Leacuri pentru iarnă

Tot vinul şi ţuica fierte sunt baza, dar…

.

Costă mai nimic şi vă fac rezistenţi, frumoşi, veseli şi sănătoşi. Sunt reţetele cele mai eficace pentru zilele reci. Vă prezentăm proceduri naturale, remedii cu plante şi alimente, sugestii şi mici secrete.

I. ÎNTĂRITOARE PENTRU IMUNITATE

Transpiraţi la baia de aburi

Pe vremuri, mai fiecare oraş românesc avea o baie comună de aburi, loc de întâlnire săptămânală, mai cu seamă pentru bărbaţi. Fără explicaţii ştiinţifice, ei simţeau că, mai ales iarna, căldura umedă le face bine la sănătate. Un adevăr confirmat astăzi de ştiinţă: temperaturile ridicate nu activează doar circulaţia, ci în acelaşi timp stimulează şi formarea de celule imunitare. Excitaţia produsă de aerul fierbinte pe mucoase ajută mai ales la respingerea viruşilor răcelii. Când mucoasele sunt puternic irigate cu sânge, viruşii nu se pot fixa pe ele atât de uşor.

Domnia papucilor

Când staţi acasă, încălţaţi-vă neapărat cu papuci călduroşi. Picioarele reci declanşează guturaiul, afirmă câţiva cercetători britanici de la ,,Common Cold Center”, de pe lângă Universitatea Cardiff. În cadrul studiului lor, participanţii care făceau băi reci la picioare contractau de două-trei ori mai frecvent o viroză decât restul subiecţilor. Explicaţia este următoarea: scăderea temperaturii blochează activitatea leucocitelor, care combat viruşii.

Trăiască iaurtul!

Produsele lactate naturale, nepasteurizate, cu bacterii probiotice, întăresc ,,poliţia intestinală”, cu care corpul se apără singur împotriva germenilor patogeni. Iaurtul creşte proprietatea anumitor celule de a digera microbi şi ajută la formarea de celule imunitare. Cu o condiţie: să fie consumat zilnic. Este important să folosiţi mereu acelaşi tip de iaurt (kefir, lapte acru), întrucât producătorii întrebuinţează culturi bacteriene diferite.

Kiwi şi mango

Pentru combaterea infecţiilor, corpul nostru consumă cantităţi mari de zinc şi vitamina C. De aceea, în cursul iernii, este necesar să-i aprovizionăm regulat depozitele. Kiwi conţine foarte multă vitamina C. Mango ne pune la dispoziţie zincul. Vă propunem o măsură profilactică absolut delicioasă: tăiaţi în bucăţi mici un mango şi două kiwi şi zdrobiţi-le până obţineţi o cremă pufoasă. La sfârşit o puteţi îndulci cu puţină miere.

Pâine cu usturoi

O căpăţână de usturoi ne apără, cu adevărat, de infecţiile gripale? Până ce oamenii de ştiinţă vor ajunge la un consens, cercetătorii britanici au descoperit că fanii usturoiului suferă mai rar de tuse şi guturai. Iar dacă se îmbolnăvesc totuşi, răceala lor trece cu trei zile şi jumătate mai repede decât a celorlalţi. Pentru a preveni îmbolnăvirea, e nevoie să mâncaţi usturoi zi de zi, minimum trei săptămâni, cel mai bine tăiat mărunt şi presat pe o felie de pâine unsă cu unt. Un amănunt important: numai usturoiul crud are acest efect.

II. STIMULENTE PENTRU SUFLET

Pete de culoare

Iarna poate fi deosebit de cenuşie. Nu doar norii şi ploile care ţin locul zăpezii înceţoşează culorile peisajului, ci şi creatorii de modă, care îmbracă femeile în negru şi tonuri gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfătuiesc să ne înveselim măcar casa, cu pete de culoare, alegând covoare sau pleduri în nuanţe vii şi împodobind încăperile cu flori. Culorile exercită o influenţă puternică asupra stării noastre de spirit: cele mai multe percepţii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor. Tomurile cromatice aducătoare de fericire sunt: roşul (ne face activi), portocaliul (ne înseninează) şi galbenul (sporeşte optimismul).

Mâncaţi iute şi piperat

Nu acrul ne stimulează, ci iutele. Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de Cayenne şi hreanul lasă în urma lor, în gură, mici impulsuri dureroase. Creierul reacţionează la ele, comandând organismului să îşi fabrice propriile analgezice, care induc totodată sentimentul de bine interior. Specialiştii numesc acest fenomen ,,Pepper-High-Effect” (efectul euforizant al piperului). Sugestie: tăiaţi câţiva ardei iuţi în sosul pentru spaghete sau preparaţi-vă un sos mexican Tabasco, amestecând suc de roşii cu ardei iuţi, sare, oţet şi alte condimente, după gust. Dacă la prima încercare l-aţi nimerit prea iute, potoliţi-vă arsura de pe limbă cu iaurt, lapte, banane sau îngheţată.

Plăcerea de a mirosi

Aromele proaspete acţionează asupra noastră la fel ca o baie fierbinte, după o zi obositoare, însă mult mai rapid. Moleculele infinitezimale pătrund în nări, fiind conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct în centrul senzorial. Cele mai bune stimulente olfactive se găsesc în toate magazinele: scorţişoara, lămâile şi menta.

Aţipeala care încarcă bateriile

Somnul scurt de după-amiază, care ar trebui să dureze în jur de 30 de minute, este un fel de porţie de hibernare. Influenţa lui pozitivă asupra corpului şi a psihicului s-a demonastrat ştiinţific: potrivit unui studiu publicat recent în Grecia, câte o siestă de trei ori pe săptămână îmbunătăţeşte productivitatea, impulsionează buna dispoziţie, reduce stresul şi protejează inima. În SUA, firmele au amenajat cameră de odihnă pentru aţipeala angajaţilor la birou. Căutaţi o încăpere mai retrasă, unde puteţi încuia uşa, şi aţipiţi cu capul pe un birou, folosindu-vă braţele drept pernă.

Alimentele care ne fac fericiţi

În orice supermarket bine garnisit se găsesc alternative demne de luat în seamă la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanţa responsabilă pentru buna noastră dispoziţie se cheamă triptofan şi este un aminoacid ce participă la producerea serotoninei, cea care declanşează în creier sentimente pozitive.

Iată topul alimentelor deţinătoare de triptofan în cantităţi apreciabile:

– suc de lămâie (preparat proaspăt, din zeama şi coaja albă din interior) – 450 mg/100 ml

– caşcaval cu găuri – 430 mg/100 g

– ton – 300 mg/100 g

III. BALSAM PENTRU PIELE ŞI PĂR

Clătitul cu lămâie

Zeama de lămâie reduce luciul părului degradat de frig, de purtarea căciulii şi de aerul uscat al iernii. Stoarceţi o jumătate de lămâie în jumătate de litru de apă caldă. După ce v-aţi spălat pe cap (folosind un şampon neagresiv), turnaţi pe păr apa de lămâie, fără a mai clăti după aceea.

Prosoape ude pe calorifer

Adesea e suficient să întindeţi un prosop ud pe calorifer, pentru ca părul să vă fie mai puţin zburlit. Iarna, părul se încarcă electric, deoarece aerul uscat nu e bun conducător de curent. Când mergeţi pe linoleum sau pe mochete din fibre sintetice, ia naştere o energie statică şi ea se adună în firele de păr. Sugestie: presăraţi pe prosoape câteva picături de ulei aromat.

Cura cu ulei de măsline

Când vă mănâncă pielea capului iarna şi se formează mătreaţă la tâmple, o mască de noapte cu ulei de măsline vă poate fi de mare ajutor. Turnaţi într-o farfurioară o cantitate de ulei măsurată cu un păhărel de ţuică. Înmuiaţi din când în când vârfurile degetelor în acest ulei care calmează pielea şi masaţi blând tot capul. Lăsaţi uleiul să acţioneze peste noapte, iar dimineaţa, spălaţi-vă cu un şampon neutru. Ca să evitaţi petele de grăsime pe pernă, înveliţi-o într-un prosop sau puneţi o bonetă pe cap.

Buze frumoase şi sănătoase

Cu cât este mai bună circulaţia sângelui la nivelul buzelor, cu atât mai curând se regenerează pielea, iar micile crăpături se vindecă mai repede. În loc să folosiţi mereu strugurelul, faceţi-vă obiceiul să strângeţi puternic buzele, apăsându-le una de alta, cu dinţii, să le muşcaţi uşor sau să le masaţi cu o perie moale, de mai multe ori pe zi.

Mănuşi cu ulei

Vi se aspresc mâinile iarna? Cumpăraţi o pereche de mănuşi chirurgicale de bumbac şi tăiaţi-le vârfurile degetelor. Seara, înmuiaţi-le în ulei de măsline şi puneţi-le pe mâini, exact pe porţiunile unde pielea este asprită. Cu vârful degetelor libere, le puteţi purta şi în cursul zilei, telefonând, lucrând la calculator sau citind, în vreme ce substanţele vegetale hrănitoare şi calmante pătrund în pielea degradată şi reduc inflamaţia.

Baie cu lapte

Ca să vă hrăniţi pielea de pe întreg corpul, preparaţi-vă un adaos de baie dintr-un litru de lapte gras ori un pahar de smântână, plus cel puţin trei linguri de miere, dizolvate mai înainte într-o cană de apă. Turnaţi ingredientele pe rând în apa de baie, încălzită la aproximativ 35 grade Celsius. Dacă vă place, adăugaţi şi câteva picături de ulei eteric. Rămâneţi în cadă minimum cinci minute, până la douăzeci, apoi ştergeţi-vă bine cu prosopul şi băgaţi-vă imediat în pat. Grăsimea din lapte hrăneşte pielea, iar mierea îi asigură umiditatea necesară.

Molid şi migdale contra picioarelor reci

Picioarele reci se pot încălzi cu un masaj de ulei de molid sau ienupăr. Va creşte rezistenţa la frig, căci uleiurile eterice activează foarte repede şi durabil circulaţia locală. Supliment: adăugaţi ulei de migdale în proporţie de 1:10 şi masaţi-vă alternativ labele picioarelor, energic, dar cu blândeţe, timp de câteva minute. Uleiul de migdale catifelează pielea şi împiedică formarea bătăturilor.

IV. MIJLOACE DE LUPTĂ CU RĂCEALA

Mere coapte

Contra durerilor de gât ne ajută merele coapte. Luaţi trei mere, scobiţi-le în mijloc şi scoateţi-le sâmburii, ungeţi-le cu miere şi lăsaţi-le să se coacă aproximativ 30 de minute în cuptorul dinainte încălzit la 180 de grade Celsius. Îndată ce s-au răcit, mâncaţi-le pe toate trei, ca să introduceţi în organism suficientă pectină. Aceasta activează forţele de autoapărare la nivelul gâtului. Suplimentar, mierea acţionează ca dezinfectant…

Tratament cu cartofi

Terciul fierbinte stimulează circulaţia locală, şi astfel reduce inflamaţia la sinusuri. Curăţaţi de coajă doi-trei cartofi, fierbeţi-i până se fac foarte moi, puneţi-i într-un castron cu puţin lapte şi zdrobiţi-i. Întindeţi pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe două batiste puse una peste alta. Împăturiţi batistele, făcând din ele un pacheţel alungit şi aşezaţi-l pe nas, cât mai cald. Imediat ce cataplasma s-a răcit, schimbaţi-o.

Rondele de ceapă

Aromaterapie pentru nasul înfundat: uleiurile eterice din ceapă dezinfectează şi uşurează respiraţia. Înainte să mergeţi la culcare, puneţi într-o farfurie adâncă o ceapă mare, tăiată în rondele, şi aşezaţi-o lângă pat, la înălţimea capului. Terapia cu aromă de ceapă are însă efect doar dacă nu deschideţi fereastra.

Aburii şi sănătatea

Aburii fierbinţi cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficientă terapie contra inflamaţiilor din gât şi faringe. Metoda consacrată e simplă: o oală de apă fiartă, câteva picături de ulei aromat şi un prosop aşezat pe cap.

Cafea cu aromă de cuişoare

Un remediu cu acţiune rapidă contra durerilor de gât sunt cuişoarele: ele dezinfectează şi potolesc durerea. Zdrobiţi-le într-un mojar sau daţi-le prin râşniţa de cafea şi fierbeţi-le o dată cu cafeaua. Sunt de ajuns una, până la trei bucăţi pentru o ceaşcă.

Băi la picioare

Un leac îndelung verificat împotriva guturaiului şi a tusei: băile la picioare cu apă încălzită progresiv fac să apară o căldură plăcută în picioare, ameliorând totodată şi circulaţia locală în mucoasele nasului şi a faringelui. Ţineţi picioarele într-un lighean cu apă caldă la 35°C. Din trei în trei minute, adăugaţi apă fierbinte, până când temperatura din lighean atinge 40 grade Celsius. Dacă nu aveţi febră mai mare de 38,5 grade Celsius, vă face bine şi o baie mai rece. În acest caz, apa n-ar trebui să depăşească 38 grade Celsius. Însă, dacă organismul vă e slăbit din pricina virozei, riscaţi să aveţi probleme de circulaţie.

Piper fiert contra temperaturii

Scade febra: frecaţi într-un mojar două linguriţe de boabe de piper negru, apoi fierbeţi-le într-o jumătate de litru de apă, cu două linguriţe cu vârf de zahăr. Lăsaţi-le să fiarbă la foc mic, până când cantitatea se reduce la o cană. Consumaţi lichidul pe toată durata zilei, luând câte o lingură.

Zahăr cu lămâie

Bun contra tusei iritative: stoarceţi zeama dintr-o lămâie pe o bucăţică de zahăr şi sugeţi-o. Vitamina C şi uleiurile eterice din fruct dezinfectează faringele şi activează secreţia de salivă.

Supă tămăduitoare

Celebra supă de pui fluidifică secreţiile şi combate simptomele răcelii. Cercetătorii americani au reuşit să demonstreze, însă, că ea are un efect terapeutic şi în viroze. Iată cum o putem prepara, ca să fie deosebit de gustoasă. Se pune puiul în apă rece cu sare şi se înfierbântă, până dă în clocot. Se adaugă o ceapă tăiată în jumătăţi, cu două cuişoare înfipte în ea, şi se lasă să fiarbă cam o oră la foc mic. Apoi se mai pun o bucată de ţelină, 2-3 morcovi, un păstârnac, o legătură de pătrunjel, o gulie, trei boabe de piper şi se fierbe în continuare. Când legumele sunt fierte, puiul se scoate din oală, se tranşează şi se bagă la loc în supă.

Băutură de soc

Scurtează viroza: extractul de soc face ca răceala să treacă mai repede cu trei-patru zile şi poate combate chiar gripa. Boabele negre conţin multă vitamina C şi fier, componente esenţiale pentru sistemul imunitar. Reţeta unei băuturi fierbinţi de soc: jumătate de litru de suc de soc se amestecă în jumătate de litru de apă şi se înfierbântă bine. Se asezonează cu două cuişoare, un bastonaş de scorţişoară, precum şi cu sucul şi coaja rasă ale unei portocale proaspete. Îndulciţi cu miere.

Nu uitaţi ghimbirul

Ajutor pentru respiraţie: medicina tradiţională chineză ne învaţă că ceapa verde de arpagic şi ghimbirul acţionează asupra plămânilor, normalizând respiraţia. Daţi în clocot câte 15 g de ghimbir proaspăt, împreună cu 120 g pere. Bateţi două ouă şi le amestecaţi în pasta fierbinte. Se mănâncă seara, înainte de culcare.

Cataplasme cu diverse adaosuri

Căldura, ea singură, vă face bine, când aveţi dureri de gât. Dar există şi un ajutor suplimentar: cataplasmele cu conţinut tămăduitor. Luaţi un şervet de bumbac sau de in, împăturiţi-l în lungime şi întindeţi pe el unul din următoarele remedii: solzi de ceapă, cartofi fierbinţi, zdrobiţi, felii de lămâie, 250 g brânză de vaci încălzită. Sau înmuiaţi pânza în untură topită într-o tigaie. Înfăşuraţi cataplasma în jurul gâtului şi acoperiţi-o cu un prosop uscat.

Hârtia cu oţet

Vă desfundă nările: înmuiaţi o batistă de hârtie în oţet, până se îmbibă toată, presăraţi pe ea piper negru proaspăt măcinat şi aşezaţi-o pe piept, faţa cu piper fiind îndreptată în jos. Rămâneţi în repaos 20 de minute, după care vă puteţi şterge pielea cu un prosop cald.

Gargară cu suc de aloe

Dacă aveţi nu propriu-zis o durere, ci mai degrabă o jenă în gât, ea poate fi stopată cu următoarea procedură: din oră în oră, faceţi gargară cu suc sau gel nediluat de aloe, pe care vi le puteţi procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanţa activă conţinută în frunzele de aloe calmează mucoasele şi reduce inflamaţia. Atenţie: nu înghiţiţi lichidul cu care faceţi gargară, fiindcă s-ar putea să aibă efect laxativ.

Sfecla şi hreanul – la mare preţ

Eliberează sinusurile înfundate: beţi zilnic 1/4 l suc de sfeclă roşie, mâncând alături 20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanină, conţinut în sfeclă, ajută la desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase. Uleiurile volatile din hrean neutralizează germenii.

Infuzie de patlagină

Ceaiul de pătlăgină ameliorează toate infecţiile căilor respiratorii. El are o acţiune antibacteriană şi dilată bronhiile. Totodată, conţine mucilagii care combat tusea. Mod de preparare: se toarnă 1/4 l apă clocotită peste două linguriţe de pătlăgină, se acoperă şi se infuzează 10 minute, după care se bea cu înghiţituri mici.

Nu chiar aşa fierbinte

Când sunteţi răciţi, lăsaţi băuturile foarte fierbinţi să se răcorească puţin. De pildă, dacă veţi bea un ceai medicinal aproape clocotit, temperatura ridicată va face faringele deja iritat să sufere mai mult. Consecinţa: bacteriile cu care ceaiul ar trebui să lupte vor găsi un nou teren prielnic pentru a se înmulţi.

Perle

* Un apel telefonic în cabinetul unui medic veterinar:

– Domnule doctor, în câteva momente trebuie să ajungă la dumneavoastră soacra mea cu o căţeluşă foarte bătrână. Vă rog să-i faceţi o injecţie cu o otravă puternică, să nu se chinuie!

– Nici o problemă! Dar cu căţeluşa ce să fac? Ştie să se întoarcă singură acasă?

* Un scoţian comandă la un restaurant un şniţel. Gândindu-se să oprească jumătate de şniţel pentru cină, îi spune chelnerului:

– Te rog să-mi împachetezi bucata asta. Am s-o duc acasă pisicuţei mele!

După puţin timp, ospătarul se întoarce cu pacheţelul:

– Cred că pisicuţa dumneavoastră va fi foarte fericită, domnule. Am pus lângă şniţel şi un şoarece mort!

* O tipă se întâlneşte cu prietena ei, care plimba un copil în cărucior:

– Uauuu, ce copil frumos! Şi ce bine seamănă cu soţul tău!

– Vorbeşti serios? Că ăsta-i copilul vecinei mele…

* Fetiţa de clasa a 5-a vine acasă de la şcoală:

– Mamă, azi la şcoală ne-au făcut testul de virginitate la toate fetele din clasă. N-au găsit decât o singură virgină.

– Vai, draga mamii, felicitări! Precis tu eşti aceea, nu?

– Eu?! Nu mamă, diriginta!

* Un puşti intră într-o farmacie şi întreabă:

– Aveţi prezervative?

– În primul rând, îi răspunde farmacista enervată, prezervativele nu sunt pentru copii şi în al doilea rând să-i spui tatălui tău să vină singur să şi le cumpere, pentru că sunt de diferite mărimi!

La care puştiul îi răspunde:

– În primul rând prezervativele nu sunt pentru copii, ci sunt împotriva copiilor, iar în al doilea rând nu o să-i spun nimic lui tata  pentru că sunt pentru mama, care pleacă în delegaţie şi nu are cum să ştie mărimea. Încă.

* Două băbuţe stau pe o bancă în faţa blocului. Trece o vecină pe lângă ele şi una exclamă cu invidie:

– O vezi p-asta? Ştii ce noroc a dat peste ea? Are soţ, amant şi a fost şi violată ieri seară!

* La ginecolog se deschide uşa şi intră în cabinet o tânără:

– Domnule doctor, mă iertaţi, am fost mai devreme la dumneavoastră. Nu cumva aţi găsit o pereche de bikini?

– Nu, domnişoară.

– Aha, înseamnă că i-am uitat la dentist.

* Un tip intră într-un bar şi cere două sute de votcă în două pahare. Barmanul îl serveşte, dar îl şi întreabă:

– De ce în două pahare, că eşti singur?

– Am un prieten plecat în Afganistan şi mi-a zis să beau şi pentru el.

A doua zi la fel, a treia zi la fel, până o dată când vine şi cere doar o sută de votcă într-un pahar.

– Dar ce, Doamne fereşte, ţi-a murit prietenul?

– Nu, m-am lăsat eu de băut…

* În Vinerea Neagră (Black Friday), o femeie intră într-un magazin:

– Aici sunt cele mai mici preţuri?

– Da.

– Aveţi tablete Samsung sau Apple?

– Am rămas fără.

Femeia dă dezaprobator din cap, se scutură puţin şi întreabă:

– Ei bine, aveţi playere mp4, I-pod?

– Nu, nici de acelea nu mai avem.

Femeia îşi simte stomacul chiorăind şi întreabă:

– Aveţi ceasuri?

– Îmi pare rău.

– Hmm, dar lenjerie pentru femei?, întreabă ea.

– Nu, nu mai avem nici lenjerie pentru femei.

– Ei bine, spuse femeia, dacă nu aveţi nimic, de ce nu închideţi magazinul?

– Nu putem. Nu mai avem nici cheie.

* Discuţie între fete:

– În sfârşit mi-a trecut! L-am uitat complet, nu mă mai gândesc la el!

– Ce bine! Mă bucur pentru tine. Vrei un pahar cu apă?

– Offf…! Şi el obişnuia să bea apă!

* Potrivit “regulilor” din campania electorală, verbul “a vota” se conjugă astfel: eu votez, tu câştigi, el pierde, noi ne nenorocim, voi vă îmbogăţiţi, ei merg în şomaj.

Actualitatea în comentarii

Parlamentul afaceriştilor

Pe zi ce trece ne apropiem de ziua în care ne vom alege din nou parlamentarii. În acest răstimp cei implicaţi în campania electorală se căznesc din răsputeri să-i convingă pe cei nehotărâţi – care sunt majoritari – şi să-i atragă de partea lor cu promisiuni din “limbă de lemn” sau atât de inedite încât sfidează absurdul. Dar unii ştiu foarte bine că românii sunt sătui de vorbe şi de aceea mulţi apelează la pomana electorală, încercând să ocolească legea care interzice astfel de practici.

Alegătorul ştie că dacă primeşte doi mici şi o bere, măcar s-a ales cu ceva, că discursurile fanteziste sunt bune de adormit electoratul. Şi au de unde să dea, fiindcă sunt puse sume mari la bătaie într-o astfel de campanie. Mai mulţi chiar decât vor câştiga ei în cei patru ani de tăiat frunză la câini, în scaunele comode din parlament. Şi s-ar întreba naivii: oare de ce vor să fie ei aleşii poporului, dacă mai mult cheltuie decât vor primi din îndemnizaţia de parlamentar? De bună seamă că vor binele ţării şi a poporului!

Haideţi să fim serioşi! E clar că îndemnizaţia e doar o mică parte din căştigul pe care îl vor avea. Grosul vine din afacerile ilegale pe care pot să le facă, beneficiind de funcţia pe care o vor avea. Nu direct, nu pe faţă, ci prin tot felul de manevre menite să mascheze şi să muşamalizeze furturile din banii publici sau cei europeni. Unii sunt totuşi prinşi, li se ridică imunitatea pentru a se simula dorinţa de a se face dreptate, dar marea majoritate scapă fără nicio condamnare. Că doar corb la corb nu-şi scoate ochii.

Dar, ca şi cum n-ar fi fost destui paraziţi, din acest an numărul parlamentarilor va creşte de la 471 la peste 500! Deşi, după cum ţinem minte noi, poporul, am votat la un referendum scăderea lor la 300 şi reducerea la o cameră. Şi, de asemenea, în ciuda faptului că populaţia României a scăzut cu două milioane! Nu le mai ajung scaunele, domnilor! În ritmul ăsta, peste vreo 50 de ani vom avea câte un parlamentar la zece locuitori!

Ăsta nu-i un motiv să “chiulim” de la vot! Votaţi pe cine credeţi că după ce se termină numărătoarea voturilor începe circul din parlament. Un circ gratuit, ce se repetă an de an, pentru aceleaşi interese: personale sau de partid, nicidecum naţionale.

.

Victor Ponta în Maramureş

Săptămâna trecută, premierul Victor Ponta a vizitat judeţul Maramureş şi a fost întâmpinat la aeroport, aşa cum e tradiţia, cu pâine şi sare. Nu ştiu dacă a vorbit serios, dar s-a arătat iritat când a spus că el nu este Ceauşescu, pentru a fi întâmpinat astfel. Dacă a fost o glumă, ea a fost de prost gust, pe seama unui obicei ce dăinuie de sute de ani şi prin care maramureşenii, şi nu numai, îşi arată respectul şi ospitalitatea faţă de oaspeţii care ne vizitează. Fie că a fost Ceauşescu, Iliescu, Victor Ponta sau un sportiv de performanţă care ne face să fim mândri de naţia noastră. Poate că o epigramă adecvată ar spune destul:

Premierul întâmpinat tradiţional

– Sunteţi mult prea generoşi!

(Zise Ponta-n Baia Mare),

Când eu vă vând doar gogoşi,

Voi îmi daţi pâine cu sare.

.

Bătaie pe cadavre

Un accident feroviar tragic, produs în Italia, a dus la moartea a şase români. Imediat au apărut la faţa locului mai multe firme de pompe funebre care au început să se certe şi chiar să se bată pentru a-şi împărţi cadavrele. Asta fiindcă trimiterea lor acasă, în România, motivează o plată exagerat de mare, de ordinul miilor de euro. Am amintit de acest incident ruşinos, cu gândul la infatuarea unor ultranaţionalişti italieni care ne-au jignit cu orice ocazie în care un român încălca legea în ţara lor. Desigur că au fost mai multe cazuri şi vor mai fi, dar a condamna o întreagă naţiune pe aceste criterii este o dovadă a inconştienţei.

La fel ne-am crucit şi noi când am văzut cioclii italieni cum se băteau ca ţiganii pentru bani, ignorând tragedia evenimentului şi comportându-se precum nişte animale hămesite. De asemenea am avut şi noi cazuri de italieni aşa-zişi respectabili care au furat din magazinele noastre sau ne-au ucis cu sadism fetele sau bărbaţii, din gelozie sau pentru bani. Ar trebui să-i hulim şi noi pe toţi italienii? Să-i facem pe toţi ţigani?

Nu, nouă nu ne stă în caracter şi de aceea şi minorităţile ce trăiesc în ţara noastră sunt protejate şi au drepturi egale cu a majorităţii. Ba, uneori “mai egale”. Fiecare popor are “uscăturile” lui şi nu trebuie puşi cu toţii în aceeaşi oală. O judecată pripită duce la prejudecăţi în rândul maselor, care sunt manevrate uşor, ca nişte turme de oi. Că la urma urmei şi omul provine din animale, iar convingerea noastră a fost că ne asemănăm mai mult cu maimuţa, mai precis cu cimpanzeul.

Dar specialiştii (ce ne-am face fără constatările lor?) ne-au convins de curând că omul se aseamănă cel mai mult cu… porcul. Ei bine, da, cu porcul pe care-l ţinem în coteţ, îi dăm lături şi îl tăiem de Ignat. Prin urmare ne mâncăm cu plăcere cea mai apropiată rudă! Cu alte cuvinte: suntem canibali! Parcă mai era nevoie de specialişti pentru o asemenea deducţie?!

Doar ne comportăm adesea precum Ghiţă din coteţ şi ne mâncăm din gură unul pe altul. Măcar el  nu prea are educaţie, dar noi ce scuză avem? Probabil sticla de vodcă pe care o golim cam des, substanţele halucinogene pe care le găseşti pe la tot colţul de stradă sau vraja unui trai uşor, fără muncă, ori setea de putere…

 

Vampiri energetici (II)

Arborii Bonsai

– sunt arbuşti miniaturali, crescuţi forţat în condiţii impuse de om, în ghivece speciale. Un bonsai este benefic în casele dominate de spiritul materialismului, pentru că el are capacitatea de a abate gândurile de la lumea materială spre lumea spirituală. Bonsai îi ajuta pe oameni să perceapă lumea fină, îi face mai sensibili, le dezvoltă intuiţia, îi ajută să se schimbe, să-şi schimbe concepţia despre lume, iar aceasta este uneori principala cale spre vindecarea trupului şi a spiritului.

Energetica unui bonsai depinde de energetica arborelui: pinul, dafinul, vişinul, ficusul vă vor hrăni cu energia lor, în schimb chiparosul sau portocalul vă vor lua energia, deşi nu în aceeaşi măsură ca arborii de dimensiuni normale. Deosebit de utili pentru reglarea energeticii casei sunt copăceii bonsai cu forma coroanei rotundă.

Florile naturale tăiate, sunt donatori până când încep să moară. Din acest moment devin vampiri şi cu o forţă diabolică încep să absoarbă energia casei, de aceea nu păstraţi niciodată prea mult florile în vază.

Florile uscate sunt şi ele vampiri, dar într-o măsură mai redusă decât cele veştejite. În general, materia moartă atrage întotdeauna forţele necurate.

Animale: Care sunt trăsăturile unui animal-vampir?

Vampirismul este pentru ele un fenomen temporar, ele având capacitatea de a-şi completa energia din natură. Dacă animalul dvs. de companie se gudură excesiv pe la picioarele dvs. fără vreun motiv anume, dacă vă priveşte insistent în ochi fără să clipească, sau dacă manifestă prea multă agresivitate, provocându-vă emoţii negative şi iritare, orice comportament inexplicabil al animalului poate fi o manifestare de vampirism.

Pisicile iau energie de la oameni, dar numai când trebuie şi cât trebuie. Este suficient să vă luaţi pisicuţa în braţe şi să-i mângâiaţi blăniţa moale, ca durerea de cap care v-a chinuit întreaga zi, începe treptat să vă lase. De ce? Pentru că se normalizează circulaţia sângelui din cauza căreia vă durea capul. Pisica este capabilă să absoarbă energia de care nu aveţi nevoie la un moment dat, determinând vasele sanguine din corpul dumneavoastră să se îngusteze sau să se relaxeze, în funcţie de presiunea arterială pe care o aveţi. Pisicuţele de culoare neagră iau cam mult din energia casei.

Pisica este un excepţional dispozitiv energo-informaţional. Ea simte toate neregulile din organismul omului, dar nu “tratează” pentru că ar şti cum să-şi ajute stăpânii, ci din cu totul alte motive. Dereglările din organismul uman, durerile, sunt cauzate de modificările potenţialului energetic într-o anumită regiune a corpului şi aceste modificări sunt percepute foarte bine de către pisici. Pisica este singurul mamifer care, pentru a trăi, are mare nevoie de o anumită cantitate de energie negativă. Nu se poate să nu fi observat şi dumneavoastră că pisicilor le place să stea pe televizor, frigider, computer, maşini de spălat în funcţiune. adică pe aparatura ce iradiază în mediul înconjurător oscilaţii electromagnetice negative. Cu cât mai mare este nivelul acestor oscilaţii, cu atât mai fericită este pisica.

Omul, dimpotrivă, pentru a se însănătoşi, trebuie să scape de energia negativă şi să-şi normalizeze astfel sistemul energetic. Pisica, când simte că o anumită porţiune a corpului omului este încărcată negativ, se duce şi se aşează exact pe locul bolnav, se instalează comod şi începe să se “încarce”. Înainte de a se aşeza, unele pisici frământă cu lăbuţele locul, pregătindu-şi culcuşul, iar acest masaj este şi el folositor pentru om. Când burtica pufoasă şi caldă a pisicii se lipeşte de locul bolnav, omul beneficiază în egală măsură şi de termoterapie. Pisica rămâne pe locul bolnav până ce nu mai are ce lua de acolo. Dacă energia negativă s-a epuizat sau dacă pisica se simte “sătulă”, ea se ridică şi pleacă.

Orice pisică vă va normaliza presiunea arterială, se va lupta cu afecţiunile cardio-vasculare, dacă nu sunt de origine organică, va vindeca gripa, angina, răcelile, contuziile, cefaleea, insomnia, procesele inflamatoare din ţesuturi şi limfă, vă va alina suferinţele în crizele de ficat şi de stomac. Nu trebuie să reţineţi pisica dacă ea vrea să plece. Înseamnă că nu este gata să “lucreze”, sau că a făcut deja tot ce era necesar.

Câinii sunt donatori de energie. Ei nu vă iau energia negativă, dar suplimentează energia pozitivă. Câinii sunt ca nişte acumulatori vii, care pe măsură ce dau din energia lor, se încarcă imediat cu alta, nouă. Căţeii de culoare neagră nu influenţează energetica casei pentru că ei sunt donatori de energie.

Pentru câini viaţa fără mişcare nu este viaţă. Procesele metabolice decurg foarte rapid în organismul lor, câinii trebuie să aibă tot timpul o ocupaţie, fie şi numai alergatul după propria coadă. Au nevoie, mai mult decât oricare alte animale, să comunice în permanenţă cu oamenii. Un câine lăsat singur în apartament mai mult timp, se simte părăsit şi, dacă i s-ar permite, nu s-ar îndepărta niciodată de stăpân.

Câinele cedează bucuros din energia sa, el este gata să-i dea stăpânului său toate forţele sale, fără să aibă de suferit din această cauză, fără să se simtă epuizat sau slăbit, pentru că este capabil să-şi restabilească imediat echilibrul energetic.

Câinii nervoşi, prost educaţi de stăpânii lor, nu sunt capabili să ajute, ci mai degrabă fac rău. Energia lor vine în fascicole, haotic, procesul răspândirii energiei prin corpul uman are loc la întâmplare, unele regiuni fiind suprasaturate, altele dezavantajate. Rezultatul este varianta cea mai gravă a dezechilibrului energetic. Un câine bolnav este ca un om bolnav, nu donează ci ia energie sau, în cel mai bun caz, donează, dar incomplet. Orice modificare survenită în psihicul unui câine este semnul unei boli.

Dacă aveţi un tonus scăzut, sunteţi obosit, somnolent, dar nu sunteţi răcit, nu aveţi dureri şi nici vreo inflamaţie oarecare, atunci aveţi nevoie de câine, nu de pisică. Dacă după “tratamentul” pisicii vă ţiuie urechile, aveţi ameţeli şi sunteţi somnolent, chemaţi câinele.

Pentru un om bolnav, ideal ar fi să aibă şi pisică şi căţel. Dacă pisica este capabilă să anihileze procesele inflamatoare, să înlăture durerea, surescitarea, să normalizeze presiunea arterială, câinele îl ajută pe om să-şi refacă puterile şi să-şi ridice tonusul vital. Când în casă există şi câine şi pisică, ei “lucrează” împreună. Pisica îşi oferă prima serviciile iar apoi intră în scenă câinele.

Cantitatea cea mai mare de energie o donează animalele roşcate, în timp ce animalele cu blana de culoarea nisipului sau galben-crem, tonifică energetica stăpânilor. Culoarea cenuşiu-albătruie linişteşte, neutralizând izbucnirile emoţionale. Albul poate fi considerat culoarea ideală.

Animalele şi plantele reprezintă ambianţa care-i este necesară omului pentru o viaţă completă. Ele ne sunt cu mult mai necesare decât alimentaţia raţională sau efortul fizic, pentru că doar ele sunt capabile să asigure distribuirea corectă a energiei într-un spaţiu de locuit. Casa unde trăiesc în armonie oameni, animale şi plante, este ocolită de nenorociri, pentru că aici se creează şi un întreg sistem energetic benefic, care se autoreglează în permanenţă.

Problema este că oamenii încearcă să organizeze viaţa animalelor ca şi cum acestea ar fi tot oameni. Ei nu înţeleg necesităţile animalelor de companie şi, deşi fără rele intenţii, le afectează negativ viaţa.

Animalele comunică între ele cu ajutorul imaginilor. Toate animalele posedă, într-o măsură mai mare sau mai mică acest dar pe care noi îl numim telepatie. Copiii sub şapte ani înţeleg cel mai bine animalele pentru că până la această vârstă conştientul şi subconştientul lor (în plan energetic – câmpul astral şi câmpul mental) nu sunt atât de bine separate ca la adulţi. Copiii au o gândire imaginativă, de aceea pot lesne prelua imagini formate în creierul animalelor. În cazul copiilor peste 7 ani, conştientul şi subconştientul lor sunt deja net separate, ei încep să gândească utilizând categorii abstracte, la fel ca adulţii. Ei trebuie să înveţe la fel ca oamenii mari să înţeleagă animalele. De asemenea, la vârste mai mari de şapte ani începe să se manifeste agresivitatea copilului.

Pădurea este un mare stabilizator al energeticii noastre. O oră petrecută în pădure echivalează, ca grad de eficacitate, cu o lună de fizioterapie la policinică.

Strămoşii noştri ştiau să-şi aleagă un loc benefic pentru construirea locuinţei. Se considera că dacă pe locul respectiv nu se culca vaca sau câinele, nu era bine să construieşti pe el. Abundenţa cuiburilor de şoareci era considerată un semn foarte bun, de asemenea abundenţa cuiburilor de păsări. Mamiferele şi păsările sunt în marea lor majoritate, donatori de energie.

Prezenţa şerpilor, broaştelor, şopârlelor, insectelor era considerată un semn rău. Toţi amfibienii şi reptilele, gândacii şi fluturii sunt vampiri, deci se simt bine în locuri cu un câmp electromagnetic instabil. Peştii, de asemeni înghit energie – preluând energia negativă, peştii creează un câmp energetic benefic.

CASA

Din ce este compus câmpul energetic al familiei noastre?

Din locul pe care este amplasată casa, care se hrăneşte cu energia emanată din adâncurile pământului, din energia materialelor folosite la construcţia casei, din energia membrilor familiei şi ale animalelor de companie. Pentru ca fiecare dintre noi să se simtă bine în propria casă, trebuie să aibă suficientă energie vitală, iar această energie să fie corect distribuită. Animalele de casă menţin energetica locuinţei la nivelul care ne este necesar nouă, oamenilor.

Forţele necurate sunt atrase de resturile de mâncare, în special carnea alterată şi, dacă aţi lăsat peste noapte pe masă, în chiuvetă sau chiar în coşul de gunoi firmituri, resturi de mâncare, să ştiţi că se vor delecta cu ele nu numai muştele şi gândacii de bucătărie ci şi alte creaturi, din altă lume. De aceea păstraţi-vă întotdeauna vasele curate, dacă nu vreţi ca aceste creaturi să se stabilească în casa voastră sau, şi mai rău, în corpul dumneavoastră, tulburându-vă astfel echilibrul energetic. Pentru a ne proteja pe noi şi casa noastră de invazia entităţilor negative trebuie să fim mereu curaţi şi să ne menţinem curată locuinţa.

SFATURI:

Încercaţi să vă tundeţi măcar o dată pe lună (urmăriţi fazele lunii) deoarece în vârful firelor de păr se acumulează murdăria energetică, de care nu veţi reuşi să scăpaţi doar spălându-vă pe cap. Aruncaţi imediat părul tuns sau, şi mai bine, ardeţi-l. Ştergeţi des oglinzile din casă, deoarece prin ele iese energia negativă.

Mobilierul dumneavoastră poate să se comporte ca un vampir, mai ales dacă este din lemn masiv. Înainte de a achiziţiona o piesă de mobilier, interesaţi-vă din ce lemn este făcută şi în nici un caz nu vă puneţi în dormitor o comodă sau un şifonier din lemn de plop tremurător, ulm, salcie sau stejar! Sau, şi mai rău, din lemn de culoare neagră, după moda din ultimii ani. Aceşti arbori sunt vampiri şi în timpul nopţii vă vor fura toată energia, astfel încât dimineaţa vă veţi trezi cu dureri de cap şi supăraţi pe toată lumea.

Mobila din lemn de mesteacăn, tei sau fag este foarte potrivită pentru odihnă. Mobila din lemn de pin poate degaja în timp uleiuri eterice, ceea ce nu este benefic pentru unele persoane. Mobila de culoare neagră absoarbe prea multă energie, iar cea albă aminteşte de un salon dintr-un spital. Din punct de vedere energetic cea mai potrivită este mobila maro-deschis.

Pot să absoarbă energie şi alte obiecte din casă? Da. Cel mai bine fac acest lucru scoicile marine, rămurelele de corali, buchetele de flori uscate. Pentru că sunt ţesuturi moarte. Şi vesela din porţelan de proastă calitate, statuetele şi bibelourile din os ne sorb energia; de asemeni, coarnele de cerb de pe pereţi, blana de urs de pe podea, funcţionează ca aspiratoare de energie.

De asemeni, cărţile pe care nu le atinge nimeni cu anii, nici măcar pentru a le scutura de praf, lucrurile vechi, depozitate şi uitate în cutii sau geamantane sunt şi ele vampiri. Sfatul meu este să faceţi măcar de două ori pe an curăţenie generală în casă şi să aruncaţi fără regrete toate vechiturile. Încercaţi de asemeni să nu luaţi de la nimeni nici un fel de lucruri folosite, chiar dacă vă sunt oferite de oameni cumsecade la prima vedere. Aceste lucruri vor aduce în casa dumneavoastră o energie străină, cel mai adesea negativă.

Cei ce au în casă sobă sau şemineu, vor avea energetica locuinţei corectă şi stabilă, deoarece focul este un foarte bun corector al energiei, flăcările sale mistuind orice energie negativă. Este suficient să faceţi focul chiar şi o singură dată pe săptămână. În general, împotriva vampirilor sunt eficiente trei tipuri de purificare: prin foc, apă şi lumină solară.

Purificarea cu ajutorul apei: este obligatoriu să faceţi zilnic un duş sau o baie în cadă, în timpul căreia să vă scufundaţi cu totul în apă timp de o secundă. Apa va lua cu sine toată energia negativă.

Lumina soarelui este şi ea un minunat donator de energie. Dacă vreţi să umpleţi casa de energie solară, aveţi grijă ca ferestrele să fie curate, spălaţi des perdelele deoarece prin ele iese energia malefică din casă şi pătrunde energia benefică, aşa că daţi-i posibilitatea să circule liberă, fără obstacole.

Vampiri energetici (I)

Vampirii şi donatorii casei

Idei extrase din cartea lui MIHAI PLATONOV

Plante: ORHIDEEA

Sunt vampiri clasici şi iau foarte multă energie  de la oameni. Este deosebit de periculoasă pentru casa în care locuiesc oameni nehotărâţi, cu voinţa slabă. Pentru aceştia, orhideea funcţionează ca o pompă, absorbindu-le energia. În timpul nopţii şi în zorii zilei vampirismul orhideei se manifestă cel mai acut.

În zonele malefice predomină speciile iubitoare de umezeală: plopul tremurător, arinul, salcia, stejarul, ulmul şi frasinul. Coniferele, teiul şi mesteacănul evită zonele geopatogene. Dacă în mijlocul unei vegetaţii luxuriante cu specii iubitoare de umezeală, observaţi frunzele decolorate şi îngălbenite ale mesteacănului sau teiului, feriţi-vă de acel loc.

Arborii care evită zonele geopatogene, sunt donatori. Dacă observaţi tulpini de rogoz sau de stuf pe un teren nemlăştinos, înseamnă că pânza freatică se află la mică adâncime, iar acesta este un indiciu că zona respectivă este geopatogenă. Existenţa plantelor medicinale şi otrăvitoare, a maselariţei, lăcrimioarelor şi a rozmarinului sălbatic indică acelaşi lucru – zona respectivă este geopatogenă. Toate plantele de baltă şi cele otrăvitoare sunt vampiri – zone geopatogene.

Plantele cultivate, pomii fructiferi nu suportă zonele geopatogene. Se consideră că pinul, smochinul, bradul, prunul, mirtul, dafinul, teiul, mesteacănul, mărul, fagul, scorrusul, palmierul au capacitatea de a restabili echilibrul energetic al omului.

Arbuştii fructiferi iradiază puternic energie:

zmeurul, coacăzul roşu şi cel negru, agrişul, gutuiul, viţa de vie. Pentru a primi energia copacilor este suficient să ne aşezăm cu spatele lipit de trunchiul arborelui donator sau îl cuprindem cu braţele şi ne vom primi porţia necesară de energie.

Tradescantia – este o plantă indicator (barometru). Ea indică existenţa în apartament a zonelor cu dereglări energetice, pentru că ea refuză să trăiască în aceeaşi cameră cu un vampir sau într-o zonă geopatogenă.  Plasată într-un asemenea loc, ea începe să se îngălbenească şi să-şi piardă frunzele. Luaţi-o din locul cu energie negativă şi planta se va simţi mai bine, îi va reveni imediat culoarea.

Plante donatori:

muşcate cu flori roşii sau albe, cu frunzele uşor încreţite. Ne ajută să scăpăm de durerile de cap, dacă ne introducem câte o frunză de muşcată în fiecare ureche. Muşcata posedă o energie pozitivă foarte puternică. Este suficient să stăm lângă o muşcată timp de 10-15 minute şi ne vom simţi odihniţi, cu forţe refăcute.

Ficusul – plantă benefică pentru energetica omului. Lui i se datorează atmosfera plăcută şi bunăstarea din casă. Iritarea şi furia dispar datorită prezenţei ficusului. Asupra persoanelor irascibile au un efect calmant, acţionează cu blândeţe, abia perceptibil, calmând accesul de agresivitate. Este important să fie aşezat într-un loc unde să nu primească direct lumina de la soare.

Cactusul – ne ajută să ne completăm energia şi în acelaşi timp poate înlătura energia negativă. Poate fi amplasat în faţa monitorului computerului, preluând o parte din energia negativă.

Amarilia – plantă benefică.

Ciuboţica-cucului – este ideală pentru echilibrarea energiei, neutralizează conflictele şi de aceea este bine să fie amplasată la ferestrele încăperilor unde apar frecvent emoţii negative.

Violetele – nu suportă în casă energiile inferioare, pasiunile exagerate, scandalurile. Nu suportă nici atitudinea prea familiară faţă de ele, deci nu are rost să le mângâiaţi frunzele catifelate, pentru că se supără şi se îmbolnăvesc. Violetele pot să ne echilibreze stările emoţionale, în schimb se întristează ele. Ele sunt un purificator al spaţiului.

Ciclama – face ordine în energetica locuinţei. Deosebit de utilă în casele în care locuiesc oameni cu voinţă slabă, molatici, “lasă-mă să te las”. Energetica acestor case este instabilă, depinzând de starea de spirit al locuitorilor lor, de persoanele venite în vizită etc. Ciclama unifică fragmente disparate, răzleţe, încercând să creeze un spaţiu unitar.

Azaleea – menţine în casă energetica bunei dispoziţii, neutralizând toate energiile egoiste. Persoanele care au nevoie să-şi suplimenteze energia din afară, trebuie să aibă neapărat în casă azalee, deoarece ele sunt capabile să-i “hrănească” pe oameni cu energie deosebită, creatoare.

Rozmarinul – înlătură oboseala, frica, anxietatea, panica, astenia. Foarte indicate persoanelor în vârstă şi femeilor însărcinate. Ameliorează toxicoza şi irascibilitatea.

Lianele – izvor nesecat de energie în locuinţă. Lianele cer afecţiune şi nu suportă deloc atitudinea rece, indiferenţa faţă de ele.

Papirusul – Energia lui este destul de aspră. Este donator, dar energia sa este agresivă, de aceea persoanele cu voinţă slabă se vor simţi abătute, deprimate în prezenţa lui.

Curmalul – oferă şi ia energie în egală măsură. Persoanele dezechilibrate energetic trebuie să evite apropierea de această plantă. Curmalul nu iubeşte animalele de casă şi în prezenţa acestora se îmbolnăveşte.

Lămâiul – este o plantă instabil energetic. Plantele exotice pot fi vampiri energetici. Ex: Monstera deliciosa, absoarbe o cantitate imensă de energie.

Begoniile – sunt plante vampir, dar folositoare în special pentru casele în care vine multă lume. Begonia absoarbe ca un aspirator toată energia, iar după un timp redă casei doar energia pozitivă.

Orhideele, trandafirii, ferigile sunt plante vampiri

Trandafirii – îngrijind trandafiri, oamenii îşi transferă surplusul energetic asupra lor şi de aceea toţi cei care se consideră donatori pot să cultive fără grijă trandafiri. Persoanele cărora nu le este suficientă propria energie, le sunt contraindicaţi trandafirii, deoarece le provoacă anxietate şi irascibilitate. Trandafirii nu suportă pisicile, dar se înţeleg bine cu câinii.

Feriga – puternic vampir energetic, pentru a se putea dezvolta normal are nevoie de foarte multă energie. Poate sta bine pe televizor absorbindu-i toată energia negativă.

Chiparosul – deşi este un puternic purificator al aerului, nu este indicat să-l avem în locuinţele noastre (considerat în antichitate arborele morţii).

Tuia – la fel ca şi chiparosul, planta vampir care e plasată în camera unde petreceţi mai mult timp, vă poate pune viaţa în pericol.

Este important de reţinut că plantele nu trebuie amplasate în dormitoare, deoarece în timpul nopţii absorb oxigen şi degajă dioxid de carbon. În plus, noaptea, plantele se eliberează de energia negativă: ciclul lor energetic este programat pe absobţia diurnă a informaţiei negative şi purificarea nocturnă, prin eliminarea energiei negative. Fireşte, nu toate plantele – vampiri, intră în categoria celor care trebuie ţinute departe de casă. Anumite plante, precum ferigile, îi ajută pe unii, iar altora le pot face rău. Totul depinde de sistemul energetic al fiecărei persoane în parte.

Lista ce conţine plantele noastre protectoare, deoarece sub semnul uneia din ele am venit pe lume:

Putem aduce în casă planta noastră fără nici o reţinere, ea ne va proteja oricum, chiar dacă este vampir.

Violeta : 22 decembrie – 1 ianuarie; 25 iunie – 4 iulie

Trandafirul: 2 – 11 ianuarie; 5 iunie – 14 iulie

Aloe: 12 – 24 ianuarie; 15 – 25 iulie

Muşcata: 25 ianuarie – 3 februarie; 26 iulie – 4 august

Tradescantia: 4 – 8 februarie; 5 – 13 august

Ficusul: 9 – 18 februarie; 14 – 23 august

Amarillia: 19 – 28 februarie; 24 august – 2 septembrie

Cactusul: 1 – 10 martie; 3 – 12 septembrie

Azaleea: 11 – 20 martie; 13 22 septembrie

Zambila: 22 – 31 martie; 24 septembrie – 3 octombrie

Crypthomeria: 1 – 10 aprilie; 4 – 13 octombrie

Ciclama: 11- 20 aprilie; 4 – 13 octombrie

Nucul: 21 – 30 aprilie; 24 0ctombrie – 2 noiembrie

Iasomia: 1 – 14 mai; 3 – 11 noiembrie

Rozmarinul: 15 – 24 mai; 12 – 21 noiembrie

Asparagusul: 25 mai – 3 iunie; 22 noiembrie – 1 decembrie

Portocalul: 14 – 23 iunie; 2 – 11 decembrie

Orhideea: 13 – 23 iunie; 12 – 21 decembrie

Saxifraga: 21 martie

Feriga: 24 iunie

Lămâiul: 23 septembrie

Hortensia: 21 decembrie

.

Plante-donator: ienupărul, Crypthomeria, cactusul Cereus, Crotonul (Codiaeum), Plectranthus, rozmarinul, zambila, aloe, iasomia, saxifraga, nucul.

Plante vampir: toate speciile de asparagus, floarea de ceară (Hoya carnosa), filodendronul, clopoţelul italian (Campanula isophylla). Tetrastigma voineriana, Saxifraga sarmentosa, voalul miresei (Chlorophyitum comosum), Rhoicissus, portocalul dulce (Citrus sinensis), grapefruitul de apartament (Citrus paradisio), orhideea.

Dacă sunteţi o fiinţă donatoare de energie vă puteţi înconjura de cele mai dificile plante, de tipul Monstera, pentru că nu vă va pricinui nici un rău.

Dacă sunteţi o fiinţă vampir-energetic, trebuie să alegeţi doar plante donatori, cele vă vor înrăutăţii starea sănătăţii.

În cazul în care sunteţi neutru şi vă este suficientă energia pe care o primiţi, fără a atenta la energia celorlalţi, dar şi fără a o dărui pe a voastră, este bine să alegeţi plante neutre sau plante-donatori.

Zâmbete în weekend

* Ce e bursa?

Ion către Gheorghe:

– Mă, am tăt auzit la televizor, la radio, am cetit în ziar despre bursă da’ n-am înţeles ce-i aceea. Tu ştii?

– D’apoi cum să nu mă Ioane?! Să-ţi explic: să zâcem că îţi cumperi ouă, că astea fac pui, puii fac găini, astea fac mai multe ouă din care tu din care tu scoţi mulţi pui, care se fac găini şi ţi-e plină curtea… Şi într-o zi vine o apă mare şi neagră şi ţi le ia pe tăte. Şi atunci tu şezi şi cugeţi şi-ţi spui: raţe trebuia să-mi cumpăr. No, aşe-i bursa!

* Aproape l-am văzut pe tat-tu!

Doi ardeleni:

– Tu ştii că ieri aproape că l-am văzut pe tată-tu?

– No, da’ ce vorbă-i asta? Ori l-ai văzut, ori nu l-ai văzut? Cum adică aproape?…

– Apăi, tată-tu nu lucră la gară?

– Ba da.

– Şi nu are o salopetă cu număru’ 44?

– Ba da.

– No… eu l-am văzut pă 43…

* Între ciobani

Doi ciobani stăteau în bâte pe un deal, de aproape şase ore. Unul dintre ei:

– Tu nu te plictiseşti?

– Ba.

– Atunci, hai să zâcem ceva.

– Ce să zâcem?

– Io ştiu, hai să zâcem ghicitori.

– Bine, dară. Începe tu primu’.

– No, fii atent… Ce-i mic şi negru?

– Mă, da’ mic-mic?…

–  Mic, dară…

– Micuţ, micuţ?…

– Aşe, da.

– Miculuţ, miculuţ?

– Da, mă, miculuţ de tăt.

– Mă, călcal-ar nevoia, că doară nu-i vorba de acidul dezoxiribonucleic?

* La o şcoală din Ardeal

Învăţătoarea de la clasa a doua vine după recreaţia mare şi ii întreabă pe copii:

– Ce aţi făcut în pauză?

Gigel, care era mai răsărit, ridică mâna:

– Eu m-am jucat în cutia cu nisip.

Învăţătoarea, ca să dea exemplu, spune:

– Bravo Gigel! Uite, dacă scrii frumos pe tablă fără greşeală cuvântul nisip, poţi pleca azi cu două ore mai repede acasă.

Gigel merge la tablă şi scrie frumos şi caligrafic cuvântul NISIP, fără greşeală.

– Bravo Gigel, poţi să pleci azi cu două ore mai repede acasă – spune învăţătoarea.

Apoi, ea se întoarce către Petrică şi îl întreabă:

– Tu Petrică, ce ai făcut în pauză?

– Eu m-am jucat cu Gigel în cutia cu nisip!

– Perfect, dacă scrii frumos cuvântul cutie, poţi pleca şi tu cu două ore mai repede acasă.

Merge Petrică la tablă şi scrie frumos şi îngrijit cuvântul CUTIE, absolut fără greşeală.

– Bravo Petrică, şi tu poţi pleca astăzi cu două ore mai repede acasă.

În sfârşit, învăţătoarea se întoarce către Janosz, şi îl întreabă şi pe el:

– Tu, Janosz, ce ai făcut în pauză?

– Eu vrut joci şi el la băieţii cu nisip, dar ei nu fost drăguţi cu Janosz şi spune: “meri în pana mea de bozgor!”

– Vai, dar asta este o discriminare a unor minorităţi naţionale cu influenţe negative asupra psihicului unui copil. Uite, dragă Janosz, dacă scrii frumos pe tablă “discriminare a unor minorităţi naţionale cu influenţe negative asupra psihicului unui copil”, poţi şi tu să pleci cu două ore mai repede acasă…

* Soţia către soţ, pe un ton răstit:

– Să ţii minte odată pentru totdeauna: când spun “dragul meu”, îi vorbesc câinelui!

* Doi ciobani merg la un restaurant mediteraneean. După ce citesc meniul îl întreabă pe chelner:

– Dom’le dragă, ce îs acelea fructe de mare?

– Caracatiţă, calmar, rac, creveţi – răspunde chelnerul

– Apoi bag de seamă – zice unul dintre ciobani – după cum zici dumneata, vulpea, ursul şi lupu’ îs fructe de pădure!

* Mai mulţi emigranţi, la angajare în America sunt întrebaţi printr-un translator de către parton:

– Face cineva finisări?

Românul:

– Fac io!

– Face cineva confecţii metalice?

Românul:

– Fac io!!!

– Face cineva faianţări?

Românul:

– Fac io!!!

Patronul îi spune translatorului:

– Spune-i românului că-l angajez, dar dacă mă mai înjură o dată, pleacă…

* Un şofer trece pe roşu la semafor. Imediat e oprit de către o poliţistă de la circulaţie. Tipul dă geamul jos şi cu o “meclă” arogantă întreabă:

– Cât?

Poliţista:

– 560 de lei

Tipul:

– Bine. Urcă!!!

* O ţigancă vindea seminţe Lângă ea, 3 purandei stăteau şi se bronzau.

– Măi, puneţi şi voi mâna pe carte, la naiba! , zice ţiganca. Mai faceţi şi voi un cornet…

* De ce numai 10% dintre femei ajung în rai?

– Pentru că, dacă ar ajunge mai multe, acolo ar fi iadul…

* ÎNTREBARE:  Ce-i lipseşte unei fete care are 10.000 de like-uri pe Facebook?

RĂSPUNS: Hainele.

* ÎNTREBARE: Cum se numeşte bagheta aceea care-i face pe bărbaţi să dispară?

RĂSPUNS: Test de sarcină.

* La spovedanie

– Părinte, am păcătuit… Eram cu iubita mea, noi singuri, casa goală… s-a întâmplat ce trebuia să se întâmple.

Apoi, cu a mea viitoare soacră, părinte… noi singuri, casa goală… s-a întâmplat ce trebuia să se întâmple.

Şi asta nu e tot părinte, cu vecina mea, noi singuri, casa goală… S-a întâmplat!

(Părintele o ia la fugă)

– Părinte, unde fugi?

– Nooooi singuuuuuriii, bisericaaaa goalăăăă!!!…

* Ruleta africană

Un european ajunge la un trib izolat din Africa şi şeful de trib îl ia să-i arate atracţiile locale. Într-o vale, mai la dos, era un scaun rotitor, împrejurul căruia stăteau pe pământ şase negrese frumuşele.

– Asta, zice şeful de trib, este ruleta noastră africană.

– Adică?

– Vă aşezaţi pe scaunul rotitor, vă învârtiţi şi în faţa căreia vă opriţi, vă oferă o partidă de sex oral.

– Şi care-i riscul?

– Una dintre ele e canibală…

* Acum 200 de ani, bărbaţii când se certau ajungeau la duel. Jignitul alegea armele, se spintecau, se împuşcau, în mijlocul parcului, unul murea prăbuşit între frunzele ruginii.

Acum, cea mai feroce reacţie pe care o poţi avea faţă de un măgar este să-l ştergi din lista de prieteni şi gata, l-ai mutilat emoţional!!!

* “Am un respect deosebit pentru pisici. Mi-am dus pisica în alt oraş, am lăsat-o în groapa de gunoi, printre boschetari, fără nici o posibilitate de supravieţuire. Dar s-a întors acasă. Fără urlete, fără ameninţări, fără reclamaţii la poliţie. Nu ca soacră-mea!”

* Anunţul unui cerşetor dintr-un ziar:

“Caut de lucru… Cerşesc impecabil în şapte limbi.”

* Un tip bate la poarta unei case. Un câine se ridică în două picioare şi spune:

– Stăpânul meu nu e acasă…

Omul leşină de spaimă. Când îşi revine, îl întreabă pe câine:

– Păi, dacă eşti câine, de ce nu latri?

– N-am vrut să te sperii!

Pensii de nababi

Pentru… liniştea sufletului fiecăruia!!!

Cum să nu ţină cu dinţii madam Macovei şi Vivenne…

Am aderat , … ne-am bucurat că am intrat în lumea bună, dar constatăm că şi în UE… tot şmecherii se fac.

Aţi observat că politicienii noştri luptă prin toate mijloacele să intre în administraţia UE???

De ce?

Pensionarea… la 50 de ani, cu 9.000 de euro pe lună pentru funcţionarii UE a fost aprobată!

În acest an, 340 de funcţionari se vor pensiona la vârsta de 50 de ani cu o pensie de 9000 de euro pe lună!!! Da, aţi citit corect! Pentru a sprijini integrarea personalului nou de la noile state membre ale UE (Polonia, Malta, Europa de Est), funcţionarii din ţările membre (ca Belgia, Franţa, Germania…) vor primi din partea Europei această ofertă (= cadou preţios, putem spune de aur) doar ca să se pensioneze.

De ce şi cine plăteşte? Noi!

Ei votează legi, fără control şi-şi atribuie ,,pensii de aur” cu impozitele noastre. Tehnocraţii europeni beneficiază de pensii de nababi…!!! Adică, Giovanni Buttarelli, care ocupa postul de Asistent Supervizor de protecţia datelor, va primi numai după un an şi 11 luni de serviciu, o pensie de 1515 euro/lună. Echivalentul a ceea ce se “oferă”, în medie, unui angajat francez din sectorul privat, după o carieră completă (40 de ani). Colegul său, Peter Hustinx, şi-a văzut contractul reînnoit cu încă 5 ani, va avea dreptul la 9.000 euro pensie pe lună. E simplu, nimeni nu s-a decis să-i ia la întrebări, deci e firesc că profită. E ca şi cum pentru pensionarea lor, ei ar fi primit un cec în alb. Mulţi alţi tehnocraţi se bucură de acest privilegiu:

1. Roger Grass, grefier al Curţii de Justiţie, va primi 12.500 euro pensie pe lună.

2. Pernilla Lindh, judecător al Tribunalului de Primă Instanţă, 12.900 euro/lună.

3. Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer, avocat general, 14.000 euro/lună

… şi lista poate continua cu multe alte exemple.

Pentru ei, este jack-pot-ul mult visat. Fiind în funcţie de la mijlocul anilor 1990, sunt siguri de a ,,avea o carieră completă”, prin urmare, de a obţine maximum de 70% din ultimul salariu. Nu numai că pensiile lor ,,sparg plafoanele de pensionare”, dar pe deasupra pentru ei e suficient a lucra doar 15 ani şi jumătate (dintr-o viaţă de om) pentru a valida o carieră completă, în timp ce tu, ca şi mine, trebuie să te omori la serviciu 40 de ani. Confruntându-se cu prăbuşirea sistemului de pensii, tehnocraţii recomandă cariere mai lungi: de la 37,5 ani, la 40 de ani, la 41 (în 2012, la 42 (în 2020) etc. Dar pentru ei nu e nici o problemă, sunt suficienţi doar 15,5 ani…

Iniţial, aceste pensii de nababi au fost rezervate doar membrilor Comisiei Europene, dar de-a lungul anilor, acestea au fost acordate şi altor angajaţi. Acum e o armată care se bucură: judecători, magistraţi, grefieri, controlori, mediatori etc. Dar, mai nasol, în acest caz, este că aceştia nu contribuie nici cu o centimă de euro la super-pensiile lor. Totul se plăteşte de către contribuabilii din UE. Noi cotizăm toată viaţa şi la cea mai mică întârziere de plată ni se reaminteşte, urmează amenzi, penalităţi de întârziere la plată etc. … fără nicio milă. Ei sunt scutiţi de toate acestea.

Vă puteţi imagina? Chiar şi judecătorii Curţii de Conturi, care se presupune că verifică dacă cheltuielile Uniunii Europene sunt legale, beneficiază de acest sistem şi nu plătesc nicio cotizaţie. În schimb ei nu uită că trebuie să joace rolul de ,,jandarmi” la Bruxelles şi continuă să dea lecţii de ortodoxie bugetară, deşi au ambele mâini până dincolo de coate în oala cu gem.

La ora la care viitorul pensiilor noastre este serios compromis de violenţa crizei economice, oficialii europeni au, pe cheltuiala noastră, pensii de 12.500 – 14.000 euro/lună după doar 15 ani de carieră, fără măcar a contribui cu ceva pentru ea… Acest lucru este pură provocare! Scopul acestor rânduri este de a alerta toţi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. Împreună putem crea o maree.

Nu există nici o îndoială că tehnocraţii din Europa continuă să se bucure, pe cheltuiala noastră, de astfel de pensii. S-a efectuat un studiu precis şi documentat despre aceste pensii europene, studiu deja preluat de către mass-media.

http://www.lepoint.fr/actualites-economie/2009-05-19/revelations-les-retraites-en-or-des-hauts-fonctionnaires-europeens/916/0/344867

DACIA

( A se citi cu mare atenţie!!!)

.

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei care caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

– Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14% din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

– Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul vă răspunde: numai 164 de ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

– Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină? Aici le va fi mai greu să vă răspundă, căci aceşti soldaţi “romani” vorbeau orice limbă, numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate.

Găsim Britani din Anglia de Azu, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de pe Rin, din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C. C. Giurescu, Istoria Românilor, I, 1942, p.130).

Şi ultima întrebare:

– Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi români”, care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: “soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul “roman”…

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie “fecundate” de soldaţii “romani”?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”, ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât “copii din flori”, apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu “mândrie”, aşteptând apariţia “sâmburilor” noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină, când de la soţii, când de la ficele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori, ce le-au înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român (din New York), pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof. dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat limba latină, de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă… De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din “doi bărbaţi cu… braţe tari”! Astfel de declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

Domnilor, Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii limba latină, atunci de la cine? – se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian? Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: “să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fraticide, iar Tracii au fost Daci. Faptul că dacii vorbeau “latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să ştie.

“Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza, n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu, şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!” Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că “prima femeie” a apărut în sud-estul Africii.

Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică, Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorul Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea “The Indo-European heritage”, apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 2 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri?

Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute de mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult, nici mai puţin decât locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris “Epopeea Poporului Carpato-dunărean” şi volumele “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “În căutarea istoriei pierdute” şi “Călătorie în Dacia” – ţara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York, “The History of Civilization”, “The Aryans”. El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor din Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţiul Carpato-dunărean este cel vizat!

Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă în care Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6.500 î.d.H., (vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, new York, 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei  pentru care aduni aceste informaţii formidabile pentru poporul şi spaţiul pe care îl ocupă ţara noastră, te decepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, “latina vulgară”, cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus.

Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba “latină vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurământul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite în faţa ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: “de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba daco-romană, latină dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi “românii adevăraţi”, vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutăm contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare…

Cu deosebită stimă, Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al “Dacia Revival International Society” of New York.

.

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus. De la daci nu au mai rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istorice. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.

A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.

Dăruită de un grof

În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că era redactat într-o limbă necunoscută. A făcut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1938. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.

Scriere secretă

După Al Doilea Război Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legătură cu Codexul: “Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reuşit s-o descifreze până acum. Şi eu am încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat pe foc”. După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere

Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI şi XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romană), cu caractere moştenite de la daci. “Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului”, spune aceasta.

Solii şi cântece ale vlahilor

Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 şi 1101.

“Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia Blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit Viorica Enachiuc.

“Jurământul tinerilor blaki”

Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit “Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor: “O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor, Înşelător, să nu primeşti a te uni cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi. Cântecul cetăţii aud îndelung. Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă! Să juri cu maturitate şi cu convingere! Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu! Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!”

NOTĂ: Codexul Rohonczi (grafii alternative; Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după oraşul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat în provincia Burgenland din estul Austriei.

Membră UNESCO, Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie şi în Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte sunt secrete.

Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi? Sau mass media. Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se “vând” mai bine? Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?

FICATUL

FICATUL –  excelent articol (important pentru sănătate)

Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre sunt ceva mai importante decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice, simultan. De el depinde în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă – şi total necunoscută de fiinţa umană obişnuită – a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind, fără îndoială, atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1 l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi “umanizează” toate substanţele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin transmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie, pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură, de noi înşine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros, el eliminând excedentele şi reziduurile alimentare, tot el le interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5 l de sânge pentru a restabili o circulaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară “înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinele, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie gata oricând să fie folosite. Printre altele, el fixează  materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede, fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinele de care avem nevoie. Vitaminele şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc, iar colesteroluol ne invadează vasele sanguine.

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge, printre care amintim: protombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina, care îl face fluid, şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9. Ficatul este, de asemenea, direct răspunzător de echilibrul sanguin; el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.

Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

* O întreagă carte n-ar fi ajuns ca să descrie cu precizie toatre operaţiile transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului, poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:

– digestie dificilă;

– constipaţie şi diaree;

– apendicită;

– diabet;

– obezitate sau slăbirea exagerată a corpului;

– anemie;

– colibaciloză;

– inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;

– demineralizare;

– incapacitatea de a suporta frigul;

– diverse tulburări auditive şi vizuale;

– boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;

– ateroscleroză şi reumatism;

– hipertensiune arterială;

– sinuzită, guturai şi bronşită cronică;

– astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;

– picioare umflate sau roşii;

– dezechilibrul glandular;

– slăbiciune musculară;

– platfus;

– varice, hemoroizi;

– sterilitate şi impotenţă;

– celulită, depresii;

– tulburări menstruale;

– paralizie datorată sclerozei;

– tuberculoză;

– cancer.

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghini ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:

– limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;

– ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;

– balonări şi gaze de fermentaţie în exces;

– migrene şi dureri de cap;

– insomnii, somn agitat;

– urină încărcată sau prea limpede;

– culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;

– naş roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

* Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm la timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi, să se deregleze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem “prietenii” şi “duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, deja considerând că avem o mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic “pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări, el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţe deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi folosit (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului ( în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit).

NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice.

NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi compuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produse de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralizarea lor.

DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, “de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi cancerul.

DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi pierzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificând-o, aceasta conducând la paralizie.

DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte) care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe sau limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unor cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ, sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup, pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate.

Să nu uităm acel dicton latin: “MENS SANA IN CORPORE SANO” (“Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla, ne permite să învăţăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de “gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru. Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vom menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:

1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;

2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deşeurilor;

3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;

4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;

5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice;

6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;

7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;

8) Nu ne vom usca ficatul printr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;

9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;

10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzându-i o dietă hidrică, care i-ar permite să respire şi să se odihnească.

Metroul din Dubai

ŞTIŢI CEVA DESPRE METROUL DIN DUBAI?

.

Oraşul Dubai, capitala Emiratului Dubai, este un loc cu excepţii particulare. Datorită bogăţiilor în petrol, străzile sunt aglomerate de automobile.

Pentru a soluţiona problema, şeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum a ordonat construirea unei căi ferate cu cinci linii, care să traverseze oraşul.

Această reţea are şi ea anumite particularităţi: este una din cele mai moderne din lume, operează numai cu curent electric şi este complet automatizată, adică trenurile nu au nevoie de mecanici pentru a circula.

Până în prezent s-au construit două linii cu 10 staţii, iar a treia linie este în curs de construcţie. Staţiile de metrou sunt subterane şi sunt climatizate la fel ca vagoanele trenului. Nu se ştie încă nimic despre costuri. DAR…

… METROUL ESTE COMPLET GRATUIT!!!