Mândria ne fură energia și puterea de viață

Mândria este sursa multor emoții și gânduri negative, care la rândul lor pot provoca boli și suferință. O persoană care dorește să acumuleze putere personală, adică energia vitală care este necesară pentru a depăși obstacolele, își va realiza ușor intențiile de a lucra asupra lui și va reuși să scape de mândrie. Dar, pentru a scăpa de aroganță, trebuie să o recunoaștem.

 

Imagine similară

Semnele caracteristice ale mândriei:

1. Mândria este un sentiment al propriei infailibilități. Acești oameni simt că ei au întotdeauna dreptate, sunt mereu înclinați să critice pe cineva, să vorbească, să bârfească și să învinuiască.

2. Următoarea manifestare a mândriei este mila de sine. O astfel de persoană se concentrează numai pe el însuși, începe să joace rolul de tiran sau sacrificator al vieții sale.

3. Atitudinea arogantă. Persoana se simte superioară altora.

4. Atitudinea ocrotitoare față de cineva. O astfel de manifestare este aproape de condescendență. De obicei, persoana care ajută pe cineva are nevoie de recunoștință și respect.

5. Umilirea altora și a lor înșiși. Există oameni care se consideră învinși, indiferent de situație, și dacă văd pe cineva că este mai sus, sunt dispuși să se târască în genunchi în fața lor.

6. Manifestarea propriei importanțe sau ideea că „fără mine lumea nu poate exista”. Acești oameni cred că numai de ei depind toate: pacea, munca, familia. Aici există o linie foarte fină între responsabilitate și importanța de sine.

7. Atitudinea prea gravă. Acești oameni trăiesc cu sentimentul că ei sunt foarte importanți. Iar acest sentiment le dă motive să se enerveze. Iar atunci când ceva nu merge așa cum își doresc, se ridică și pleacă. Această situație este întâlnită în familiile care divorțează. Fiecare dintre soți consideră că, procedând astfel, vor arăta forța caracterului lor, dar greșesc.

8. O importanță excesivă, la rândul său, dă naștere unei alte probleme – persoana începe să se concentreze asupra a ceea ce cred alții despre ea. Este fixată pe problema lui și vorbesc în mod constant despre el.

9. Sentimentul de superioritate asupra altora. Omul începe să-și elogieze virtuțile. Și face acest lucru pentru că are un complex de inferioritate.

10. Refuzul asistenței. Oamenii mândri nu permit altor persoane să îi ajute. De ce? Pentru că ei vor să obțină toate succesele.

Sursa: Graiul Maramureșului

Advertisements

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător!

Lumea este un loc frumos, unde omul are menirea să evolueze, atingând apogeul dezvoltării sale. Nimeni nu este întâmplător sau accidental, iar întreaga viață este urmată de un scop precis.

De cele mai multe ori viața a fost comparată cu o călătorie, în care întâlnim situații și oameni. Situațiile pot fi mai ușor de depășit sau uneori mai greu, dar din fiecare trebuie să învățăm o lecție, care ulterior va fi folositoare. La fel se întâmplă și cu oamenii pe care îi întâlnim în călătoria noastră spre culmile vieții. Aceștia sunt de mai multe tipuri și fiecare joacă un rol important în ascensiunea noastră.

Cu fiecare om important din viața noastră avem anumite conexiuni, fie ele spirituale sau sociale. Acești oameni joacă diferite roluri și vin  în viața noastră pentru a ne învăța anumite lecții, în timp ce alții sunt nesemnificativi și trec pe lângă noi fără a lăsa vreo urmă. Pentru a înțelege rolul fiecărui om, care apare la un moment dat în viața noastră, am alcătuit o listă cu tipologiile oamenilor și lecțiile pe care le învățăm de la ei:

Imagine similară

1. Cei care ne trezesc. Acești oameni nu stau mult în viața noastră. Ei vin, ne aduc aminte de drumul nostru, de misiunea noastră și în cele din urmă pleacă. Universul ne trimite astfel de oameni pentru a ne alinia pe linia destinului și a ne aduce aminte de obiectivele pe care trebuie să le atingem.

2. Cei care ne reamintesc. Acești oameni ne aduc aminte de greșelile noastre, de faptul că am uitat o lecție dură pe care trebuia s-o învățăm în trecut. Ideea este că o situație de viață neplăcută se va repeta până vom învăța ceva.

3. Cei care ne ajută să ne dezvoltăm.  Acești oameni sunt inițiații din viața noastră. Sunt oameni extrem de rari, apar în momentele cheie, atunci când avem cel mai mult nevoie de ajutor. Ei ne ajută să trecem peste greutăți și ne dau un puseu în drumul evoluției noastre spirituale.

4. Cei care rămân.  Un număr extrem de mic de oameni rămân alături de noi pe tot parcursul vieții. Aceștia au rolul de a ne însoți în călătoria noastră. Indiferent de situație, aceștia sunt acolo și încearcă din răsputeri să aducă soarele în sufletul nostru. Ei ne ridică atunci când cădem și niciodată nu ne părăsesc.

Sursa: Graiul Maramureșului

9 semne că nu ești o persoană ușor de manipulat

Ceri respect: Majoritatea oamenilor acceptă ceea ce li se oferă și presupun că primesc respectul pe care îl merită. Cu toate acestea, fiecare își cunoaște valoarea și știe când îi sunt încălcate drepturile și standardele privind modul în care trebuie să fie tratat.

Nu îți e frică să îți exprimi opiniile și nevoile: Ești capabil să spui clar ce vrei de la ceilalți, iar propria ta viață este prioritatea ta. Știi când să vorbești pentru a-ți satisface aceste nevoi și poți comunica cu ușurință indiferent de situație.

Îți stabilești prioritățile: Oamenii sunt adesea prinși în ceea ce alții doresc să facă, ca urmare sunt forțați să facă ceva care nu este potrivit pentru ei. Cu toate acestea, ai abilitatea de a te concentra pe propria ta viață. Și în timp ce îi ajuți uneori și pe alții, nu uiți niciodată de prioritățile tale.

Imagini pentru poze cu marionete

Nu îți este frică să spui nu: Nu îți e frică să spui cuiva că te simți incomod sau nu vrei să faci ceva, iar presiunea celor din jur nu e o problemă pentru tine. În timp ce îi respecți pe ceilalți, nu simți nevoia de a face compromisuri.

Îți comunici limitele: Manipulatorii vor încerca de multe ori să încalce granițele și să testeze cât de departe sunt capabili să meargă. Stabilește-ți limitele și spune care sunt consecințele încălcării lor. Această constrângere îți va aduce respectul.

Iei atitudine: Manipulatorii caută oameni pasivi pe care să îi poată controla. Tu ești cel mai departe de aceștia. E clar ce vrei de la viață și o iei mereu de la capăt, nu contează prin câte încercări și dificultăți ești nevoit să treci.

Folosești timpul în avantajul tău: Este ușor să fii intimidat când cineva pune presiune pe tine. În acele momente, în schimb, tu folosești timpul în avantajul tău, distanțându-te simultan de influența imediată a acestuia. Majoritatea oamenilor ar lua pur și simplu ce li se dă și ar avea reacția pe care manipulatorul încearcă să o provoace.

Îi confrunți pe cei care vor să te doboare: Unii oameni îi înfruntă pe alții în mod constant, astfel îndepărtându-i într-un final. Nu numai că fugi de orice energie negativă, dar o și depășești și nu te lași abuzat în niciun fel.

Nu te învinovățești: Persoanele manipulatoare îi caută pe cei cu stima de sine scăzută, iar oamenii care se învinuiesc în mod constant sunt ținte ușoare. Poți să recunoști acest lucru și să știi când să îți asumi responsabilitatea, în loc să accepți pur și simplu că e vina ta atunci când nu satisfaci persoana care încearcă să te manipuleze.

Sursa: Graiul Maramureșului

5 motive pentru care inteligența te face să te îndrăgostești mai greu

1. Oamenii inteligenți prețuiesc independența. Unora li se pare absurd, însă oamenii deștepți prețuiesc foarte tare independența. Ca gânditori independenți, aceștia transferă această calitate pe care o au și în alte domenii ale vieții lor. Nu este vorba că nu pot iubi pe cineva, însă nevoia lor de libertate nu se oprește nici în cadrul unei relații. Iar această atitudine creează tensiune în relația cu partenerii.

Imagine similară

2. Oamenii deștepți nu se grăbesc să aibă o relație. Atunci când oamenii inteligenți nu au un partener, este vorba despre faptul că au luat o decizie conștientă. Cu toate că aceștia pot părea dezinteresați în ceea ce privește dragostea, câteodată este mai bine să fii singur, pentru a avea șansa de a reflecta asupra relațiilor și greșelilor din trecut.

3. Oamenii inteligenți analizează toate lucrurile. Creierul oamenilor inteligenți pare a funcționa altfel. Aceștia sunt adesea prea analitici, lucru care poate fi dăunător în relațiile cu alte persoane, deoarece nu vor fi ascultați când vor să dezbată argumentele pro și contra. Cu toate acestea, calitatea aceasta îi poate ajuta și să aibă parte de mai puține dezamăgiri în dragoste. Iubirea nu ar trebui să fie raționalizată, însă când ești orbit de emoții, s-ar putea să suferi mai mult decât persoanele raționale.

4. Oamenii deștepți sunt precauți. În mod similar cu trăsătura anterioară, oamenii deștepți nu cred în conceptul de dragoste la prima vedere. Acest lucru nu se datorează faptului că le lipsește gena romantică din ADN, ci pentru că își aduc aminte mult mai vivid suferințele din trecut. Prin urmare, aceștia tind să fie mai precauți. Cu alte cuvinte, și-au dezvoltat un mecanism de apărare.

5. Profesia înaintea iubirii. Oamenii inteligenți par a se concentra de multe ori asupra carierei lor, nu asupra vieții amoroase. Profesiile lor îi fac să se simtă apreciați, ducându-i într-o zonă de confort, deoarece le oferă posibilitatea de a-și folosi raționamentul și perspectiva analitică. De aceea, oamenii inteligenți se căsătoresc la o vârstă mai înaintată decât colegii lor, deoarece își doresc o relație matură, în care să fie înțeleși pe deplin.

Sursa: Graiul Maramureșului

Despre comportamentul la masă

Ce spun despre tine modul în care te comporți la masă și cafeaua pe care o bei!

Bioenergoterapeutul Lidia Fecioru a vorbit despre cele mai simple gesturi pe care le facem, dar care dezvăluie foarte multe despre noi.

Oamenii care își fac selfie și țin camera de sus au întotdeauna o atitudine pozitivă față de ceilalți. * Persoanele responsabile și serioase rareori își dau un checkin și spun unde sunt sau fac fotografii să se vadă locul unde se află. De obicei, acești oameni duc lipsă excesivă de dragoste și asta ne poate arăta un nivel ridicat de tensiune nervoasă.

Cum se comportă oamenii când stau la masă

Oamenii care taie mâncarea bucățele mici sunt predispuși la relații pe termen lung și se străduiesc să trăiască așa cum și-au propus. * Oamenii care amestecă mâncarea în farfurie au o personalitate puternică, efectuează toate lucrurile pe care și le propun. * Cei care mănâncă repede au o personalitate multi-tasking, sunt respectați la locul de muncă. * Cei care mănâncă încet trăiesc în prezent și nu știu să se bucure de viață.

Cum vorbesc oamenii

Dacă o persoană spune o poveste și folosește pronumele „eu” de multe ori, cel mai probabil spune adevărul. * Acest lucru este un indiciu de egocentrism. * Folosirea frecventă a pronumelui „noi” spune despre incluziunea socială. Odată cu vârsta, oamenii folosesc mai multe verbe la viitor.

Când mănâncă popcorn

Introvertiții mănâncă fiecare bob separat. Extrovertiții apucă un pumn de floricele și le aruncă în gură. Cei care au mâncat popcorn într-o singură ședință și repede sunt mai puțin egoiști și apreciază mult mai mult interesele altora.

Imagine similară

Ce fel de cafea preferă oamenii

Espresso – Îl beau doar liderii. * Espresso dublu – Executanții. * Latte – Îl beau cei care au dificultăți în luarea deciziilor. * Capuccino – Îl beau oamenii sociabili, creativi și iubitori. * Frappuccino – Înclinații către aventură. * Cafea neagră – O beau oamenii cu abordare simplă a vieții. * Zahăr și lapte într-o cafea obișnuită – Adaugă oamenii care sunt în căutarea a noi experiențe.

Sursă: Graiul Maramureșului

Cuplurile adevărate sunt cele care nu se văd pe Facebook

Vrei de fapt să îi convingi pe alții de ceea ce ai tu nevoie să crezi

Atunci când îți afișezi relația, sentimentele, glumele, hobby-urile și activitățile pe internet vrei ca de fapt să vadă alții ceva în lumina în care vrei tu să vezi lucrurile. De fapt ai nevoie să îți creezi la nivel vizual, pentru tine și pentru ochii celorlalți, o imagine care nu coincide neapărat cu realitatea. În clipa în care apare o poză cu cina voastră romantică, nu se vede că v-ați certat înainte de a trece de felul întâi, dar tu știi că ai avut o seară specială, pentru că alegi să te uiți la poza respectivă și la cine ți-a dat like pe ea. Nu mai căuta validările celorlalți.

Imagini pentru poze cu cupluri

Aceia care postează des au predispoziții spre narcisism și chiar psihoze

Diverse studii pe grupa de vârstă 18-40 arată că predispoziția pentru sau însăși narcisismul și psihopatia sunt corelate cu numărul mare de selfie-uri. Un exces de zel pe social media arată nevoia de a fi aprobați de cei din jur. Popularitatea pe net nu e aceeași ca cea din viața reală!

Când ești fericită, nu stai pe net

Nu-i așa că mai vezi fete prin cafenele care stau non-stop cu ochii în telefon? Parcă îți inspiră compasiune, pentru că intuiești că se simt singure și plictisite. Poate fi adevărat, pentru că oamenii fericiți și mulțumiți nu au nevoie să afișeze asta și de cele mai multe ori nu au timp sau chef să stea să-și arate viața pe net.

Cuplurile care au nevoie de confirmări sunt instabile

Cel mai adesea, pentru a completa diverse lipsuri sau carențe ale relației, partenerii au tendința de a se minți în momentele neplăcute, bazându-se pe amintiri plăcute. E toxic acest mecanism, și conduce la destabilizarea cuplului. Deci pune-ți semne de întrebare dacă vezi că iubitul vrea să strângă like-uri cu poze în care îi place cum arăți.

Cei care vor să își etaleze relația pe net pun presiune pe partener

Pentru că vor să fie siguri că relația lor este cel mai important lucru din viață, anumiți parteneri se laudă efectiv cu armonia romantică pe care o trăiesc. Acesta este un semnal de alarmă și poate anticipa apariția geloziei, a crizelor de atenție sau a obligațiilor și așteptărilor pe care un partener le adresează celuilalt. Nu zice nimeni să nu pui o poză simpatică din când în când, dar amintește-ți că viața reală e mai importantă decât interfața de pe internet, mai ales când vine vorba de tine și de iubitul tău.

Sursa: Graiul Maramureșului

Nu te condamna la sărăcie!

Există o serie de obiceiuri caracteristice oamenilor săraci. Urmărindu-le iar și iar, oamenii încearcă să ajungă la alt rezultat decât cel pe care îl au. De mirare este faptul că oamenii talentați, repetând aceste obiceiuri, devin săraci.

12 ani de experiență în domeniul psihologiei i-au permis legendarului trainer în dezvoltarea personală – Eugen Deineko – să identifice OBICEIURILE caracteristice oamenilor săraci.

Imagine similară

Obiceiul 1: oamenii săraci caută întotdeauna vinovații. Omul sărac nu își asumă niciodată responsabilitatea. El, mai degrabă aruncă vina pe colegi, șefi sau pe sistem, decât să-și recunoască înfrângerea.

Obiceiul 2: a trage de timp. Din copilărie, nouă ni se repetă întruna următoarea „înțelepciune” populară: „De 7 ori măsoară și o dată taie”. Timpul trece și dvs. tot reflectați, măsurați și, la un moment dat, apare unul aventuros, vă taie bucata și v-o ia. Câștigă acel căruia nu-i este frică să facă primul pas și riscă. Omul cu gândirea unui sărac trage întotdeauna de timp.

Obiceiul 3: a acționa fără îndoială. Oamenii săraci nu riscă. Ei preferă un venit stabil, chiar și mic. Drept urmare, și trăiesc de la salariu la salariu, în schimb, se simt sub aripa imaginară a stabilității.

Obiceiul 4: să înveți gratuit. Un reprezentant obișnuit al săracilor este înscris la o mulțime de cursuri și traininguri gratuite, pe care, în mare parte, el și așa nu le ascultă.

Obiceiul 5: a nu răsplăti pe alții pentru munca lor. Omul cu gândirea unui sărac s-a obișnuit să trăiască pe spezele altora. Muzica, trainingurile, cărțile – el le descarcă de pe torrente. Filozofia lui este să facă rost în mod gratuit de servicii sau bunuri cu plată.

Obiceiul 6: autocompătimirea. Deseori, oamenii văd rădăcinile problemelor lor în mediul exterior – fie așezarea geografică nefavorabilă, neajunsurile figurii, nașterea într-o familie săracă, educația insuficientă etc. În arsenalul omului sărac există zeci de motive de autocompătimire.

Obiceiul 7: a scânci și a se plânge. Nu e un secret că lipsa banilor generează emoții negative. Spre deosebire de cel sărac, bogătașul vede orice eșec ca pe o treaptă spre țelul propus, el nu scâncește și nu se plânge de soartă.

Obiceiul 8: a te gândi la ceea ce vor spune alții. Omul de succes își prețuiește individualitatea și nu depinde de părerea celor din jur. Cel sărac – dimpotrivă, o mare parte din timpul și puterile sale le acordă pentru a-și menține renumele în ochii celorlalți.

Obiceiul 9: a cheltui bani în zadar. Omul sărac nu are o strategie financiară. Țelul său: câștigă și cheltuie. Cel bogat, în primul rând, investește banii câștigați în formarea capitalului.

Obiceiul 10: căutarea de beneficii imediate. Cei săraci nu tind să învețe ceva nou, nu lucrează în perspectivă, ci se concentrează pe venituri imediate.

Sursa: Graiul Maramureșului

Cele mai importante categorii ale gândirii umane

Gândirea nu funcționează la fel la toți oamenii, ea ne modelează caracterul, ne controlează viața, ba chiar ne formează și destinul. Vă prezentăm mai jos câteva tipuri de gândire în care fiecare se poate regăsi:

1. Gândirea algoritmică

Gândirea algoritmică este bazată pe operații prefigurate, conservative, habituale, pe treceri riguroase de la o stare la alta în succesiunea obligatorie a evenimentelor în timp, efectuarea corectă a unui „pas” conducând în mod necesar la soluționarea integrală și sigură a problemei.

2. Gândirea euristică

Gândirea euristică presupune operații în curs de elaborare care abia urmează a fi descoperite, desfășurarea ei având un caracter arborescent, din fiecare „nod” subiectul trebuind să aleagă o stare (cale) din mai multe posibile.

3. Gândirea inductivă

În gândirea inductivă mișcarea cunoașterii se realizează de la particular la general, de la multitudinea trăsăturilor, atributelor la concepte, relații, legi. Gândirea inductivă surprinde regularitatea, ceea ce este comun, constant, invariant. Pornind de la stimuli, subiectul construiește o schemă de răspuns căruia i se adaptează.

4. Gândirea deductivă

Gândirea deductivă se caracterizează prin mișcarea cunoașterii în sens invers celei inductive, adică de la general la particular. Deducția constă „în a extrage un adevăr particular dintr-un principiu foarte general, ceea ce necesită ca principiul general să fie el însuși adevărat; adevărul particular fiind el însuși conținut în principiul general” (Goguelin, 1988, vol. II, p. 248). Prin gândirea deductivă, pornind de la o serie de reguli și legalități deja stabilite, omul tinde spre obținerea unor noi informații.

5. Gândirea analogică

Surprinderea unor similitudini între obiective, fenomene, concepte, idei, acolo unde aparent ele nu există sau transferul unor cunoștințe asimilate anterior în situații necunoscute. Acest transfer depinde de cunoștințele conceptuale (sărăcia acestora creează dificultăți în realizarea unor analogii).

6. Gândirea pozitivă

Stil activ, ofensiv, constructiv în situații ambigue, stresante, prezența atitudinilor pozitive, care stimulează găsirea unor soluții, stabilirea scopurilor în funcție de propriile posibilități. Aceasta este corelată cu o imagine de sine pozitivă. Oamenii cu gândirea pozitivă au o toleranță ridicată față de stres, se concentrează asupra aspectelor pozitive, succeselor obținute, trecând ușor peste eventualele eșecuri.

7. Gândirea negativă

Stil defensiv, pasiv, neconstructiv, demobilizare sau blocaj în fața dificultăților mărite, anxietate, nefericire, ostilitate, conflict cu propria persoană, imagine de sine negativă, autoprogramare mentală pentru eșec, complexe de inferioritate, valorificare scăzută a propriului potențial și concentrare asupra defectelor.

8. Gândirea divergentă

Gândirea divergentă reclamă din partea subiecților căutarea cât mai multor soluții sau îndepărtarea în cât mai multe direcții în raport cu punctul inițial de plecare. Ea se mișcă de la unitate la diversitate, de la sintetic la analitic.

9.Gândirea laterală

Gândirea laterală înseamnă: a vedea și a interpreta în moduri expresii diferite lucruri și idei care erau văzute și interpretate în același fel; a restructura vechile tipare, a evada din obișnuit și a construi noi modele; a genera nu numai noi idei, ci a declanșa conflicte între ideile opuse, între cele vechi și cele noi; a lucra prin salturi, nu prin „pași mărunți”; a ajunge la o soluție concretă nouă, interesantă chiar dacă pașii au fost eronați; a schimba încadrarea în clase și sisteme (ceea ce a fost introdus la un moment dat într-un sistem poate fi introdus la un moment dat în într-altul); a opera nu doar cu elemente relevante, ci și cu cele irelevante; a permite ca elementele spontane ale gândirii să influențeze gândirea planificată, sistematică sau invers.

10. Gândirea eficientă

Gândirea eficientă ar trebui să satisfacă două criterii: a) urmărirea, într-un mod rezonabil, a procedeelor stabilite; b) utilizarea, așa cum este de așteptat, a informației complete (Moore et al., 1985, p. 15). Când aceste două criterii nu sunt luate în considerare, ci dimpotrivă, ele sunt încălcate, avem de-a face cu o gândire ineficientă.

Sursa: „Graiul Maramureșului”

 

Cum putem schimba ideile cuiva fără să-l contrazicem?

Cercetătorii au observat, cu ajutorul unui studiu, că deseori putem schimba convingerile oamenilor fiind de acord cu ei și ducând ideile lor la extrem, deci fără să-i contrazicem.

negocieri

Tehnica prin care o persoană ia contact cu o versiune extremă a propriilor idei, în loc să fie contrazisă cu argumente, este mult mai eficientă dacă vrem să schimbăm opinia acesteia, susține o echipă de cercetători.

Dacă nu sunt contraziși, oamenii devin mai deschiși la alte puncte de vedere, se arată într-un studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Asta deoarece prin această metodă de comunicare ei își dau seama mai repede că ideile lor sunt absurde sau greșite.

De obicei, conflictele sunt generate de bariere psihologice, nu de probleme reale, spune Eran Halperin, psiholog la Interdisciplinary Center Herzliya din Israel.

În cadrul studiului, 150 de israelieni au participat ca voluntari. Jumătate dintre ei a vizionat imagini despre conflictul cu palestinienii, iar cealaltă a văzut reclame tv neutre.

Ulterior, cei care au vizionat imagini despre conflict au fost încurajați în convingerile lor, cercetătorii ducând la limită ideile fiecărui participant. De exemplu, ei au pus accent pe ideea, populară în rândul evreilor, că Israelul este un stat foarte moral și că trebuie să continue conflictul armat, pentru ca locuitorii să poată trăi mai departe într-o societate morală.

Subiecții au reacționat agresiv când li s-a expus această idee, pe care au considerat-o absurdă, deși corespundea de fapt cu propriile lor idei.

Voluntarii care au luat parte la experiment s-au declarat cu 30% mai dispuși să renecocieze poziția în conflict, în comparație cu voluntarii care au vizionat imagini neutre. Schimbarea lor de atitudine a persistat un an de zile după acest experiment. Ei au votat cu partide politice mai moderate, dispuse la măsuri de reconciliere, deci metoda a dus și la schimbări de comportament, nu doar de gândire.

Această tehnică se numește gândire paradoxală, iar efectul foarte puternic pe care îl are poate fi explicat prin faptul că îi provoacă pe oameni să gândească fără să îi pună în gardă prin argumente contradictorii.

Există însă și un risc. Unii dintre subiecții care au participat la experiment au asimilat ideile extreme prezentate, care au devenit apoi propriile convingeri, prin urmare metoda poate fi folosită și pentru manipulare.

Sursa: Los Angeles Times

Cum ne vindecăm de egoism

Un defect, o hibă în modul general de comportare – așa este descris, în general, egoismul. ”Defectul” de a vrea, aduna și păstra totul pentru sine, de a pune pe prim-plan propriile dorințe, nevoi, plăceri, de a nu se sinchisi de ceilalți și de a-și organiza viața astfel încât să nu fie deranjat.

”Da, și?” – ar putea replica ”egoistul de profesie”. ”De când este un defect să te iubești pe tine însuți, să cultivi încrederea în respectul pentru sine?”.

Nu este, atâta timp cât vorbim despre autoevaluarea iubitoare de sine și nu despre cea autodistructivă. Pentru că acolo duce, în cele din urmă, egoismul: la tăierea legăturilor cu lumea, mai întâi benevol, apoi prin efectul (provocat) de expulzare.

”Egoismul aspiră la singurătate, pentru a scăpa de dependențe.” (Henri Lacordaire, avocat și preot francez din secolul XIX).

Sigur asta ți-ai dorit? Crede-mă: nu! Fiindcă suntem creați și funcționăm ca ființe sociale, pentru care atingerea plenitudinii este sinonimă cu a împărtăși într-un sistem de dependențe.

DE LA EGOISM LA IUBIREA DE SINE

În primul său stadiu de evoluție, ființa umană era întoarsă exclusiv spre propriile nevoi: să se hrănească și să aibă un adăpost, condiții minime pentru supraviețuire. Aceasta a fost etapa iubirii de sine. Pe măsură ce a dobândit un minimum de siguranță s-a deschis, gradual, către un ”anturaj” din ce în ce mai larg: copiii, mama etc. Etapa iubirii dăruite. Copilul a primit mai întâi suficientă iubire, s-a simțit centrul universului și astfel a învățat să se iubească pe sine. Pentru ca apoi să învețe să și returneze iubirea. În caz contrar, ar fi rămas blocat în stadiul de ”centru al universului”, care știe doar să primească, nu și să dăruiască.

Altfel spus, persoana egoistă care acaparează totul în propriul profit și nu găsește plăcere în a împărtăși, nu se iubește pe sine cu toată ființa. Suferă, de fapt, de contrariul: aviditatea, nevoia de a-i smulge vieții ceea ce ar putea obține și altfel nu sunt semnul prea marii iubiri de sine, ci al dificultății de a crede în sine. Iată cum demolează psihologii una dintre definițiile superficiale ale egoismului, ca ”iubire exagerată pentru propria persoană”.

De fapt, nu această iubire narcisistă, bolnăvicioasă produce egoismul, ci atașamentul mai mult sau mai puțin patologic față de o imagine perimată asupra propriei persoane, aceea a ”copilului minune”, căruia nimic nu trebuie să-i lipsească.

Egoismul se redefinește, prin această prismă, drept lipsă de maturitate. Infantilism. Nu degeaba există comparația ”egoist ca un copil”.

MICA LUME A MARELUI EGOIST

Egoistul trăiește într-un cerc restrâns. Parcă ar fi incapabil să vadă și să audă tot ce nu-l privește personal. Mic copil, Ludovic al XIV-lea, ”regele-soare” proclama: ”Statul sunt eu!”. Egoistul proclamă: ”Lumea sunt eu!”. ”Restul” nu contează. Solitar, prin opțiune proprie sau prin forța împrejurărilor, nu este totuși prea satisfăcut de propria viață. Încă un semn clar că nu se iubește nici măcar pe sine, așa cum se spune sau se crede.

SUNT EGOIST ȘI MĂ TRATEZ

Punctul de pornire, în ”terapia anti-egoism”, constă în a conștientiza această slăbiciune și efectele dezastruoase pe care le are asupra victimei sale. Abia apoi devine posibilă ieșirea din cercul vicios conturat de tipare de gândire de genul: ”Nu te poți aștepta la nimic bun de la ceilalți… să luăm tot ce este de luat… nimic nu are valoare, dacă nu îmi aparține…”

EXERCIȚII DE ELIBERARE

Pentru a se elibera de povara egoismului, psihologii le recomandă tuturor celor care se recunosc în descrierea de mai sus un program intens de gimnastică a minții și a voinței:

Dăruiți. Poate fi vorba despre lucruri mărunte, dar gestul în sine de a dărui vă ajută să vă depășiți condiția și vă motivează. Pentru început, alegeți, pentru a dărui, persoane capabile de recunoștință. Gratitudinea lor vă va face să vă simțiți mai bine în postura generosului, pe când lipsa de reacție a unui beneficiar mai glacial v-ar putea frustra și… tăia cheful de a continua exercițiul mărinimiei.

Practicați sporturi de echipă sau arte marțiale, care asociază concentrarea asupra propriei persoane cu deschiderea spre și contactul cu ceilalți.

Deschideți-vă inima… generos în fața unui psihoterapeut. El vă va ajuta să restaurați sentimentul valorii, cu ambele sale valențe: valoarea personală și valoarea tuturor persoanelor din lumea înconjurătoare.

Aceste câteva psiho-trucuri vă vor ajuta să ieșiți din carapace și să vă întoarceți spre ceilalți, restabilind sistemul de dependențe care face din noi ființe sociale. Atenție însă la entuziasmul care vă poate lua pe val, de îndată ce aveți impresia că v-ați atins țelul!

”Omul nu este niciodată atât de egoist ca în momentele de exaltare, de entuziasm; pentru că atunci i se pare că nu există ceva mai măreț, mai demn de laudă decât propria sa persoană” (Lev Nikolaievici Tolstoi)

Sursa: ”Graiul Maramureșului”