Îmbrățișări

Am vrut să îmbrățișez un nor,
Dar mi s-a scurs printre brațe,
Storcându-se precum un burete.

Am vrut să îmbrățișez vântul,
Dar era prea temperamental
Și s-a smuls de la pieptul meu.

Am vrut să îmbrățișez soarele,
Dar m-a dogorit cu văpaia lui,
Lăsându-mă vlăguit.

Doar când te-am îmbrățișat pe tine,
Am simțit delicatețea norilor pufoși,
Răcoarea vântului de vară
Și căldura soarelui blând.

Imagine similară

 

Fetița care visa pentru alții (2)

Soneria de la ușă nu părea băgată în seama, deși cineva insista să o folosească de câteva minute. Într-un târziu, doamna Popan se hotărâ să pună capăt supliciului și veni să deschidă.

– Ooo, domnule doctor Oșan!

– Bună seara, doamnă!, răspunse bărbatul zâmbind satisfăcut. Începusem să cred că nu sunteți acasă.

– Mă scuzați, dar m-am gândit că-i dădaca, ea preferă să sune în loc să-și caute cheia în poșetă. Poftiți înăuntru și luați loc, îl invită femeia, cu o politețe firească. Mai nou, faceți și vizite la domiciliu?

– Nuuuu, dar în cazul dumneavoastră am ținut să fac o excepție. Mai ales că nu v-ați mai prezentat la ședințe, îi reproșă medicul în timp ce se făcea comod.

– E adevărat, trebuia să vă sun. Știți…, m-am simțit jenată după ce s-a întâmplat data trecută, cu visul stupid al Lenei. Apropo, cum se simte soția dumneavoastră?

Doamna Popan se așeză, la rândul ei, pe un scaun din fața interlocutorului. Părea mai liniștită pe teren propriu, vocea îi era mai sigură și chipul dispus a rămâne senin.

– Din păcate, nu e bine deloc. A avut un accident de circulație, iar când am ajuns la spital, era conștientă încă. Apoi a intrat în comă și de atunci nu și-a revenit. Medicii spun că starea ei rămâne stabilă, însă nu se întrevăd speranțe de îmbunătățire.

– Îmi pare tare rău să aud asta, îi răspunse cu tristețe gazda. Sper că nu credeți că fetița mea a avut vreo influență…

– A, nu!, se grăbi s-o liniștească bărbatul. Totuși, mă intrigă această coincidență, avându-le în vedere și pe cele consemnate de dumneavoastră. De aceea am venit să vă încurajez în a continua investigația psihiatrică, pentru binele copilei în primul rând. Doar mi-ați spus cât îi e de greu la școală și cât de retrasă e acasă. Împreună, am putea găsi o cale prin care personalitatea ei să-și revină la normal sau măcar să se amelioreze.

Violeta Popan oftă de câteva ori consecutiv, exprimându-și astfel îndoiala.

– Fetei nu-i place să fie interogată, mai ales de străini, iar eu nu vreau s-o forțez. Aștept cu răbdare și strângere de inimă să se vindece prin ea însăși, fără intervenții care ar putea să o afecteze și mai mult.

– Vă înțeleg temerile, dar, după cum ați văzut în prima ședință, noi venim ca niște prieteni și ne adaptăm caracterului fiecărei persoane în parte. Putem fi copilul care să o înțeleagă, prietenul căruia să i se destăinuiască sau adultul pe umărul căruia să plângă. La care adăugăm experiența seculară a unei profesii ce a făcut minuni în cazuri din cele mai extraordinare.

– Ați mai auzit de un caz similar cu acesta?, se interesă femeia.

– Fiecare e altfel, în funcție de personalitate, vârstă și gradul de afectare, încercă medicul să o lămurească.

– Ați mai văzut vreun copil care să prezică viitorul prin vise?, insistă doamna Popan.

– Stați puțin, că deviem de la scopul pentru care mi-ați cerut ajutorul, iar acesta este să-i redăm zâmbetul și energia fiicei dumneavoastră. Indiferent dacă ni se pare că are darul de prezicător sau își folosește imaginația în a ghici viitorul, precum fac astrologii…

Soneria se auzi din nou, doar o singură dată. Pe ușă intră o tânără plinuță, îmbrăcată în culori stridente și fardată ostentativ.

Imagini pentru imagini cu fete grăsuțe

– Ea e dădaca despre care vorbeam și pe care o chem de câte ori Lena rămâne singură acasă. Lucrez la un supermarket, iar acum sunt în schimbul de noapte. Fetița are nevoie de cineva, ca să-și respecte programul de masă, de făcut teme și de somn. Altfel se scufundă în visare, cu ochii pierduți în zare sau pe ecranul televizorului.

– Bună! Sonia mă numesc, se prezentă domnișoara vizitatorului, în timp ce-l cerceta cu insistență și își mesteca dezinvolt guma din gură. Vă las, că mă așteaptă domnișoara Lena.

Plecă spre camera fetei, mișcându-și incitant coapsele bine împlinite.

– E greu să găsești pe cineva calificat, la programul pe care-l am, se scuză parcă doamna Popan. Uneori mă mai ajută mama, dar și ea lucrează tot în comerț.

– Cum se înțelege fetița cu această tânără?, fu curios să afle bărbatul.

– Nu mă pot plânge. Se pare că are răbdare și înțelegere, din moment ce aud că există un dialog între ele. Poate ar trebui să fiu geloasă, zise femeia cu un surâs amar.

Doctorul dădu din cap a îngăduință și se ridică, pregătindu-se de plecare.

– Nu vă mai rețin, din moment ce vă grăbiți la serviciu. Poate vă mai gândiți la propunerea mea și o să luați decizia cea mai bună. Știu că e greu pentru început, dar rezultatele bune vin ca urmare a unor măsuri radicale. Cunosc un medic psihiatru cu succese deosebite în această privință. Cu profesionalismul lui și ajutorul nostru, am putea să vă redăm fiica pe care ați pierdut-o. Altfel, s-ar putea să o pierdeți pentru totdeauna și să fiți chinuită de remușcări pentru că ați refuzat ajutorul oferit cu generozitate.

– Vă mulțumesc pentru interes, domnule doctor. O să vă contactez eu dacă va fi cazul.

Bărbatul sărută mâna gazdei și îi adresă un ultim zâmbet, înainte de a ieși pe ușă.

Adoptate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Bulă la recrutare.
Medicul zice:
– Citește cu voce tare ce scrie acolo pe tablă!
– Care tablă? Eu nu văd nicio tablă!
– Foarte bine, răspunde doctorul. Nici nu e vreo tablă acolo. Apt. Următorul…

* Maria s-a dus în pădure să culeagă floricele împreună cu Ion, dar cum era multă lume pe-acolo, chiar asta au și făcut.

* Propuneri pentru imnul național:
– Descurcă-te, române.
– De-aș mai duce-o pân’ la toamnă…

* Care este flora României?
22 de milioane de lăcrimioare, un ochiul boului și o mătrăgună.

Imagine similară

* Tipuri de nașteri:
1) Nașterile spontane – când nevasta naște la o lună după căsătorie.
2) Nașterile tardive – când naște nevasta la doi ani de la moartea soțului.
3) Nașterile extrauterine – când naște servitoarea.

* – Ce vă aduc la desert, domnule?
– O cafea…, dar vezi să pui în ea nouă lingurițe de zahăr!
– Nu aș putea pune zece, ca să fie socoteala rotundă?, zice ironic chelnerul.
– Nu, las-o așa, cu nouă lingurițe. Îmi place să fie puțin amară!

* Primul submarin ridică periscopul și, mirat, comunică submarinului doi:
– Băieți, uitați-vă, că numai zahăr e afară!
Submarinul doi ridică periscopul și îi comunică submarinului unu:
– E praf!
Submarinul unu:
– Ei, și am zis noi că e cubic?

* – Bulă, mai lasă calculatorul ăla și vezi și tu dacă în baie e sau nu lumină, că nu mai știu dacă am stins becul sau nu!
După un minut:
– Tată, în baie e prea întuneric să văd cum e becul!

* – Chelner, unde e patronul?
– Lipsește, domnule.
– Și când se întoarce?
– Dacă se comportă bine, peste vreo doi ani!

* În București, un autobuz tocmai se pregătea să închidă ușile și să plece din stație. Șoferul vede un om alergând disperat spre autobuz și îl așteaptă. Omul ajunge și îl întreabă pe șofer:
– Ce mașină e asta?
– Iveco!, zise șoferul și pleacă…

* Un tip se duce să-și cumpere un papagal de la un magazin. Intră el, se uită și vede un papagal frumos care avea legat de fiecare picior câte o sforicică. Mirat, îl întreabă pe vânzător de ce are papagalul sforile legate de picioare.
– Dacă trageți de sfoara de la piciorul drept, papagalul vorbește în engleză, dacă trageți de sfoara de la piciorul stâng, vorbește în franceză, spuse vânzătorul.
– Vai, ce frumos… și dacă-l trag de amândouă deodată, ce se întâmplă?
– O să cad în cur, băi prostule!, răspunde papagalul.

* Dispută rutieră:
EA: – Voi, bărbații, n-ați opri nici în ruptul capului să întrebați care e drumul, mai bine pierdeți 2 ore pe drum în plus!
EL: – Pierdem noi 2 ore, dar le recuperăm la parcarea cu spatele…

* Dacă o persoană ajută un hoț în timpul furtului, se numește COMPLICE și va plăti pentru asta.
Dacă o altă persoană ajută un hoț după ce a săvârșit fapta, se numește AVOCAT și este plătit pentru asta.

* Aseară, în timp ce dezlegam integrame, o întreb pe nevastă-mea:
– Partenerul de viață al femeii…
– Vecin?… răspunde ea rapid.
– Nop… Din trei litere.
– Bou?

* Dacă mai văd pe vreunul că vorbește la telefon în timp ce conduce, să mor de nu las geamul în jos și arunc cu berea în el.

* Dacă iubești două persoane în același timp, alege-o pe a doua.
Dacă o iubeai pe prima, nu ar mai fi existat a doua!

* E trist când ajungi din amantă soție.
Știi că locul amantei a devenit vacant.

* Doi Rotweileri stau de pază în curtea unui depozit. Unul își întreabă colegul:
– Tu nu auzi ceva suspect?
– Ba da!
– Și atunci de ce nu latri?
– Păi, atunci n-aș mai auzi nimic…

* – Și nu uita, îi spune bunica nepoțelei sale, în viața fiecărei femei, ar trebui să existe doar o singură mare iubire.
– Și cine a fost marea ta iubire, bunico?
– Militarii, draga bunicii!

Fetița care visa pentru alții

Scena și cele trei personaje atât de diferite ar fi putut sugera despre ce este vorba. O femeia tânără și îndurerată, care apela des la cutia cu șervețele de pe masă, pentru a-și tampona ochii umezi. Copila de vreo zece anișori, cu părul lung și alb ca zăpada proaspăt așternută, ce își împreuna și descătușa mereu mâinile micuțe, păstrând privirea ațintită în jos. Părea impasibilă la tot ce se întâmpla în jurul ei, o prizonieră a unei împrejurări neplăcute pe care încerca să o ignore. Bărbatul, relativ tânăr și el, avea – cum altfel? – un carnețel în mâna stângă și un pix în cealaltă. De asemenea, lângă șervețelele de pe măsuță, se putea vedea un reportofon al cărui beculeț avertiza că e pornit. S-ar putea ca aceste detalii să fie suficiente pentru a ne lămuri despre ce e vorba, dar, pentru certitudine, vom face uz de faptul că naratorul poate trece neobservat și vom intra în detaliile discuției:

– Doamnă Popan, vă asigur că nu trebuie să vă faceți mari griji, încercă omul să o liniștească. Lena trece printr-o perioadă mai grea, însă, odată cu timpul și ajutorul nostru, o să vedeți că-și va reveni. E doar un copil fragil care trebuie readus pe linia de plutire.

Imagine similară

Femeia suspină și dădu din cap neîncrezătoare, în timp ce-și mai luă un șervețel.

– Poate că e așa, dar să nu credeți că-i un copil obișnuit. Sau cel puțin nu mai e. Colegii de școală o tratează ca pe o retardată, cei din vecini o ocolesc și râd de părul ei, de faptul că-i retrasă și nu are nicio prietenă. Nici cu mine nu mai vorbește, doar strictul necesar și mai ales când o întreb. Unde e fetița mea exuberantă care ne lumina zilele cu voioșia și neastâmpărul ei? Simt că a plecat deodată cu sufletul soțului meu, lăsând în urmă doar un trup fără emoțiile omenești. A trecut un an și nimic nu s-a schimbat. Parcă retrăiesc în fiecare zi acea dimineață în care am auzit-o țipând în camera ei. Ne-am grăbit amândoi să vedem despre ce e vorba și am rămas îngroziți când am văzut că părul ei frumos a încărunțit peste noapte. Plângea cu suspine, iar soțul a luat-o în brațe să o liniștească, asigurând-o că totul a fost un coșmar. Ea îl strângea tare, cu mânuțele în jurul cefei, iar vorbele spuse atunci mi-au rămas întipărite în memorie: „Tati, să nu mori azi!”. Își iubea foarte mult părintele, și el o trata ca pe o comoară neprețuită. În cele din urmă a reușit să o oprească din plâns, dar a trebuit să-și ia o zi liberă, pentru a-i fi mereu alături. Cu toate acestea, nenorocirea s-a întâmplat: pe la miezul zilei, bărbatul mi-a căzut ca secerat, fără suflare. Apoi am aflat că a fost vorba de un stop cardiac din care nu a mai putut fi readus la viață, deși nu știam să aibă probleme cu inima. Lena nu a mai plâns, dar s-a închis definitiv în ea, ceea ce-i mult mai rău. Nu credeți că-i ceva deosebit în acest caz, doctore? De unde a știut fata că o să-i moară tatăl?

Bărbatul notă ceva pe foaia dinaintea lui, după care o privi cu îngăduință pe doamna Popan.

– Fiecare caz e deosebit de altul, doamnă, dar nici acesta nu-i ieșit din comun. Probabil că soțul dumneavoastră a fost atât de afectat de încărunțirea odorului său, încât inima i-a cedat. Se poate întâmpla oricui, la fel și albirea părului. E drept că nu la o vârstă atât de fragedă, dar nu-i total exclus.

– Așa mi-am zis și eu, reluă femeia, cu o voce mai puțin tremurândă. A fost unul dintre motivele pentru care n-am apelat încă la un psiholog, dar nici n-am vrut să se accentueze zvonul că fata mea e nebună. Doar că, zilele trecute, s-a mai produs un accident ce m-a pus iar pe gânduri. Vecinul cel mai apropiat a venit în vizită pe la noi, cum făcea adesea și când trăia bărbatul meu. Acum îi era milă de Lena și voia să o bucure de fiecare dată cu câte un mic dar, mai ales că se apropie Crăciunul. Iarăși îmi amintesc exact cuvintele pe care i le-a spus fata, la plecare: „Ai mare grijă cum cobori treptele!”. Vă dați seama ce m-am cutremurat când omul a alunecat pe poleiul depus pe scară și apoi și-a rupt mâna în cădere. Am întrebat-o pe Lena de unde i-a venit ideea unui astfel de sfat, iar ea mi-a spus că a visat. Îmi puteți explica și această ciudățenie? Că vecinul a dus vorba mai departe, iar lumea crede că fata mea aduce ghinion.

– Totul e în mintea oamenilor, care-și alimentează prejudecățile cu coincidențe, o asigură doctorul.

Apoi, cu un zâmbet amiabil, se adresă copilei:

– Încearcă să te gândești la ceva plăcut, înainte de a adormi. Ce zici de un brad frumos, plin cu daruri sub el?

Fetița nu schiță vreun gest prin care să arate că a auzit întrebarea, așa că bărbatul mai încercă:

– Hai, Lena, vorbește cu mine! Uite, mai avem un sfert de oră, în care mi-ar plăcea să te ascult. Îți promit și eu un mic cadou, dacă îmi spui câte ceva despre tine.

Copila făcu semn mamei să-și apropie capul, după care îi șopti ceva la ureche. Doamna tresări surprinsă și i se adresă psihologului:

– Știți, eu am încercat să o pregătesc de ieri pentru această întâlnire, iar ea a visat ceva în legătură cu asta. Acum îmi spune că ședința se va întrerupe înainte de vreme.

Doctorul se arătă amuzat și încercă din nou să o abordeze pe fetiță:

– De ce crezi tu că vom termina mai devreme discuția? Să știi că eu sunt foarte conștiincios și punctual, dar depinde de tine dacă…

A fost momentul în care asistenta intră intempestiv pe ușă, spunând cu o voce gravă:

– Domnule doctor, am primit un apel de la spital. Soția dumneavoastră…

– Cuuuum?! De la spital? Ce s-a întâmplat?, se agită bărbatul sărind de pe fotoliu. Mă scuzați…, trebuie să plec…, vorbim data viitoare…

Cu aceste scuze și o privire întunecată adresată fetiței, medicul le invită afară din cabinet, în timp ce-și lua haina din cuier.

Forța zâmbetului fie cu tine!

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Alinuța, la 5 ani, vine acasă de la grădiniță și povestește cum a avut prima lecție de viață. Mama ei, foarte interesată, o întreabă:
– Și care e această lecție?
Alinuța răspunde:
– Am fost umilită! A fost vorba despre copii. Pavel a spus că părinții pot cumpăra copii de la orfelinat. Maria a explicat faptul că poți cumpăra copii de la spital. Petrică a spus că poți cumpăra copii din străinătate.
Mama ei a întrebat, râzând:
– Și de ce, mă rog, ai fost umilită?
– Pentru că nu am îndrăznit să le spun că tatăl meu și mama mea sunt atât de săraci, că a trebuit să facă dragoste pentru a avea un copil…

* – Stai jos, am ceva să-ți spun…, i-am zis soției mele.
– Ce e?, mă întreabă ea îngrijorată.
Ți-am luat 200 de lei din poșetă, aseară.
– La naiba, Gogule… Era cât pe ce să-mi sară inima din piept, nu alta! Credeam că o să-mi spui că m-ai înșelat cu altă femeie…
– Stai liniștită, dragă, i-am răspuns. Nu a însemnat nimic pentru mine, doar i-am plătit serviciile…

* Bulișor se duce la tac-su și-l întreabă:
– Tată, tată, care e diferența dintre confident și confidențial?
– Tu ești feciorul meu, de asta sunt confident. Prietenul tău, vecinul nostru cu care te joci în ogradă, tot feciorul meu e, însă asta e confidențial.

* Sondaj de opinie:
”Ce faceți dacă vedeți un omuleț verde?”
60% – mă las de băut!
30% – mă apuc de băut!
9% – merg la psihiatru
Și doar o fetiță a răspuns: – Traversez!

* La psihiatru:
– Mda, ce probleme aveți?
– Uit.
– Dați exemple.
– Păi, când mă bag în pat cu amanta, uit de nevastă.
– Și când te bagi în pat cu nevasta?…
– Uit de ce m-am băgat…

* Orice felie de pâine ascunde trista poveste a unui spic de grâu care ar fi putut deveni bere…

* Inspectoratul poliției rutiere anunță schimbarea legislației pentru șoferii începători.
De astăzi se va elimina celebra bulină galbenă, în schimb vor primi numere de Vaslui și Botoșani.

* Țiganul este genul de persoană anticipativă, care îți găsește bicicleta înainte ca tu să o pierzi…

* La un restaurant, chelnerul întreabă un client:
– Cu ce vă servesc?
– Un kilogram de zaț de cafea.
Chelnerul îi aduce, după care întreabă:
– Cu ce vă mai pot servi?
– Cu încă două kilograme de zaț de cafea.
Chelnerul îi aduce și întreabă:
– Cu ce vă mai pot servi?
– Încă un kilogram de zaț.
Chelnerul îi răspunde:
– Ne pare rău, dar nu mai avem. Și pentru ultima comandă a trebuit să scotocim prin toate vasele de făcut cafea, cafetiere, tot. Altceva, vă rog!
– Atunci, adu-mi o cafea! Sigur că e proaspătă!

Imagini pentru imagini cu cafele

* O familie se duce pentru prima dată la un restaurant și, după ce mănâncă, el plătește, iar ea îi spune chelnerului:
– Resturile să mi le puneți la pachet pentru cățel.
– Bineînțeles, doamnă.
La care, copiii, în gura mare:
– Uraaaaa! Ne cumpără cățeeeel!

* Unde este patronul restaurantului?, întrebă un client foarte nemulțumit de mâncare.
– Ia masa la restaurantul acela de peste drum, răspunde prompt ospătarul.

* Un turist străin intră să ia masa într-un restaurant de-al nostru. Așa cum se întâmplă pe la noi, chelnerul umflă bine nota de plată.
– Ei, ce face tipul, a început să protesteze?, se interesează șeful de sală.
– Nu încă, spune chelnerul, acum își caută cuvintele în dicționar.

* – Fata mea, e adevărat că te-a părăsit soțul?
– Da, mamă!
– Din cauza vreunei femei?
– Da, mamă…
– Cine-i femeia?!
– Tu, mamă…

* – Marie, ai pus sare în ciorbă?
– Da, am pus și io și mama…
– Apoi, pun și eu și mâncați-o voi!

* Cică, după 65 de ani, singura vrăjeală care te mai atrage la partener, e cuponul de pensie!

* – Doctore, înainte de a face sex, mă ia cu amețeală!
– Înțeleg! De obicei ce faci înainte?
– Îmi umflu păpușa…

Autobuzul (14)

De data asta, pe chipul lui Sălăjan era evidentă iritarea, sentiment confirmat și din izbucnirea care urmă lecturii:

– Ce sunt balivernele astea de tipul povestirilor lui Jules Verne?! Te văd om bătrân și serios, dar se pare că ai dat în mintea copiilor și crezi că mă poți vrăji cu călătorii în timp, scrisori ticluite și fantasmagorii cu un autobuz ce dispare și apare. Bagă de seamă că nu scapi nici dacă faci pe nebunul. Vei fi evaluat de medici și tot după gratii ajungi, fie că-i un azil cu țicniți sau o celulă cu infractori violenți…

Tocmai atunci, un alt comisar se strecură în încăpere, se apropie de superior și îi șopti îndelung la ureche. Se vedea treaba că era vorba despre Grigor, cele două perechi de ochi țintindu-l insistent și deloc prietenos. Comisarul-șef părea și mai enervat, ridicându-se brusc în picioare și exclamând către subaltern:

– Asta-i prea de tot! Ești sigur?

– Chiar acum ni s-a comunicat și confirmat din mai multe surse, răspunse acesta cu convingere.

– Trebuie să văd cu ochii mei. Dumneata vii cu noi, se adresă Sălăjan bătrânului, care încerca să ghicească despre ce ar putea fi vorba.

Badea Grigor se ridică de pe scaun, în timp ce-și strecura pipa în buzunarul dedicat. Au coborât toți trei la mașina în care-i aștepta șoferul ce demară în viteză, cu semnalele de urgență pornite. Astfel că drumul nu a durat mult, fiind totuși presărat de accesele de nerăbdare ale șefului și întrebări la care nimeni nu avea răspuns. În fața casei lui Grigor, se adunaseră iarăși o mulțime de oameni curioși și dornici de senzații tari, după cum erau obișnuiți de la o vreme. Polițistul Ionică, ajutat de câțiva colegi, se străduia să-i țină în frâu, interzicându-le accesul pe proprietate, deschizând calea comisarilor de la oraș și oferindu-se să-i conducă.

– Stai aici și păstrează ordinea, îi comandă Sălăjan. Lasă că ne arată bătrânul drumul spre locul faptei, nu-i așa bade?

Grigor nu comentă nimic, lăsând să se înțeleagă din gesturi că trebuie doar să-l urmeze. Cu pași mari și priviri nerăbdătoare, cei trei bărbați au ajuns repede la capătul grădinii, unde ar fi trebuit să se găsească autobuzul. Surpriza a fost la fel de mare și pentru gazdă, când a văzut că locul era liber, de parcă autovehiculul nici n-ar fi existat.

– Ai vreo idee despre ce s-ar fi putut întâmpla?, îl întrebă apăsat comisarul-șef pe Grigor. Fie ea și una din acelea fanteziste, cu care mi-ai împuiat până acum capul.

Bătrânul ridică din umeri, evitând cu inocență privirea aspră a polițistului.

– Tare mi-ar fi plăcut să te pot bănui, dar, din păcate, erai la sediul nostru când s-a întâmplat dispariția, spuse cu regret Sălăjan. Deocamdată ai scăpat, dar să nu crezi că te uit, domnule Grigor. O să fiu cu ochii pe dumneata, până descâlcesc eu ițele acestei scamatorii.

Apoi, se adresă subalternului:

– Faceți niște poze cu urmele roților și apoi mergem acasă, că m-am săturat de povestea asta.

O jumătate de oră mai târziu, badea Grigor își aprindea o nouă încărcătură de pipă, stând singur și îngândurat pe buturuga din apropierea locului unde fusese parcat misteriosul autobuz. Doar amprenta confuză a cauciucurilor zdrențuite mai era vizibilă, fără pic de urmă din praful ruginiu al vopselei sau altă rămășiță a mastodontului metalic. O adiere de vânt rebelă îi răsfiră firele cărunte de pe cap și îi mângâie barba deasă. Un suflu cu miresme ce păreau să vină din alt timp, cu amintiri nemuritoare și nostalgii persistente. Un sunet abia perceptibil de crenguță strivită se auzi în spatele bătrânului, de parcă ar fi vrut să confirme greutatea sentimentelor ce-l năvăliseră. Nu se întoarse, ci trase un fum adânc în piept, un mod de a stăvili emoțiile ce-l puneau la încercare. Doar când simți că-l atinge o mână pe umăr, ridică privirea. În dreapta lui, cu un zâmbet radios pe chip, se afla un bătrân ale cărui trăsături îi păreau foarte familiare.

– Tu ești, Vasilică?, îl întrebă o voce blândă care-l înfioră atât de plăcut.

– Tată!?, rosti Grigor cu vocea înecată.

Omul îi întinse mâna și-l ajută să se ridice.

– Ți-am promis că nu mă las până nu te mai strâng o dată în brațe, îi șopti bărbatul în timp ce-l cuprinse cu mâinile. Iată că, în sfârșit, te-am regăsit.

Bărbile amândurora se umeziră cu lacrimi fierbinți, acompaniate de exclamații și cuvinte ce nu căutau vreo logică. Îmbrățișarea ținu multă vreme, în timp ce trupurile li se legănau unite ca într-un dans fără nume, acompaniat doar de ramurile fremătătoare ale pomilor din jur. Într-un târziu, s-au desprins ușor și s-au privit cu amănuntul, descoperindu-se cu uimire și bucurie.

Imagini pentru imagini cu doi bătrâni

– Parcă am fi frați gemeni, nu tată și fiu, reuși Vasilică să lege prima propoziție.

– Așa-i la bătrânețe. Zece-douăzeci de ani pot să fie ascunși în spatele bărbii, iar trăsăturile feței ne apropie și mai mult. Până și pipa din care fumezi e la fel ca a mea.

– De fapt, chiar e cea lăsată de tine acasă și pe care am păstrat-o cu sfințenie. Dar spune-mi, tată: ai venit pentru totdeauna sau trebuie să pleci iar.

– Hai să stăm jos, fiule, îl invită Dan, după care își scoase și el pipa din buzunarul de la piept.

– La vârsta mea, mă bucur că te-am găsit și pot să-mi trăiesc ultimii ani lângă tine, răspunse el în timp ce-și pregătea tutunul. Am obosit să te caut pe tine și pe mama ta și sunt conștient că am pierdut acel tren.

– Dar, în schimb, ai luat autobuzul…

– Și am plătit un bilet prea scump, Vasilică. Îmi pare rău pentru absența din viața voastră, singura mea scuză e ambiția tinerească de a demonstra că pot reuși acolo unde alții au eșuat. Acum, după ce am rătăcit prin atâtea lumi, îmi dau seama că nu merită.

– Ne-ai căutat și în timp? Ne-ai găsit? Putem să o vizităm pe mama împreună?, se entuziasmă fiul.

– Putem, dar, după cum ți-am spus, nu e bine. Aparținem unui univers și unui timp care ne-a creat și ne hrănește cu energie. Părăsirea lui ne transformă într-un orfan căruia îi lipsește sânul dătător de hrană și putere. Am simțit-o pe pielea mea și cred că ai sesizat și tu că nu-i în regulă. O să îngrop dispozitivul de teleportare pentru totdeauna și vom trăi o viață normală. Cu fericirea de a fi unul lângă celălalt.

Bătrânii se priviră zâmbind, scoțând amândoi fumuri dense, prin care ochii le sclipeau de mulțumire.

Sfârșit