Cele care contează

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Mama mi-a zis: urmează-ți visele. Așa că m-am întors în pat.

* – Zi-mi un animal cu F.
– Fostul!

* – Doamnă, nu vă interesează să cumpărați un sac de dormit?
– Nu, mulțumesc. Sunt căsătorită de mulți ani cu unul.

* Matrimoniale:
– Caut doamnă căreia să îi placă vara la sapă, nu la spa, cum s-a scris greșit în unele anunțuri.

* Dacă m-ar întreba cineva ce miros au banii în străinătate, aș răspunde:
Banii au miros de lacrimi, dor și singurătate.

* Soția și-a privit atât de rece soțul, încât acesta a făcut… viroză!

* – Dragă, mi-am luat costum de baie din trei piese.
– Trei piese?!
– Da, pălărie, ochelari și șlapi.

* La benzinărie:
– Un gol de portofel, vă rog!

* Multă lume se rușinează de corp, dar de minte… nimeni!

* – Cu ce vă ocupați?
– Activități agricole online.
– Cum adică, online?!
– Bat câmpii pe facebook.

* ”Cine are minciuna în sânge, nicio transfuzie totală nu îl poate salva”.

* Soțul se întoarce noaptea pe la ora două. Îmbufnată, soția îi arată ceasul.
– Ei, și… dacă aș fi stat acasă, nu era tot ora două?!

* Vă anunț de pe acum!
Eu la viitoarea pandemie nu mai particip! Mai am și alte treburi!

* Când te ridici, prietenii află cine ești!
Când cazi, tu afli care îți sunt prietenii.

* Mașina mea de spălat e ca ”Insula iubirii”.
Bag șosetele pereche și ies separat.

* Din tot ritualul de anti-deocheat, eu îi știu doar partea cu scuipatul…

* – Știi cumva un magazin cu specific românesc în Germania?
– Adică să dea și pe caiet?

* Știai că, dacă îți pierzi pantoful la miezul nopții, nu ești o prințesă?
Ești o bețivă.

* În timpul sexului, când el mi-a băgat două degete în gură, eu nu știam ce să fac și am șuierat…

* Mă plimbam cu Geta prin Amsterdam și am ajuns în cartierul prostituatelor.
Ea o fi văzut cum îmi curgeau balele după alea, așa că deodată o văd că scoate din poșetă o sută de euro și zice nervoasă:
– Hai… du-te și fă-te de râs!

* La cum evoluează criza și cum ne mint ăștia, înțeleg că Ucraina și Rusia sunt singurele care alimentau planeta cu grâne, gaze și petrol…

* Dacă nu-ți găsești drumul în viață, înseamnă că te-ai născut în România și abia se face studiul de fezabilitate!

* Abia aștept să vă plângeți că v-a căzut o muscă în farfuria cu lăcuste.

* Dacă nu știi să te bucuri de căldură acum, când e vară, nu o să te bucuri nici la iarnă!
-Comisia Europeană-

* Aseară am dus o fată la mine acasă să facem dragoste. După primul număr o întreb:
– Mai merge unul?
– Da, de ce nu…, îmi răspunde zâmbind.
Atunci am strigat:
– Cristi, hai și tu, bă!

* Două babe discută la telefon:
– Moșul meu e în spital, i-au scos apendicele!
– Da?! Ce-i ăla?!
– Ceva mărunt și inutil, în josul burții.
– Aha, înțeleg! Cred că va trebui să-l internez și pe al meu!

* O întreb pe vânzătoare:
– Da’ ce s-a scumpit mierea atât de mult?
– Păi s-a scumpit benzina…
– Aha… și miere de albine electrice nu aveți?

* Dacă un bărbat te înșeală, spală-i chiloții cu ardei iute, și când îi poartă urmărește spectacolul vieții tale.

* Când plec anul ăsta în concediu, îmi iau vreo 5 saci cu cartofi. Nu-i mănânc, da’ așa vin vedetele, cu bagaje multe…

* – Iubito, ce vrei să primești de ziua ta?
– Ah, iubitule, uite, îmi doresc ceva pentru degetele mele fine, ori ceva pentru urechiușele astea mici sau pentru gât.
– Aaaa, e clar, vrei un săpun!

* – Te rog, urlă cât poți tu de tare!, îmi zise dentistul.
– Dar de ce aș face asta?, îl întreb.
– Sala de așteptare e plină, iar peste 10 minute începe meciul…

* Te dai șmecher cu haine de firmă și, când le bagi la spălat, cântă mașina imnu’ Chinei.

* Îți amintești când bunica se trezea la 5, se spăla cu apă micelară, lua mănușile chirurgicale și dădea grăunțe eco la găini?

* Peste 20 de ani, se vor umple bisericile de babe tatuate.

* Românii care își spală mașina singuri vor plăti CAS. Gata cu munca la negru!

* – Azi-noapte, soțul meu m-o strigat ”Veta”, în vis…
– Iooai, tu Rozi! Și ce i-ai zâs când s-o trezit?
– … nu s-o mai trezit!!

* – Alo, unde ești?
– La nuntă.
– La cine?
– Habar n-am, am intrat să mănânc o supă.

* Sexul e la fel ca Șahul!
Trebuie doar să știi în ce poziție să pui Regina!

* Locuitorii din jud. Vaslui au sărit în ajutorul celor din Bacău și le-au trimis 5000 l de țuică! Apă… n-aveau nici ei!

* Cel mai cinstit președinte pe care l-a avut România a fost Mircea Geoană! Nu a apucat să fure nimic în noaptea aia!

* Ion Iliescu explică cum a păcălit moartea: ”De 25 de ani ea mă caută la pușcărie și eu sunt acasă!”

* Am o mare dilemă!
Cei care își iubesc amantele, se simt vinovați când dorm cu nevasta în pat?

* – Mărie, conduci așa de repede, că închid ochii la curbe.
– Sinceră să fiu, și eu fac la fel!

* Cupidon, când trece pe lângă mine îmi zice: ”Nu-nu, tu stai liniștit, că ai deja destule probleme!”

* Nu am pornit aerul condiționat, am pus colinde… să creadă creierul că e frig afară!

Iubirea-i pentru suflete

Mi-ai mărturisit că adori vacanțele
Și iubești la nebunie înghețata cu fulgi de ciocolată;
Mi-ai mai spus că ești îndrăgostită de soare
Și de mămăliguța cu sarmale.

Despre mine ai spus doar că îți plac,
Iar atunci m-am simțit nedreptățit,
În fața atâtor alte obiecte și fenomene
Pentru care ai sentimente mai profunde.

Aș vrea să-ți fiu o vacanță fără sfârșit,
O înghețată mângâiată de limba ta pofticioasă,
Un soare care răsare doar pentru tine
Sau o porție de sarmale aburinde să-ți fiu,
Poate atunci m-ai adora, sau măcar iubi,
Și ai face dragoste doar cu mine,
Nu cu alte lucruri fără de suflet.

Fructul interzis (13)

continuare

Foarte minuțios mi-am verificat și eu motocicleta, imediat după ce tovarășul Brad a plecat, cu promisiunea că o să revină curând. N-am observat nici măcar o mică zgârietură sau alte urme care ar putea sugera un impact, constatare care m-a liniștit întrucâtva, dar în noaptea următoare numai accidente am visat. Îmi repetam în gând că nu era posibil să accidentez mortal pe cineva, mai ales că am condus cu o viteză redusă, dată fiind starea drumului. Și totuși… ofițerul de miliție a revenit a doua zi, cu același calm și folosind tonul blând, prietenos, de parcă discutam despre lucruri mărunte. Însă acum știa toată echipa că sunt ”bănuit” într-un eveniment rutier grav, iar privirile lor îmi sporeau stresul. Bătrânul șef se uita pe furiș și încerca să prindă frânturi din conversație, cei doi meseriași schițau câte un zâmbet semnificativ, iar Rodica și Variu se prefăceau că totul e normal.

– Te-ai mai gândit la cazul acesta nenorocit?, m-a întrebat interlocutorul în timp ce-și împrăștia fumul de țigară în atelier.

– Credeți-mă că numai acolo mi-a stat capul, dar nu găsesc nicio explicație plauzibilă, am răspuns cu obidă. Poate martorul acela nu a văzut bine, și alt autovehicul a fost implicat în impact. Nu pot să-mi închipui cum o motocicletă atât de ușoară poate curma viața cuiva.

Ofițerul a surâs cu un aer de cunoscător și a ținut să mă asigure că viteza e cea care contează cel mai mult într-o coliziune.

– Mai are importanță felul în care e lovită victima și în ce poziție are loc impactul ei cu șoseaua. În acest caz, femeia s-a lovit puternic la cap și nu a avut nicio șansă. Îți dai seama că au rămas doi copii fără mamă și un bărbat care așteaptă să-l vadă pe vinovat după gratii. Fiecare zi care trece e cumplită pentru ei, solicitantă pentru mine și o sfidare din partea celui care a fugit ca un laș de la locul accidentului. Dar îți promit că o să-l găsesc, nici-o grijă!

Oare ultima expresia trebuia să o iau ca o amenințare sau o promisiune că voi scăpa de această suspiciune? Nu am aflat răspunsul toată săptămâna de lucru, pentru că tovarășul Brad nu m-a mai vizitat. Începeam să-mi intru în ritm, să mi se răspundă la salut și din partea lui Popicu și a lui Istvan, iar Giussy Baci a început să mă simpatizeze. Mai ales după ce l-am dus de două ori acasă, cu motocicleta, din care a coborât mândru de parcă ar fi un taxi. Nu a vrut să rămână dator, de aceea mi-a venit cu o găleată plină de benzină, primită de la un șofer al intreprinderii, cu care mi-am umplut rezervorul. Era tare de treabă bătrânul, însă mai avea doar câteva luni până la pensie, iar asta îl supăra cel mai mult. Gândul că va trebui să-și petreacă ultimii ani din viață alături de nevasta poruncitoare și arțăgoasă i se părea cea mai mare pedeapsă.

Am așteptat cu nerăbdare prima zi de sâmbătă, să merg acasă și să le povestesc alor mei cum m-am descurcat în aceste zile. Mi s-a permis să-mi las motocicleta în magazia cu colete a gării, care era în apropierea Autogării, după care m-am urcat în autobuzul de la ora două către Seini. Aveam emoții evidente și persistente până în momentul când am ajuns în mijlocul celor dragi. Revederea a fost ca și cum aș fi apărut după luni de zile de la internatul școlii, cu îmbrățișări, lacrimi și bucurii zgomotos exprimate. Am fost primit cu mâncarea preferată – cartofi franțuzești -, un desert delicios și un vin de culoare aurie, început cu această ocazie. Discuțiile au fost înflăcărate precum focul zdravăn din sobă, și fiecare venea cu întrebări din cele mai diverse.

Toate răspunsurile mele erau menite să-i încânte: aveam de lucru până peste cap, șeful era bun ca pâinea lui Dumnezeu, colegii îmi dădeau tot sprijinul, iar salariul depășea 1800 de lei net – pe atunci nu se mai trecea impozitul pe statul de plată sau pe plic -, la care se putea să se adauge un procent de depășire a normei. Dintre numeroasele vești, venite dintr-o parte și cealaltă, una m-a șocat foarte mult.

– Îți amintești de bătrânul Hajnal?, m-a întrebat mama ca într-o doară.

– Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit că are o motocicletă ca și a mea, a venit răspunsul meu, cu oarece indiferență.

– Ieri l-a săltat miliția de acasă, aruncându-l în dubă ca pe un sac de cartofi. Cică ar fi făcut un accident de circulație în care a murit cineva. Mai multe nu știu, dar lumea zice că umbla băut și pe șosea, de când a ieșit în pensie.

Recunosc că am răsuflat ușurat la gândul că nu voi mai fi cercetat în acest caz, dar parcă mă simțeam vinovat de această bucurie. Oricum, era vorba de un concitadin cu probleme de deplasare ca și ale mele, cu necazuri care l-au dus pe o cale greșită, fără întoarcere. Bătrânul acela nu va mai apuca să iasă din pușcărie, un loc în care se presupunea că aș fi putut ajunge eu. Nu le-am spus părinților de interogatoriile avute la locul de muncă, fiind sigur că s-ar fi îngrijorat peste măsură.

Săptămânile treceau tot mai natural, iar eu învățasem să gătesc în camera de cămin, pe un reșou. La început m-am cam făcut de râs, ciorba de cartofi fiind fără condimentele și verdețurile necesare, deci fără gust, iar cartofii pai se cam ardeau în tigaie. Am perseverat, învățând să folosesc suc de roșii, smântână, pătrunjel, impresionându-mi colegul de cameră. Problema s-a schimbat, deoarece Grigore venea uneori noaptea de pe șantiere și golea toată oala cu ceilalți prieteni, invitați la o ciorbă caldă. Măcar primeam laude și mă mândream cu asta.

A sosit primăvara și apoi vara mult așteptată de constructori. Odată cu ea au intervenit și schimbări majore în echipa de bobinatori ai TRCL Maramureș. Bătrânul Giussy Baci a trebuit să iasă la pensie, nemaifiind capabil să vină la muncă, iar Popicu și Istvan au primit ordin de încorporare în armată. Terminaseră liceul și nu mai puteau evita această datorie. Și parcă n-ar fi fost destul, Variu și-a găsit alt loc de muncă, iar Rodica a reușit să intre ca studentă la Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere, cu bursă integrală.

Așa am rămas singur în atelier, iar Inginerul Șef a venit să mă întrebe dacă pot susține în continuare activitatea și cu ce mă poate ajuta. L-am rugat să-mi transfere un băiat pentru a presta munca necalificată, însă mi-a trimis doi. Nu știau nimic despre această meserie, dar nici nu puteam avea pretenții. Devenisem, în scurt timp, șeful unei echipe mici, cu un atelier plin de motoare care așteptau să fie rebobinate urgent. Le-am arătat colegilor ce trebuie să facă, promițându-le un salariu bun dacă își văd conștiincios de treabă. Eu rămâneam zilnic câte patru ore în plus, pentru a satisface cât mai multe comenzi, iar la sfârșitul lunii depășeam planul și cu 40%. Acum aveam de lucru, aveam salariu mare, dar nu simțeam că trăiesc decât duminica, ziua petrecută în sânul familiei.

Sesiune de umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Deblochează-ți telefonul, vreau să-ți citesc mesajele!
– Măi, femeie, ți-am spus că mi-am uitat amprenta!

* Bulă și Ștrulă la ora de istorie:
– Cine este autorul grec care a spus: ”Tot ceea ce știu e că nu știu nimic”?
– Doamna profesoară, acum să nu-mi spuneți, că nu pot să cred că Bulă era grec!

* În tren:
– Vai! V-a căzut un geamantan în cap! Ați pățit ceva?
– Nimic! Era gol!
– Și în geamantan ce era?

* Un bețiv stă la bar și scrie de zor cifre pe o bucată de hârtie. Barmanul curios îl întreabă ce face acolo:
– Nevastă-mea ține o cură de slăbire și mi-a spus că pierde un kilogram pe săptămână.
– Și?
– Și dacă sunt exacte cifrele, scap de ea în 18 luni!

* În timpul unui curs, profesorul i se adresează unuia dintre studenți:
– Te rog să-l trezești pe colegul tău!
– Treziți-l dumneavoastră, că tot dumneavoastră l-ați adormit!

* Soacra către noră:
– Ai hrănit porcul?
– Nu! Fii-tu încă doarme!

* Doi electricieni într-o cameră de hotel.
Unul observă că celălalt își bagă șireturile de la bocanci în priză și îl întreabă:
– Ce faci, bă, acolo?
La care acesta, mirat, îi răspunde:
– Îmi usuc bocancii.
– Și de ce ai legat bocancii unul de altul?
– I-am pus în serie, să nu se ardă!

* Cineva mi-a trimis un mesaj, din greșeală: ”Șefu, sunt bolnav, nu pot veni la muncă.”
L-am învoit pentru 2 săptămâni!

* A treia lună de când mâncarea se scumpește. Câinele a început să-și ascundă oasele de mine.

* M-am cântărit și eu să văd cum e. E rău, nu vă cântăriți.

* Un inspector vine la o casă de nebuni și le dă acestora un test:
– Cât face 7+7?
Un nebun răspunde:
– 1782!
– NU!
Al nebun:
– Miercuri!
– NUUU!
După care, un alt nebun:
– 14!
– Bravoooo! Cum ai făcut?
– Păi am împărțit pe 1782 la miercuri…

* Ion cu Maria se prezintă la spital. Ion este tare bolnav. Intră singur la doctor în timp ce Maria aștepta afară. Ion iese cu o rețetă în mână.
Maria: – No?
Ion: – Mi-o dat niște supozitoare și mi-o spus să le iau pe cale anală…
Maria: – Anală? Ce-i aia?
Ion: – Da’ nu știu tu Marie…
Maria: – Păi du-te de-l întreabă…
Ion intră să-l întrebe pe doctor și iese imediat afară.
Maria: – No?
Ion: – Păi o zis că-i pe cale rectală…
Maria: – Dar aia ce-i?
Ion: – Nu știu, tu Marie, las că văz acasă…
Maria: – Mă, du-te de-l întreabă acum.
Ion: – Nu mai intru a treia oară…
Maria: – Ba du-te…
Ion se decide să intre și iese și mai repede.
Maria: – No?
Ion: – Vezi, acum s-a enervat și o zis să mi le bag în cur!

* Vecinul meu este un geniu… și-a vândut apartamentul și după 6-7 luni s-a căsătorit cu femeia care la cumpărat.

* – Iubito, vezi că sâmbătă merg la o partidă de vânătoare.
– Nu va fi nicio partidă de vânătoare, i-am spart ieri botul vulpiței.

* Dacă ai vrea să te îndrăgostești sau să mănânci clătite, cu ce ai mânca clătitele?

* Ajunge ardeleanul în țară și întreabă la informații:
– O plecat trinu’ de Cluj?
– Da.
– De când?
– De 3 minute.
– No, n-am întârziat mult.

* Noutatea valului 6 este că nu vi se mai cere să vă spălați des pe mâini, din cauza secetei.
Pentru siguranța lor este suficient să fiți spălați pe creier.

* Țânțarii nu au și ei părinți care să-i certe că stau afară toată noaptea?

* Vremea, astăzi, în Maldive.
Ploi, vânt puternic și temperaturi scăzute. Bine că nu m-am dus!

* Doi ardeleni pe malul Someșului…
– Mă, așe mă înțeapă ceva la picior!
– Poate îi o piatră…
Își scoate ăsta cizma, o scutură, dă cu ea de pământ…
– Mă, nu este nimic în ea!
– Na, atunci poate că îi în cealaltă cizmă!

* Și acum vă zic:
Divelor, dacă e să vă pierdeți în pădure și să vă caute lumea după pozele de pe Facebook, dracu vă mai găsește.

* Când bărbatul are chef să se certe cu tine, te dezbraci!
Bărbații nu se ceartă niciodată cu femei dezbrăcate!

* – Alo, bună ziua, Casa Poporului?
– Da.
– Cu poporul, vă rog!
– Cu cine!?
– Cu poporul!
– Aaaa, nu se poate, reveniți.
– Când să revin, că e urgent…
– Când s-o trezi.

* – Alo… eMag-ul?
– Da. Spuneți cu ce vă putem ajuta.
– Soțul meu a cumpărat de la voi un set complet de bucătărie, dar lipsește sucitorul!
– Nu lipsește, doamnă, doar l-a ascuns!

* Atât de mult ne-am spălat pe mâini în ultimii doi ani, că am provocat secetă la nivel mondial.

* M-am întâlnit cu baba de la parter. Mi-a povestit tot ce mai fac.

* – De ce bei, Costică?
– Am trei băieți, și toți sunt la armată! Dar tu de ce bei?
– Eu am trei fete, și toată armata-i la mine!

* De la atâta căldură a început frigideru’ să-mi bea berea!

* – Te rog să îți iei mâinile de pe sânii mei!
– Dar șefa, mi-ați zis că trebuie să muncim INTIM!
– IN TEAM… IN TEEEAAM!

* – Aveți tratament contra lenei?
– Avem!
– Puneți-mi și mie o pastilă în gură!

* Femeile astea măritate ar trebui, după căsătorie, să poarte batic și să stea cu cratițele în mână, nu cu unghiile făcute și toată ziua pe Facebook! Amin!

* Convorbire telefonică între două blonde:
– Fată, ne întâlnim azi?
– Da. Unde?
– Unde vrei tu!
– La ce oră?
– La ce oră vrei tu!
– Bine… așa rămâne. Paa!!!

* Ea: – Porcule, crezi că n-am aflat că mă înșeli cu unguroaica aia din Jaszfelsoszentgyorg?
El: – Cum poți să spui așa ceva?!?

* Cine sapă groapa altuia… primește 150 de lei, o găină, un rachiu și un pachet de țigări!

Fructul interzis (13)

Prima zi de muncă în noua echipă nu a început sub auspicii bune. Aici aș putea să contrazic una din celebrele legi ale lui Murphy, care spune că tot ce începe rău, se termină și mai rău. La mine cel puțin, cam tot ce începea rău, se termina cu bine în cele din urmă… și invers. Firește că asta am observat după mulți ani de experiență, însă atunci îmi făceam griji și înclinam să cred în semnele prevestitoare. N-am întârziat, ci dimpotrivă, am ajuns cu aproape o jumătate de oră înainte ca Giusy Baci să deschidă cu mâna tremurândă ușa atelierului. Am fost surprins să văd că lipseau la apel tocmai cei doi meseriași de bază: Popicu și Istvan. Bătrânul era trist, iar asta m-a făcut să cred că problema pornește de la mine, de aceea am îndrăznit să-l întreb. Nu a catadicsit să-mi răspundă, însă m-au lămurit ceilalți colegi, Variu și Rodica. Băieții de bază au anunțat de ieri că nu vor lucra alături de mine, nu-mi vor ridica motoarele pe masă și nici nu vor efectua munci pe care eu nu le pot face. În consecință, astăzi s-au dus să-și caute alt loc de muncă, cu tot regretul pentru colectivul în care au muncit trei ani.

M-am simțit foarte prost când am aflat că sunt pe cale să subminez o echipă și să supăr atât de mult un șef cumsecade, însă mă rugam în gândul meu ca treburile să se rezolve cumva. Cea mai potrivită soluție pe care o aveam la îndemână era să mă pun imediat pe treabă, să demonstrez că pot executa lucrări de calitate. Prima probă de lucru a fost exact la ce mă pricepeam bine, un rotor de la ștergătorul de parbriz al unui camion. Nu știu dacă era un fel de examen, dar mi s-a spus că ei nu au mai făcut așa ceva. L-am terminat în patru ore, exact când s-au întors băieții din căutările lor. Nu m-au salutat nici de această dată, ci s-au echipat tăcut în salopete, semn că nu au avut noroc în tentativa de a ne părăsi, dacă aceasta a existat cu adevărat, ori a fost doar o strategie de intimidare. Giusy Baci s-a înseninat la chip, mai ales când a probat rotorul meu în fața meseriașilor și s-a constatat că funcționează. Un motiv foarte potrivit pentru bătrân să apeleze la rezerva de tărie pe care o ținea în dulap, după care să-și ia pauza de masă.

Am solicitat o altă lucrare, la fel de hotărât să depun tot efortul pentru a-i  convinge pe cei doi rebeli, în speranța că îmi vor trece cu vederea dizabilitățile, apreciind în schimb dăruirea și experiența în muncă. Așa mă gândeam atunci când în ușa atelierului a apărut un ofițer de miliție. Nu îmi mai amintesc ce grad avea, fiind luat prin surprindere la vestea că eu sunt cel căutat. Imediat m-am gândit la merele buclucașe din grădina noastră, însă apoi am aflat că este vorba de cu totul altceva. L-am invitat să ia loc lângă mine, ca să putem discuta fără să-mi întrerup activitatea. Îl chema Brad și era un bărbat între două vârste, amabil și politicos, cum foarte rar am mai cunoscut în profesia asta.

– De cât timp lucrezi în acest atelier?, m-a întrebat după ce am făcut cunoștință.

– Astăzi e prima zi, am răspuns cu o uimire firească. Am greșit ceva cu transferul?

– Nu, fii liniștit în această privință, a vorbit el domol. Înseamnă că ieri ai sosit în Baia Mare pentru angajare. De unde și cu ce ai călătorit?

– Vin din Seini și mi-am folosit moto-triciclu, deși era foarte frig. Trebuia să-mi aduc motorul pentru a mă ajuta la deplasarea între locul de muncă și căminul de nefamiliști.

Milițianul dădea din cap a înțelegere, iar eu am dedus că știa răspunsurile la aceste prime întrebări. Precis era doar o introducere în miezul problemei și un mod de a-mi testa sinceritatea, dar mă liniștea persoana amiabilă pe care o aveam în față și credința în faptul că nu am încălcat legea. Mă privea cu interes în timp ce așezam firele din cupru în canalele motorului și părea că stăm doar la taclale. Când și când, mă iscodea cu o altă curiozitate pe care eram invitat să i-o lămuresc.

– Îți mai amintești cam pe la ce oră ai ajuns în oraș?

– Știu sigur că era nouă fără un sfert, pentru că m-am uitat imediat la ceasul de pe mână, i-am răspuns eu cu plăcere. E un Pobeda pe care mi l-a dăruit tata la începutul școlii profesionale. Aș fi vrut să fiu aici înainte de opt, dar am avut probleme cu bateria și drumul a fost dificil.

Ofițerul a dat din cap din nou, aprobând astfel ultima afirmație, după care a continuat:

– Nu-ți amintești nimic deosebit din timpul drumului? Mai ales în localitatea Tăuții-Măgherăuș?

După câteva secunde de gândire, mai mult pentru a arăta că dau importanța necesară întrebării, răspunsul meu a venit scurt:

– Nu. S-a întâmplat ceva pe traseu?

Tovarășul Brad nu s-a grăbit să mă lămurească, fiind preocupat ca mai întâi să-și aprindă o țigară. Doar după ce a savurat două fumuri sănătoase, și-a amintit unde am rămas cu discuția.

– S-a întâmplat că pe la aceeași oră în care treceai dumneata pe acolo, o femeie să fie accidentată mortal pe șosea.

Cred că am rămas cu gura căscată, până mi-am mai revenit cu o replică justificată.

– Doar nu credeți că am lovit-o eu?!

Preț de alte două fumuri nu a reacționat în vreun fel, dar apoi a venit și răspunsul.

– Un martor a văzut prin ceață o motocicletă exact ca aceea pe care o ai aici, în fața atelierului. Am examinat-o atent și nu se văd urme de lovituri pe ea, deci nu pot să te acuz. Totuși, trebuie să recunoști că-i o coincidență bizară ca victima să fie accidentată de către un astfel de autovehicul, exact la ora în care treceai pe acolo. Nu sunt multe autovehicule de acest fel care să circule în plină iarnă, de dimineață bună.

Ultimele cuvinte mi-au risipit siguranța pe care mă bazam și m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva am omorât pe cineva fără să-mi dau seama.

va urma

Ecouri după lansarea cărții ”Pe urmele tatălui”

Pot spune din nou că sâmbătă 16 iulie a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. E foarte probabil să mai fi afirmat acest lucru, dar de fiecare dată parcă s-a mai adăugat ceva la ea, bucurii mai mari sau mai mici pe care le-am simțit cum îmi inundă sufletul și mă fac să simt euforia unor împliniri prețioase. Cea mai importantă a fost reușita unei lansări de carte în orășelul meu natal, Seini. A opta, în opt ani de zile, toate prin efortul și sprijinul esențial al primăriei, a doamnei primar Gabriela Tulbure, a neobositului moderator, domnul Dan Skorka și a mult prețuitei noastre președinte al cenaclului literar ”Sub semnul lui Eminescu”, doamna Betty Kirchmajer. E vorba de lansarea ultimului meu roman: ”Pe urmele tatălui”, un thriller polițist apărut la Editura SIONO.

Acum, după ce impresiile mi s-au mai sedimentat, pot să-mi amintesc cu dulce nostalgie de această frumoasă manifestare, cu distinși oaspeți și invitați. Mă refer la reprezentantul editurii bucureștene, domnul Radu Prodan, care e la cea de-a doua lansare seineană a cărților mele. M-a impresionat vizita distinsului deputat, Gabriel Zetea, care, pe lângă aprecierile călduroase despre cultura și susținerea pe care o are ea în orașul nostru, m-a surprins foarte plăcut cu un dar de excepție: o sticlă frumoasă cu horincă din cea mai bună calitate. Cel puțin la fel de prețios a fost și cadoul oferit de îndrăgita noastră primăriță: un tablou cu membrii cenaclului nostru, pe care l-am așezat deja în centrul vitrinei cu cele mai îndrăgite amintiri.

Toți invitații au fost prețioși și mi-au transmis căldura și susținerea lor pentru scrierile mele, la microfon sau când ne-am strâns mâinile. Îmi răsună încă în minte cuvintele emoționante ale doamnei Ioana Kadar, inspector școlar, scriitor, poet și pictor; ale doamnei Betty Kirchmajer, care este și membru USR; ale vecinului și prietenului meu, preot și poet, Gheorghe Pop; ale simpaticei doamne prof. Lola Cosma; ale doamnei prof. Camelia Bogdan și, nu în ultimul rând, ale prietenei și colegei de condei, poeta Maria Filipaș, care mi-a oferit și o floare minunată. Le-am mulțumit tuturor la microfon, o fac și pe această cale, deși simt că prezența lor a valorat mai mult decât recunoștința mea din tot sufletul. Prin ei mi-am încărcat spiritul cu energie și inspirație pentru încă un an, când sper să ne reîntâlnim la o altă lansare, după care să pot zice iarăși cu mâna pe inimă că a fost ”cea mai frumoasă zi din viața mea”.

Nu pot să omit că la reușita zilei a contribuit și câștigarea Cupei Seini la șah, după trei ani în care am dus dorul concursului. Sunt foarte mândru de acest succes, mai ales că am avut parte de competitori tineri, cu mult potențial, veniți din Viile Apei. Îmi place să cred că vom avea șahiști buni și peste câțiva ani, așa cum s-a dovedit și până acum. Le trebuie doar antrenament, perseverență și multă răbdare. Frumoasa cupă și medalia este alături de tabloul pomenit mai sus, în vitrina pe care o am toată ziua înaintea ochilor. Ele reprezintă stimulente care îmi demonstrează că nu sunt singur și merită să muncesc zi de zi pentru a nu-mi dezamăgi seinenii.

 

Spuse cu tupeu

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – De ce pacienții internați la psihiatrie sunt ținuți separat?
– Ca să nu formeze un guvern…

* Rusia ne-a trecut pe lista țărilor ”neprietenoase”.
Păi, pe lista cu cele prietenoase am rămas fără tezaur.

* Femeia, nervoasă prin casă. Bărbatul stă liniștit la masă.
– Și iar mă contrazici?, zise femeia
– Dar n-am zis niciun cuvânt!
– N-ai zis, dar asculți agresiv!!!

* – Mamă, mă lași să-mi fac un tatuaj?
– Nici să-ți treacă prin cap…
– Da’ și tu ai pe picioare…
– Alea-s varice, tâmpitule…

* – Să trăiți, domnule doctor, mi-ați zis că dacă îi legați trompele uterine lu’ nevastă-mea, nu mai avem copii.
– Așa este, de ce? Ce s-a întâmplat?
– Păi după operație ne-am dus acasă și copiii erau acolo. Să ne dați banii înapoi!

* – Mie îmi face rău beutura! Mi se umflă sub ochi după ce beau!
– De la ficat?
– Nu! De la făcăleț!

* Un politician care își renova casa s-a aruncat pe geam când muncitorii au sunat la ușă să-i spună că a venit parchetul.

* – Monica, treci la tablă și explică; Ce lungime are penisul?
– 30 cm, doamna profesoară.
– Tu ești proastă ori ai avut noroc!

* ”Iubi, răspundemi! Te iubesc, nu pot trăi fără tine! Zimi ceva, pui frumos, te implor! Ești veața mea, aierul meu, rinichi mei, oci mei din cap! Âmi pare rău pentru tot, am fost un andicapat mental! Ântoarcete ânapoi, vrăghiuță dulce! Pernili e pline de lăcrimi care curge PIC-PIC ca un duș stricat, iar ocii mie iji de atâta amar de bocet! Pliz căm bec, mon amurg!”

* E o perioadă tristă pentru amante.
Au început concediile în familie.

* – Mamaie, ai încercat vreodată 69?
– Doar 53, maică, satu’ nostru e mic.

* Ieși și tu la întâlnire cu o fată. Dimineața, când te trezești lângă ea, arată de zici că-i Cătălin Moroșanu. Măriți prețul la machiaje la 500 de lei, vă rog frumos!

* Astăzi, la terasă, am văzut o femeie ce dirija o altă femeie care parca cu spatele. Au fost cele mai frumoase zece beri din ultimii ani…

* – Ai grijă, ăla vrea doar să se culce cu tine.
– Ce m-am speriat, credeam că vrea să-i fac sarmale.

* Nimic nu e mai puternic decât dragostea.
Bine, în afară de pânza de păianjen pe care se legănau elefanții. Aia chiar era puternică!

* Am vrut să mă rad în zona intimă și am folosit, pe post de oglindă, camera selfie de la telefon. Totul a decurs perfect, până ce au început să vină primele like-uri.

* Cercetătorii elvețieni au descoperit că ciocolata îmbunătățește starea de spirit…
Ei, probabil, nu au încercat țuica noastră!

* Am scris o poezie despre trezitul de dimineață:
Nu, nu, nu
Nu, nu!
Nu, nu, nu, nu
Nu!

* Soția, după un incident neplăcut cu soțul, îi scrie unui avocat pentru a-i cere un sfat.
”Mult stimate domnule avocat! Acesta este cazul meu:
Dimineață la 8:30h am plecat la serviciu cu mașina, ca de obicei, lăsându-l pe soțul meu în pat, uitându-se la televizor. Am mers circa un kilometru și motorul s-a oprit brusc, fără a mai porni deloc. M-am întors acasă pe jos ca să-i cer ajutor soțului meu. Când intru în dormitor, stupoare, soțul meu în pat cu fiica vecinei. Îmi mărturisește că au această relație de 6 luni. Eu am 35 de ani, soțul 37, iar fata 23. Suntem căsătoriți de 12 ani. Ce pot să fac? Ce proces trebuie să inițiez? Aștept răspunsul dumneavoastră. Mulțumesc! Patricia”
”Stimată doamnă Patricia, când motorul unei mașini se oprește fără motiv poate fi din mai multe cauze. Prima dată verificați dacă nu s-a terminat benzina. Poate filtrul de combustibil să fie înfundat sau injecția electronică să nu mai funcționeze. Dacă niciuna nu rezolvă problema, atunci cu siguranță s-a stricat pompa de benzină. Persoana ideală pentru rezolvarea acestei situații este un mecanic. Dumneavoastră în niciun caz, sub nicio formă nu trebuia să vă întoarceți acasă ca să cereți ajutorul soțului. El nu este mecanic! Așa că asumați-vă greșeala! Sperăm că v-am fost de ajutor.

* Doresc să mă angajez ca șofer.
Menționez că nu am permis.

* Un preot în timpul slujbei:
– Ce poate fi mai rău decât băutura?
O voce puțin cam ”dreasă” din rândul din spate îi răspunde:
– Setea, părinte!

* Vorbesc doi prieteni:
– Ar trebui să ne întâlnim măcar o dată treji.
– Da. Și să ne apucăm de băut.

* Trei lucruri îmi plac la muncă: mersul acasă, concediul și ziua de salariu!

* Nevastă-mea:
– Iubitule, în seara asta vreau să mă duci într-un loc scump.
Așa că ne-am îmbrăcat frumos și am dus-o la benzinărie.

* Se investighează un caz de viol. Anchetatorul:
– Cum s-a întâmplat?
Reclamanta:
– M-a dezbrăcat cu nesimțire și a început să mă violeze…
– Cum?
– Păi eu deasupra și mototolul sub mine…

* Cele care au amant sunt rugate să pună o poză cu el, că mi-a dispărut bărbatul de 2 zile și nu dau de el.

* – Ieșim și noi la o cafea?
– Păi nu ești însurat?
– Ba da, dar vin singur.

* Când alimentați la pompă, scuturați bine pistolul, să nu cumva să rămână ajutorul de la guvern pe furtun. #50 bani!

* ”Sunt căsătorit de vreo 4 ani în Cluj, cu o femeie cu 6 ani mai în vârstă și de fiecare dată când greșesc cu ceva sau nu ne înțelegem, ea îmi fură portofelul, trimite bani fraților ei din Sibiu să vină să mă bată. După ce îmi iau cafteala de la ei, trebuie să le dau iarăși bani de drum, să se întoarcă la Sibiu. Ce ziceți, ar trebui să mă mut la Sibiu și eu cu nevasta? Vreau să ies din situația asta că e tare scump drumul Sibiu-Cluj. Mulțumesc!”

Fructul interzis (12)

Luni, 13 decembrie 1977, a fost prima zi din noua mea viață. Una energică și trepidantă, într-o lume dură și neiertătoare care cerea să-mi câștig dreptul de a face parte din ea. Primii pași din acea dimineață nu au fost de bun augur, mai ales când observam ochii înlăcrimați ai părinților. Nu am dormit toată noaptea, eu răsucindu-mă în pat ca pe jăratic, iar ei discutând ore în șir pe patul din bucătăria de alături. Mi-au împachetat lucrurile strict necesare de cu seară, doar aveam să vin în fiecare sâmbătă acasă, însă privirile noastre nu erau în stare să se întâlnească. Trei ani și jumătate am trăit sub același acoperiș, iar ei și-au închipuit că nu ne vom mai despărți niciodată, chiar dacă îmi exprimam uneori speranța într-un loc de muncă din Baia Mare, o nevastă ca orice tânăr și o casă pentru familia mea. Acum, când visul acesta prindea contur, ne apăsa inimile și depuneam cu toții mare efort să ne reținem lacrimile.

Era foarte frig când trebuia să pornesc la drum, iar strada noastră părea un adevărat patinoar, din cauza nenumăratelor gropi acoperite de gheață. Nu ar fi fost mare problemă pentru motocicletă, dar nici bateria nu mai avea curent, după o noapte geroasă. Noroc că a venit și fratele meu, Aurel, să-și ia rămas bun, astfel că am avut doi bărbați care să mă împingă prin puținele porțiuni în care roțile mai aderau la pământ. Motorul a pornit, în cele din urmă, iar eu n-am mai riscat să mă opresc în loc, doar o ultimă privire am aruncat în urmă. Suficient să pot vedea cum părinții își ștergeau ochii cu dosul palmelor, convinși că nu-i mai observ.

Deși mergeam încet, iar distanța nu era prea mare, frigul îmi pătrundea prin fâșul îmblănit, degetele mi-au înghețat pe manetele ghidonului, iar aburirea ochelarilor îmi obturau din vizibilitate. După ce am ajuns în fața birourilor intreprinderii, a fost nevoie de un timp mai îndelungat să-mi restabilesc mobilitatea trupului, să-mi șterg insistent nasul care-mi curgea din abundență și lacrimile înghețate de sub gene. Trebuia să fac o impresie bună celor de la Biroul Personal, unde am avut plăcerea să o reîntâlnesc pe doamna Ani. I-am zâmbit cum am reușit mai bine, având în vedere că nici mușchii feței nu-mi erau complet dezghețați.

– Bună dimineața! Vă mai amintiți de mine?, am întrebat-o ca un exercițiu de verificare a capacității de vorbire.

M-a privit îndelung, în timp ce făcea un efort de memorie, ajutat de aspectul meu fizic care mă scotea mereu în evidență.

– Să nu-mi spui că ai venit iarăși pentru angajare, s-a arătat ea dezamăgită. Cred că ți-am spus foarte clar de ce nu poți lucra la noi… și e păcat de drumul făcut pe o asemenea vreme.

– Știu, dar vă rog să mai încercați o dată la telefonul acela, am răspuns cu mai multă energie. Poate s-au mai schimbat lucrurile.

Neîncrezătoare, micuța femeie a ridicat receptorul și a format un număr dintr-o cifră. A urmat un scurt dialog, după care m-a întrebat cum mă cheamă și a încheiat în câteva secunde discuția telefonică. Apoi m-a privit cu ochi mirați și bucuroși totodată, căutând prin sertar o cerere tip.

– Se pare că tovarășul inginer șef știe mai bine despre ce e vorba, iar sprijinul dumnealui e cel care contează. De fapt îți completez eu datele pe care mi le vei furniza, doar să-mi pregătești buletinul. Înțeleg că ești din altă localitate, așa că-ți voi da și o trimitere pentru Căminul de Nefamiliști. Înainte, însă, trebuie să treci pe la atelier în vederea instructajului de protecție a muncii. Șeful tău este Giusy Baci, iar ca maistru îl ai pe Băban. Oameni buni, care te vor ajuta să te integrezi în echipă și între toți ceilalți muncitori.

Nu a durat mult și, după un ”mulțumesc și sărut-mâna”, urmat de ”bine ai venit printre noi”, m-am grăbit să văd noul meu loc de muncă și colegii cu care voi lucra. A trebuit să străbat o curte mare, cu capcane de gheață presărate ici și colo, mărginită din toate părțile de ateliere cu mecanici, strungari, sudori, electricieni și alte categorii de meserii utile în întreținerea utilajelor de pe șantier. Atelierul de bobinaj era plasat tocmai la capătul opus birourilor și arăta mult mai mic decât îmi închipuisem. M-a întâmpinat un bătrânel grăsuț, micuț și simpatic, cu ceva probleme în exprimarea pe românește, dar asta nu reprezenta un impediment în comunicare. Mai erau patru tineri cam de-o vârstă cu mine, din care Rodica și Variu s-au arătat bucuroși să mă cunoască, însă Popicu și Istvan nu au catadicsit să dea mâna cu mine. Am observat că ei erau meseriașii de bază, în timp ce primii făceau muncă necalificată. ”Instructajul” nu a durat mult, fiind o formalitate care trebuia bifată, după care mi s-a spus că ne vedem a doua zi de dimineața, înainte de ora 7.30.

Căminul de Nefamiliști al TRCL Maramureș din Baia Mare era compus din mai multe blocuri de garsoniere cu două paturi. În centrul ansamblului de clădiri se afla cantina cu sala de mese, unde nici nu mă gândeam să intru prea des, fiind hotărât să-mi fac singur mâncare. Camera repartizată se situa la parter, iar colegul meu am înțeles că lucra mai mult pe șantierele din județ, astfel că n-am avut ocazia să-l văd în primele zile. Mi-am adus bagajul, constând în hrană rece, slănină, ceapă, cartofi, ouă și o tigaie pentru a pregăti ceva simplu, atunci când voi avea dispoziția necesară. Deocamdată mă simțeam dintr-odată foarte singur, mai părăsit ca la internat, unde măcar aveam colegi care să-mi abată gândurile negre. Aici totul îmi era străin și neprietenos, precum vremea nemiloasă de afară, iar dorul de casa familială a răbufnit din mine precum un gheizer. Lungit pe patul acela străin și cu dorul de casa familială, plânsul a pornit fără opreliști și fără jena că voi fi considerat un copil prea sensibil pentru despărțirea de cei dragi. Lacrimile îmi curgeau din belșug pe obraji și îmi puneam palma la gură, să nu-mi scape vreun geamăt care să fie auzit din camerele alăturate. M-am crezut puternic, iar acum se dovedea că nu eram chiar așa precum gândisem. Poate că această repriză prelungită de slăbiciune avea menirea ei, așa că am continuat să plâng până am adormit, uitând de foame, de doruri, de oboseală și de frig.

Zilele orașului Seini – 2022

 

Va fi iarăși sărbătoare
în Seiniul nostru care
– la câți creatori e-n stare
să adune – este MARE.

După o întrerupere de doi ani, orășelul nostru e pregătit din nou să-i încânte, pe localnici și invitați deopotrivă, cu manifestări sportive și culturale, într-o atmosferă încărcată de bucurie și voie bună. Subliniez aici două dintre ele, în care voi participa cu entuziasm și mândrie. Este vorba de concursul de șah susținut sâmbăta, ora 10. 00,  la restaurantul ”Chilli”, și lansarea ultimei mele cărți, ”Pe urmele tatălui”, care va avea loc la ora 17.00, în sala RO-UA Seini.

Vă așteptăm cu mult drag să ne fiți alături!

P.S. – Apăsați pe imagine pentru mărire.

Neafectate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Mă, Ioane, auzit-ai că or hi 38 de grade la umbră?
– No, da’ cine te pune să stai la umbră?

* Bărbatul își sună prietenul:
– Chiar acum am venit de la pescuit.
– Și ce ai prins?
– Pe soția cu amantul.

* Sună un tip la internet-provider și spune:
– Am o problemă! Nu pot intra pe internet!
– În ce constă problema?
– Nu am calculator…

* – Iubitule, unde îmi arată câte kilograme am?
– Dă-te jos de pe laptop!

* Înainte, pe afișele cu fețe de bandiți, scria ”căutat”, acum scrie ”votează”.

* Două prietene:
– Soțul meu vorbește-n somn, al tău nu?
– Al meu e mai parșiv, doar zâmbește!

* La câți copii sunt făcuți ”la o cafea”, ar trebui să îi cheme L’AVAZZA, Don Caffe, Jacobs, Espresso, etc.

* Când postez melodii de dragoste, mă întreabă unii prieteni:
– De care femeie ți-e dor?
– Mi-e dor de una nouă!

* – Era ceva ce nu îți plăcea să mănânci când erai mic?
– Da.
– Ce?
– Bătaieeee!

* Un bărbat fără femeie e ca un stejar fără ciocănitoare…

* – Alo, penitenciarul Târgșor?
– Da.
– Cu doamna Udrea, vă rog.
– În ce problemă?
– Să o întreb dacă îl iubește pe tânărul cu care s-a măritat.
– Haideți, domnu’ Traian, e a patra oară când sunați doar în noaptea asta. Nu mai bine vă mutați cu ea și vorbiți cât vreți?

* Înainte, primul lucru dimineața era să dai drumul la găini, nu la net.
Ce viață! 🙂

* – Voi, în Moldova, în fiecare zi beți de dimineață?
– Nu, nu. De exemplu, duminica bem de vineri…

* Femeile se îndrăgostesc de ce aud, iar bărbații de ce văd. De aceea fetele se machiază iar bărbații mint.

* -Tati, vreau o înghețată!
– Și eu… dar maică-ta ne-a dat bani doar pentru două beri.

* De când mi-a recomandat doctorul să beau câte un pahar de vin la prânz, am ajuns la 10 prânzuri pe zi…

* Ardeleanul, după ce o găsât un Mig în livada de meri:
– Doamne-ț’ mulțămesc că n-o picat păstă pruni!

* Furtuna care a măturat Europa cu 255 km/h va ocoli România, fiindcă aici nu sunt drumuri pentru viteza aia.

* Parcă virusul trăia între 7 și 20 de grade. Al naibii cum s-a răzgândit acum, merge și la plajă!

* Popii moldoveni care fac slujbe de ploaie sunt rugați să dea coordonatele exacte, pentru că-i îneacă pe olteni!

* M-a durut sufletul când am văzut că vecina mea își căuta găina, dar eu orezul așa simplu nu pot să-l mănânc…

* M-am trezit de dimineață să merg la Kaufland, pentru cumpărături. Coadă la mezeluri…
În fața mea, o bătrânică cere, cu voce tremurândă:
– 50 de grame de parizel…
Eu, în spatele ei, impresionat:
– Puneți, vă rog, 300 de grame, plătesc eu diferența…
Bătrânica se întoarce și-mi zâmbește:
– Mulțumesc, dar pisica mea nu mănâncă decât proaspăt.

* Socoteala zilei:
Caniculă + Sărăcie = Români pârliți!

* Doamne, cât urăsc bețivanii!
Aseară, prietenii care mă cărau de la crâșmă, m-au scăpat de 3 ori până să mă bage-n casă! Alcooliștii draqu!

* Vă plângeți de 30 grade căldură, dar de țuica la 50 de grade nu suflă unul o vorbă!

* Afiș pe poarta iadului.
”Zodiile gemeni, leu și scorpion nu sunt acceptate. Stresează dracii și îi trag de coadă”.

* Românul scrie ”piscină”, dar pronunță ”pișcină”. Știe el de ce!

* Dezamăgirea îi atunci când mergi la fân și în sticla de bere îi apă.

* Pe așa căldură, începi să înțelegi de ce în Africa femeile poartă doar mărgele!

* – Ai, din întâmplare, o țigară la tine?
– N-am din întâmplare, le-am cumpărat…

* – Unde ți-e soția?
– Topește slănină!
– Ați tăiat porcul?
– Nu! Face plajă!!!

* Am pus paracetamol prin toată casa, acum aștept să scadă temperatura.

* La un spital de nebuni, un reporter întreabă un nebun:
– Vă place aici?
– Da, foarte mult! Cel mai mult îmi place să-l ajut pe doctor.
– Foarte frumos. Și cum îl ajuți?!
– Doctorul aleargă asistentele iar eu le pun piedică.

* – M-am angajat ca electrician la biserică.
– Foarte tare! Și ce faci acolo?
– Aprind și sting lumânări.

* No… Până la urmă, capra ce este???
Animal, poziție sau tradiție??? Lămuriți-mă și pe mine.

* Nu mai scumpiți benzina, că eu nu fac școala de șoferi să merg tot pe jos.

* Cică toți proștii au noroc în dragoste…
Uite-așa mi-am dat seama că-s deștept!

* Ardelenii contestă codul portocaliu de caniculă.
Tot ce-i sub 40 de grade intră la categoria ”răcoritoare”.

* Amantă – Cascadoare profesionistă care înlocuiește soția în scenele de sex sălbatic…

* Un tip îl întreabă pe Dumnezeu:
– Doamne, de ce toate fetele sunt drăguțe, dulci, grațioase, iar femeile sunt nasoale și sâcâitoare?
Domnul îi răspunde:
– Pentru că pe fete le creez eu, iar femeile le faceți voi!

* – Vii weekend-ul viitor la mare?
– Nu pot, trebuie să merg la o nuntă, chiar dacă nu am chef.
– Hai, fată, poate pleci mai devreme.
– Ok, arunc buchetul și vin.

* Bunicu’ mereu ne spunea:
– Să nu te-ncrezi în curentul electric… că-i curvă… Plătești, plătești, dar n-ai voie să pui mâna!

* – Vreau să te cer de nevastă cu inelu’ bunicii.
– Și atunci ce căutăm în cimitir?
– Dă-mi lopata și taci.

* Ăla care ai fost la nevastă-mea aseară, vezi că dimineață când ai plecat, ai luat geaca mea din greșeală. Adu-mi dreacu actele și cheile, să pot merge la serviciu.

* – Nu știu dacă băutura singură poate ucide, dar combinată cu tutun și femei o face cu siguranță!
– De unde știi?
– Îl știi pe Vasile?
– Da, ce-i cu el?
– Aseară, când stăteam cu el și cu 2 fete într-un bar și eram deja la a opta bere și al treilea pachet de țigări, a intrat nevastă-sa și l-a împușcat!

* M-a întrebat nevastă-mea ce vreau de ziua mea.
– O pușcă!
– Nu pușcă, altceva.
– Dar eu vreau pușcă!
– Nu primești nicio pușcă! Cine-i șeful în casa asta?
– Tu, dar dacă aș avea o pușcă…

* – Puișor, de ce ai venit așa târziu acasă?
– M-a oprit doamna învățătoare pentru că n-am vrut să denunț pe cineva.
– Bravo, fiule! Ai făcut un gest lăudabil, dar despre cine era vorba?
– Doamna voia să știe cine l-a omorât pe Mihai Viteazul!

* Bulă stătea cocoțat într-un cireș din livadă. Vine paznicul și-l întreabă:
– Bă, ce cauți acolo?
– Mănânc mere!
– Care mere, mă, că ăsta-i cireș!
– Mi-am adus de acasă.

– Mă, nesimțitule, de ce n-ai venit azi-noapte acasă?!
– Nu mi-a fost somn…