Pentru 5 dolari

Într-o dimineaţă devreme, pe o stradă laterală peluzei de la Casa Albă, iese Biil la jogging-ul matinal, însoţit de doi bodyguarzi. După câteva minute vede la un colţ, lângă un copac, o prostituată ce stătea rezemată, aşteptându-şi clienţii. Văzându-l pe Bill îi spune:

– Mr. President… hai aici că e doar 10$!

Preşedintele dă din mână şi întreabă curios:

– Ce zici de 5$?

Femeia de la copac dă din cap a negaţie şi-i întoarce fundul.

Se întâmplă asta o zi, două, şi tot aşa până într-un weekend când nevasta preşedintelui, Hillary, iese la jogging împreună cu Bill. Acelaşi traseu, acelaşi colţ de stradă, aceeaşi prostituată, care începe să-şi strige din nou oferta. Preşedintele, încurcat, se face că n-o vede, la care tipa îi strigă, arătând cu degetul spre nevastă-sa:

– Vezi ce ai de 5$?!

ÎNTREBARE: Când a aflat mama lui Duncan McLoud că fecioru-său este nemuritor? – După al treilea avort…

Advertisements

Coloana infinitului (III)

Oare, Ansamblul de la Tg. Jiu este o sursă puternică de emisie pentru distanţe intergalactice? Un receptor de mesaje venite din dimensiunile neştiute ale Universului? Cum poate fi el activat? Ce alte simbolori mai reprezintă?

Invităm fizicienii, extrasenzorialii, specialiştii în radiestezie să verifice şi să răspundă la întrebările de mai sus.

***

Limbajul simbolistic, care este un limbaj universal, reprezintă chintesenţa Înţelepciunii. Plecând de la un simbol este posibil să regăseşti ideile, adevărurile pe care el le reprezintă. Iată de ce, aceia care practică contemplaţia pot, privind un simbol, să se ridice până în planul cauzal, în lumea arhetipurilor şi astfel să aibe acces la o lume întreagă de idei şi imagini care se nasc natural în jurul acestui simbol. Lumea simbolurilor este lumea vieţii şi pentru a descifra taina vieţii trebuie să lucrezi cu simbolurile.

Brâncuşi a fost un iniţiat, cunoştea valoarea de aur pur a simbolurilor şi opera cu ele în lumea noastră fizică. Aşa cum natura reuşeşte să rezume, într-o singură sămânţă, un arbore întreg cu: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, flori, puterea lui de a creşte şi de a rodi mai departe, tot aşa, Brâncuşi a sintetizat în opera sa o întreagă ştiinţă ezoterică, acea ştiinţă divină a Vieţii şi a Universului. Fiecare sculptură a sa este o sămânţă care poate rodi în cel care o priveşte, un arbore magnetic – Arborele Vieţii. De altfel, ghidul lui spiritual care îl îndruma din astral a fost Milarepa, după cum singur a afirmat.

Fiecare sculptură a sa este capabilă să te facă să înţelegi “tâlcul adevărat al lucrurilor”, cum singur obişnuia să spună, căci fără esenţă nimic nu poate dăinui.

Să analizăm acum, din punct de vedere simbolistic, mai întâi fiecare element al ansamblului, aşa cum am făcut-o radiestezic şi apoi să contemplăm întregul.

Gânditorii tuturor timpurilor au căutat, prin meditaţie, să afle simbolul Universului, ca viziune sintetică, care să permită să fie perceput în unitatea sa. Acest simbol, confirmat de întreaga tradiţie, este cercul cu centrul său. Cercul, este deci simbolul Universului, iar centrul reprezintă Forţa Creatoare, Fiinţa Supremă care îl animă şi îl susţine.

Aşadar Masa Tăcerii, este simbolul Creatorului şi al Creaţiei Sale, este Simbolul celui care vorbeşte în Tăcere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezintă Sufletul, Creaţia Manifestată care se hrăneşte din punctul Central – masa de piatră – , Spiritul. Masa Tăcerii te invită la o Cină de Taină, ritual sacru în care fiinţa poate să se nască din nou, în Spirit şi Duh, în limbaj Christic.

Poarta Sărutului este tot simbol al Divinităţii, dar la o altă dimensiune. Aici ne mişcăm într-un nivel vibratoriu mai subtil, al Sferei, un spaţiu a căre a treia dimensiune este Profunzimea. Este un alt limbaj mărturisind despre acelaşi unic Adevăr. Poarta Sărutului este poarta care duce spre Împărăţie, filtrul iubirii desăvârşite, a Iubirii Călăuză, cea care este Lumina pe Cărare – Aleea Scaunelor. Ca să poţi face saltul către Spirit ai nevoie de graţie, de Har.

Biserica, cu nava ei sub formă de cruce, nu a fost în mod întâmplător gândită în ansamblu. Ea este cea care coboară Duhul Sfânt, cel care purifică, dar te şi investeşte cu forţa înţelegerii. Ea reprezintă forţa Înţelepciunii Divine, a sacrificiului, dar şi pavăza pe care simbolul crucii ţi-o dă pentru a putea urca treptele care duc către Lumină.

În fine, ultima treaptă – Coloana, zborul, materia sublimă în Spirit. Coloana fără de sfârşit este de fapt un lingam uriaş, simbol al Spiritului fecundator, acel AXIS MUNDI sau CARDINEX MUNDI, un laser prin lumina căruia poţi cunoaşte gustul Eternităţii şi parfumul Desăvârşirii. Despre el ar fi multe de povestit, dar ne mulţumim doar să amintim de el. În carte sunt mai multe detalii.

Putem constata cu uşurinţă că ansamblul monumental, aşa cum a fost gândit şi realizat de Brâncuşi, conţine două lasere. Un laser orizontal, cu axul format din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Biserica şi Masa Singuratică – care alcătuieşte laserul inferior şi Coloana Infinitului, care are forma verticală şi formează laserul superior. Important este să ştii să treci de la linia orizontală la cea verticală, de la materie la spirit. Iată transformarea pe care ansamblul, aşa cum l-a conceput Brâncuşi, o operează în structura intimă, subtilă a persoanei care îl parcurge pe jos de la un capăt la celălalt.

Sublimarea grosierului în subtil, a întunericului în lumină, a letargiei în zbor, este darul pe care Brâncuşi l-a lăsat urmaşilor săi. Brâncuşi a fost un Vindecător prin Opera lui.

Puteţi încerca singuri această experienţă parcurgând, acum avizaţi, ansamblul de la Masa Tăcerii către Coloană, ca şi cum aţi face o meditaţie. Porniţi de la Masa Tăcerii în pas lent, ritmat, observându-vă doar respiraţia. Lăsaţi privirea să mângâie, pe măsură ce înaintaţi, fiecare element al ansamblului. O să sesizaţi că privirea vă este purtată de la un registru la altul, într-un mod firesc, natural de la registru cel mai de jos – Masa şi Aleea Scaunelor, urcă apoi în al doilea registru pe care îl marchează Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să ţâşnească pur şi simplu către Înaltul Înaltului, fiind purtată către lumina bolţii fără margini, de către spirala Coloanei.

În timp ce privirea voastră se va înălţa tot mai sus, fantastica energie care somnolează la baza coloanei vertebrale va începe să urce blând, dulce către centrul energetic din creştetul capului.

Brâncuşi, prin tot ceea ce a creat, dovedeşte că a fost un Învăţător autentic. El reuşeşte să conducă cu o mână sigură pe cel care parcurge ansamblul, indiferent de nivelul spiritual la care a ajuns, iar procesul trezirii are loc firesc, natural, asemeni înfloririi unui boboc de floare.

Cei care caută să evolueze pe toate cele trei planuri de existenţă: fizic, spiritual, divin, cei care caută iubirea, înţelepciunea, adevărul, cei care caută forţa şi fericirea, trebuie să ştie că nu vor putea găsi toate acestea, decât dacă vor merge într-o singură direcţie, de la obscur la lumină, de jos la înalt, de la tăcere la cântecul sferelor. Acestea ne învaţă creaţia lui Brâncuşi, aceasta este sămânţa divină pe care mâna sculptorului o sădeşte în inima celor care percurg acest ansamblu, chiar dacă puţini conştientizează fenomenul. Lucrul se face în taină, profund şi precis.

Brâncuşi ne învaţă să găsim vârful muntelui, să vibrăm la unison cu acest vârf, căci momentul în care vom realiza aceasta, forţele extraordinare, latente, potenţiale care ni s-au dat la naştere, vor putea face miracole în viaţa noastră.

Brâncuşi este un vindecător spiritual. Simbolurile dăltuite de el, activează în cei care le privesc, planurile profunde, intime, eliberând energiile blocate, ridicând calitatea conştiinţei şi a iubirii necondiţionate. Ca orice vindecător – iniţiat, Brâncuşi a luat în consideraţie aspectele multidimensionale ale omului, urmărind trezirea lui spirituală cu implicaţiile binecuvântate, care decurg de aici: regăsire, armonizare, reîntregire. Sculpturile lui îndumnezeiesc Omul prin bucuria pe care o trezeşte în cel care le priveşte.

“Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”, spunea el şi ce altceva poate însemna Bucuria, dacă nu îndumnezeire, adică armonia trăită pe toate planurile?

Dincolo de formă, sculpturile lui Brâncuşi sunt lacrimi de bucurie, pe care acesta le lasă să cadă continuu peste sufletul celui care ştie să vadă. Este omagiul pe care maestrul îl aduce pământului sfânt din lutul căruia, cândva, într-un an solar şi unic, cântecul lui de Om s-a născut.

BIBLIOGRAFIE:

* – LACRIMA BRÂNCUŞI – Ansamblul de la Târgu-Jiu – Simbolism şi ezoterism

Autori: Lidia Bîrsan şi Vasile Stratulat – Editura KOGAION – Bucureşti 1994

– OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV – Opere Complete

Material primit de la Paul Duţă şi completat de Bebe Stratulat.

Coloana Infinitului (II)

Una din metodele pe care le-am folosit pentru a ne apropia de adevărul cuprins în opera lui Brâncuşi, a fost radiestezia. Pentru cei care nu cunosc cuvântul, radiestezie înseamnă: senzibilitatea fiinţei umane la radiaţii, la influienţele care se degajă din lumea înconjurătoare. Este un mod particular de a şti sau de a percepe lucrurile, altfel decât cu cele cinci simţuri obişnuite şi care se bazează pe fenomenele rezonanţei.

Şi acum iată ce ne-au relevat măsurătorile radiestezice făcute asupra Ansamblului de la Târgu- Jiu. După cum se ştie, Complexul monumental, aşa cum l-a conceput şi materializat sculptorul, cuprinde mai multe piese de sine stătătoare şi anume: – Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor,Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. Acestea, împreună cu biserica existentă pe Calea Eroilor, gândită de Brâncuşi şi luată de el în consideraţie, ca făcând parte din ansamblu, alcătuiesc un întreg dinamic şi operant. Biserica a fost prevăzută în planurile sale, sub forma unei biserici cu o arhitectură foarte modernă, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza lipsei de fonduri şi a unor neînţelegeri. Ea nu poate fi gândită ca exclusă din ansamblu şi o să vedem de ce.

Mai târziu, după terminarea fixării pieselor în ansamblu, a fost amplasată încă o masă de piatră, în parcul unde se află Coloana Infinitului, nu în mod întâmplător, de către o persoană necunoscută autorităţilor. Toate piesele sunt aşezate în linie dreaptă, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor şi traversează oraşul Târgu-Jiu.

Prin măsurătorile radiestezice, am stabilit că la Masa Tăcerii, o masă masivă din piatră, înconjurată de 12 scaune asemănătoare, există nişte câmpuri energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul mesei de piatră am măsurat un câmp rotitor cu o elongaţie destul de mare, adică având o energie uşor sesizabilă de către persoanele senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotaţie trigonometric, este generat de cele 12 scaune, ce au polaritatea alternativă. Se pare că, prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp pentru celula vie. Nu ştim câţi trecători s-au aşezat la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, ca să se odihnească sau să mănânce şi au conştientizat faptul că se simt mai bine şi că oboseala le-a trecut mai repede ca de obicei. Dacă toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelaşi timp, fenomenul ar fi şi mai bine pus în evidenţă. Polaritatea diferită a scaunelor, indică faptul că la masă ar trebui să se aşeze alternativ o persoană de sex feminin şi apoi o persoană de sex masculin, pe scaunele corespunzătoare polarităţii lor. Chiar dacă nu este cunoscută polaritatea primului scaun, trebuie să se respecte alternanţa persoanelor de sex masculin şi a celor de sex feminin. Dacă lipseşte o persoană sau mai multe, polarităţile se păstrează prin existenţa scaunelor rămase neocupate. Câmpul rotitor al mesei funcţionează bine dacă se păstrează alternanţa amintită.

Aleea Scaunelor poate funcţiona ca un câmp vibratoriu de sine stătător, aşa cum, de altfel, poate funcţiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului.

Din electrostatică se ştie că orice denivelare sau un vârf de pe o suprafaţă, se încarcă cu sarcini electrice de sens opus suprafeţei pe care se află aşezată piesa repectivă. În cazul nostru, orice denivelare de pe suprafaţa pământului – deal, munte sau orice altceva – se va încărca pozitiv faţă de pământ, care este polarizat negativ. Deci fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitivă.

Dacă aşezăm două scaune, ca să fie alături unul de altul, vom observa că unul din ele va avea o polaritate pozitivă, iar celălalt o polaritate negativă, formând în acest fel un dipol. Dar dacă mai aşezăm un scaun lângă celelalte două, toate trei vor avea o polaritate care se va schimba după următorul program:

– scaunul nr. 1 se va încărca pozitiv timp de 45 de secunde, va deveni nul timp de 45 de secunde, după care iar se va încărca pozitiv timp de 45 de secunde, ş.a.m. d.

– scaunul nr. 2 se va încărca în acelaşi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini negative, timp de 45 de secunde, după care se va încărca pozitiv tot timp de 45 de secunde, în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.

– scaunul nr. 3 va respecta polaritatea şi ciclul primului scaun.

Deci, în timp ce scaunele 1 şi 3 au o polaritate pozitivă, timp de 45 de secunde, scaunul din centru va avea polaritatea negativă, timp de 45 de secunde, iar când scaunele 1 şi 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea polaritatea pozitivă. Distanţa dintre scaune nu schimbă frecvenţa de oscilaţie, dar mărimea ei este invers proporţională cu distanţa.

Acum, dacă gândim că pe Aleea Scaunelor sunt aşezate, de o parte şi de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotaţie trigonometric – sensul spiralei vieţii. E plictisitor, nu?

Să trecem acum la Poarta Sărutului. Efectuând măsurătorile radiestezice pe centrul porţii am constatat următoarele oscilaţii:

– timp de 60 de secunde va exista o polaritate pozitivă, timp de 60 de secunde va exista o oscilaţie circulară, în sens trigonometric, timp de 60 de secunde va avea o polaritate negativă şi timp de 60 de secunde va exista iar o oscilaţie circulară în sens trigonometric, după care se va repeta ciclul de oscilaţii.

Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.

Ultima piesă a ansamblului este Coloana Infinitului care se compune din mai multe trunchiuri de piramidă suprapuse, cap la cap. Două trunchiuri de piramidă, ce au baza mare pusă în comun, dau o polaritate negativă, iar două trunchiuri de piramidă ce au baza mică pusă în comun, dau o polaritate pozitivă.

În spaţiu, Coloana fiind alcătuită din module de trunchiuri de piramidă, ce formează nişte clepsidre, suprapuse cap la cap, va avea polarităţi alternative de-a lungul ei iar, la capul coloanei, câmpul energetic va fi nul. Să observăm că, Coloana este alcătuită dintr-un număr de 17 clepsidre.

Prin executarea de telemăsurători am constatat că deasupra Coloanei, la distanţa de un modul (1,80 m), apare un câmp rotitor de valoare mică, ca rezultanţă a suprapunerii tuturor modulelor. Integrând Coloana în ansamblu va apare în vârful ei o oscilaţie circulară în sens trigonometric de elongaţie mare, care porneşte din capul Coloanei, ca un fascicol ce se duce până la distanţe foarte mari, păstrându-şi dimensiunile, asemeni unei raze laser.

După cum am văzut, fiecare piesă luată separat, are o acţiune vibratorie specifică, personală, în spaţiul în care se află. Aceasta este un lucru firesc, dacă ne gândim că fiecare dintre elemente desenează în spaţiu câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obţine accesul într-o lume tangibilă doar cu simţurile interioare.

Dar ceea ce ni s-a părut tulburător a fost modul în care Brâncuşi, sculptorul esenţei, a închegat ansamblul, ordonând energiile după o Lege Universală, pe care nu numai intuiţia i-o putea releva, obţinând efecte care ţin de taină şi miracol. De altfel, când a plecat la Paris, după ce-a terminat Coloana, a spus locuitorilor şi notabilităţilor oraşului că “habar n-aveţi ce vă las eu aici”. Şi a avut dreptate.

În epoca în care Brâncuşi a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea se ştiau prea puţine lucruri despre televiziune şi microunde, iar despre sculptor nu avem informaţii cum că ar fi avut noţiuni de electronică.

Şi totuşi… vom observa că întregul Complex de la Târgu-Jiu funcţionează ca un emiţător de microunde, în care Masa Tăcerii poate fi comparată cu o sursă de emisie de electroni, Aleea Scaunelor poate fi gândită ca un tun electronic accelerator de particule, Poarta Sărutului ca un modulator, Biserica jucând rolul unui amplificator puternic şi, în fine, Coloana Infinitului ca o antenă cu ghiduri de unde rezonatoare. Să fie o pură întâmplare? Un electronist poate recunoaşte cu uşurinţă toate acestea şi poate confirma această realitate.

Lipsea din acest ansamblu acea piesă pe care electroniştii o numesc reflector şi spre surprinderea noastră am găsit-o. Ea a fost gândită şi realizată de Brâncuşi, dar a fost aşezată la locul ei, după ce a plecat din acest plan fizic, de către un locuitor al oraşului, acolo unde aceeaşi intuiţie-călăuză a omului l-a îndemnat şi unde era chiar locul ei firesc să stea, funcţional.

Este vorba de ceea ce noi numim Masa Singuratică şi care se află astăzi în spatele Coloanei, la câteva sute de metri, jucând rolul de reflector. Întâmplare? Providenţă? De fapt nimic nu este întâmplător.

Coloana Infinitului (I)

Conform unor măsurători radiestezice, Coloana Infinitului emite pe o rază de 300 m

Energia cea mai benefică este emisă noaptea, pe lună nouă sau plină. Cea mai puţin benefică este energia emisă în zilele însorite.

Constantin Brâncuşi (19.02.1876 – 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.

Date despre Coloana Infinitului

Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 kg. Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după “legea armoniei plastice”, descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1- 2 – 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180 cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiunea pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm.

Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A. Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind emanaţiile de energie ale Coloanei Infinitului.

Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului

Intensitatea câmpului magnetic al Terrei este relativ slabă. În general, neperceptibilă de om, variază între 0,3 gauss la Ecuator şi de 0,7 gauss la poli. Dar există locuri pe Terra unde intensitatea câmpului magnetic este de peste 10.000 de ori mai puternică, formând anumite anomalii magnetice. Este foarte probabil că sub Coloana Infinitului există o astfel de anomalie magnetică, care se poate măsura.

S-a constatat că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în interacţiune permanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci care au devenit veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei Infinitului trece o fâşie de curent teluric, datorită configuraţiei terenului din acel loc.

Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă energii enigmatice, care se manifestă în două planuri vericale, perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf. Aceste energii au fost numite “radiaţii de formă”, iar efectul lor poartă numele de “efectul de piramidă”. Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la înălţimea de 1/3 de la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.

Energiile terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii. Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emit în exterior. Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.

Câteva întrebări necesare

1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana Infinitului în centru unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu “al şaselea simţ”, care să-i fi permis găsirea acestui nod?

2. Brâncuşi ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică?

3. Brâncuşi cunoştea la acea vreme (anii 1935/1936) efectul de piramidă? Coloana Infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice, retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din elemente din trunchi de con etc.

4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu putere sacramentală? Indiferent câte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur: această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o prefigurare a zborului interplanetar, un simbol ai infinitului.

Pe de altă parte, un cercetător ştiinţific, lucrând în cadrul unui laborator de Tehnologia Metalelor şi Sudură, al unui institut de cercetări energetice, fizicianul Stratulat Vasile, a efectuat măsurători radiestezice de specialitate la Complexul Brâncuşi din Tg. Jiu. Aceste măsurători au fost efectuate deoarece se punea problema restaurării şi punerii în valoare internaţională a acestui Complex. În acest scop Coloana Infinitului trebuia demontată şi trimisă în Statele Unite pentru restaurare.

Ţinând cont de situaţia conjuncturală din acea vreme acest lucru ar fi însemnat pierderea acestui monument original. Pentru a împiedica dezmembrarea complexului Brâncuşi cercetătorul Vasile Stratulat a întocmit o documentaţie de specialitate pentru restaurarea Coloanei, fără a fi demontată, pe care a depus-o la primăria oraşului Tg. Jiu şi împreună cu Lidia Bîrsan au editat în 1994, în editura Kogaion, o broşură cu titlul “Lacrima Brâncuşi” pe care au distribuit-o forurilor competente şi populaţiei din Tg. Jiu, în scopul împiedicării distrugerii acestui complex. Această acţiune a avut drept rezultat începerea restaurării complexului pe plan local, fără dezmembrarea Complexului. Iată ce se spunea, pe scurt, în această carte:

MOTTO:

O teorie trebuie verificată,

Un fapt trebuie dovedit,

Un adevăr trebuie trăit!

                       ALAN SPENCE

LACRIMA BRÂNCUŞI

Ansamblul de la Tg. Jiu are capacităţi vindecătoare

Să ne imaginăm următorul aspect: – privim o sferă, în interiorul căreia se află un om, iar în exteriorul ei un altul. Amândoi privesc sfera. Cel dintâi va afirma că sfera este concavă iar cel de-al doilea că sfera este convexă. Amândoi au dreptate, pentru că fiecare priveşte sfera dintr-un alt unghi de vedere.**

Să ne imaginăm acum că sfera este mare cât Universul. Omul care priveşte din afara ei, este omul de ştiinţă – cel care poate descrie, desena, analiza structura, culoarea sau forma lumii pe care o priveşte. Aceasta este lumea obiectivă.

Omul care se află în interiorul sferei, este misticul, iniţiatul, paranormalul, adică cel care simte lumea în interiorul căreia se află, lumea subiectivă.

Realitatea este alcătuită din cele două ipostaze. Ele trebuiesc îngemănate, pentru a obţine imaginea corectă, reală a Întregului. Pentru că un Om, nu este numai o masă de oase, muşchi şi nervi. El este, în mod egal, o lume de simţiri, sentimente, gânduri. El însuşi este un Univers care respiră, creează, trăieşte eşecuri şi bucurii, tristeţi şi victorii.

În interiorul acestui Univers îşi desfăşoară activitatea alte Universuri, cu legile lor şi care, la rândul lui, el însuşi trăieşte în interiorul unui alt Univers. Între aceste Universuri există o strânsă interdependenţă şi o bună comunicare şi nu pot fi luate şi tratate separat. Omul este o carte deschisă, o imensitate.

În rândurile de mai jos noi vă propunem doar o cale către taina descifrării lui, cale pe care Brâncuşi a mers toată viaţa lui.

Ceea ce am simţit şi trăit la Tg. Jiu, în faţa Ansamblului Sculptural al lui Constantin Brâncuşi, nu poate fi descris decât ca o parte din realul lui. Este o parte din adevărul lumii profunde a sculpturilor acestui neegalat Artist, adevăr pe care ni l-au confirmat, în mare parte, mărturiile celor care au ştiut să vadă, să simtă şi să-i asculte mesajul în tăcere. Acest adevăr rămâne să-l căutaţi şi să-l aflaţi prin trăirea voastră personală.

Despre Opera lui Brâncuşi şi despre el însuşi, s-au scris mii de pagini. Este firesc, când ne gândim că tot ceea ce creează un om născut cu har divin, indiferent de domeniul pe care-l abordează, este ca o fântână insondabilă, din care să-ţi potoleşti setea de nesfârşit.

Despre Mioriţa, balada solară a inimii neamului românesc, sau despre versul fără seamăn al lui Eminescu, s-a scris şi se va mai scrie cât vom dăinui pe acest pământ. La fel se întâmplă şi cu creaţia lui Brâncuşi. Toţi trei, Cântăreţul anonim, Eminescu şi Brâncuşi sunt fântâni cu apă vie, săpate în pământul românesc de mâna Divinităţii.

Prin rândurile de mai jos dorim să vă relatăm câteva din cercetările făcute de noi, din alt unghi de vedere decât cele obişnuite, cercetări care au vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creaţiei brâncuşiene, aspecte mai puţin, poate, palpate cu ceea ce reprezintă conştienţa noastră, dar care operează sigur şi precis în profunzimile subconştientului nostru.

“Gaudeamus igitur” / “Să ne bucurăm, aşadar…”

Aţi ştiut vreodată traducerea versurilor?

Pentru toţi prietenii şi colegii lor care au 10, 15, 20, 25, 30, 35, 40, 45, 50… de ani, de la absolvirea şcolii!!!

Gaudeamus igitur

Popularul cântec academic “Gaudeamus Igitur” (“Să ne bucurăm, aşadar”) sau doar “Gaudeamus”, este cântat sau recitat mai ales la ceremoniile de absolvire. Numeroase şcoli, colegii, universităţi sau societăţi academice îl consideră cântecul lor oficial. De fapt este un cântec despre viaţa şi durata ei: “De Brevitate Vitae” (“Despre scurtimea vieţii”). Face parte din tradiţia “CARPE DIEM” (“TRĂIEŞTE CLIPA”) şi elogiază bucuria vieţii.

S-a cântat prima dată în secolul al XVIII- lea (C. W. Kindleben, 1781) şi are la bază un manuscris în limba latină din 1287. Când se cântă, primele două versuri şi ultima linie a fiecărei stanţe sunt repetate; de exemplu:

Gaudeamus igitur,

Iuvenes dum sumus.

Gaudeamus igitur,

Iuvenes dum sumus.

Post iucundam iuventutem.

Post molestam senectutem.

Nos habetit humus-

Nos habetit humus.

Latină                                                                                             Română

Gaudeamus igitur                                                                Să ne bucurăm, aşadar

Iuvenes dum sumus                                                           Cât încă suntem tineri

Post iucundam iuventutem                                             Fiindcă dup-o tinereţe agitată

Post molestam senectutem                                             Şi-o bătrâneţe-ngreunată,

Nos habebit humus.                                                            Ţărâna ne va avea pe toţi.

Ubi sunt qui ante nos                                                          Unde-s, oare

In mundo fuere?                                                                   Cei ce-au trăit înainte-ne?

Vadite ad superos                                                                Poţi s-ajungi până-n Ceruri

Transite in inferos                                                                Sau să păşeşti prin Iad

Hos si vis videre.                                                                  De doreşti să-i revezi.

.

Vita nostra brevis est                                                         Viaţa ne este scurtă

Brevi finietur.                                                                         Va fi terminată prea curând,

Venit mors velociter                                                            Moartea vine fulgerător

Rapit nos atrociter                                                               Atroce ne agaţă-n ghearele-i.

Nemini parceur.                                                                     Nimeni nu-i cruţat de-aceasta.

.

Vivat academia!                                                                     Trăiască şcoala!

Vivat professores!                                                                 Trăiască profesorii!

Vivat membrum quodlibet;                                              Trăiască fiecare-ntrebător!

Vivat membra quaelibit;                                                    Trăiască fiecare-ntrebătoare!

Semper sint in flore                                                             Fie ca ei să-nflorească de-a pururi!

Vivat omnes virgines                                                           Trăiască toate fecioarele

Facile, formosae.                                                                   Binevoitoare şi curate la suflet!

Vivat et mulieres                                                                   Trăiască, de-asemeni,

Tenerae, amabiles,                                                               Femeile tandre, iubitoare

Bonae, laboriosae.                                                               Şi pline de hărnicie!

Vivat et res publica et qui illam regit                          Trăiască patria şi cei ce-o conduc!

Vivat nostra civitas,                                                          Trăiască-ne oraşul

Maecenatum caritas                                                         Şi binefăcătorii acestuia

Quae nos hic protegit.                                                      Care, prin caritatea lor, ne oferă siguranţă!

.

Pereat tristitia,                                                                 Fie ca tristeţea să piară!

Pereant osores.                                                                Fie ca urâtorii să piară!

Pereat diabolus,                                                               Fie ca Diavolul să piară!

Quivis antiburschius                                                      Fie ca oricine-i împotriva şcolii noastre,

Atque irrisores.                                                               Oricine-ar râde de-aceasta, să piară!

Adevărata avere

Cu toţii ne naştem bogaţi, dar puţini sunt aceia care îşi dau seama şi ştiu să preţuiască adevărata avere. De la zămeslire primim în dar timp de o viaţă şi depinde de noi cum îl valorificăm. Este cel mai preţios dar şi nu ne dăm seama de valoarea lui decăt atunci când nu-l mai avem şi nisipul din clepsidră s-a scurs. Atunci am da orice pentru încă un an, o lună sau chiar o zi din viaţă, dar destinul este implacabil şi oricine ai fi, oricâtă avere ai acumulat, nu poţi să cumperi timp suplimentar. Atunci îţi trec prin minte anii care au trecut şi pe care i-ai risipit pe lucruri mărunte, bucurii frivole şi fapte neînsemnate ce ţi-au răpit cea mai de preţ comoară : timpul.

Cei mai mulţi oameni îşi risipesc timpul pentru a câştiga bani, pentru a trăi cât mai bine şi chiar a lua ochii altora prin lux şi cheltuieli exagerate. Ei cred că fericirea e dată de confortul financiar şi aproape tot timpul lor este folosit pentru a spori acest confort. Din această cauză familia este pusă pe locul doi şi membrii ei sunt neglijaţi, suferind de lipsa de afecţiune. În virtutea inerţiei, chiar dacă situaţia lor financiară a ajuns la un nivel ridicat, ei nu se mai pot opri din goana după câştig şi continuă să acumuleze noi şi noi venituri, într-o întrecere cu alţi concurenţi în goana după bunuri de lux. Se opresc doar când ceasul lor biologic le dă semn că timpul lor a expirat şi că e vremea să plece din această lume. Atunci îşi dau seama că au uitat să trăiască, iar ceea ce au dobândit, valorile strânse, vor rămâne altora. Sufletul însă le este pustiit şi însetat de viaţa pe care ar fi vrut să o trăiască. Regretul e mare şi nu se mai poate face nimic.

Alţii îşi dedică timpul credinţei, sacrificându-l în speranţa că vor avea parte de o nouă viaţă, fără de moarte. Nimeni nu poate să spună că greşesc sau chiar vor ajunge într-un paradis ce-i va recompensa pentru toate frustrările de care au avut parte. Pentru că nimeni nu s-a întors de dincolo şi să ne spună ce ne aşteaptă. Religiile sunt foarte diferite, însă toate au în comun promisiunea unei vieţi veşnice, dar calea de a o primi nu este la fel. E bine să riscăm şi să ne risipim viaţa pe care am primit-o, probabil unica, cu convingerea că vom avea parte de o a doua şansă? E bine să dăm cioara din mână pe pasărea de pe gard? E un risc pe care fiecare are dreptul să şi-l asume, dar eu zic că viaţa trebuie trăită atâta vreme cât o mai ai.

Ferice de cei care folosesc timpul pentru iubire! Să iubeşti şi să fii iubit este cel mai frumos mod de a-ţi trăi viaţa, iar cei care o fac nu regretă niciodată că au ales această cale. Pentru că din iubire am fost creaţi şi iubirea ne face să simţim că viaţa merită să fie trăită. Când ajungi la asfinţitul vieţii şi priveşti spre trecut, vei fi mulţumit că ai ales această cale şi nu-ţi va părea rău că ai folosit astfel timpul. Iubirea nu costă nimic şi oricine poate să o împărtăşească. Cu cât dai mai mult, cu atât se întoarce mai mult. Lipsa de iubire duce la depresii, gesturi necugetate şi chiar sinucideri. Mai ales copiii care nu simt iubirea părintească, au deficienţe de comportament şi educaţia lor va fi deficitară. Avem nevoie de iubire de tot felul şi de la toţi cei care ne înconjoară. Ea nu cere mult timp şi ne face viaţa frumoasă şi împlinită.

Din păcate, pe această planetă există oameni care trebuie să-şi folosească tot timpul pentru a-şi asigura hrana de zi cu zi şi de multe ori tot nu e suficient. Viaţa lor e o luptă pentru existenţă, pe care adesea o pierd. Singurul lucru pe care şi-l permit este iubirea, pentru că ea nu costă şi le face viaţa mai suportabilă. Probabil că de acolo începe iubirea pură şi dezinteresată. Cu cât confortul este mai mare, averea mai consistentă, dragostea e mai alterată şi se topeşte precum un cub de gheaţă. Nici noi nu ne dăm seama dacă iubim cu adevărat sau doar suntem atraşi de promisiunea unei vieţi uşoare şi îndestulate. Cert este că multe căsnicii se destramă la scurt timp şi nu ne explicăm de ce. Căutăm motive puerile şi nu ne dăm seama că de fapt nu a existat o iubire reală, ci doar o amăgire. De aceea sunt tot mai multe divorţuri în ultima vreme.

Eu vă doresc să fiţi iubiţi, să iubiţi la rândul vostru şi să folosiţi timpul, adevărata avere, cu mult folos, pentru ca atunci când veţi închide ochii pentru totdeauna, să o faceţi cu zâmbetul pe buze!

DIFERENŢĂ SUBTILĂ

Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema: Care este diferenţa dintre  “politician ” şi “hoţ”?

Răspunsul unuia dintre repondenţi i-a sărit în mod special în ochi:

“Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea  mă alege  el pe mine!”

Iar replica lui Millor a fost doar: “Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească 0 diferenţă între noi doi!”

ÎNTREBARE: Ce ar fi făcut prinţesa Diana dacă ar fi fost vie? – R. STRUGURI!!!

Abstinenţă

Trei cupluri vroiau să intre în rândul oamenilor bisericii, aşa că s-au dus la un preot să îl întrebe ce să facă. Preotul le-a spus că mai întâi trebuie să încerce să reziste fără sex două săptămâni şi după aceea să vină să îi spună cum s-au descurcat.

Primul cuplu era de pensionari, al doilea pe la 40 de ani şi cel de-al treilea erau pe la 25. Se întorc după două săptămâni şi preotul îi întreabă cum s-au descurcat. Pensionarii spun că n-a fost nici o problemă să se abţină. Sunt primiţi în rândul bisericii.

Cei de 40 de ani spun că a fost greu prima săptămână, dar după aceea a fost floare la ureche. Sunt primiţi şi ei în rândul bisericii.

Când vine rândul celor de 25 de ani, tipul spune:

– Ne-am abţinut cât ne-am abţinut, dar într-o zi, când ea a scăpat cutia de lapte pe jos şi s-a aplecat după ea… fustiţa i s-a ridicat… şi după ce-am văzut ce-am văzut… n-am putut să să abţin! Am simţit că trebuie neapărat să fac sex cu ea acolo, exact în acel moment, altfel explodez… şi atunci am făcut dragoste sălbatic, acolo pe jos, am spart şi cutia de lapte, dar nimic nu ne-a putut opri!…

– Îmi pare rău, zice popa, în acest caz nu vă mai putem primi în rândul Bisericii…

– Asta-i soarta noastră!, zice tipul puţin dezamăgit, oricum nu ne mai primesc nici la Carrefour!

China – văzută de românii de acolo

Părerea românilor care lucrează în China despre această ţară

FOARTE INTERESANT!

Povestea românilor care trăiesc visul chinezesc: mărurisiri din interiorul CELEI MAI EFICIENTE ORGANIZAŢII DIN LUME. Devenită a doua putere economică a lumii, China are toate şansele să întreacă Statele Unite în viitorul apropiat. Cum a reuşit această performanţă – citiţi confesiunile “din interior” ale unor români care muncesc în companiile chinezeşti.

“M-am speriat când am intrat în camera aceea, era întuneric şi trebuia să păşesc foarte atent, ca să nu calc pe chinezi. Erau întinşi pe saltele şi dormeau, era somnul lor de o oră de la serviciu. Apoi se trezeau singuri, la comandă şi se aşezau la birou să muncească”, ne povesteşte bucureşteanul Liviu Candet, specialist în telecomunicaţii. Scena asta a trăit-o în China, la Shenzhen, chiar la sediul firmei unde fusese trimis în training. Nu-şi imagina el că din cele două ore de pauză de masă de la serviciu, toţi chinezii dorm o oră, ca să fie productivi după. Sunt dotaţi, ţin saltelele sub birou, apoi se retrag în camera de odihnă. După somn sunt atât de energici, încât lucrează ore bune după program, fără să le impună nimeni.

Istoria oraşului Shenzhen este incredibilă, fiind oraşul care a crescut cel mai repede din toată China. Prin anii ’80 era un sătuc de pescari, iar apoi l-au transformat într-o zonă economică liberă, adunând acolo foarte multe companii, până a ajuns un oraş supermodern.

Chinezii obişnuiţi ştiu mai multe despre România decât despre piramidele egiptene.

“Despre România generaţiile mai în vârstă ştiu foarte multe. Îi spun Lomania şi ştiu de Ceauşescu, îşi amintesc de filmele româneşti care se difuzau la ei înainte de ’89 şi îşi imaginează România ca pe un paradis. Eram cu o colegă din Egipt şi încercam să le amintim de piramide. Dar nu ştiau nimic, în schimb vorbeau despre frumuseţile României”, mai zice Liviu. Dincolo de zâmbetul pentru turişti, chinezii sunt puţin trişti, crede el – o dată fiindcă trebuie să muncească foarte mult, apoi fiindcă statul nu le dă voie să facă mai mult de un copil, cu unele excepţii. Pentru al doilea copil au de plătit taxe peste taxe şi multe impozite, iar statul nici măcar nu îi asigură studiile. De asta nu trebuie să întrebi niciodată un chinez câţi copii are, e o mare jignire.

“Fiindcă în mod normal au dreptul la un singur copil, chinezii investesc cât de mult pot în el, pe ideea să fie cât mai bun. Şi aici sunt foarte organizaţi. De pildă, înainte de a-l concepe, se apucă şi tatăl de sport, începe să mănânce sănătos, dacă înainte nu mânca, se lasă de fumat”, mai spune Liviu. În China, familia este atât de importantă, încât dacă spui la serviciu că astăzi nu vii fiindcă ai o problemă de familie, eşti lăsat imediat să pleci acasă, fără probleme. Dacă ai spune, în schimb, că eşti bolnav, s-ar putea să fii chemat la lucru.

“Nu le e ruşine să spargă pietre sau să adune gunoaie. Dacă un lucru iese prost, îl refac”.

Roxana Ciceoi, inginer horticultor şi doctor în agronomie, locuieşte din 2009 în oraşul Taiyuan cu 3,4 milioane de locuitori. A sosit aici printr-un program de cercetare care cuprinde 12 ţări europene, ea fiind singura din România. Acum lucrează la Academia de Studii Forestiere Shanxi din Taiyuan. Înainte să ajungă aici, a făcut un curs de… “chineză de supravieţuire”, chiar aşa se numea manualul. Aproape jumătate de an a făcut patru ore de chineză zilnic. “Dar adevăratul profesor a fost viaţa mea în Taiyuan. Un oraş în care poţi comunica în engleză, te forţează să îţi ascuţi auzul, să îţi refaci reţelele neuronale, în aşa fel încât să înţelegi ce vrea de la tine şi să poţi transmite”, zice ea. Doar când mai merge prin Beijing mai vede faţă de european.

Pentru specialistul IT Liviu Candet eficienţa chinezilor este copleşitoare.

La chinezi, munca e sfântă – nu există “nu pot” sau “n-am chef azi”. Uneori, Roxanei îi sună telefonul pe la ora 7 dimineaţa: este profesorul ei, care îi spune să fie gata de mers pe plantaţie în fix 30 de minute. Dar care să fie cheia succesului chinezesc? “Nu le e ruşine să spargă pietre sau să adune gunoaie şi când se apucă de un lucru, îl fac. Dacă iese prost, îl refac. Nu stau să discute, să analizeze, să planifice. În general, este o cultură bazată pe cât, nu pe cum şi în ce fel (…). Cheia succesului lor este că sunt mulţi. Cel mai important lucru este că trebuie să mănânce şi să aibă grijă de familia lor. Sunt mai puţin preocupaţi de capra vecinului, dar sunt foarte preocupaţi că dacă vecinul are o capră, ei trebuie să aibă două”, mai zice Roxana. De aceea, în unele părţi, nici măcar nu se salută cu “bună, ci cu “ai mâncat?”.

Cât te-ar costa mâncarea şi chiria, dacă ai vrea să emigrezi în China

Ce o uimeşte în China: cât de repede au crescut supermarketurile aflate la orice colţ de stradă, precum şi mallurile de peste tot, multiplexurile, palatele şi zgârie-norii, autostrăzile ca cele din Germania, sau trenurile mai rapide decât cele din Franţa. “Este uimitor să vezi cum fiecare petec de pământ este cultivat, cum mii de kilometri de cale ferată au gard din plasă şi metal şi nu fură nimeni o bucăţică şi cum dincolo de gard încep direct culturile agricole”, mai zice cercetătoarea.

Chinezii sunt dispuşi să plătească sume imense pentru un apartament care va fi a lor doar peste 30 sau chiar 50 de ani. În afară de guvern, în China nimeni nu are pământ, iar terenul agricol se închiriază pe zeci de ani.

Facebook-ul, youtube-ul, blogspot-ul, wordpress-ul sau alte reţele sociale sunt cenzurate de regim, dar chinezii se împacă destul de bine cu ideea. De multe ori e-mailurile sunt citite şi conversaţiile înregistrate, dar foarte rar asta deranjează pe cineva. Viaţă socială nu prea au, ci după serviciu se pun în faţa televizorului şi a calculatorului. Statutul social se cântăreşte, printre altele, în funcţie de cât de scump ai televizorul.

Pentru un expat care vrea să mănânce din import, China este foarte scumpă. O bere poate costa, convertit în lei, între 2 şi 50 de lei. Pâinea este dulce, un fel de cozonac, şi costă între 2,5 şi 4 lei. În Taiyuan, chiria variază între 250 lei pentru o cameră şi 1500 lei pentru un apartament mare, complet utilat. Bursa Roxanei vine din UE, nu are nici o legătură cu China şi este de 1800 de euro pe lună. Însă pe acelaşi post, chinezii ar plăti-o circa 1000 de lei. Doctorul în agronomie, Roxana Ciceoi, lucrează, la propriu, pe “plantaţiile chinezeşti”.

“Ai multe oportunităţi în China. Poţi să faci bani, să îţi asiguri ziua de mâine. Întrebarea este, dacă eşti capabil să faci asta în China, de ce să nu o faci în România, să zicem?”, mai spune tânăra.

Cartea recordurilor în varianta Chinei, ţara cu cei mai mulţi miliardari din lume: de la avionul invizibil la noul Hawaii. Tărâmul centralelor nucleare: câte una la “orice colţişor de Chină. Se ştie că ascensiunea rapidă a Chinei a transformat-o în cel mai mare poluator al lumii. “Se face mult pentru a reduce poluarea, dar nu pentru că sunt interesaţi de mediu, ci fiindcă ştiu că există străini care stau departe de China din motivul ăsta. Şi, cum au nevoie de banii lor, trebuie să le creeze condiţii prielnice”, mai spune cercetătoarea.

Standardele de poluare nu prea le respectă, iar acum au ajuns să taie curentul electric în localităţile mici de la 5 după amiază până dimineaţa, ca să reducă emisiile de dioxid de carbon.

“Cum energia nucleară este considerată resursa cea mai viabilă, au făcut foarte multe centrale nucleare. La orice colţişor de Chină dai de o centrală nucleară. Nu au oameni instruiţi, însă le fac. Cea mai mare somitate în energia nucleară a fost întrebată ce vor face cu deşeurile nucleare şi a răspuns că soluţia vine întotdeauna după problemă”.

Diferenţele culturale sunt fascinante, dar ne-ar putea releva o Chină care pe europeni, poate, i-ar scandaliza: cumpărarea miresei, de pildă, încă se mai practică. Sau, la nuntă, semnezi la intrare într-un catastif câţi bani ai dat. Cine vede că ar fi dat prea puţin, de ruşinea celor din jur se scormoneşte prin buzunare să mai crească suma. De regulă, chinezii nu spun nici “mulţumesc”, nici “te rog”.

Se pare că într-adevăr China e ţara contrastelor – pe de o parte ambiţioasă să crească tot mai mult, pe de altă parte încă se aruncă mizerii pe stradă sau se fumează în autobuze sau chiar în tren. “Chinezii au standarde de curăţenie. Dacă aterizezi direct într-un oraş mic, probabil că după două ore îţi vine să vomiţi. În Beijing, Shanghai, pe unde umblă turiştii, se curăţă des. Fac mari eforturi să educe populaţia să nu mai arunce gunoaie pe unde le vine. M-am întrebat de multe ori dacă am vreun drept să le zic despre curăţenie, când cultura lor aşa s-a dezvoltat. Când le-am zis să nu mai arunce pe stradă, mi-au răspuns că sunt oameni care vin să strângă după ei, şi primesc bani pentru asta. Dacă ei ar înceta să mai arunce, acei măturători ar muri de foame. Deci, China este o altă cultură şi trebuie înţeleasă ca atare”, ne mai spune Roxana Ciceoi.

La urcarea într-un autobuz, chinezul obişnuit îşi dă coate, se împinge şi nu te lasă nici să cobori, ca să urce el primul.Dacă le eşti oaspete, în schimb, te tratează ca pe un rege şi te obligă să mănânci şi să bei tot. Nu obişnuiesc să salute şi, fiindcă străinii s-au plâns de asta, acun, când intri într-un magazin toţi angajaţii zic în cor “Bine ai venit la magazinul X!”

Miracole

Se aude că undeva în România se afla un lac în care dacă intră un handicapat, pe partea cealaltă iese vindecat. Apare un orb:

– Unde-i lacul? Unde-i lacul?

Intră în el…iese pe partea cealaltă:

– Dumnezeule, văd!!! Văd!!!

Apare un surd:

– Unde-i lacul? Unde-i lacul?

Intră şi el… iese pe partea cealaltă:

– Dumnezeule, aud!!! Aud!!!

Apare un olog în cărucior cu rotile:

– Unde-i lacul? Unde-i lacul?

Intră şi el… iese pe partea cealaltă:

– Dumnezeule… am cauciucuri noi!!! Am cauciucuri noi!!!

ÎNTREBARE: Cum faci o vacă să latre? – Te duci acasă beat mort, la 4.00 dimineaţa.