DIETA VIEȚII (XX) – Sfaturi finale

6. Germeni

REȚETA 1

Se pun semințele (grâu, orz, porumb, fasole, lucernă, muștar, mazăre etc.) într-o farfurie, în apă, să se umfle și, dacă se poate, să fie unele lângă altele. Pentru ca apa să nu se evapore este bine să se așeze deasupra o altă farfurie de același  format.
Se scurge de apă pentru că semințele nu trebuie să plutească. Ele se dezvoltă repede și, în câteva zile, în funcție de temperatură, plăntuțele au deja câțiva centimetri. Se așază la geam, ca să înverzească și să se îmbogățească în vitamine. Unii embrioni se recoltează când ating lungimea de 1 cm și se valorifică impreună cu semințele. De obicei, se prepară împreună cu alte salate. Pot fi pregătite și cu mixerul.

REȚETA 2

Se împrăștie semințele pe o pânză groasă,umedă, întinsă pe o planșetă. Pânza trebuie menținută umedă tot timpul și la început, în funcție de caz, să fie acoperită cu altă  planșetă.
Această metodă este extrem de cunoscută în Extremul Orient, chinezii cultivând astfel fasolea verde care încolțește în câteva ore.
Se recomandă ca procesul de germinare a boabelor să se desfășoare la temperatura camerei (aproximativ 18 grade C).
Prin germinare, boabele se înmoaie încât pot fi strivite între degete, se mestecă ușor și sunt plăcute la gust. Dacă au un gust acru, nu se mai consumă.

*

Valoarea semințelor, indiferent de felul lor, poate fi testată prin puterea de  germinare.
Când doriți să consumați grâu sau ovăz trebuie să aveți grijă să nu le cumpărați dacă au fost uscate cu aer fierbinte. Meiul nu trebuie să fie decorticat. Învelișul său este atât de moale încât atunci când îl zdrobim cu mixerul se transformă în pulbere. Pe lângă siliciu, meiul mai conține și mult magneziu și potasiu, elemente bazice de o foarte mare importanță. Este indicat ca, măcar de câteva ori pe zi, să se consume 2-3 linguri de mei.
Nu cumpărați orez glasat, deoarece acesta nu poate încolți, fiind devitalizat. În Orient, din momentul trecerii la folosirea orezului glasat, s-a răspândit boala Beri-Beri (avitaminoza B).
Semințele de floarea-soarelui și de susan constituie hrana preferată a naturiștilor, iar cele de dovleac sunt foarte bune la gust și sănătoase.

7. Suc de dovleac

Se obține din 500 g miez de dovleac ajuns la maturitate, care se curăță de semințe și de coajă, se taie felii, se trece prin mașina de tocat și apoi se stoarce. Sucul se consumă imediat sau se păstrează la frigider 12 ore. Se bea în două reprize, dimineața și seara. Se recomandă în boli cardiace.

8. Hrana de uruială

Uruiala este obținută prin măcinarea mare a boabelor de grâu, porumb, secară, in, mei, orez, semințe oleaginoase, hrișcă, ovăz, susan etc. Acestora li se adaugă: ulei, lapte, drojdie de bere, mirodenii, puțină ceapă tocată, sare de mare. Dacă vrem ca preparatul să fie dulce se pot adăuga o linguriță de miere, lactoză, foarte puțină drojdie de bere, cubulețe de mere și stafide. Semințele transformate în uruială pot primi un adaos de nuci, hrișcă și semințe de floarea-soarelui. Se adaugă germeni de grâu, tărâțe și foarte puțină apă. Preparatul este o hrană vie, dar pentru cei neobișnuiți cu așa ceva poate părea o aiureală, deși are o mare putere nutritivă și, în același timp, ajută să nu se mai formeze în organism depozitele de reziduuri toxice, care stau la baza atâtor maladii.

9. Ulei cu valoare nutritivă integrală

Pentru ca un ulei să fie considerat bun, acesta trebuie să fie neapărat obținut prin presare la rece și lăsat așa, în stare naturală, fără să mai fie supus unui alt proces  imdustrial.
Cel mai bun ulei este considerat cel de măsline, obținut din fructe bine coapte. Sărăcia uleiului de măsline în acizi grași polinesaturați pare să explice (ca uleiul de arahide) slaba lui implicare în cazurile de creștere a colesterolului.
Uleiul de măsline este un excelent produs natural cu efecte antioxidante. El este recomandat în prevenirea arteriosclerozei, trombozelor și infarctelor miocardice.
Datorită faptului că grăsimile vegetale și margarinele sunt obținute prin încălzire la temperaturi înalte, aceste produse sunt considerate total neindicate consumului.
Lămâia și oțetul natural, dacă sunt folosite cu măsură, sunt asemenea mierii: un adevărat medicament! Utilizarea însă cu regularitate și în cantități mari provoacă hiperaciditate.

10. Oțet de mere 

(metoda Vermont- Menrath)

* Se rad  merele.
* Se toarnă apă călduță, care în prealabil a fost fiartă, în proporție de 1 litru apă la 0,8 kg terci de mere rase.
* La 1 litru de apă se adaugă: 100 g miere de albine, 10 g drojdie de bere proaspătă, 20 g pâine neagră uscată.
* După această perioadă, conținutul vasului se deșartă intr-un săculeț de pânză care se presează pentru extragerea sucului.
* Sucul rezultat se strecoară din nou printr-un tifon, iar lichidul rezultat se depozitează într-un vas cu gura largă
Facultativ: La fiecare litru de suc rezultat, se mai adaugă câte 50-100 g miere.
* Se leagă vasul la gură cu un tifon și se așază lângă o sursă de căldură sau la soare, pentru o perioadă de 40-60 de zile.
* După această perioadă, se trage oțetul rezultat în sticle, care se astupă foarte bine (eventual se ceruiesc), depozitându-se la răcoare.

11. Înlocuitor de cafea

Se rumenesc pe rând într-un vas de tablă neagră: Două linguri de grâu, două linguri de fasole uscată, o lingură de cicoare, trei linguri de  orez.
Se amestecă și se prăjesc foarte ușor în foarte puțin ulei de floarea-soarelui. Se lasă la răcit, după care se râșnesc.
Pentru preparare se folosesc o lingură cu vârf din produsul obținut la 400 ml de apă, lăsâmdu-se la fiert timp de 10 minute.

Nu se servește foarte fierbinte!

Pentru a fi apărată și păstrată sănătatea, luați în considerare următoarele recomandări:

* Consumați cât mai multe crucifere: varză, conopidă, lucernă, traista ciobanului.* Introduceți mai multe fibre în dieta dumneavoastră: fructe, vegetale, tărâțe, pâine neagră, pâine graham.
* Consumați alimente bogate în vitaminele A și C. Vitaminele sintetice, cumpărate de la farmacie, nu își îndeplinesc rolul, neavând decât 1/3 din valoarea celor naturale, pe lângă alte efecte secundare.
* Evitați obezitatea și sedentarismul.
* Formați-vă o dietă săracă în grăsimi și mai ales în cele de origine animală.
* Reduceți din alimentație produsele sărate, afumate, conservate.
* Încetați fumatul și, dacă vă este foarte greu, utilizați pipa.
* Evitați razele solare în special între orele 11-15, cât și cremele speciale cu rol de ecran protector.
* Reduceți consumul excesiv de alcool.
* Evitați stresul social, familial, sexual, creându-vă un program optim de lucru și o viață familială ordonată; evitați excesul sexual, cât și partenerii multipli; utilizați prezervativul.

.

după Daniel Menrath

DIETA VIEŢII (XIX)

 CAPITOLUL IX

REGULI IMPORTANTE DE ALIMENTAŢIE

(rezumat)

1. Teoria caloriilor este  greşită.
2. Aportul alimentar trebuie realizat pe parcursul mai multor mese.
3. Trebuie mărit consumul de fibre alimentare. Fibrele alimentare înlătură din intestine substanţele toxice şi cancerigene, contribuie la tranzitul rapid al alimentelor prin intestine, scurtând timpul în care produsele dăunătoare, rezultate din descompunerea alimentelor, se găsesc în contact cu pereţii intestinelor.
4. Trebuie acceptate glucidele “benefice”, eliminând glucidele “malefice”.
5. Lipidele “benefice” trebuie preferate pentru prevenirea bolilor cardiovasculare.
6. Fructele se consumă numai pe stomacul gol.
7. Micul dejun trebuie să fie alcătuit numai din fructe, sucuri de fructe sau fructe vegetale (castraveţi, ardei, roşii).
8. La masa de prânz (ora 12), consumaţi numai salate şi suc de fructe.
9. După ora 16, până la ora 2o, se poate mânca şi mai greu, dar la masă se consumă un singur fel de mâncare concentrată (tot ceea ce nu este crud, este concentrat).
10. Zilnic, se consumă cantitativ: 70% crudităţi şi 30% mâncăruri concentrate.
11. Combinarea corectă a alimentelor este:

* Salate  + proteine (carne, peşte, ouă, brânzeturi, lactate). Acestea din urmă trebuie însoţite întotdeauna de dovlecei, varză, conopidă, gulii, fasole verde, morcovi, ceapă, usturoi, pătrunjel, ţelină, vinete în amestec (salată) sau  individual.
* Legumele gătite se pot combina între ele, dar numai cu legume crude sau cu salate de legume crude.
* Salate + amidonoase (cartof, grâu, pâine, mălai – mămăligă, orez, mazăre, fasole verde. Acestea din urmă se pot combina cu legume gătite, dar neapărat cu salată de legume crude).
* Se pot combina amidonoasele între ele.

12. După ora 20 nu se mai poate mânca  nimic.
13. Nu se bea apă în timpul mesei şi nici timp de 1-2 ore după masa.
14. Vinul îngreunează mult digestia. El se va bea numai pe stomacul gol.
15. Nu mâncaţi niciodată repede.
16. Mâncaţi legume şi fructe crude în tot cursul anului. Pe parcursul unui regim foarte sever, beţi în fiecare zi o lingură sau două de ulei de măsline de bună calitate. Acest aliment stimulează capacitatea de apărare a organismului.
17. Mâncaţi produse din cereale fără să le distrugeţi principiile nutritive prin modul de preparare.
18. Mâncaţi mai multe alimente bogate în vitamina A. Acestea sunt: morcovul, roşiile, spanacul, salata, pătrunjelul verde, ceapa verde, mărarul, adică legumele galben-portocalii şi verde închis.
19. Mâncaţi mai multe produse care conţin vitamina C. Bogate în această vitamină sunt legumele şi fructele, în special citricele, ardeiul gras şi măceşul.

CAPITOLUL X

REŢETE SPECIALE

1. Înlocuitor de zahăr

Din frunzele tinere de patlagină se poate prepara în trei moduri un sirop care poate fi folosit în vederea reglării metabolismului şi curăţirii sângelui pe tot parcursul anului.

REŢETA 1

* Se culeg în jur de 5-6 mâini de  plantă.
* Se spală bine şi se trec frunzele prin maşina de tocat.
* Se adaugă puţină apă, 300 g de miere şi 200 g de zahăr.
* Compoziţia obţinută se aşază la foc mic, amestecându-se continuu, până la fierbere.
* Când toate elementele de mai sus s-au transformat într-o pastă mai vâscoasă se toarnă în borcane, se astupă şi se depozitează în frigider.

REŢETA 2

* Se ia un vas de lut sau de sticlă în care se pun prin alternanţă un rând de frunze de plantă (bine spălate) şi un rând de zahăr, până la umplerea  acestuia.
* Se aşteaptă până ce frunzele din vas s-au tasat, completându-se în continuare cu frunze şi cu zahăr.
* Când vasul este plin, se ermetizează cu folie de plastic şi se îngroapă în pământ timp de 8 săptămâni.
* După această perioadă, conţinutul vasului se va fierbe la foc mic amestecându-se continuu.
* Se depozitează în sticle care vor fi păstrate la frigider.

REŢETA 3

* Se amestecă 1 kg de zahăr cu 450 g de apă şi sucul de la o lămâie mai  mare.
* Compoziţia se fierbe timp de 10 minute.
* Spuma care apare în timpul fierberii se colectează în permanenţă, cu o lingură de lemn. Produsul rezultat este format din glucoză şi fructoză, având puterea de îndulcire dublă faţă de cea a zahărului.

2. Apa tonică

Zarzavat, frunze fragede de varză, coji de ou spălate bine, sfeclă roşie, ţelină, morcovi, mere, urzici, trifoi, păpădie, tot felul de plante medicinale tăiate mărunt, se pun împreună cu zece linguri de tărâţe de grâu într-un vas cu apă. Toate sărurile solubile şi vitaminele trec în apă. Se poate consuma lichidul rezultat începând de a doua zi. Băut zilnic, ajută la refacerea metabolismului, la vindecarea bolilor de inimă şi de stomac, cu condiţia ca durata unei cure să fie de 3-4 săptămâni. Se păstrează la frigider sau în locuri răcoroase. Se completează cu apă, până când socotim că puterea ingredientelor s-a epuizat.

3. Apa minune

10-15 linguri de tărâţe de grâu se pun la înmuiat peste noapte într-un litru de apă. A doua zi se strecoară printr-un tifon sau se presară cu mâna. Cine doreşte să valorifice la maximum tărâţele poate turna încă o dată apă peste ele. Apa de tărâţe este recomandată pentru prevenirea şi tratarea majorităţii bolilor. Totodată, apa de tărâţe se poate folosi şi contra setei, dacă îi adăugăm puţin suc natural de fructe.

4. Băutură întăritoare

250 ml suc de portocale sau de sfeclă se amestecă cu 2 gălbenuşuri. Amestecul obţinut este foarte hrănitor şi poate înlocui chiar şi o masă.

5. Suc vindecător

Suc de varză, ţelină, morcovi şi cartofi se amestecă cu puţină apă. Băutura astfel obţinută, băută zilnic, timp de o lună, ajută la vindecarea bolilor de inimă şi de stomac.

după Daniel Menrath

DIETA VIEŢII (XVIII)

CAPITOLUL VII

SFATURI PENTRU UN MENIU ZILNIC CORECT

* Începeţi-vă ziua cu un suc proaspăt de  fructe.
* În cursul dimineţii, mâncaţi fructe ori de câte ori vă este foame.
* Mâncaţi fructe câte doriţi, dar să nu vă supraalimentaţi.
* Pepenele se va mânca înaintea altor fructe.
* Când sunteţi deosebit de flămând, mâncaţi banane, care sunt foarte hrănitoare.
* Atunci când vreţi să pierdeţi din greutate, nu mâncaţi curmale şi fructe uscate: cu toate că sunt o sursă minunată de energie, ele conţin o mare cantitate de zahăr concentrat, fapt ce vă va împiedica să slăbiţi.
* Bananele verzi nu au transformat amidonul în zahăr. Petele maro de pe coaja bananei arată că amidonul s-a transformat în zahăr. Este de preferat să le consumaţi în această stare!
* Nu mâncaţi sub tensiune nervoasă. Începeţi acest mod de hrănire încet, cu încredere şi răbdare, până vă dezobişnuiţi de vechile obiceiuri alimentare.
* Sucurile de fructe şi legume proaspete (preparate la storcător) se vor bea numai pe stomacul gol.

Ordinea în care se vor mânca alimentele într-o zi

I.  Sucuri şi fructe  proaspete.
II.  Sucuri proaspete de vegetale şi salate.
III.  Vegetale fierte, nuci crude, seminţe.
IV.  Cereale, pâine, cartofi, legume.
V.  Carne, pui, peşte, brânzeturi.

Amintiţi-vă!

* Niciodată nu fierbeţi (în compoturi, dulceţuri, prăjituri) fructele, deoarece alcalinitatea lor se transformă în  aciditate.
* Vegetalele cum sunt: castraveţii, ardeii, roşiile se combină bine cu fructe, cu alte legume gătite, cu paste făinoase, orez.
* În mod special roşiile nu trebuie gătite, căci devin foarte acide.
* Fructele se vor usca la soare, nu chimic.
* Nucile se vor mânca crude. În această stare, ele sunt foarte nutritive şi uşor digerabile de stomac. Conţin proteine (aminoacizi de mare calitate) şi calciu.
* Nu vă supraalimentaţi cu nuci şi nu le mâncaţi prăjite, căci sunt foarte acide. Nucile crude sunt o sursă de ulei natural.
* Seminţele, ca şi nucile, sunt o sursă de proteine concentrate şi trebuie mâncate crude, niciodată prăjite şi doar în cantităţi mici. Nu combinaţi seminţele cu alte mâncăruri concentrate.
* Nu consumaţi lactate pasteurizate, căci conţin antibiotice.
* Grăsimile naturale (carnea) vor fi întotdeauna evitate, în următoarea ordine, în funcţie de carnea folosită: carnea de porc, carnea de vită, carnea de raţă. Se vor evita cărnurile sărate şi afumate, cârnaţii.
* Uleiurile se recomandă a fi cât mai puţin rafinate sau obţinute prin presare la rece.

ESTE BINE SĂ ŞTIŢI

Adepţii alimentaţiei naturiste au nevoie de mai puţine proteine decât cei care mănâncă combinat, adică crudităţi şi hrană fiartă, deoarece, prin fierbere, proteinele devin nedigerabile sau sunt distruse, coagulându-se. Carnea, de exemplu, conţine 25% proteine, dar după fierbere mai rămân doar 9% proteine utilizabile.

Ovăzul crud, cu 15% proteine, oferă mai multe proteine decât carnea fiartă. În afară de proteine, carnea fiartă nu are altă valoare nutritivă, pe când ovăzul şi sâmburii uleioşi (alune, nuci, seminţe de floarea-soarelui) cu un conţinut de 25% proteine sunt alimente complete, cu ajutorul cărora ne putem hrăni, complet şi sănătos, vreme îndelungată.

Dintre toate soiurile de cereale, ovăzul cu conţinutul său de 15% proteine este cel mai bogat. Alte plante mai bogate în proteine decât carnea fiartă sunt: soia, năutul, arahidele crude, seminţele uleioase, nucile, ouăle crude, germenii de cereale, laptele acru, zerul şi brânza de vaci. Bineînţeles, totul în stare naturală! Trebuie reţinut că soia crudă are un gust neplăcut şi din acest motiv se recomandă consumul ei fie prin metoda germinării, fie prin combinarea ei cu alte ingrediente, în salate sau în alte feluri de preparate prelucrate cu mixerul.

CAPITOLUL VIII

GHIDUL STILULUI DE VIAŢĂ

* Consumaţi fructe şi vegetale proaspete când puteţi. Folosiţi-le congelate, când cele proaspete nu  găsesc.
* Periodic, mâncaţi o zi pe săptămână numai fructe şi salate.
* Evitaţi chimicalele în mâncare.
* Evitaţi oţetul în salate, căci este un ferment care împiedică digestia amidonoaselor din salivă. Înlocuiţi-l cu suc proaspăt de lămâie, nu chimic.
* Evitaţi consumul excesiv al cepei şi al usturoiului, crude, căci vă fac să poftiţi mâncăruri grele.
* Supele rămase pot fi congelate.
* Folosiţi numai pâine integrală (neagră sau graham).
* Folosiţi unt şi brânzeturi cât mai puţin prelucrate.
* Când reduceţi lactatele, creşteţi porţia de nuci crude, care sunt foarte bogate în calciu.
* Funcţiile mentale cum ar fi: memoria, depresia, puterea de asimilare, percepţia realului, somnul, coordonarea motrică şi durerea sunt direct afectate de către alimentele pe care vi le-am prezentat în lucrarea de faţă drept novice, ele acţionând direct asupra neuronilor de transmisie prin diverse procese chimice. De exemplu: în boabele de soia şi în gălbenuşul de ou crud găsim cantităţi însemnate de lecitină (nesintetică), care acţionează direct asupra memoriei.

O masă bogată în carbohidraţi, dar săracă în proteine “benefice”, produce creierului o stare de moleşeală timp de mai multe ore, stimulând secreţia de insulină, lucru ce conduce la creşterea nivelului serotoninei în creier, deci vom dormi mult mai mult.

* Prin ultimele cercetări intreprinse de institute celebre şi demne de încredere s-a ajuns la concluzia că majoritatea tulburărilor mentale, cum ar fi hiperactivitatea şi schizofrenia, pot fi tratate mult mai adecvat printr-o “terapie alimentară”

* Nu vă supraalimentaţi. Una din cauzele pentru care simţim nevoia să mâncăm mult este aceea că organismul nostru nu absoarbe nutrienţii. Aceştia se absorb prin intestine. Dacă micile filamente ce căptuşesc pereţii intestinelor sunt năclăite, nutrienţii nu se vor absorbi oricât am mânca, deci corpul nostru nu va fi hrănit. Astfel, ne va chinui o permanentă foame. Aceste filamente se năclăiesc foarte uşor din cauza reziduurilor din mâncărurile pe care corpul nu le poate folosi (produse de putrefacţia rezultată în urma nedigerării combinaţiilor de proteine cu amidonoase, prea multe dulciuri şi mâncăruri concentrate, mucusul rezultat din lactatele consumate etc.).

O altă cauză a supraalimentaţiei este consumul excesiv de alimente nenutritive, cum ar fi: mâncărurile “la pungă” din comerţ, orice semipreparate, cereale (fulgi de grâu, porumb) cu lapte şi orice mâncare prelucrată.

* Foamea permanentă este semnalul de alarmă pe care îl trage corpul nostru  supraalimentat.
* Reîntoarcerea la mâncărurile simple, naturale, nerafinate, neconcentrate vă va ajuta să scăpaţi de foame, supraalimentaţie, subnutriţie şi supragreutate.
* Dacă la începutul acestui program încă veţi mai simţi senzaţia de foame accentuată, nu vă descurajaţi: continuaţi să mâncaţi fructe şi legume obţinute în casă prin presare sau la storcător. Acestea vor duce la curăţarea pereţilor intestinelor şi, astfel, substanţele nutritive vor pătrunde uşor în sânge.

Amintiţi-vă!

100 ml de iaurt conţin 140 mg de  calciu!
100 g nuci conţin 175 mg de calciu!
100 g de cacao conţin 12 mg de fier!
100 g de gălbenuş conţin 8 mg de fier!
100 g de spanac conţin 4 mg de fier!
100 g de stafide conţin 3,30 mg de fier!

după Daniel Menrath

 

DIETA VIEŢII (XVII)

* ANASONUL – Are proprietăţi asemănătoare cu cele ale mărarului şi se foloseşte ca ceai împotriva balonărilor şi a  tusei.
* ARPAGICUL – Este sănătos pentru rinichi şi pentru glande, iar în combinaţie cu uleiul de măsline se foloseşte cu succes împotriva afecţiunilor grave ale aparatului respirator.
* BUSUIOCUL – Este un stimulator uşor al nervilor şi o plantă cu mare putere de condimentare.
* CHIMENUL – Are însuşiri asemănătoare cu ale anasonului, la fel şi ceaiul de chimen. În salate este bine să fie folosit sub formă de pulbere.
* HREANUL – Însuşirile sale sunt identice cu ale ridichii, dar efectul său este mult mai puternic. Se poate consuma ca atare sau sub forma unui suc obţinut ca şi cel de ridiche.
* MĂGHERANUL ŞI CIMBRUL – Sunt plante aromate, ce curăţă bine sângele şi stimulează activitatea glandelor. Se potrivesc la orice fel de salate.
* MĂRARUL – Împiedică balonările şi stimulează digestia. Se folosesc frunzele subţiri, care se pot usca. În stare proaspătă, este bogat în vitamină C.
* MENTA – Este utilizată mai mult ca ceai, dar lăstarii tineri se pot folosi şi sub formă de condiment.
* TARHONUL – Este foarte sănătos şi se poate păstra şi uscat.
* MUŞTARUL – Atât frunzele, cât şi seminţele de muştar sunt întrebuinţate ca medicament şi condiment. Seminţele se macină, iar din pulberea obţinută se recomandă să se ia zilnic câte o linguriţă.
* PĂTRUNJELUL – Este una din cele mai bune şi mai complexe plante, atât din punct de vedere al conţinutului vitaminic, cât şi al proprietăţilor de aromatizare.
* PELINUL – Cu toate că ceaiul de pelin are un gust amar, este un bun stimulator al veziculei biliare, stomacului şi intestinelor. În cantităţi foarte mici, pelinul poate fi întrebuinţat ca adaos la regimul de crudităţi, dar numai când se foloseşte mixerul.
* RIDICHEA – Se foloseşte ca salată sau ca adaos la salate. Are o mare putere de fluidificare a mucozităţilor respiratorii şi se recomandă pentru topirea calculilor biliari, împotriva reumatismului şi afecţiunilor hepatice. Din ridiche, curăţată şi tăiată în feliuţe subţiri, amestecată cu miere şi lăsată câteva ore, se obţine un suc care, luat câte o lingură de trei, patru ori pe zi, are efecte benefice.
* ROINIŢA – Se întrebuinţează sub formă de ceai, fiind recomandată în tratamentele afecţiunilor nervoase, renale şi glandulare.
* ROSMARINUL – Are proprietăţi asemănătoare cu ale usturoiului, este foarte sănătos şi chiar sub formă de ceai, dar trebuie folosit cu economie.
* SALVIA – Este o plantă medicinală cu multiple efecte terapeutice. Se foloseşte mai mult sub formă de ceai, dar în cantităţi mici poate fi adăugată şi în alte preparate.
* ŢELINA – De la această plantă se folosesc frunzele, care se pot usca pentru iarnă, şi rădăcina în diverse combinaţii.

CAPITOLUL VI

EXERCIŢIILE FIZICE

În condiţiile în care atmosfera poluată se face tot mai simţită cu întregul ei cortegi de neajunsuri, iar sedentarismul tinde să se impună, să nu uităm că mişcarea înseamnă menţinerea, la parametri optimi, a stării de sănătate. Plimbarea, mersul pe jos şi alergarea sunt armele cu care ne apărăm de stres, obezitate şi de multe altele.

În orice condiţii, dimineaţa sau seara, când atmosfera este mai curată, mersul pe jos nu poate fi decât reconfortant, la orice vârstă. Cei tineri şi sănătoşi vor constata singuri starea de bine instaurată după parcurgerea, în pas alergător, a unui traseu în parc sau în mijlocul naturii. Alergarea se poate combina cu exerciţii fizice uşoare, cu mişcări ample.

Exerciţiile fizice sunt recomandate anemicilor, obezilor, celor care suferă de gută, constipaţie sau astenie. Efortul fizic intensifică oxigenarea sângelui, stimulează apetitul şi contribuie la creşterea energiei organismului. O dată cu creşterea rezistenţei fizice se poate trece la mersul vioi sau la alergarea în pantă, la parcurgerea în ritm alert a unei distanţe mai mari sau la plimbări îndelungate.

Pentru cei mai în vârstă, o plimbare în mijlocul naturii, combinată cu exerciţii uşoare de respiraţie, nu poate avea decât un efect benefic asupra organismului. La orice vârstă, Mama Natură ne primeşte cu braţele deschise, ne calmează şi ne reconfortează. Exerciţiile trebuie făcute zilnic, pentru a permite ciclurilor corpului să se desfăşoare normal, inima fiind astfel exersată regulat. Oxigenul proaspăt din sânge va ajunge, datorită exerciţiilor, în zone ale corpului care altfel nu sunt irigate.

Inima este un muşchi care, ca şi alţi muşchi, trebuie exersat, în caz contrar existând riscul de a se atrofia. Sunt necesare minimum 20 de minute de plimbare alertă pe zi. Se recomandă gimnastica aerobică, înotul, tenisul, săritul cu coarda, mersul pe bicicletă, alergarea uşoară. Joggingul nu trebuie făcut pe asfalt, pentru că lezează structura osoasă.

Exerciţiile se practică dimineaţa, când aerul este proaspăt, ca şi corpul dumneavoastră. Exerciţiile regulate duc la scăderea pulsului inimii la 70-80 bătăi/minut, iar în stare de repaos, la 50-60 bătăi/minut. Se face o economie de milioane de bătăi pe an, deci se ajunge la creşterea duratei vieţii.

Aerul curat şi soarele sunt şi ele foarte importante. Soarele ajută la detoxifierea organismului prin deschiderea porilor. Nu se recomandă soluţiile de bronzat şi cremele. Este mult mai bine să vă creaţi singuri (prin alimentaţie) toleranţa la soare. Cremele inhibă şi activitatea glandelor secretoare de uleiuri.

după Daniel Menrath

DIETA VIEŢII (XVI)

M. Cum luptăm cu viruşii?

De câte ori ne îmbolnăvim, punem boala pe seama vreunui virus sau microb. Cu toate că există viruşi şi microbi în corpul nostru care pot acţiona asupra organismului, totuşi, orice boală îşi are originea în primul rând în alimentaţia greşită şi în alte depozite reziduale pline de toxine. Depozitele nu fac altceva decât să asigure “succesul” virusului sau al  microbului asupra noastră.

De reţinut!

Un organism purificat de reziduuri prin intermediul alimentelor consumate în starea lor naturală nu se îmbolnăveşte. Oare nu merită să ne schimbăm modul de viaţă? Nu trebuie să ne hrănim cu crudităţi? Aţi remarcat că celor mici le plac crudităţile? Da, copiilor le plac crudităţile, dar părinţii comit o eroare foarte gravă străduindu-se să le prepare hrana, cât mai sofisticat uneori, socotind că dându-le hrană crudă nu au grijă de ei.

Dar oamenii nu pot sau nu sunt lăsaţi să vadă realitatea, şi anume că noi suntem sănătoşi atunci când mâncăm sănătoşi, adică atunci când hrana noastră este vie, deoarece pentru fabricile de preparate alimentare, pentru industria chimică şi, în special, pentru cea farmaceutică, precum şi pentru modul în care este organizat sistemul de asistenţă medicală, acest lucru ar constitui un adevărat dezastru. De aici se poate trage înspăimântătoarea concluzie că viaţa noastră a ajuns să fie astfel organizată încât bolnavii constituie o sursă de venituri pentru cei sănătoşi; dar – în mod paradoxal – numărul celor sănătoşi devine din ce în ce mai mic.

N. Respectând acest sistem de alimentaţie mai este nevoie de medicamente? (vitamine şi minerale sub formă de tablete)

Oare cum a supravieţuit omul mii de ani fără medicamente?  Se spune că omul este de fapt ceea ce mănâncă. În ceea ce priveşte aspectul psihological alimentaţiei, trebuie să decidem dacă trăim pentru a mânca sau mâncăm pentru a trăi.

Hipocrate, cel mai renumit medic al tuturor timpurilor, avea un dicton: “Alimentele vor fi medicamentele voastre şi medicamentele voastre să fie alimente”. El recomanda atât celor bolnavi, cât şi celor sănătoşi, să aibă o alimentaţie alcătuită din crudităţi bine alese, care curăţă organismul şi ajută la eliminarea surplusului de acizi, redând astfel corpului forţa vitală.

Prezenta “dietă” trebuie respectată cu stricteţe timp îndelungat, după experienţa celor care au practicat-o cam 8-10 săptămâni. Metoda aceasta, atât de apropiată de un comportament natural, firesc, are avantajul că acţionează sigur şi, chiar de la început, bolile de care suferiţi nu mai evoluează. Spre deosebire de obişnuinţa noastră de a obţine sau de a nu obţine rezultate imediate, acest mod de tratament cere răbdare. Principalele avantaje sunt că metoda propusă nu are niciodată urmări nocive!

Aşadar, alimentele crude hrănesc şi vindecă totodată. Ele sunt benefice atât pentru cei bolnavi, cât şi pentru cei sănătoşi, care le savurează gustul mai bine folosindu-le în starea lor naturală. Este foarte adevărat că este necesar un anume timp de adaptare, de voinţă şi mai ales de dorinţa de a consuma într-adevăr numai alimente bune. După doar două săptămâni, veţi descoperi că aţi scăpat de oboseala “cronică” de care sufereaţi  şi că , spre surpinderea dumneavoastră, au dispărut şi depozitele inutile de grăsimi, iar rezistenţa organismului, indiferent de efortul fizic şi intelectual depus, se va mări considerabil. Această hrană vie poate fi considerată un medicament zilnic, care apără organismul de răceli şi de nenumărate maladii foarte frecvente, iar noua vigoare pe care o vei resimţi se datorează în exclusivitate puterii vindecătoare a elementelor ce intră în componenţa alimentelor crude.

Să nu uităm că alimentaţia noastră, prin descompunerea produselor alimentare, eliberează aproximativ 80% substanţe acide în loc de 20%. Acest surplus de acizi devine una dintre  principalele cauze ale tuturor bolilor şi duce la apariţia unei hiperacidităţi constante şi nocive pentru organism, fapt ce demonstrează necesitatea consumării unei hrane “neutralizante”.

Singura hrană aproape complet lipsită de acizi, ce poate neutraliza şi favoriza eliminarea acizilor depozitaţi şi a reziduurilor din artere, vase sanguine şi creier o constituie zarzavaturile şi fructele crude. Nevoia noastră de vitamine şi minerale este satisfăcută din abundenţă prin ceea ce găsim în vegetale (fructe şi legume). Corpul are atât de puţină nevoie de vitamine încât chiar şi consumul unei crudităţi mici de fructe poate satisface cerinţele organismului uman.

Calea de a ne vindeca printr-o hrană exclusiv vie, adică neprelucrată termic, este cea mai sigură. Este o cale ieftină şi bună, o metodă de vindecare, dar, în acelaşi timp, şi o metodă de profilaxie. Vitaminele se găsesc în fructe şi în vegetale într-o formă foarte pură şi foarte uşor absorbabilă.

“Nici o tabletă nu are calitatea vitaminelor din fructe, care sunt 100% naturale. În cazul în care alternăm o hrană vie cu alimente fierte, cum este alimentaţia vegetariană (fără carne), putem obţine vindecări miraculoase. Nu vă mai lăsaţi înşelaţi de interesele comerciale sau de scopurile publicitare legate de anumite  produse!
Când s-a descoperit ponderea vitaminelor în procesul vieţii, s-a făcut mare vâlvă. S-au enumerat bolile la care suntem expuşi datorită lipsei vitaminelor sau prin consumul unor alimente fierte sau rafinate (făină albă, zahărul alb), dar s-au introdus vitaminele de sinteză, care provoacă multe neajunsuri!…
Natura însă este generoasă şi se oferă să ne însoţească, să ne sprijine, să ne călăuzească pe drumul către păstrarea sănătăţii sau recuperarea ei.
Să preţuim natura, să recepţionăm şi să înţelegem mesajul ei:
“Pentru a avea sănătate, trebuie să ne întoarcem la alimentaţia naturală!”

Tabletele de vitamine, fiind de fapt numai fracţiuni din structura originală a vitaminei, devin toxice în corpul nostru. Odată extrase din produsele naturale, vitaminele îşi pierd valoarea. Vitaminele sintetizate sunt lipsite de valoare. Tehnologia actuală poate crea în laborator un bob de gâu, dar pus în pământ nu va creşte nimic din el. Un bob de grâu dintr-un mormânt antic, chiar dacă are mii de ani vechime, pus în pământ, va creşte şi va rodi. Există un singur lucru pe care grâul sintetizat în laborator nu-l are: FORŢA VIEŢII.

Acelaşi lucru lipseşte şi din tabletele de vitamine şi minerale. Mai rău, organismul nostru consideră toxice aceste produse. Scopul nostru este să eliminăm toxinele, nu să le introducem în corp. Pentru cine nu ştie, corpul uman este guvernat de LEGEA MINIMULUI. Cu alte cuvinte, odată ce şi-a obţinut vitaminele şi mineralele de care are nevoie, surplusurile sunt eliminate. Stilul alimentar pe care vi l-am descris în această lucrare este menit să vă asigure toate vitaminele de care aveţi nevoie. Sănătatea trebuie câştigată şi ea se află în produsele vii, sănătoase, nu în borcanul cu pastile.

după Daniel Menrath

DIETA VIEŢII (XV)

J. Cât este de dăunătoare sarea (clorura de sodiu)?

Sarea marină are în compoziţie aproximativ 100 de elemente, pe când sarea de bucătărie conţine numai două, iar unul dintre aceste elemente, clorul, este o adevărată otravă. Concentraţia lui este atât de mare în sarea de bucătărie, încât un pahar de soluţie concentrată de sare poate omorî un om. Datorită faptului că este un produs anorganic, lipsit de enzime, nefiind de provenienţă vegetală sau animală, sarea de bucătărie este total neindicată în alimentaţia oamenilor sănătoşi, iar pentru cei bolnavi poate constitui chiar o otravă. Astfel, sarea înghiţită cu alimentele gătite provoacă senzaţia de sete şi este necesar să bem apă pentru a-i diminua toxicitatea, ea fiind un corp străin.

Apa pe care o bem pentru a dilua sarea din organism, în timp, uzează ţesuturile şi pereţii arterelor, generând creşterea tensiunii. Soluţia de sare se fixează în parte pe pereţii celulelor ce alcătuiesc ţesuturile. În aceste condiţii, greutatea corporală creşte, pielea capătă un aspect spongios şi mai tot timpul omul are o chinuitoare senzaţie de sete şi de foame. Din cele 15-20 g de sare pe care le ingerăm în mod constant prin alimentele consumate, în condiţii normale, rinichii noştri nu pot elimina decât 5 până la 7 g, fapt care explică de ce persoanele care mănâncă foarte sărat transpiră anormal şi suportă foarte greu căldura. Corpul este incapabil să elimine toată sarea şi ceea ce rămâne se depune peste tot în organism şi, împreună cu o serie de acizi, depuşi şi ei, poate deveni cauza unor boli şi mai ales a arteriosclerozei.

Sarea distruge vitaminele şi enzimele, motiv pentru care este considerată cancerigenă. Experienţele pe animale au demonstrat că toate au făcut hipertensiune mâncând sare şi, mai mult, după terminarea experimentelor tensiunea arterială nu mai scădea. Prin constituţia sa, omul nu este capabil să consume materii anorganice, el consumă plante care conţin enzime de origine organică; plantele sunt cele care transformă substanţele anorganice din pământ în substanţe organice. Este bine ştiut că sarea de care omul are nevoie se găseşte în cantităţi suficiente în fructe şi în alte alimente crude.

Sarea este un factor major în apariţia tensiunii. Ea este atât de caustică pentru ţesuturile interne sensibile încât corpul reţine apa care neutralizează efectul acid. Aceasta duce la creşterea greutăţii corporale, la vătămarea rinichilor şi la apariţia nefritei. Gândiţi-vă la câte trebuie să suporte sărmanii dumneavoastră rinichi: cafea, ceai, sucuri din comerţ, alcool, tablete, sare. Nici nu este de mirare că atâţia oameni mor anual de blocaj renal. Sarea rafinată, ca adaos, nici nu trebuie să existe în alimentaţia dumneavoastră. Totuşi, este de preferat sarea de mare, care, dintre toate formele de sare, este cea mai indicată în alimentaţie, deoarece conţine şi mici cantităţi de bromuri, ioduri şi săruri de magneziu. De aceea, în cazul unor boli produse de un regim strict, fără sare (crampe, pierderea cunoştinţei, slăbiciune musculară), poate fi întrebuinţată cu succes.

Mâncărurile gătite conţin, în marea lor majoritate, sare, iar consumul de sare provoacă o senzaţie anormală de foame şi sete permanentă. Cele două senzaţii, pe care omul se străduieşte din răsputeri să şi le satisfacă, duc la o creştere ponderală. În concluzie, pentru vindecarea diferitelor maladii sunt necesare eliminarea completă a sării din alimentaţie, o dietă alcătuită în exclusivitate din crudităţi, bogată în enzime sau, uneori, chiar un post total.

K. Este bine să bem fierbinte?

Omul şi-a făcut un obicei anormal din a consuma mâncărurile şi băuturile fie foarte fierbinţi, fie de la gheaţă, numai la temperatura pe care o oferă natura, nu. Obiceiul acesta provine de la ideea total eronată precum că pentru a produce energie şi căldură băuturile trebuie să fie consumate fierbinţi.

Trebuie ştiut însă că atât mâncărurile, cât şi sau mai ales băuturile fierbinţi slăbesc şi distrug mucoasele. În plus, asemenea consumului de alcool sau de ţigări, diminuează sensibilitatea naturală gustativă, ajungându-se în multe cazuri în situaţia în care mâncărurile care nu sunt puternic condimentate să pară că nu au gust. Totodată, dispare plăcerea de a mânca fructe sau alte alimente crude cu o valoare nutritivă reală. Mai mult, se creează un fel de repulsie faţă de acestea, pentru că nu ar avea gust.

De ce a apărut obiceiul de a bea fierbinte? Pentru că băuturile fierbinţi excită sistemul nervos şi biciuie inima, dându-le pentru câteva clipe senzaţia de căldură şi energie, cu toate că aportul de căldură şi energie este total nesemnificativ. În schimb, crudităţile dau o energie stabilă, permanentă, fără să dăuneze cu nimic sistemului nervos. Bând fierbinte nu facem decât să ne brutalizăm organismul.

Trebuie să ştiţi însă că regimul naturist de hrană nu admite băuturile fierbinţi – iarna şi “răcoritoare” vara. Este recomandabil ca felurile de mâncare ce nu trebuie îndelung mestecate să fie puţin încălzite, chiar dacă este vară, dar temperatura acestora nu trebuie să depăşească 37°C.

L. De ce este considerată hipoglicemia “boala secolului”?

INSULINA (hormonul creat de pancreas) deţine rolul determinant în metabolizarea glucidelor.

* Funcţia de bază a insulinei este aceea de a acţiona asupra glucozei din sânge, pentru a o face să ajungă în celule, asigurând astfel formarea glicocenului din muşchi şi ficat, iar uneori, depunerile grăsimilor de  rezervă.
* Dacă pancreasul produce o cantitate de insulină prea mare şi pe care o eliberează prea des, procentul de zahăr din sânge va scădea la un nivel anormal de mic, ceea ce duce la apariţia HIPOGLICEMIEI.
* HIPOGLICEMIA nu este cauzată de o lipsă de zahăr în alimentaţie, ci de o secreţie prea mare de insulină (hiper sulinism), ca urmare a unui abuz anterior de zahăr.
* Simptomele hipoglicemiei sunt: oboseală bruscă, iritabilitate, nervozitate, agresivitate, nerăbdare, nelinişte, căscat, lipsă de concentrare, dureri de cap, transpiraţie excesivă, palme umede, randament intelectual scăzut, tulburări digestive, greţuri, dificultăţi de exprimare etc.
* Oboseala este o caracteristică a epocii actuale; în majoritatea cazurilor, ea reflectă o problemă de glicemie şi de dezechilibru alimentar.
* Suprimând consumul de zahăr şi limitându-l pe cel de glucide “malefice”, deci eliminând orice secreţie excesivă de insulină, procentul de zahăr din sânge se fixează la nivelul său ideal. Rezultatul este că organismul îşi va fabrica singur zahărul de care are nevoie, din grăsimile de rezervă.
* Pentru a fi mereu în formă, trebuie să mâncaţi fructe, legume, cereale neprelucrate, pâine integrală şi să consumaţi uleiuri vegetale în cantitate mică.

Dieta majorităţii oamenilor are o natură atât de acidă şi de consumatoare de energie internă încât nu este de mirare că apare hipoglicemia, manifestată printr-un nivel scăzut al zahărului în sânge. Fructele sunt cele care pot duce la dispariţia acestei boli. Trebuie să ne gândim la valoarea unui aliment, valoare care este dată de conţinutul lui energetic. 90% din mâncare trebuie să ne furnizeze glucoza necesară susţinerii funcţiilor vitale.

Creierul foloseşte un singur combustibil: zahărul, sub forma glucozei. Nu utilizează grăsimile sau proteinele, ci numai glucoza pe care o ia din sânge. Dacă nu este suficientă în sânge pentru a satisface cerinţele creierului, se dă alarma, care constă în simptome, precum: oboseală, iritabilitate, nelinişte emoţională.

Pentru îmbunătăţirea situaţiei va trebui adăugat zahăr în sânge. Dar, atenţie! Nu orice fel de zahăr. Orice zahăr artificial (inclusiv zaharina) va înrăutăţi situaţia. Felul de zahăr care va rezolva problema este cel din fructe (fructoza). Când ajunge în corp, fructoza se transformă în glucoză mai rapid decât orice clorhidrat. Condiţia pe care v-o reamintesc este ca fructele să fie mâncate corect, adică pe stomacul gol. Deoarece zahărul se află în stare naturală, el va trece uşor prin stomac şi va ajunge în sânge cam într-o oră.

după Daniel Menrath

DIETA VIEŢII (XIV)

I. Este adevărat că laptele este dăunător? Dar produsele lactate?

* Laptele natural este un aliment glucido-lipidic şi de aceea trebuie evitat.

 * Glucidele sunt zer şi se elimină în procesul fabricării brânzerurilor, care mai păstreză doar lipidele şi  proteinele.
* În brânza de vacă cu 0% materii grase, nu rămân decât proteinele şi puţine glucide.
* Conţine albumină, acid lactic, diastaze, oxidaze, vitaminele A, B, precum şi Ca, P, K.
* Este uşor digerabilă.

De ce nici vacile nu-şi beau propriul lapte? Pentru că laptele a fost creat cu un singur scop: să hrănească tinerii speciei respective. Nici un animal înţărcat nu-şi bea propriul lapte. De fapt, singurul mamifer de pe pământ, care mai consumă lapte şi după ce este înţărcat, este omul.

Laptele de vacă are o compoziţie chimică diferită de cea a laptelui uman. Enzimele necesare descompunerii şi prelucrării sale sunt lactoza şi cele produse de rinichi. Ele dispar din corpul nostru la vârsta de 3 ani. Există un element numit CAZEINĂ (în laptele de vacă se găseşte de 300 de ori mai mult decât în laptele uman), care ajută la dezvoltarea oaselor mari, iar în stomac se coagulează, formând substanţe dificil de digerat de către om, dar uşor de digerat de stomacul cu patru compartimente al vacii.

În corpul nostru, această masă compactă constituie o imensă greutate pentru organism, căruia îi trebuie o energie uriaşă pentru a o elimina. Din nefericire, nu reuşeşte să o elimine, mai mult, o depune pe pereţii intestinelor, împiedicând astfel asimilarea altor nutrienţi pentru organism. Rezultatul: OBOSEALA. Derivaţii digestiei laptelui eliberează în corp un mucus toxic, foarte acid. Cazeina acţionează ca un clei care lipeşte toate toxinele de pe pereţii tubului digestiv.

Produsele lactate pasteurizate (cu penicilina şi alte antibiotice) sunt şi mai periculoase, adăugând noi chimicale organismului nostru.

Pasteurizarea laptelui se obţine în urma încălzirii până la 80°C, în vederea distrugerii bacteriilor, dar această încălzire provoacă, pe lângă distrugerea bacteriilor, şi o scădere considerabilă a valorii nutritive a laptelui. Prin fierbere laptele îşi pierde calciul, fierul şi fosforul, care nu mai pot fi asimilate decât în cantităţi infime, restul, neasimilat, depunându-se ca deşeuri ce constituie depozitele toxice din sânge. Aceste depozite de reziduuri din sânge alcătuiesc un teren propice de dezvoltare pentru germenii patogeni. S-a demonstrat că folosirea laptelui pasteurizat în alimentaţie duce la rahitism, scorbut, tulburări digestive şi chiar favorizează apariţia tuberculozei, în loc să o prevină.

Multe experimente care s-au făcut pe animale folosind laptele pasteurizat au demonstrat că acesta produce tulburări serioase: animalele au făcut rahitism, au avortat, au devenit agresive, glanda tiroidă nu s-a dezvoltat normal, iar la a treia generaţie au apărut semnele de degenerare.

Cel mai elocvent experiment a avut loc în Scoţia, la o şcoală agricolă, unde opt viţei au primit hrană, încă din prima zi de viaţă, lapte pasteurizat, iar alţi opt lapte crud. Doi viţei din prima grupă au murit în prima lună. Unul dintre viţei a fost scutit de continuarea probei pentru a i se salva viaţa. Al patrulea viţel a murit la două zile după încheierea perioadei experimentale, iar ceilalţi au putut fi salvaţi, dându-li-se ulterior lapte crud. Viţeii din cea de-a doua grupă, care au fost hrăniţi cu lapte de la mamele lor, au rămas în perfectă stare de sănătate.

Corpului îi trebuie multă energie pentru a străpunge mucusul care căptuşeşte tot ceea ce este  membrană.
Consumul laptelui este considerat ca fiind în relaţie directă cu bolile de inimă, artrita, alergiile, migrenele, obezitatea.
Adulţii consumatori de lactate nu absorb nutrienţii la fel de bine ca cei neconsumatori.
Rezultatul: oboseala cronică.
Consumul lactatelor nu este indicat nici în combinaţii “corecte”, cu atât mai mult în combinaţii cu pâine, ouă, carne.
Cel mai asemănător laptelui uman este laptele de măgăriţă, după care urmează laptele de capră.
Dacă beţi lapte, beţi-l simplu (nepasteurizat). Dar nu uitaţi, este substanţa ce ocupă locul 1 la crearea de mucus! Nu se combină cu nimic!
Iaurtul produce fermentaţie şi putrefacţie. Mâncaţi-l gol, cu salată – de fructe sau de legume (crude) – sau în combinaţie cu făinoasele.
Smântâna dulce conţine vitaminele A, C, D, fiind recomandată doar ca adaos. Urda conţine Ca, P, şi proteine.
Zerul proaspăt, pe lângă lacto-albumină şi lactoză, conţine săruri minerale şi vitamine. Este foarte indicat în toate tulburările de nutriţie, stimulând activitatea intestinelor. Este recomandat ca tranzitoriu după dietele hidrice la copii.

Brânza se combină bine cu salata (fără pâine) sau topită în legume fierbinţi. Brânzeturile galbene sunt chimizate şi vă recomand evitarea lor. Se consideră că lactatele sunt o sursă importantă de calciu, dar:

1. Calciul din laptele de vacă este aspru legat de cazeină. El nu se poate absorbi şi nici asimila de către  om.
2. Prin prelucrare, lactatele îşi pierd calciul sau îl degradează.

Calciul poate fi luat de om din toate vegetalele cu frunze verzi, din nuci, curmale, smochine, prune şi pătrunjel sub formă foarte convenabilă şi la  îndemână.
De altfel, vacile îşi iau calciul din ierburi, nu au nevoie să sugă unele de la altele. Este un lucru constatat faptul că oamenii care suferă o deficienţă de calciu au şi o dietă foarte acidă, pentru că lactatele formează acid.
Untul este o grăsime, deci este neutru şi este singurul lactat care se poate combina cu carbohidraţi (pâine, cartofi, orez etc.).
Când renunţaţi la lapte începeţi consumul zerului, pătrunjelului (10 grame/zi), nucilor şi seminţelor (1/2 de ceşcuţă pe zi), care vă vor furniza calciul necesar. Apoi raţia se poate reduce la 2-3 porţii pe săptămână.

după Daniel Menrath

DIETA VIEŢII (XIII)

E. Este adevărat că puţin vin ajută digestia?

Corpul nu are nevoie de nici un ajutor pentru digerarea mâncării, după cum nu are nevoie de ajutor nici ca să respire sau să clipească din ochi. Toate sunt răspunsuri automate. Digestia – pur şi simplu – are loc atunci când mâncarea ajunge în stomac. Vinul este un produs obţinut prin fermentare, astfel contribuind la stricarea mâncării cu care intră în contact. Alcoolul îngreunează mult activitatea rinichilor şi a ficatului. Dacă vă place vinul, beţi-l pe stomacul gol (în nici un caz dimineaţa). Astfel, va fi necesar mult mai puţin timp pentru a fi eliminat.

* Alcoolul îngraşă!!!, dar mult mai puţin decât pâinea albă, zahărul, cartofii şi  orezul.
* Trebuie să eliminaţi băuturile aperitive; puteţi bea însă şampanie sau un vin bun, în special alb.
* Când este băut după masa, mai ales după protide – lipide (carne, peşte, brânzeturi), alcoolul se metabolizează mai puţin rapid, prin combinarea sa cu alimentele, şi eliberează astfel o cantitate de grăsimi de rezervă.

F. Oţetul din comerţ este dăunător?

După carne şi zahăr, oţetul ocupă ultimul loc din punctul de vedere al nocivităţii, producând: arsuri, iritaţii, predispoziţii la ulcer, carii dentare, astm, osteoporoză şi boli renale. Ajuns în corpul uman irită mucoasa bucală, şocând mucoasa stomacală şi pe cea intestinală. În final – printre altele- provoacă acidoza sângelui. Cu toate că este un acid organic, datorită faptului că nu conţine enzime, este un aliment mort. Conţine un singur aliment: acidul citric. Acesta, pentru că trebuie metabolizat, consumă energie.

Este răspunzător de foarte multe tulburări şi dereglări ale organismului uman. La capitolul “Reţete speciale” vă recomand un preparat care, deloc nociv, poate înlocui oţetul din comerţ.

G. Este adevărat că pâinea este dăunătoare?

Multe persoane, chiar şi cele bolnave sau în vârstă, consideră pâinea albă un aliment indispensabil vieţii, ea fiind apreciată şi sub formă de pesmet, pentru că se consideră că ar fi mai uşor de digerat.

EROARE! Pâinea albă pe care o consumăm nu are o valoare alimentară reală. Este lipsită de germeni şi de tărâţe, adică de partea cu adevărat nutritivă a boabelor de grâu, şi, tocmai datorită acestor carenţe, favorizează infarctul miocardic şi apariţia calculilor biliari, aceştia din urmă formându-se din şi cu ajutorul colesterolului. În plus, carbohidraţii excedentari se transformă în grăsimi şi apoi în colesterol, care se depun pe pereţii arterelor.

În urma obţinerii făinei din cereale care sunt foarte bogate în vitamine (mai ales în complexul vitaminic B, indispensabil întreţinerii sistemului nervos), se elimină germenii şi tărâţele. Chiar dacă în aluatul de pâine se introduc vitamine şi minerale de provenienţă sintetică, nimic nu poate suplini sărurile minerale pierdute, pentru că cele ce s-au adăugat sunt de natură sintetică, anorganică, lipsite de enzime şi de viaţă, şi nu pot fi asimilate de către oganism.

Pâinea neagră

Pâinea neagră sau integrală este mai sănătoasă decât pâinea albă, dar nici ea nu poate fi socotită hrană în totalitate, deoarece, prin coacere, se pierd enzimele; acasta face parte din categoria alimentelor gătite, cu care ne-am obişnuit. Este indicat ca persoanele bolnave de reumatism şi artrită, precum şi cele cu surplus ponderal să evite pâinea. În antichitate, evreii îşi făceau azima (pâinea) întinzând aluatul la soare şi astfel se cocea şi rămânea hrănitoare. Din păcate, această pâine neagră este tot mai rar întâlnită în comerţ, cea albă consumându-se în proporţie de peste 80%.

* Cu cât este mai albă cu atât este mai “rea”, albeaţa indicând un grad înalt de cernere a  făinei.
* Făina cea mai indicată pentru alimentaţie este cea de tărâţe (sau pâinea integrală) preparată după metoda veche, cu făină necernută; ea conţine fibre (celuloză).
* Cantitatea de glucoză eliberată de pâinea cu tărâţe este mult inferioară celei din pâinea albă – de aceea “îngraşă” mai puţin şi este mai sănătoasă.
EXEMPLU: 100 g pâine integrală conţin 90 mg de magneziu, iar cea albă doar 25 mg.
* Pâinea obişnuită, fiind fabricată din făină cernută şi în majoritatea cazurilor din aluaturi congelate, este lipsită de elementele necesare unui metabolism normal; în schimb, în plan nutritiv, ea nu aduce decât energie sub formă de glucoză – este dăunătoare sănătăţii dumneavoastră.
* Este recomandabil să eliminaţi cu totul din alimentaţia dumneavoastră pâinea albă (78% din populaţie este consumatoare de pâine albă) putând mânca totuşi pâine integrală, lucru pe care chiar vă sfătuiesc să-l faceţi.

H. De ce sunt atât de controversate făinoasele?

* Sunt constituite din  amidon.
* Sunt, în majoritate, glucide “malefice” – nesănătoase, iar unele vor trebui excluse.

Consider făinoase următoarele alimente:

Cartoful

* Plin de vitamine şi săruri minerale, care se pierd însă prin fierbere şi, mai ales, prin  decojire.
* Glucoza eliberată de cartof în timpul proceselor metabolice este foarte mare.
* Specialiştii în dietetică fac eroare prin aceea că îl consideră “zahăr lent”.
* După cum aţi văzut în tabelul cu indici glicemici, unde 100 este indicele glucozei pure, cel al cartiofului este de 70; prelucrarea industrială a cartifului (piureul instant) provoacă o creştere a indicelui glicemic la 95.
* Amestecul de carne şi glucide (de exemplu, friptura cu cartofi prăjiţi) este extrem de dăunător, provocând multiple tulburări intestinale.
* Dacă nu vă puteţi abţine, mâncaţi-l cu salată, dar nu cu carne – fibrele de celuloză din salată permit cooptarea amidonului şi fac din acest amestec o glucidă care eliberează glucoza într-o cantitate extrem de limitată.

Fasolea uscată

Dacă veţi dori o iahnie de fasole, împotriva aşteptărilor dumneavoastră, am să mă bucur şi am să v-o recomand şi pe viitor (chiar aştept să mă invitaţi!); aceasta este clasificată printre glucidele “benefice”, întrucât indicele glicemic este foarte scăzut; poate fi mâncată în loc de pâine.

Fasolea verde

* Se înscrie printre glucidele “benefice”, având un indice glicemic foarte scăzut.

Orezul

* La origine şi aşa cum era preparat şi consumat de către asiatici, orezul este un aliment complet; conţine toate elementele nutritive indispensabile  vieţii.
* Orezul alb consumat astăzi este foarte rafinat şi, de aceea, dăunător; ca şi făină cernută, acesta eliberează o cantitate mare de glucoză.
* Puteţi consuma orezul complet (neprelucrat, gri-maroniu) şi orezul sălbatic canadian, dar nu în asociaţie cu lipidele (de exemplu: unt, brânză); poate fi completat cu roşii şi ceapă în fel de fel de mâncăruri gustoase.

Porumbul

* Indice glicemic ridicat, motiv pentru care este contraindicată folosirea şi consumarea lui în alimentaţia omului.

* Este însă folosit la îngrăşatul  vitelor.
* Este bine de ştiut faptul că prelucrarea industrială a porumbului îi măreşte considerabil indicele glicemic şi, de aceea, pop-corn-ul şi corn-flakes-urile produc glicemie.

Paste făinoase

* Sunt considerate glucide “malefice”, fiind de preferat excluderea lor din  alimentaţie.
* Sunt fabricate, aproape întotdeauna, din făină cernută, cu adaos de lipide: unt, ouă, brânză, uleiuri etc.
* Vor putea fi mâncate pastele fabricate din făină necernută.

după Daniel Menrath

DIETA VIEŢII (XII)

CAPITOLUL V

ÎNTREBĂRI FIREŞTI, RĂSPUNSURI…ULUITOARE!

A. Ce părere aveţi despre băutul cafelei? Dar al ceaiului?

Cofeina din cafea este un drog care duce la dependenţă.

Cafeaua decofeinizată este şi mai nerecomandată, deoarece conţine un solvent chimic foarte caustic.

* Cafeaua naturală prăjită conţine un element toxic foarte complex, numit cafeotoxină. Pe lângă aceasta, principalii componenţi ai acesteia sunt: vitamina PP, oligoelementele şi cafeina (o toxină puternică). Mai are prostul obicei de a bloca circulaţia energiilor între principalii centri energetici ai  corpului.
* În cafeaua preparată nu se găsesc aproape deloc lipide, protidele şi glucidele fiind în proporţie infimă, deci ca valoare nutritivă este egală cu zero.
* Adevărata cafea tare de tot, tip “Ness”, cu o doză mare de cofeină, trebuie eliminată din consumul dumneavoastră.
* Cofeina nu este o glucidă şi totuşi pune în pericol sănătatea dumneavoastră, întrucât stimulează pancreasul şi generează o secreţie de insulină.
* Marii băutori de cafea (cu sau fără cofeină) se expun unui risc suplimementar: creşterea procentului de colesterol în sânge. În plus, şi nu în ultimul rând, consumul permanent de cafea instalează, în timp, aşa-numita vâscozitate mentală, ajungându-se la diminuarea puterii mentale şi apariţia unor crize dese de confuzie a ideilor. Se instalează incoerenţa musculară, tulburări ale simţirilor şi stări de agitaţie (beţie cafeică). Imaginaţi-vă creierul unui individ în urma consumului exagerat de alcool, “dres” cu o ceaşcă de cafea tare! În timp, cafetoxina acumulându-se în organismul uman provoacă, la nivelul sistemului nervos central, o acţiune depresivă, influenţând toţi centrii nervoşi.
* TEINA din ceai are acelaşi efect ca şi COFEINA şi, în plus, afectează absorbţia fierului.
* Cafelei şi ceaiului le trebuie 24 ore să treacă prin rinichi. Mai mult de o ceaşcă de cafea sau de ceai pe zi reprezintă o sarcină dificilă pentru rinichi.
* Cafeaua este periculoasă şi pentru că formează acid în stomac. Consumată după masa, forţează mâncarea să părăsească prematur stomacul şi încetineşte  mişcarea intestinelor. Extrema importanţă a evitării mâncărurilor care cauzează aciditate a fost subliniată deja în această lucrare. Sângele este uşor alcalin. Cafeaua şi ceaiul sunt acid curat în corpul dumneavoastră. Mai mult acid în sânge duce la reţinerea unei cantităţi sporite de apă pentru a-l neutraliza, adăugând o greutate în plus corpului dumneavoastră.

Desigur, o ceaşcă de cafea (fără zahăr rafinat de sfeclă), băută în a doua parte a zilei, nu o să fie o nenorocire foarte mare. În locul ceaiului chinezesc şi al cafelei, vă recomand ceaiurile de plante, iar pentru cei care într-adevăr nu se pot abţine, la capitolul “Reţete speciale” le recomand un preparat care, deloc nociv, poate înlocui cu succes cafeaua.

B. Ce părere aveţi despre băuturile răcoritoare? (din comerţ)

* Sunt preparate, în general, din extracte sintetice din fructe sau din plante şi conţin mult  zahăr.
* Sunt dăunătoare şi, de aceea, trebuie total excluse, cu atât mai mult cu cât sunt şi acidulate; acestea irită stomacul, provocând gastrita şi aerofagia.
* Pot fi toxice, chiar dacă sunt preparate pe baza unor extracte naturale; s-a constatat că extractele naturale de citrice, de exemplu, conţin urme importante de substanţe nocive, cum sunt TERPENELE.

Băuturile “de tip COLA” conţin cofeină, benzonat şi acid fosforic (da, aţi citit bine şi, dacă nu credeţi, uitaţi-vă pe eticheta unei sticle de “Coca-Cola”!), ceea ce riscă să dezechilibreze raportul calciu-fosfor din alimentaţie, periclitând procesul de fixare a calciului în oase.

Reţineţi! – toate băuturile răcoritoare conţin acid fosforic, acid malic şi eriteobic. Acidul malic şi cel citric din fructe devin alcaline în stomac. Cele din sucuri rămân acide, căci sunt fracţionate la extragerea din fructe prin căldura folosită în procesul de fabricaţie. Alte chimicale şi substanţe nocive conţinute de sucuri sunt: zahăr alb rafinat, cofeina, conservanţii.

Sucurile din comerţ, cola şi băuturile înrudite sunt atât de periculoase încât ar trebui să aibă pe etichetă, ca şi ţigările, un anunţ de prevenire, interzicându-se copiilor şi adolescenţilor consumul acestora.

Sucurile băute în timp ce mâncăm duc la fermentarea mâncării, înlocuind astfel digestia. Este o crimă să se dea sucuri copiilor, pentru că aceştia se vor obişnui cu cofeina conţinută de acestea. Este de preferat consumul sucurilor obţinute la storcătorul de fructe şi al apei minerale în locul sucurilor din comerţ.

C. Puţină ciocolată este chiar aşa de rea?

O bucăţică de ciocolată, din când în când, nu este dăunătoare. Ciocolata are o serie de ingredienţi periculoşi: cofeina, theobromina (un alcaloid cancerigen ce atacă ADN-ul la nivel celular, provocând atrofierea testiculelor) şi zahărul alb rafinat.

D. Cât de dăunător este zahărul?

Potrivit legilor naturii, alimentele nu trebuie modificate nici de căldură, nici de rafinare, nici de decojire, ele trebuie să fie lăsate aşa cum sunt, în întregul lor. De exemplu, tărâţele conţin complexul de vitamine B şi calciu, care este indispensabil în metabolismul amidonului şi al zahărului. În lipsa acestor substanţe din alimente, organismul uman este forţat să le ia din resurse proprii, fapt ce duce la o pierdere însemnată şi un dezechilibru. Pe scurt, fără a apela la lucrurile foarte subtile pe care le provoacă în organism, la contactul acestuia din urmă cu cea mai mică cantitate de zahăr se petrece următorul lucru:

* Trecerea zahărului în intestinul subţire şi de aici în sânge se produce foarte  rapid.
* De aici se produce o modificare a structurii sângelui, creându-se o stare de hiperglicemie.
* Se instalează foarte rapid o stare de excitare psihică şi fizică.
* Pancreasul, în stare de alarmă (în urma şocului), produce insulină cu mult peste limitele normale. EFECT: hipoglicemia însoţită de oboseală accentuată.
* Şocul continuă, răsfrângându-se asupra ficatului care, şi el, în aceeaşi stare de buimăceală, îşi transferă cea mai mare parte din rezerva de glucide în sânge.
* Acestea sunt sinusurile care înnebunesc metabolismul şi dereglează sistemul nervos.

În procesul rafinării zahărului, fiecare rămăşiţă a vieţii, toţi nutrienţii, vitaminele, mineralele sunt înlăturate, rămânând un reziduu mort: ZAHĂRUL. Mai mult, adăugat în ceaşca cu cafea, în combinaţie cu cofeina, formează o substanţă de 10 ori mai toxică decât nicotina pură!!

Astfel, după rafinare, zahărul nu mai deţine decât un singur element (carbonul) din cele peste 50 de elemente pe care le conţin trestia sau sfecla de zahăr înainte de… distrugere! Ca urmare, corpul omenesc este silit să-şi procure aceste elemente din rezerve proprii. O dată ajuns în circuitul sanguin, zahărul începe să creeze dezordine, deoarece, fără să stea în intestin, trece imediat în sânge. Aici, cantitatea de zahăr creşte anormal de mult într-o scurtă perioadă de timp, ceea ce dezvoltă un surplus de energie şi face ca oboseala să dispară. Dar lucrurile nu stau aşa. Ar fi prea frumos…

Când consumăm zahăr, prin metabolizarea lui, diminuarea resurselor organismului generează o şi mai mare oboseală decât cea iniţială, pentru care s-a luat zahărul. De fapt, în loc să ne energizăm organismul n-am făcut decât să ne biciuim organismul, iar natura nu lasă nici o greşeală nesancţionată. La un examen glicemic, imediat după un consum mare de zahăr, se poate observa că glandele pancreatice, intens stimulate, secretă o cantitate prea mare de insulină, ceea ce duce la o reducere a zahărului din sânge, sub nivelul mediu admis, de unde rezultă starea accentuată de oboseală.

În acelaşi timp, datorită conţinutului mare de calorii ale zahărului, consumul excesiv de zahăr produce o senzaţie de saţietate. Dar în zahărul rafinat nu mai există nici enzime, nici fermenţi şi nici minerale şi, drept urmare, corpul este obligat să le sustragă din hrana necesară glandelor, nervilor şi sângelui. Totodată, consumul de zahăr rafinat poate provoca afecţiuni deosebit de grave, precum: scăderea memoriei, impotenţa, scăderea voinţei, afecţiuni dentare, nevroze, artroză etc. Practic, consumul excesiv de zahăr rafinat poate favoriza apariţia oricărei maladii.

După indelungate studii medicale s-a ajuns la concluzia că infarctul miocardic are la bază consumul îndelungat al zahărului, pâinii albe şi produselor din cola. În urma digestiei, ele se transformă în zahăr. Chiar şi fructele fierte sunt nesănătoase şi din acest motiv recomand consumul lor în stare naturală.

* La fel de nefast în alimentaţie, ca drogul sau alcoolul, zahărul este considerat chiar ca unul dintre cele mai puternice  droguri.
* Într-adevăr, este de natură organică, dar prin rafinare se distrug toţi constituienţii necesari vieţii, inclusiv enzimele.
* Pentru a fi metabolizat, zahărul foloseşte “rezervele strategice” ale organismului: crom, calciu, enzime, magneziu, vitamina B1.
* Are consecinţe asupra greutăţii.
* Creează oboseală (vezi hipoglicemia), diabet, gastrite, ulcere, carii, boli de inimă.
* Nu este indispensabil.
* Organismul nu are nevoie de un aport exterior de zahăr; la nevoie, îl fabrică singur sub forma glucozei (singurul carburant al organismului).
* Pe măsură ce organismul îşi determină singur nevoiele de zahăr, acesta va fi fabricat direct din rezervele de grăsime.

Deci grăsimile vor fi transformate în glucoză

Zahărul poate fi înlocuit, eventual, cu  miere.
Zahărul rafinat îngraşă oamenii, pentru că furnizează numai calorii goale, de calitate slabă. Rezultatul: supraalimentaţia, pentru a obţine nutrienţii necesari.
Pe de altă parte, zahărul din fructe este excepţional de bogat în nutrienţii de care corpul nostru are nevoie. În plus fructele furnizează fibra pe care zahărul alb rafinat nu o are. Zahărul fermentează, formând acid acetic şi alcool.
La capitolele “Reţete speciale” vă recomand o serie de preparate care, deloc nocive, înlocuiesc cu succes zahărul.

Cu cât veţi consuma mai puţine alimente, cum sunt: cafeaua, ceaiul, laptele, sucurile din comerţ, alcoolul sau zaharoasele, cu atât veţi putea controla mai bine sănătatea şi, implicit, greutatea.

după Daniel Menrath

DIETA VIEŢII (XI)

Procentele ideale ale celor 5 nutrienţi esenţiali de care are nevoie organismul nostru sunt următoarele:

* Glucoză: 90%

* Aminoacizi: 4-5%

* Minerale: 3-4%

* Acizi graşi: 1%

* Vitamine: sub 1%

Fructele sunt singura mâncare cu această compoziţie perfectă de nutrienţi. Trebuie însă făcute două remarci importante referitoare la consumul fructelor:

1. Fructele sau sucul lor se pot consuma numai proaspete. Fructele fierte sau coapte nu mai furnizează nici substanţe nutritive, nici apa necesară curăţării, ele sunt acide şi forţează corpul să le anuleze aciditatea cu cheltuială de energie. Gătitul distruge valoarea potenţială a fructelor. Trebuie să ne amintim mereu să mestecăm bine fructele, să le îmbibăm bine cu salivă, şi să nu le înfulecăm cu lăcomie.

2. Cât timp trebuie să treacă de la consumarea altor alimente până la mâncarea fructelor? Atâta timp cât stomacul este gol, puteţi consuma când şi câte fructe doriţi, lăsând să se scurgă 20-30 de minute înainte de a mânca alte feluri de mâncare. După ce aţi mâncat orice altceva în afară de fructe, trebuie să aveţi în vedere timpul de digestie, astfel:

Alimentul ………………………………..Timpul de digestie

Salată sau vegetale crude ………………………..2  ore
Mâncăruri corect combinate fără carne…….3 ore
Mâncăruri corect combinate cu carne ………4 ore
Orice mâncare incorect combinată …………..8 ore

Dacă ne întreabă cineva:

* Care credeţi că este cea mai periculoasă masă din zi? Veţi putea răspunde precis: Înainte de  culcare!   

* Dar a doua masă ca pericol? Vă răspund eu: Micul dejun copios! De ce?

Amintiţi-vă:

* Energia este baza vieţii. Când vă sculaţi dimineaţa sunteţi odihnit şi în cea mai bună formă energetică pe care v-o pot furniza sistemul şi
somnul.
* Pe ce veţi cheltui (risipi) această energie? Pe un mic dejun copios? Digerarea (mare consumatoare de energie) acestui “mic dejun” vă va uza energia şi nu vă va aduce un surplus de energetic.

Mai ales “micile dejunuri tradiţionale”: ouă, brânză, şuncă, pâine, roşii, ceai, lapte, dulceaţă, conserve, prost combinate, consumă o mare cantitate de energie. Energia nu poate fi furnizată decât după ce mâncarea este absorbită de intestine. Dacă vom înlocui acest amalgam de alimente cu fructe, energia ne va ajunge în corp instantaneu – în loc să aşteptăm ore, iar starea de somnolenţă ce urmează micului dejun bogat tradiţional dispare.

Deci, ca regulă: Mâncaţi la micul dejun numai fructe: mâncaţi fructe dimineaţa, ori de câte ori vă este foame.

Mâncatul fructelor pe stomacul gol accelerează pierderea greutăţii inutile. Caloriile de înaltă calitate care se găsesc în fructe nu vor crea probleme de greutate corpului dumneavoastră. Raţiunea pentru care vă recomand consumul fructelor dimineaţa este legată de cele trei cicluri ale organismului nostru:

I. Eliminarea (între orele 4 – 12). Mâncând fructe şi căpătând energie se favorizează eliminarea toxinelor. Consumarea altor alimente frânează eliminarea. (Dacă veţi continua să beţi cafea, beţi-o după ora  12).
II. Consumul alimentelor (între 12 – 20). Mâncaţi, dar atenţie: digestia consumă energie. Începeţi cu salate şi, pe măsură ce vă apropiaţi de ora 20, puteţi consuma proteine, dar corect combinate.
III. Asimilarea (între orele 20 – 4). Acum corpul dumneavoastră îşi extrage substanţele nutritive şi le utilizează. Dacă aţi combinat corect mâncărurile, în 3 – 4 ore ele ajung în intestin, unde începe absorbţia lor de către corp.

4. Principiul gestionării depozitelor de grăsime

Asociaţia lipide – glucide, în cadrul unei funcţionări pancreatice defectuoase, poate determina kilogramele excedentare şi starea sănătăţii.

* Principiul de bază al noului mod de alimentare se bazează, în parte, pe faptul că, în majoritatea cazurilor, se evită amestecarea lipidelor cu glucidele “malefice”, având grijă să preferăm lipidele “benefice”, în scopul prevenirii bolilor  cardiovasculare.
* Lipidele vor fi însoţite de diferite legume, în special de fibre alimentare.

Exemple de meniuri în care glucidele “malefice” nu figurează:

1. Sardelele (lipide “benefice” +  proteine)
Omleta cu ciuperci (lipide + fibre)
Salata verde (fibre)
Brânza (lipide + proteine)

2. Crudităţi  (fibre)
Pulpa de viţel cu fasole verde (lipide + proteine)
Salata verde (fibre)
Zmeura (glucide “benefice” + fibre)

3. Salata de roşii  (fibre)
Cod cu vinete (lipide “benefice” + proteine + fibre)
Salata verde (fibre)
Brânza (lipide + proteine)

La cele trei meniuri enunţate cel mai important lucru este acela că toate se vor consuma FĂRĂ  PÂINE.
* Brânzeturile de vacă conţin 5 g de glucide la 100 g.

ATENŢIE! Brânzeturile nu trebuie mâncate la sfârşitul unei mese care conţine lipide.

* Dacă alimentaţia ar fi lipsită de glucide, pancreasul nu ar secreta insulină şi deci nu s-ar constitui grăsimi de  rezervă.
* Organismul are nevoie de energie pentru menţinerea echilibrului vital, astfel încât el va recurge la grăsimile de rezervă pentru a obţine energia care îi este necesară.
* Alimentându-se normal (vitamine, săruri minerale etc.), organismul îşi va reduce de la sine grăsimile de rezervă, care constituie excesul de greutate, va arde cu prioritate stocurile de grăsime acumulate în prealabil.
* Totuşi, glucidele “malefice” (cartofi prăjiţi, dulciuri, prăjituri) vor putea face parte din alimentaţie, cu condiţia de a nu le ingera decât în mod excepţional şi întotdeauna separat de lipide.
* Suntem victimele deplorabilelor obişnuinţe alimentare proprii civilizaţiei noastre:
* În copilărie, pireuri, prăjituri, bomboane, acadele – apoi paste făinoase şi orez, felii groase de pâine cu unt, cornuri, dulceaţă şi turtă dulce.
* Mai târziu, cartofi, macaroane, multă pâine, orez şi zahăr.
* În studenţie “glojdeala” de la cantine sau gustările rapide şi sandviciurile uriaşe.
* Fiind matur deja, obişnuinţele căpătate până în acest moment sunt greu de înlăturat şi, bineînţeles, adaosurile cu care mai vine şi partenerul de viaţă (eventual un sos alb cu făină).
* Aceste faimoase obişnuinţe alimentare dăunătoare, care vi s-au imprimat sau pe care le-aţi adoptat din comoditate, au drept consecinţă: creşterea greutăţii peste cea normală şi, chiar dacă aceasta nu se instalează, în mod sigur va avea ca efect dezechilibrarea metabolismului şi un mare număr de afecţiuni.

REGULI DE AUR PENTRU A REDUCE STRESUL!

* Nu faceţi nimic din ceea ce mai târziu v-ar putea determina să spuneţi o  minciună!
* Evitaţi amânările. Nu lăsaţi pe mâine ce puteţi face astăzi. Ce puteţi face astăzi, faceţi acum!
* Nu fiţi extrem de exigent cu dumneavoastră!
* Refuzaţi orice proiect, orice activitate sau chiar o simplă invitaţie la film dacă nu aveţi energia şi dispoziţia pentru aceasta, spunând întotdeauna NU!
* Descărcaţi-vă sufletul! Discutaţi problemele dumneavoastră cu un prieten de încredere; vă poate ajuta să ieşiţi din confuzie şi să vă rezolvaţi mai uşor problemele.
* Rezervaţi-vă timp în fiecare zi pentru propria dumneavoastră intimitate, linişte şi meditaţie!
* Uitaţi şi iertaţi evenimentele neplăcute sau oamenii care v-au făcut rău. Acceptaţi faptul că lumea în care trăim este o lume imperfectă!
* Puneţi mai multă dragoste în tot ceea ce faceţi!
* Nu neglijaţi masa de “prânz”. Îndepărtaţi-vă cu mintea şi cu trupul de biroul dumneavoastră sau de locul de muncă, chiar dacă o faceţi doar pentru 15 minute.

după Daniel Menrath