce înseamnă că este eliminată din sistem abia în 24 de ore. Prin urmare, dacă bem o jumătate de cană de cafea la ora 8 dimineașa, la ora 20 vom avea în corp 25% din cofeina consumată.

6. Cofeina dă dependență și poate cauza sevraj

Ca oricare alt stimulent, cofeina dă dependență fiziologică și psihologică. Așadar, dacă decideți să diminuați consumul de cafea, ar trebui să faceți asta sub îndrumarea unui medic.

7. Sevrajul provocat de cafea duce la apariția migrenelor

Cercetătorii de la centrul Johns Hopkins au constatat că sevrajul provocat de cafea cauzează migrene, oboseală, insomnie și dificultăți de concentrare.

8. Sevrajul poate promova depresia

Unii oameni devin deprimați și experimentează simptome precum cele asemănătoare gripei, atunci când intră în sevrajul provocat de cafea. Un alt astfel de simptom este anxietatea, care apare și ea la indivizii care reduc brusc consumul de cafea.

9. Cafeaua ne face mai leneși

Un studiu realizat anul trecut la Universitaty of British Columbia, pe rozătoare, a scos la iveală faptul că un consum ridicat de cafea promovează reducerea ritmului de lucru în rândul lucrătorilor.

10. Consumul ridicat de cafea poate crește riscul de osteoporoză

Vestea bună este că acest efect advers poate fi combătut dacă asigurăm un aport adecvat de calciu și vitamina D și dacă limităm consumul de cafea la doar trei cești pe zi (aprox. 300 mg de cofeină pe zi).

Sursa: Business Insider

Terapie prin șocuri (III)

Oșencuța

Socializarea este o cale foarte eficientă pentru a uita un necaz și a ameliora o traumă sufletească. La asta m-am gândit și eu când am acceptat invitația celor apropiați de a vizita Ștrandul din Satu Mare, renumit pe atunci pentru apa sa fierbinte și tămăduitoare, după cum m-au asigurat mama și sora mea, cliente fidele ale băilor de acolo. Însoțit așadar de ele, am intrat în bazinul supraaglomerat cu oameni de toate vârstele. Stăteam în șezut, aproape lipiți unul de altul, în apa uleioasă și dubios de colorată care ne ajungea până la buric. Unii povesteau legende despre vindecări miraculoase, în timp ce alții șopteau niște zvonuri precum că au existat cazuri de îmbolnăvire și chiar decese, din cauza infecțiilor sau accidentelor.

În apropierea mea s-a strecurat pe nesimțite o fătucă mică și neastâmpărată, care-mi zâmbea șăgalnic și se înghesuia tot mai tare în mine, provocându-mi gânduri mai puțin creștine. Dialogul era inevitabil, și astfel am legat o punte rapidă între sufletele noastre. Am aflat că o cheamă Măriuca, e divorțată, fără copii și a venit cu sora ei, cu care locuiește în Negrești-Oaș. Plină de energie precum o zvârlugă, mi-a sugerat să părăsim cloaca aia și să ne răcorim în bazinul cu apă rece, aflat ceva mai încolo. Din acel moment am urmat-o fără să crâcnesc și o ascultam vrăjit din tot ce-mi spunea.

Nu știam să înot, dar mi-am pus toată nădejdea în ajutorul ei și nu m-a dezamăgit, deși am travesat bazinul adânc de 4 metri. Râdeam și ne distram de minune, ca niște copii scăpați de supravegherea părinților. Masa n-am mai luat-o alături de familia mea, ci ne-am dus la un restaurant din oraș, unde  ne-am cinstit cu o butelie de vin bun. Oșencuța nu avea deloc inhibiții și nu era nevoie s-o îndemn în a-și goli paharul. Ba chiar m-a certat când a văzut că vreau să-mi iau tranchilizantele prescrise de medicul psihiatru. „Viața e prea frumoasă pentru a o trăi în amorțire. Ai încredere în Dumnezeu!”, mi-a zis ea confiscându-mi cutiile și aruncându-le peste mesele celorlalți clienți. Am fost puțin șocat, dar nu la fel de tare ca și chelnerul, martor inocent la întâmplare. Dar eu aveam încredere în Măriuca.

De-acolo am plecat să-mi iau familia și, împreună cu oșencuța, am pornit-o spre casă. Pe mama și sora mea, care nu vedeau cu ochi buni relația proaspăt înfiripată, le-am lăsat la casa părintească, iar noi doi am ajuns la apartamentul meu din Baia Mare. Speram la o noapte plină de surprize plăcute, cu amor zvăpăiat, așa cum eram îndreptățit să cred după o astfel de zi, dar m-am înșelat amarnic. Oșencuța era neobosită în continuare, dar nu la pat, ci în a cerceta, a inventaria și a rearanja lucrurile din casă. În zadar o invitam să vină lângă mine, să ne „odihnim” alături, ea găsea mereu altceva de făcut, ca și cum era băgată în priză și n-avea buton de oprire. Am adormit singur, iar când mi-am deschis ochii, ea moțăia ghemuită în fotoliul din fața mea.

Eram hotărât să mă fac înțeles și, după ce s-a trezit și am luat micul dejun, i-am spus ce mă doare. A dat din cap îngândurată și mi-a explicat:

– Dacă vrei să preacurvesc cu tine, musai trebuie să beau ceva înainte, pentru a-mi atenua păcatul și a-mi stimula simțurile.

Bucuros de perspectivă, m-am dus imediat după două butelii de vin roșu și îmbietor, din care ne-am înfruptat apoi amândoi. Pe când credeam că terenul e pregătit și urmează partea cea mult așteptată, m-am trezit cu un discurs din partea micuței Măriuca:

– Dragul meu, mi-am dat seama de trebuințele tale și am făcut un plan. De mâine mergem în pelerinaj pe la mănăstiri, unde ne vom ruga lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și vindecarea ta.

Am căscat ochii cât cepele din Asuaj și am încercat să-i explic:

– Dar eu am un serviciu la care trebuie să mă prezint mâine! Altfel nu primesc salariu și n-aș avea din ce să trăiesc…

– Nu-ți fie teamă! Are Cel de Sus grijă de noi. Astăzi te odihnești, în timp ce eu merg afară să spăl covoarele, iar mâine plecăm de dimineață bună. Am să închid ușa, iar dacă ai nevoie de ceva bate în geam și vin imediat.

Și, fără să aștepte vreun răspuns, a ieșit trăgând după ea covoarele. Asta era prea de tot! Să fiu sechestrat în propria mea casă de către o fată cunoscută de doar 24 de ore!? Noroc că aveam cheile de rezervă.

M-am precipitat imediat să le găsesc, apoi i-am adunat toate lucrurile într-o plasă și am ieșit pe furiș. Oșencuța se încălzise binișor și stropea de zor covoarele, îmbrăcată doar în costumul de baie. Copiii se adunaseră deja în jurul ei, nefiind obișnuiți cu astfel de prestații. Eu am închis ușa apartamentului cu ambele încuietori și i-am dat vecinei de vizavi plasa în care am strecurat banii de drum până în Negrești. După care am fugit ca din pușcă.

Era seară tărziu când am revenit cu teamă. Nu se mai vedea nicio mișcare și vecina mi-a deschis intrigată ușa, asaltându-mă cu reproșuri și lămuriri. Pe la amiază, cineva chemase poliția pentru că spectacolul devenise exagerat de indecent. Oșanca făcea exerciții de gimnastică la bara de bătut covoare, iar bărbații și copiii îi priveau fascinați corpul suplu și energic, în timp ce femeile îi strigau zadarnic să vină în casă.

Ofițerul venit la fața locului a vrut să o legitimeze, dar fără succes. Oșencuța o ținea întruna că acoperiș îi este cerul, iar tatăl ei e Cel de Sus. A fost condusă la secție și nimeni nu mai știe ce s-a întâmpat cu ea. Poate că a ajuns acasă sau în vreo mănăstire. Numai că și acolo se găsește vin, iar dacă-l va degusta pe îndelete s-ar putea să o imite din nou pe Nadia Comăneci și să le ofere un spectacol pe cinste măicuțelor. Că mie mi-a fost destul prin câte șocuri am trecut.