Banii (XIV): Avertizare

Se auzi scurt soneria, iar apoi ușa deschizându-se. „Și-o fi uitat ceva Rodica”, se gândi Liviu, ridicându-se din fotoliu. Dar în ușa camerei apăru un tânăr bine făcut și îmbrăcat impecabil, chiar dacă afară ploua cu găleata.

– Rodica nu-i acasă, dacă pe ea o căutați, se grăbi Liviu să-l lămurească pe vizitatorul inopinat. După felul cum arăta și din descrierile auzite, bănuia despre cine-i vorba. A ieșit după cumpărături, dar nu cred că zăbovește.

– Nu-i nimic, ba poate chiar e mai bine să avem o discuție între bărbați. Tu trebuie să fii noua ei achiziție, Bunul Samaritean, despre care am tot auzit în ultima vreme, zâmbi ironic tânărul, verificându-și starea costumului.

– Iar tu îi fi fostul logodnic, care s-a răzgândit când a aflat că zestrea poate fi luată fără a lua și fata, răspunse la fel de sarcastic gazda.

– Ești agresiv, tipule, deși ai pășit pe un teren periculos. Păcat că nu-ți dai seama în ce te-a băgat nebuna asta.

– Rămâne să ne întâlnim la tribunal, unde vom vedea care-i nebunul. Peste trei zile e înfățișarea, sper că ai primit citația, domnule Virgil.

– Nu știu, eu am mai multe adrese. De fapt nici nu mă interesează, oricum o să fiu plecat din țară. Înainte de asta, am vrut să te cunosc… și să-ți dau un sfat. Tot ca între bărbați. Doar ești bărbat, nu-i așa?

Zicând asta, Virgil se apropie la câțiva centimetri de rivalul său, privindu-l adânc în ochi. Liviu se strădui să nu pășească înapoi și să-i susțină privirea ascuțită. Îi simțea parfumul fin, care venea în contradicție cu respirația sacadată.

– Bănuiesc că nu-i un sfat dat ca prieten, deci nu cred că m-ar ajuta, se strădui gazda să răspundă cât mai domol.

– O, ba da! Te poate ajuta foarte mult, dacă ești deștept. Ești deștept, nu-i așa? Doar ai demonstrat asta când ai renunțat la bani, pentru o necunoscută oarecare. Deși puteai găsi o cale mai nobilă să scapi de ei, recunosc că ai făcut bine. Banii mulți nu-s pentru oameni ca tine, slabi și nepricepuți. Ei trebuie folosiți de persoane puternice și inspirate, ca mine și alții de același calibru. Te rog să-mi scuzi nepolitețea, am uitat să-ți strâng mâna.

Și, după ce-și șterse mâinile cu o batistă scoasă dintr-un buzunar, întinse de aproape palma. Ce a urmat a fost mai mult o demonstrație de forță, amândoi strângând cu forță mâna celuilalt, fără ca pe fața lor să se vadă efortul depus. A durat câteva zeci de secunde până s-au desprins, iar Virgil a trecut razant prin fața rivalului, către fotoliul în care s-a făcut comod.

– Ai ceva putere în tine, nimic de zis, a remarcat Virgil. Ești cumva cioban sau tăietor de lemne?, că nu te văd mergând la sală.

– Are vreo?…

– Întrebarea era retorică, băiete. Chiar nu mă interesează cum îți câștigi pâinea. Dar ia loc, te rog, simte-te ca acasă.

Liviu se strădui să-și păstreze calmul obișnuit și se așeză pe celălalt fotoliu, afișând cea mai amiabilă figură de care era în stare.

– Cred că suntem de-o vârstă, ”băiete”, ținu totuși să dea replica.

– Nu asta-i relevant, ci educația și categoria socală. Tu nu ești făcut să trăiești în jungla capitalei, ci pe dealurile din județul tău. Aici poți fi o pradă sigură pentru hienele pe care nici măcar nu le distingi. Du-te acasă și vezi-ți de treburile tale, până nu e prea târziu.

– Bănuiesc că ăsta-i sfatul tău, răspunse Liviu apăsat. Lasă-mă să-ți dau și eu unul: dă-i banii înapoi Rodicăi, astfel scapi de un proces și de cheltuielile de judecată. Nici eu nu știu cu ce te ocupi, dar bănuiesc că ai afaceri despre care n-ai dori să se știe. Învârteli, nu tocmai legale, care ar putea să iasă la iveală în instanță.

Fu momentul în care Virgil își pierdu cumpătul și izbucni. Duelul psihologic fusese câștigat de provincial.

– Nici nu știi în ce te bagi, băiete! Plus că n-ai nicio șansă de câștig. Cum poți dovedi că biletul acela a fost jucat de tine?

– Asta mă privește. Contează mult și faptul că vom avea un martor care o să te acuze.

Imagini pentru poze cu bilete de avion

– Te gândești la Pamfil? Mă tem că n-o să fie disponibil. Deci gândește-te mai bine, înainte să fie prea târziu, zâmbi din nou ironic Virgil, după care se ridică alene și scoase o hârtie din buzunar. Iar prea târziu o să fie mâine, după ce pleacă acest avion, pentru care îți fac cadou un bilet până la Baia Mare. Ar fi bine să fii în el.

Se apropie din nou de Liviu și îi întinse hârtia. Tânărul se ridică, dar nu binevoi să preia darul.

– Asta e o amenințare?, întrebă el, accentuând ultimul cuvânt.

– Nu, băiete, eu nu recurg la amenințări, ci trec direct la acțiune. Pentru tine am făcut o excepție, de dragul fetei care te-a zăpăcit, și ți-am oferit trei lucruri: un sfat, un bilet și un avertisment. Dacă ții la viața ta, le vei primi și folosi pe toate.

După care Virgil puse biletul pe masă și ieși fără să-și ia rămas bun.

Banii (XI): Controversă

Deși surpriza revederii era la fel de mare pentru toate trei personajele, pe chipul bărbatului nu se regăsea și bucuria. Chiar o trase pe Rodica mai departe de masa lui, întrebând-o neliniștit:

– Ce cauți aici? Mă urmărești cumva?

Tânăra își desprinse brațul din mâna care o ținea ca într-o menghină și îi făcu semn să se liniștească, adresându-i-se la fel de familiar:

– Ca să fim corecți, tu ai dat iar peste mine, cu aceeași stângăcie.

– Daaa?, exclamă el cu o voce sarcastică, ce nu se dorea auzită de altcineva. Îmi pare rău, dar nu mai am patru milioane de euro la mine, să te despăgubesc iar.

– Nu fi răutăcios. Recunosc că relația noastră a început cu stângul, dar nici tu nu ai cooperat deloc.

– Ce relație? Ce cooperare? Nu ne cunoaștem și nu ne datorăm nimic unul altuia.

– Eu nu cred. În momentul când oferi cuiva o sumă atât de mare, se înfiripă o relație, vrei nu vrei. De asemenea, pot apărea niște probleme, așa cum s-a întâmplat și de această dată.

Imagini pentru imagini cu cearta

– Iartă-mă că ți-am făcut probleme, zise tânărul la fel de ironic. Dacă tot ai acceptat banii, acceptă și problemele… și rezolvă-le. Eu nu am nevoie de ele, sunt fericit cu ce am. Apropo: cum m-ai găsit? Sper că nu ai povestit tuturor despre această întâmplare, pentru că tocmai situația asta am vrut s-o evit.

– Nicio grijă! M-am gândit eu că vrei să rămâi anonim, și numai întâmplarea a făcut să ne ciocnim din nou. Eu zic să o luăm de la început, ca doi oameni civilizați, chiar dacă arăt groaznic cu rochia pătată, iar lumea se holbează la noi. Numele meu e Militaru Rodica…

Femeia îi întinse mâna, deși erau aproape lipiți unul de altul.

– Liviu… Pop Liviu. Ar trebui să zic că-mi pare bine, dar sărbătorim ziua unui coleg de muncă și mi-ar plăcea să mă întorc la masă. Deja îmi fac semne…

– Te înțeleg, Liviu. Și eu trebuie să mă schimb…, stau la hotelul de alături…, trebuie să vorbim ceva important.

– Important pentru mine este să mă uiți. Lasă-mă să-mi trăiesc viața fără valuri prea mari, că îmi fac rău.

– Doar o discuție îți cer să suporți. După aceea îți promit că te las în pace, dacă asta-ți va fi voia. Promite-mi, te rog!

Liviu se uită în ochii ei imploratori, apoi la colegii nerăbdători, din nou la ea…

– Bine, după masă sunt liber.

– Excelent! Pe la patru, la barul hotelului?

– Mai bine la șase, că avem de jucat un meci de fotbal.

– Atunci, ne vedem la șase. Sper că ești punctual.

Cei doi se despărțiră, iar Rodica îi făcu semn Verei să iasă de la masă. Aveau de făcut un drum până în Seini cu bunica Ana,  după care urma o pregătire amplă pentru a-l convinge pe acest încăpățânat să li se alăture, una dintre arme fiind o ținută cât mai fermecătoare. Niciun bărbat nu putea rezista unei femei tinere, inteligente și frumoase, cu atât mai puțin un simplu provincial. Numai să nu-i tragă clapa! Dar niciuna din ele nu-și exprima această temere, mai ales că Liviu se temea de o eventuală deconspirare.

– Cum de nu m-ai avertizat din timp că tipul e la masa de alături?, întrebă Rodica în timp ce-l așteptau în fața unui coctail. Aș fi putut să-l abordez mai finuț.

– Nu l-am recunoscut decât după ce s-a ridicat și a deschis gura. Acu’ trei luni nu era bărbos și cu ochelari de soare. Se vede că s-a pus la patru ace când a plecat în Capitală.

– Da, e genul de bărbat care nu pune accent pe cum arată în zona lui, că oricum știe lumea ce-i poate capul.

– Lasă că tot e mai drăguț decât Virgil!, chicoti Vera. Are un vino-ncoa de om natural.

– Da? Mie nu-mi plac bărbații cu barbă. Și nici cei împiedicați, încăpățânați, fără ambiții…

– Pssst! Uite-l că vine!, anunță Vera în șoaptă.

– Măcar și-a schimbat hainele, apucă să-i șușotească Rodica.

Liviu le zări mai târziu, chiar dacă nu erau multe persoane la micuțele mese. Se vedea pe el că nu era insensibil la felul în care s-a aranjat femeia cu care se certase câteva ore înainte. Rodica i-o prezentă pe Vera, după care îl îmbie cu ceva de băut. Spre dezamăgirea ei, omul preferă iarăși o bere.

– Așadar, iată-ne din nou față în față, doar că de data asta nimeni nu-i jenat de vreo cafea vărsată, râse Rodica pentru a intra într-o atmosferă destinsă.

– Nu știu cum s-a întâmplat, dar să nu credeți că sunt mereu așa. Îmi cer încă o dată scuze!, spuse politicos tânărul.

– Dar nu e cazul. Cred că vina e împărțită, mai ales că m-ai prins de fiecare dată cu nervii întinși, răspunse femeia, la fel de amabil.

– Acum… dacă tot ne-am reîntâlnit, îmi spui și mie despre ce-i vorba?

Rodica oftă la gândul că iar trebuia să-și repete tragedia.

– Desigur. E o poveste lungă, dar voi căuta varianta cea mai scurtă. Prietena mea, aici de față, îți poate confirma unele aspecte, doar a fost de față când a început totul… sau aproape totul.

Noutăţi editoriale – Planeta Paradis

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

(…)

La început au văzut un continent lung, ce se întindea de la un pol la altul. Avea forma unei banane de culoare predominant verde. Erau vizibile şi câteva insule mai răsărite, împrăştiate prin cele două oceane imense. Eiua a ţinut să le arate şi partea întunecată a planetei. Fiindcă planeta era luminată tot de un singur soare, precum Pământul, acolo era noapte, dar au avut plăcuta surpriză să descopere doi sateliţi naturali, care împrăştiau o lumină consistentă. Aşa au reuşit să distingă încă un continent, aproape identic ca primul şi plasat la distanţă apreciabilă. Naveta îşi încheie rapid rotaţia şi reveni în ţinuturile scăldate de soarele darnic.
Era timpul să caute un loc de coborâre şi pentru asta trebuiau să ţină cont de mai mulţi factori. Să nu fie la ecuator şi nici apropiat de polii frigului. Aveau nevoie de o suprafaţă plană, apropiată de ocean, dar şi de…

View original post 759 more words

Banii (VII): Țeapa

Cafeaua de dimineață și țigara. Doar cu astea a mai rămas? Ah, să nu uite că e sănătoasă, asta pentru a vedea jumătatea plină a paharului. Dar banii au ajuns în posesia studentului Victor, care i-a dorit cash. Pentru asta a venit cu o geantă potrivită și un haidamac pe post de bodyguard. Nici de Virgil nu mai avea parte: relația s-a răcit brusc și ea a trebuit să se mute înapoi, în camera devenită atât de rece și apăsătoare. Noroc, totuși, că nu o înstrăinase. Nu ar fi suportat să stea cu părinții nici măcar o zi, tocmai pentru că nu voia compătimire. Nici cu serviciu nu a avut prea mult succes. Obținuse doar promisiunea șefului că o va anunța când se eliberează un loc. Însă masa de la cafenea era liberă și mereu primitoare. La asta s-a adăugat și privirea bucuroasă a Verei, o picoliță drăguță și mereu zâmbitoare.

– Bună dimineața!, a întâmpinat-o vioi tânăra, la doar un minut după ce s-a așezat la masă. Mă bucur să te revăd, domnișoară elegantă.

Deși diferența de vârstă era de aproape zece ani, Rodicăi nu-i plăcea să i se spună „dumneavoastră”.

– Bucuria e reciprocă, Vera! Chiar m-aș bucura să-mi ții companie la o cafea, mai ales că nu am mai pălăvrăgit de mult.

– Vin imediat, numai să-mi fac un pic de timp, răspunse fata și se roti ca un titirez spre câțiva clienți proaspăt veniți.

Nu a durat mult și a revenit cu cafelele aburinde și cu două țigări.

– Din partea casei, cum s-ar spune, zise ea chicotind.

– Ooo, mulțumesc, dar chiar nu era cazul. Doar eu te-am invitat!

– Nu, nu! De data asta fac eu cinste. Am servit două luni la mare și am făcut bani frumoși. E drept că a fost obositor…

– Mă întrebam eu de ce nu te-am mai văzut în ultima vreme.

– Din ziua în care ți-a fost pătată rochia. Dar văd că o porți chiar acum și nu se observă nici urmă de cafea. Extraordinar! A plătit tipul curățarea sau ți-a luat alta identică?

Rodica oftă și aprinse pe rând țigările amândurora.

– A plătit destul, săracul. Poate am făcut o scenă de isterie, dar cred că eram foarte supărată.

– Eee… de parcă eu n-aș fi făcut la fel. Mă mir că nu a intervenit și doamna Stela, doar era la masa din colț și a văzut tot.

– Ești sigură? Nu țin minte să-mi fi spus… Probabil n-a vrut să mă supere cu asta, din jenă.

Vera chicoti complice și îi trase cu ochiul, semn că se gândea la altceva.

– Dar ia spune-mi, nu ți-a căzut cu tronc tipul? Deduc că v-ați mai întâlnit.

– Care tip?… Aaaa, roșcatul…

– Eu mă refeream la cel care ți-a pătat rochia. Ai cunoscut și un roșcat?

– Nu, nu. Despre el vorbeam și eu…

– Atunci de ce-i zici roșcat?

– Păi nu are părul roșcat? Plus că-i și mai scund decât mine, deci nu-i genul meu.

Fata o privi contrariată.

– Ce tot vorbești acolo? Băiatul ăla avea un păr negru, precum al tău, și era mai înalt cu o palmă decât tine. Doar eu i-am dat cafeaua și l-am cântărit bine. Cam aiurit, dar drăguț.

Imagine similară

Era rândul Rodicăi să rămână ca la dentist, după care să-și acopere gura cu mâna, într-un gest disperat de a-și înăbuși o exclamație zgomotoasă, și nu de durere fizică. A fost un moment din acelea în care simți că atmosfera care te înconjoară se sparge în capul tău, rănindu-te cu mii de cioburi. Momentul în care realizezi că ești un pion insignifiant care tocmai a fost sacrificat pentru mofturile unui rege tiranic. Clipa când îți dai seama că ai fost jucat pe degete, ca un copil inocent ce se credea matur, că ai fost păcălit atât de amarnic, încât îți pierzi de tot încrederea în tine, în oameni, în viață…

– Iartă-mă, Vera… Se vede că eram prea supărată pentru a reține astfel de detalii. Poți, te rog, să-mi descrii cât mai exact persoana în cauză, dar și întâmplarea?

Picolița inspectă cu privirea mesele și se scuză puțin. Se întoarse după câteva minute și îi îndeplini dorința, deși se arătă mirată de solicitare. Cuvintele ei cădeau ca niște pietre în hăul adânc al disperării, resimțit de Rodica până în stomac. Acolo unde ar fi fost de așteptat să simtă fluturii iubirii, acum se zbăteau lilieci cu gheare, ce încercau să-i ajungă până în gât și să o sugrume. Era din ce în ce mai clar că fusese înșelată copios de Stela, de studentul cel roșcat și poate chiar de Virgil. În jurul ei se țesuse un complot în care toți și-au jucat perfect rolul, iar ea a picat ca o muscă cretină în plasă. Se dovedea că Stela văzuse scena cu biletul de loto, iar pentru a pune mâna pe el îl racolase pe Victor, pe care l-o fi plătit să mintă cum că el ar fi fost cel ce și-a uitat biletul. Condiția era să aibă drumuri prin zona în care s-au jucat numerele câștigătoare.

Cum a putut fi atât de naivă și să dea banii fără o cât de mică investigație? Și acum ce trebuia să facă? Să plece capul și să înghită gălușca rușinii sau să încerce recuperarea banilor? Ceea ce însemna și reabilitarea în fața celor care au umilit-o, dar mai mult în sinea ei.

8 lucruri din casa ta care îți aduc ghinion

Un ceas defect: Nu doar tradiția Feng Shui spune că nu ar trebui să păstrezi obiecte stricate. Se pare că un ceas defect pe care îl păstrezi în casă poate fi o sursă de energie negativă, care atrage ghinionul asupra ta. Se spune că un ceas stricat atrage moartea.

Imagini pentru poze cu pendule

O ușă de intrare neagră: Deși poate că ți se pare o idee interesantă să alegi o ușă neagră pentru intrarea în casă, ar fi bine să te mai gândești. În tradiția chinezească Feng Shui, o ușă neagră atrage ghinionul asupra casei și asupra tuturor celor care locuiesc în ea.

Oglinzile: Nu doar oglinzile sparte aduc ghinion. Legendele spun că oglinzile îți pot fura sufletul. De aceea sunt acoperite cu o pânză atunci când cineva moare. Deși există trendul de a include cât mai multe oglinzi în design-ul interior, folosește-le cu moderație, numai acolo unde este necesar. Nu așeza o oglindă în dormitor.

Un calendar vechi: Nu păstra în casă calendare din anii trecuți și ai grijă să schimbi fila calendarului în fiecare lună, astfel încât să fie permanent actualizat. Se spune că un calendar vechi nu te lasă să te desprinzi de trecut, ceea ce îți aduce ghinion în prezent.

Vase crăpate sau ciobite: Este important să arunci vasele la primele semne de ciobire sau crăpare. În tradiția Feng Shui, vasele simbolizează bogăția și familia. Iar când mănânci din vase crăpate, inviți ghinionul și problemele în viața ta.

Plantele cu spini: Toate plantele care au spini, cu excepția trandafirilor, aduc ghinion atunci când sunt păstrate în casă. Renunță la cactuși sau alte plante de interior țepoase.

Plantele moarte: Dacă ai o plantă pe care ai uitat să o uzi și pare mai mult moartă decât vie, este cazul să renunți la ea. Plantele moarte sau chiar florile uscate nu ar trebui păstrate în interior pentru că atrag energia negativă, potrivit tradiției Feng Shui.

Balansoarele goale: Irlandezii consideră că un balansoar care este mișcat atunci când este gol invită forțele malefice să se așeze în el, ceea ce aduce ghinion în familie.

7 gesturi care te ajută să ai succes

Stai drept: Dacă stai aplecat pe scaun, îți ții coatele pe masă și îți acoperi fața cu mâinile, toate acestea sunt gesturi care indică lipsa de respect. Transmit faptul că nu ești deloc interesat de ceea ce auzi. În schimb, dacă stai cu spatele și umerii drepți, vei părea mai încrezător în propriile forțe, aceasta fiind o postură care indică putere. Cu cât corpul tău ocupă mai mult spațiu, cu atât vei părea mai puternic. Nu sta cocoșat pentru că vei părea mai mic și lipsit de autoritate.

Gesticulează corect: Gesticularea exagerată îi face pe oameni să creadă că minți sau că ascunzi ceva. Pe de altă parte, gesturile deschise, cum ar fi acela de a-ți depărta mâinile în timp ce vorbești, le arată că nu ai nimic de ascuns.

Deschide brațele: Când stai cu mâinile încrucișate transmiți un mesaj clar: „Nu sunt flexibil, nu sunt de acord cu ceea ce spui”, Chiar dacă zâmbești, brațele și picioarele încrucișate nu sunt o poziție potrivită atunci când discuți cu cineva.

Nu îți atinge părul: Obiceiul de a-ți atinge constant părul, de a te juca cu șuvițele sau de a-ți aranja des coafura în timpul unei conversații este cât se poate de greșit. Indică faptul că ești o persoană nesigură, ezitantă, care nu se poate concentra. Nu îți mai atinge părul și încearcă să comunici natural.

Imagini pentru poze cu oameni care zambesc

 

Zâmbește: Deși nu este o idee bună să zâmbești chiar și când nu e cazul, un zâmbet la momentul potrivit demonstrează că deții controlul asupra situației și că poți rămâne calm indiferent de circumstanțe. Transmite despre tine că ești o persoană puternică, echilibrată, stăpână de sine.

Contactul vizual: Este una dintre cele mai importante reguli ale limbajului corpului. Un contact vizual intens poate intimida interlocutorul sau îl poate face să creadă că vrei să-i studiezi fiecare gest și cuvânt din cauza propriilor tale insecurități. Pe de altă parte, evitarea contactului vizual transmite că ai ceva de ascuns. Calea de mijloc este echilibrul. Ar trebui să ai un contact vizual cât mai natural, privind în ochii interlocutorului cu intervale de pauză.

Strângere de mână: Atunci când dai mâna cu o persoană, strângerea de mână ar trebui să fie fermă, niciodată foarte slabă. Nu este cazul să-i provoci durere, dar o strângere fermă inspiră încredere în tine și siguranță.

Sursa: „Graiul Maramureșului”

Nu mai fugiți după femei puternice!

Bărbaților, habar n-aveți ce-nseamnă „femeie puternică”. Sună bine cuvintele „independentă”, „pe picioarele ei”, „știe ce vrea”, „știe să ceară ce vrea”. Dacă vi se cere să descrieți femeia perfectă, cam astea-s clișeele pe care le înșiruiți cu ochii sclipind, imaginându-vă, eventual, și că femeia aceea gătește purtând tocuri, calcă perfect cămășile, gătește ca mama, nu „o doare capul” niciodată, știe să fie doamnă, știe să stea picior peste picior cu un cocktail în față, dar și să se alinieze cu prietenii tăi la o bere.

Imagini pentru poze cu femei pe care le doare capul

În realitate, când găsiți o astfel de femeie, o pierdeți. De ce? Vă sperie!

Deși toți urâți femeile care, atunci când se supără, răspund suav cu „nimic” la întrebarea „ce ai pățit?”, vă simțiți ca niște băieței muștruluiți de mami atunci când sunteți luați de mânecă și puși la un colț de masă, unde vi se explică ce ați greșit, clar și răspicat. Fiindcă vă place puterea pe care v-o dă o pisică ce miaună în loc să vorbească. Adevărul trist e că femeia care preferă să vorbească, în loc să plângă, vă prinde cu garda jos.

Vă sperie femeia de carieră, care vă lasă deoparte atunci când îi sună telefonul de serviciu. Vă sperie când știți că nu puteți să-i oferiți nimic, fiindcă are tot ce-și dorește, nu acceptă nimic de-a gata, fiindcă vrea să muncească pentru ce își dorește. Vă place puterea pe care v-o dă femeia dependentă de voi, aia care se zgâiește la o pereche de pantofi în vitrină și vă dă oportunitatea să fiți adevărați eroi când, a doua zi, vă prezentați la ușă cu o plasă frumoasă Louis Vuitton în brațe și cadorisiți pisica pe care o aveți pe post de femeie lângă voi.

Deși toți urâți femeile care nu știu să deschidă gura la o masă, care socializează doar prin simpla prezență la brațul vostru, deși vă doriți o femeie care atunci când începe să vorbească, să fie ascultată și admirată, vă sperie femeia care reușește să facă asta. Pentru că vă fură lumina reflectorului atunci când se așează lângă voi la masă. Fiindcă vă place să fiți admirați (doar) voi!

Atunci când ea este, deja, la nivelul vostru, totul se transformă în competiție. Nu mai poate fi un trofeu așezat pe raft, mereu acolo, pe care-l mai ștergeți de praf din când în când și, ocazional, îl mai admirați așa, vreo 10 minute, înainte de culcare.

Când femeia e puternică, vă bate cu pumnul în masă pentru ceea ce vrea. Va spune clar și răspicat că nu e fericită, atunci când nu e. Nu vă va menaja de absolut nimic și nu va fi complezentă pentru că nu are de ce. Pe o femeie puternică o vei auzi vorbind despre tine cu admirație. N-o vei auzi niciodată plângându-se în public de faptul că nu-ți strângi șosetele. N-o vei auzi niciodată povestind că tocmai ți-ai pierdut jobul, aia o știți doar voi, sau că nu a mai primit flori de mult timp, va povesti doar cum a dus-o în vacanța visurilor ei. Așa că, nu vă mai doriți femei puternice ca să fugiți de ele.

Sursa: „Graiul Maramureșului”