Încălțăminte

Imagini pentru imagini cu încălțăminte bizară

Imagine similară

 

Imagine similară

 

Imagini pentru imagini cu încălțăminte bizară

Imagine similară

Imagini pentru imagini cu încălțăminte bizară

Imagini pentru imagini cu încălțăminte bizară

Imagini pentru imagini cu încălțăminte bizară

Imagini pentru imagini cu încălțăminte bizară

Imagine similară

Imagini pentru imagini cu încălțăminte bizară

Selecție de pe Google

 

 

Advertisements

Chipul tău

Imagini pentru poze cu chipul lui Iisus într-un cartof

Unii oameni au zărit chipul lui Iisus
Impregnat într-un cartof secționat,
Și-au făcut cruce și s-au rugat
Pentru iertarea păcatelor.

Alți credincioși au deslușit chipul Maicii Domnului
Într-un trunchi de arbore tăiat,
S-au închinat și au îngenuncheat
În fața acestei minuni.

Eu descopăr chipul tău în fiecare petală de floare,
Îl arăt tuturor, dar ei parcă ar fi orbi,
Numai ochii mei îl pot desluși
Și doar inima mea i se prosternează.

Pot să fie de top

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Ospătar, oprește ventilatorul acela! M-a cam luat cu rece.
– Fiți fără grijă, domnule, imediat o să vă aduc nota de plată și o să vă ia căldurile…

* Un canibal cu fiul lui văd un avion. Fiul zice:
– Tată, ăla se mănâncă?
– Nu tot, fiule, numai miezul!

Imagine similară

* La o coadă lungă de carne, un cetățean nervos zice către vecinul său:
– Ține-mi și mie rând! Mă duc să-l omor pe Ceaușescu.
După o vreme, se întoarce. Cum îl vede, vecinul îl întreabă:
– Ei, cum a fost? L-ai omorât?
– Încă nu. Da’ mi-am lăsat și acolo rând.

* – Care este cea mai mare dorință a dumneavoastră, a chelnerilor?, întreabă un reporter, în cadrul unui interviu.
– Clienții să mănânce acasă, iar bacșișul să-l trimită prin mandat poștal.

* Băiețelul:
– Mami, mami, am primit un rol în piesa de la școală!
– Ce rol, dragul mamii?
– Rolul unui soț.
– Vaaai, fugi repede înapoi și spune-le că vrei un rol în care să spui și tu ceva.

* După ce au băut, bărbații vorbesc inutil, devin emoționali, conduc prost, încetează să mai gândească, se ceartă pentru nimic…
Femeile pot face toate acestea fără să bea.

* Încă din cele mai vechi timpuri, femeile au tot afirmat că a naște e mult mai dureros decât ar fi pentru un tip să primească o lovitură în testicule. Iată dovada că această afirmație este greșită: La un an sau nu prea mult după naștere, femeia va spune: „Ar fi nemaipomenit să mai avem un copil”.
Dar niciodată nu vei auzi un bărbat spunând: „Aș fi dispus să mai primesc o lovitură în boașe”.

* – Dragă, ginecologul meu mă cunoaște mai bine ca tine.
– Normal, pentru că eu sunt un simplu utilizator, or el este administrator de rețea.

* Șurub drăguț dorește să facă cunoștință cu o piuliță. Sau cu mai multe. Lungimea permite…

* – Mă, tu știi ce-i un stilist?
– Da, un moldovean care ține cu „Steaua”.

* Eu la supermarket:
– Nu vă supărați, morcovii ăștia sunt modificați genetic?
Vânzătorul:
– Nu, de ce întrebați?
Morcovul:
– Chiar așa, de ce întrebați?

* La un moment dat, Lucifer (îngerul căzut, prințul întunericului) a venit în vizită în România.
Obosit fiind, a poposit într-o șatră de țigani și a dormit acolo.
Când s-a trezit, portofel nu, telefon nu, țiganii nu mai erau și pe el îl chema doar Luci…

* Merge un moșneag cu un Fiat 500 pe drum și se ciocnește cu un BMW plin de mafioți. Mafioții încep să se răstească la moș, că de ce le-a stricat mașina, și îi cer despăgubiri de 5000 de euro. La care moșul spune „No problem!”
Se duce și deschide portbagajul, ia una din cele trei valize pe care le avea, toate pline de bani, scoate două pachețele de bani și le înmânează mafioților.
Mafioții mirați îl întreabă de unde are atâția bani, la care moșul le zice că se ocupă cu vânatul iepurilor.
Dornici de bani, mafioții se înțeleg să se întâlnească cu moșul și să-i învețe să vâneze iepuri.
Peste o săptămână ajung mafioții într-un sat și întreabă o băbuță unde locuiește moșul care vânează iepurii.
Aflând adresa, ei pleacă și dau de un castel mare, mare, cu bodyguarzi în jurul lui. Mafioții se apropie de unul și îi spun să-l cheme pe moșul care se ocupă cu vânatul iepurilor.
Bodyguardul își scoate mobilul, apelează un număr și zice:
„Boss, au venit iepurii”

* În urma scandalurilor sexuale din B.O.R., la jocul de cărți Macao nu mai ai voie să pui popă peste popă!

* Doi doctori fac sex.
El: – Se vede că ai studiat ginecologia, te miști extraordinar!
Ea: – Se vede că tu ești un anestezist de excepție, n-am simțit absolut nimic!

* Mi-am cumpărat GPS-ul ăsta nou, și când am ajuns la marginea unui parc plin cu oameni, mi-a zis să merg tot înainte. Cred că am cumpărat din greșeală versiunea islamică.

Copilul mării (18): Epilog

O după-amiază senină de noiembrie, pe plaja din Mamaia, cu câțiva turiști întârziați și curioși în a testa temperaturile ultimei luni din toamnă. Perechi, în familie sau solitari, se plimbau în apropierea vârfurilor de val și inspirau cu nesaț aerul proaspăt adus de adierile marine. Unii, mai îndrăzneți, se descotoroseau de o parte din îmbrăcăminte și înaintau până la genunchi în apa răcoroasă. Erau acte de vitejie apreciate de spectatorii de pe mal. Privirile acelor spectatori le-au fost atrase, la un moment dat, de o imagine desprinsă parcă dintr-o lume ireală.

Din larg se apropiau de țărm trei personaje, cel puțin ciudate după felul în care arătau și modul de deplasare. Era vorba de o plută, pe care se remarca în primul rând o femeie îmbrăcată în alb ce stătea în picioare, în timp ce briza îi răsfira în spate părul lung și rochia albă, vaporoasă. O mână de-a ei îl ținea strâns pe după umăr pe un băiețaș despuiat, cu un păr la fel de negru și ridicat așijderea de adierea constantă a vântului. La picioarele lor era întinsă o altă persoană, un bărbat masiv ce părea să sufere. Platforma din lemn se apropia rapid de plajă, fără să fie mânată de valuri sau vreun alt mijloc de locomoție vizibil, iar când a ajuns pe nisip, toată lumea s-a strâns în jurul celor trei.

Atunci au văzut mai bine cât de frumoasă era femeia, cât de interesant era băiețașul și cât de rănit era bărbatul la șoldul unui picior. Cineva a sunat la Salvare, în timp ce alții au sărit să-i ajute sau să-i bombardeze cu întrebări. Câțiva bărbați se învârteau pe lângă pluta abandonată, încercând zadarnic să-și dea seama de modul în care a fost propulsată. Ambulanța din Constanța a sosit în câteva minute, preluându-i pe toți cei trei naufragiați și lăsându-i pe turiști să facă tot felul de presupuneri.

Comisarul Bud a fost internat pentru o intervenție chirurgicală, în timp ce Doina și Marin au fost abordați de poliție pentru declarații. Amândoi au susținut că erau pasageri pe vasul „Temerarul”, când au fost prinși de furtună și nava s-a scufundat, ceilalți înecându-se. Ei au avut norocul să se agațe de o platformă, care i-a adus cu bine la țărm. Comisarul a fost împușcat de doctorul Tibor, într-o ceartă privind traseul de navigare. Târziu în noapte, femeia și băiatul au ieșit din secția de poliție și s-au întâlnit cu prietenul lor Ghiță.

A urmat o perioadă agitată, în care Doina și-a găsit o locuință la marginea mării, l-a înfiat cu acte în regulă pe Marin și l-a înscris la școală. Nu a uitat-o nici pe soacra ei, Veronica, pe care a convins-o ușor să se mute cu ea, ținând cont că visul de a fi bunică devenea realitate. Nu numai pentru Marin, ci și pentru copilul pe care Doina îl aștepta cu ardoare. Lumea era suspicioasă pe această venetică și se întreba de unde are atâția bani, fiind doar o biată jurnalistă. Mai ales când s-a auzit că băimăreanca a schimbat în bani mai multe perle de cea mai bună calitate. Mai erau contrariați de faptul că frumoasa femeie nu voia să înceapă o relație cu niciun bărbat, cât ar fi el de promițător. Unii șoptesc că au văzut, totuși, o persoană solidă care se furișează noaptea în casa ei, iar alții susțin că l-au văzut înaintea zorilor, când părăsea locuința. Cu toate acestea, cu timpul, au acceptat-o în grupul lor, datorită generozității și căldurii cu care-i trata pe toți.

Despre Paul nu s-a mai auzit nimic concret și niciun om nu putea spune că l-a văzut. Doar zvonuri și întâmplări inexplicabile care circulă neoficial și îi fac pe mulți să creadă că omul-scoică e de fapt printre ei, doar că nu se arată. Astfel, un cuplu de bătrâni cărora le-a luat foc casa, într-o noapte, jură că au fost scoși dintre flăcări de o ființă neagră și uriașă, cu o forță ieșită din comun. Un alt cuplu, de tineri îndrăgostiți, insistă că au fost descarcerați din mașina accidentată de o namilă cu corp de piatră, ce a desfăcut caroseria mașinii cu mâinile goale, înainte ca incendiul să izbucnească.

Însă cele mai numeroase relatări vin din partea turiștilor care spun că au fost salvați de la înec de o mână nevăzută ce-i ridica la suprafață și îi împingea către mal. Cazurile sunt multe și provin din mai multe stațiuni, dar încă nimeni nu a văzut cui aparține acea mână, cine e salvamarul sau salvamarii misterioși din adâncuri. Doina zâmbea înțelegătoare de câte ori auzea astfel de întâmplări, iar Marin râdea cu bucurie, de parcă ar fi primit un dar minunat. În schimb, Veronica lăcrima din ochi zâmbitori, iar bătrânul jurnalist Ghiță își scotea un carnețel pentru a nota toate datele.

Imagine similară

Sfârșit

 

Ploaia

 

Imagini pentru poze cu ploi de toamna

Plouă rău sau plouă bine,
După cum îți vine-a spune,
Plouă cu bășici imense,
Când mai rare, când mai dense.

Plouă pe chipuri blazate
Și pe obrazuri fardate,
Pe umbrelele deschise
Și pe suflete închise.

Plouă îndesat și rece,
Din nori ce nu vor să sece,
Pe câmpiile arate,
Peste drumuri desfundate.

Plouă noaptea, ziua toată,
Nu se mai oprește-odată,
Plouă pe acoperișuri,
În grădini și în hățișuri.

Plouă peste munți și ape,
Toate vor să se adape
Cu o mare însetare
Și fără vreo cumpătare.

Plouă azi și plouă mâine,
Că n-ai scoate niciun câine
Pe așa o răpăială
Ce te-aduce-n prag de boală.

Plouă-ntruna, de te-ngroapă,
Și-ți repeți ca pe-o lozincă,
Decât să te-neci cu apă,
Mai bine-ncerci cu horincă.

Din izvoare nesecate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O proaspătă pereche se plimbă seara printr-un parc întunecat. Fac câteva ture prin parc, după care fata începe să-și șicaneze partenerul:
– Mă tot plimbi prin părțile cele mai întunecate ale parcului. Am impresia că vrei să te culci cu mine.
Băiatul, foarte rușinat, îi spune:
– Nu, draga mea, jur că nu asta intenționez.
După încă o tură prin parc, fata îi spune din nou băiatului:
– Să știi, încă am aceeași senzație, că vrei să te culci cu mine.
– Draga mea, ți-am mai spus și mai devreme că nu asta intenționez. Pe onoarea mea!
După încă două ture, fata îi spune din nou:
– Mă tot învârți prin aceste locuri pustii. Dar culcă-te naibii odată cu mine, să scap de senzația asta apăsătoare!

* E trist când ajungi din amantă soție. Știi că locul amantei rămâne liber.

* – Draga mea, ești la fel de frumoasă ca și aceste flori!
– Eu credeam că sunt la fel de frumoasă ca și acest colier cu diamante.
– Nu, ești frumoasă ca și aceste flori!

Imagine similară

* Cât ești băiețel, ți-e frică de „monstrul” de sub pat, fără să bănuiești că, după ce te vei însura, monstrul va fi cu tine în pat…

* Doi scoțieni, aflați într-un restaurant. se adresează ospătarului:
– Vrem să ne așezăm lângă fetele de acolo! Fii bun și fă-le întâi nota de plată.

* Aseară m-am certat cu nevastă-mea pe motivul că eu nu-i acord nicio atenție.
– Îți petreci tot timpul pe Facebook, flirtând cu alte femei…, se plânse ea, însă mie nu mi-ai dat nici măcar o dată un like la statutul meu!
– Dar nu-i adevărat, ți-am dat!, i-am răspuns. Ia adu-ți aminte anul trecut… când a mierlit-o maică-ta…

* Discuție între doi prieteni, la un pahar. Unul zice:
– Apropo, despre liberalism și despre egalitatea dintre sexe. Eu consider că soția are dreptul să facă tot ce vrea. Numai să fie gustos…

* Ieri, după ce m-am îmbătat zdravăn, mi-a venit cheful să plec la curve. Din păcate, paznicul nu m-a lăsat să intru cu niciun chip, spunându-mi politicos că totuși sunt prea beat pentru a putea intra în clădirea Parlamentului.

* M-am hotărât! De ce să fiu trist? Mai bine sunt fericit și-i enervez pe toți cu fericirea mea.

* Unul mangă, la volan, suflă a treia oară în fiolă și-i iese tot zero.
– Dom’le, ești beat?
– Beat, dom’ polițist…
– Păi și la fiolă cum dracu’ de nu iese?
– Am metoda mea… Dimineața, când plec de-acasă, îmi fac clismă cu rachiu… Eu mă fac mangă, da’ la fiolă nu iese…
– Dom’le, te las să pleci, nu-ți fac nimic, da’ nu mai spune cuiva de treaba asta, că dacă aud șefii, or să ne pună să vă mirosim și la fund.

* Ardelenească:
Sfântă-i slana, bună-i ceapa,
Da’ pălinca-i leacul nost’,
Nu știu pentru ce-o fi apa
Că așa beteag n-am fost…!

* Cinci țigani dau o spargere la o bancă, deschid seiful și găsesc numai iaurturi. De nervi și de necaz beau toate iaurturile. La ieșire întreabă paznicul:
– Nene, unde sunt banii acestei bănci?
– Care bani, nenică?! Asta este o bancă de spermă.

* Întrebat de ce în România s-au construit numai 4 autostrăzi, de la A1 la A4, un fost ministru al transporturilor a răspuns:
– Ar fi ieșit prea mici, frate. Știm cu toții că A5 e jumătate din A4, iar A6 e jumătate din A5.

* Cum faci bani cu Facebook-ul? Urmând trei pași simpli:
1. Intri pe setări cont.
2. Dai click pe dezactivare cont.
3. Te duci la muncă…

* Copilul de 4 ani:
– Mami, știi? Când am să fiu mare o să am 5 neveste. Una va găti, una va spăla, una va cânta și una va dansa.
Mama:
– Și una va dormi cu tine?
– Nu!! Tu ai să dormi cu mine și ai să-mi citești povești.
Mama (cu lacrimi în ochi):
– Ce dulce ești. Sunt așa mândră de tine! Dar… cu cine vor dormi nevestele tale?
– Cu tati!!!
Tata (cu lacrimi în ochi):
– Ce dulce ești. Sunt atât de mândru de tine!!

Copilul mării (17): Atac disperat

Ziua plecării a sosit cu emoții pentru fiecare dintre cele cinci personaje. Turcul Hassan era nerăbdător să revină printre oamenii normali, care-i apreciază calitățile de bucătar și îl răsplătesc cu vorbe de duh și veselie. Comisarului Bud i se vindecase rana și era dornic de mișcare pe uscat, unde se simțea în largul lui. Marin se gândea adesea la Lavinia și aștepta cu nerăbdare ocazia să o reîntâlnească, iar Doina știa că urmează o perioadă efervescentă de acomodare ca viitoare mamă și soție, într-un oraș mai mare și prea puțin cunoscut. Doar Paul regreta sfârșitul acestei luni minunate și își rezerva dreptul să fie mai puțin optimist în ceea ce privește viitorul lui printre oameni.

„Temerarul” a pornit la drum deodată cu un imaculat răsărit de soare, când vântul îi îndemna să ridice velele și să le lase în voia lui. Ziua toată a fost ca o festivitate luminoasă, în care vasul lor părea un car alegoric acvatic, continuat de o trenă lungă de vietăți marine ce săltau cu voioșie în urma lor. Nici noaptea nu s-a lăsat mai prejos, încoronându-i cu podoabele ei specifice, parcă mai multe și mai strălucitoare. Doar dimineață, când mai aveau câteva ore până în portul Constanța, Doina a reușit să-l contacteze telefonic pe Ghiță și să-l anunțe de venirea lor. Desigur că prietenul lor a fost în culmea fericirii, mai ales că nu avusese nicio veste de la plecarea lor în căutarea Insulei Nopții. Evenimentele s-au precipitat imediat după această convorbire.

Bud era în cabina de comandă, Hassan trebăluia prin bucătărie, Paul privea orizontul dinspre proră, în timp ce Doina și Marin se înveseleau de acrobațiile făcute de prietenii marini în siajul de la pupa vasului. Omul-scoică a sesizat primul pata întunecată care venea dinspre vest, mărindu-se vertiginos înainte de a-și da seama că e un pericol. Pe când s-a dumirit că-i elicopterul doctorului T, gloanțele au început deja să se împrăștie pe punțile iahtului, printre pânzele fluturânde, prin geamul cabinei de comandă, și pe trupul lui. A reacționat cât a putut de repede, îndreptându-se în fugă spre persoanele cele mai dragi, pentru a le pune la adăpost. Doina și Marin scăpaseră nevătămați după primul raid, dar era de bănuit că acesta fusese doar începutul.

Aeronava s-a întors cu o nouă salvă de mitralieră, de la o înălțime mai mică și cu stricăciuni mai evidente. Bud a ieșit în fugă de la timonă înjurând de mama focului și strigându-l pe Hassan. Turcul și-a scos doar capul afară, îngrozit de vacarmul din jur, după care a dispărut din nou. A treia survolare a venit la pachet cu o rachetă care a aruncat în aer o parte din proră, provocând un incendiu major. Era clar că doctorul voia răzbunare cu orice preț, iar pierderea mândrului său vas nu mai conta pentru el. Turcul a apărut din nou cu teamă și agitând un aruncător de grenade, dar comisarul nu-l putea prelua, fiind înconjurat de flăcări și căutat de gloanțele din elicopter. Doar Paul putea să înfrunte aceste pericole, dar nu înainte de a-i pune la adăpost, pe cât posibil, pe băiat și pe Doina.

Apoi, într-o cursă contra cronometru pentru viață, a alergat să ia aruncătorul și grenadele din mâna turcului ce tremura în spatele ușii. Nu mai trăsese cu o astfel de armă, iar asta făcea ca misiunea lui să se complice. Ferind în palme muniția și ignorând rafalele care-l vizau acum pe el, își luă un elan puternic și sări peste zona cuprinsă de flăcări. Comisarul, rănit la un picior și înfocat cumplit de focul mistuitor, primi cu satisfacție speranța unei replici la iadul care-i fusese destinat. Numai că tot doctorul lovi înainte, cu o altă rachetă, destinată chiar loculului unde se adăpostea Hassan. Bud nu se lăsă intimidat, ci își încărcă meticulos arma, după care ținti cerul, în așteptare.

Temerarul era distrus aproape în întregime, iar cei din elicopter savurau minutele dinaintea scufundării sale. De jos, se putea vedea chipul satisfăcut al doctorului și al asistentului Cazimir, în timp ce făceau ultimele ture în jurul torței ce avea să se scufunde curând. Probabil că acea trecere, mai lentă și la foarte joasă înălțime, trebuia să fie ultima, când s-a ivit marea surpriză. Din spatele perdelei de foc s-a ițit un proiectil fatal, care a lovit partea de sus a navei și a smuls efectiv elicea. Elicopterul s-a smucit dureros, a gemut a neputință și apoi s-a prăbușit greoi în flăcările de pe iaht. În aceste ultime secunde, ura și deznădejdea au fost cele care au luat locul bucuriei de pe figura Doctorului Teroare.

Clipele erau numărate și pentru supraviețuitorii de pe vas. Paul l-a apucat hotărât pe comisar și l-a aruncat cu putere peste bord. După care, din câțiva pași, a ajuns la locul unde-i lăsase pe Doina și Marin. Au sărit deodată în apa mării, cu două secunde înainte de a se auzi cum explodează aeronava. Temerarul se stingea rapid între valurile care-l îmbălsămau.

Imagini pentru imagini cu nave în flăcări

 

Parlamentul rușinii

Statul a ajuns instrumentul cel mai eficient al guvernanților abuzivi pentru a putea fura și a ucide fără să fie pedepsiți. Nimeni nu răspunde pentru românii care mor din lipsă de medicamente sau aparatură, nimeni nu este tras la răspundere pentru erorile judiciare ce duc la pierderi de vieți omenești. Iar dacă o instanță internațională amendează statul pentru erorile lui, constatăm că noi suntem de fapt acest „stat”, pentru că noi vom plăti daunele. Doar când e vorba de realizări mărețe se bagă în față alți reprezentanți ai statului, cu o plăcere imensă de a primi laudele.

Instituțiile cele mai importante ale statului – cum ar fi sănătatea și educația – au ajuns surse de afaceri, tot pentru politicieni și acoliții lor. Sănătatea o plătim de două ori, dar multe din spitale au ajuns ca niște lagăre de exterminare în care ne e frică să intrăm. Școala nu mai e de mult gratuită, iar manualele sunt pe cale de dispariție de când tot avem miniștri semianalfabeți, precum și un sistem făcut să-i sprijine pe afaceriști.

Imagine similară

Parlamentul a ajuns o tumoare cancerigenă ce se luptă cu justiția și cu propriul popor, considerându-se format din oameni superiori și intangibili. Atunci când își permite să scoată niște legi, acestea sunt strâmbe, incomplete sau neconstituționale, astfel că ori nu pot fi puse în aplicare, ori fac mai mult rău decât bine. De aceea, cea mai benefică perioadă a țării e atunci când parlamentul e în vacanță sau chiulește într-o veselie.

Cu astfel de conducători nu e de mirare că aproape jumătate din forța de muncă a României a ales să lucreze printre străini, cu toate traumele sufletești pe care le-au provocat, pentru ei și pentru cei rămași acasă. Și exodul va continua atâta timp cât ne conduc penalii și incompetenții cărora nu le pasă decât de bunăstarea lor. Politruci care plătesc bine celor care știu să vrăjească frumos marea masă a alegătorilor. Care nu au nevoie de oameni integri și competenți în guvernare, ci doar de slugi politice ce votează în unanimitate orice decizie a șefului de partid. Românilor onești le e rușine de această putere legiuitoare, folosită ca scut împotriva brațului legii. Sub pavăza imunității parlamentare se poartă un război împotriva dreptății și a democrației, în care persoane cretine ce au ajuns acolo prin manevre dubioase se răzbună pe cei din mijlocul celor din care provin. E instinctul de a arde totul în urma lor, de parcă le-ar fi rușine de ce au fost vreodată. Acum sunt pe cai mari și se străduiesc să perpetueze cât mai mult această stare de fapt. Acu’ trei decenii nici nu visau că vor ajunge atât de sus, o ascensiune care-i amețește și îi orbește. Atât de mult, încât cretinismul devine o normalitate pentru ei.