Pagina veselă

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Se spune că băncile sunt ca hoții. Nu-i adevărat. Hoții vin acasă să-mi ia banii, băncile au pretenția să-i duc personal.

* Se duce o orășeancă să viziteze un sat de munte, rupt de lume, peisaj. Găsește o casă bătrânească și cere adăpost.
Fiind prăfuită de atâta drum, întreabă:
– Unde aș putea face și eu baie?
– Maică, în fiecare seară moșul meu se întâlnește cu ceilalți bărbați din sat și joacă oină. Atunci îți torn eu apă într-un lighean și te îmbăiezi aici în cameră. Tragem obloanele, nu vede nimeni nimic.
Seara pleacă moșu’ la oină, baba pune un lighean în mijlocul camerei, orășeanca se dezbracă și începe să se spele.
Noaptea târziu când se întoarce moșul clătinându-se de la oină o găsește pe babă tremurând de emoție:
– Ce-ai, fă?
– Bărbate, n-o să mă crezi, dar muierea asta de stă la noi e cheală la veveriță!
– Cum cheală?
– Cheală, cheală! Uite, mâine seară n-o să mai închid oblonul și când a fi a face baie să te uiți să vezi cu ochii tăi!
A doua seară moșu pleacă la oină, obloanele rămân deschise, baba pune ligheanul, tipa începe să se spele.
– Auzi maică, dar de ce ești cheală acolo?
– Păi așa se poartă acum, mamaie, la oraș. Totu’ ras. Matale cum ești?
– Cum m-a lăsat bunul D-zeu!
Își sumecă baba poalele și îi arată o mândrețe de lăstăriș.
Se termină baia, se lasă noaptea, se întoarce moșu’.
– Ai văzut, mă, ai văzut? Ai văzut că e cheală?
– Am văzut.
– Și ce zici?
– Nu zic nimic, că-s supărat tare.
– De ce?
– Păi nu înțeleg de ce ți-ai ridicat tu poalele să-ți arăți toate alea?
– Da’ care e problema? Nu ai mai văzut-o?
– Eu da, dar nu și toți băieții din echipa de oină!

* La vorbitorul închisorii, soția îi spune soțului:
– Copiii au crescut și pun întrebări…
– Întreabă unde-i tatăl lor?
– Nu! Întreabă unde ai pus banii pe care i-ai furat!

* Cine a inventat prostiile astea? La șaizeci și peste… cea mai frumoasă vârstă!
– Găsesc hârtia și pierd creionul.
– Când găsesc creionul, nu știu unde am lăsat hârtia.
– Când găsesc totul, îmi pierd ochelarii;
Îi caut de jumătate de oră și am descoperit că îi port.
– Și când în sfârșit am totul… am uitat ce trebuia să scriu!

* Azi m-a supărat unu’ pe stradă!
I-am spus că are noroc că nu suntem pe internet!

* Baseball-ul e din ce în ce mai popular la noi. Anul trecut s-au vândut în România 3600 de bâte de baseball și… 4 mingi.

* Culmea beției: să te lovească o mașină parcată…

* O femeie are nevoie de puține lucruri pentru a fi fericită. Singura problemă este că în fiecare zi sunt altele…

* „Unul moare după mine, eu mor după altul și ăla moare după alta… și uite așa murim ca proștii, că nu suntem deloc organizați”.

* – Șeful nostru a organizat ieri un campionat la Solitaire!
– Și? Ce premii au luat participanții?
– Locul 1, 2 și 3 au fost dați afară!

* – Bulă, de ce nu scrii?
– Eu nu are creion, doamnă.
– Nu e corect să spui ”eu nu are creion”. Fii atent, se pronunță astfel: ”Eu nu am creion, tu nu ai creion, el nu are creion, noi nu avem creioane…”
– Dar cine a furat toate creioanele?

* – De ce vă bateți, doamnă, soțul?
– Da’ nu-l bat! L-am prins cu una pe Facebook…
– Păi, și?
– Și acu îi dau like-uri!

* – Fănică, de ce-i cumperi soției tale întotdeauna flori în ghiveci?
– Cu gândul la următorul concediu…
– ?!
– În fiecare an plecăm separat în concediu pentru că cineva trebuie să rămână acasă să ude florile!

* Bărbatul trebuie iubit 10% și 90% înțeles…
Femeia trebuie iubită 100%, deoarece să o înțelegi e imposibil!

* – Ești frumoasă, dar nu ești ceea ce caut eu în acest moment.
– Dar ce cauți?
– O cheie de zece, inelară!

* Când ți-e lumea mai dragă, vine cineva și te întreabă: ”iar mănânci?”

* – Mă simt ca o zeiță la volan!
– Cum așa?
– Eu conduc, soțul se roagă!

* Iubitul către iubită prin SMS:
– Aș face orice pentru tine. Aș trece prin foc, aș străbate cele 7 mări.
– Oh, ce drăguț. Vii la mine?
– Nu, că plouă!

* – Nu mai vreau să trăiesc, al meu mă înșală…
– Cine? Ionuț sau Dan?
– Sorin.

* Ce bine este când ești calmă, ascultătoare și mai și taci din gură…
Eu nu-s nici una nici alta, dar cică e bine.

* A fost descoperită cauza îngrășării: păcatul!
E păcat să arunc asta, e păcat să nu mănânc aia…

* Nevasta cu bărbatul în pat:
– Bărbate, vreau să fiu ”mușcată”!
– Din partea mea, poți să fi și ”crizantemă”.

* Azi am intrat într-un magazin Gucci. Mi-am văzut salariul scris pe eticheta unei perechi de mănuși!

* Văzând prețul litrului de bere și cel al litrului de benzină, pare că-i mai avantajos să mergi încet pe trei cărări decât repede pe una.

* A venit factura la curent.
Cred că este inclusă lumina soarelui, lumina divină și luminița de la capătul tunelului, la cât am de plătit.

* – Nu mai bea, domnule! Dumneata știi că din cauza alcoolului mor anual peste două mii de români?
– Și ce dacă, eu sunt ungur…

* Merge melcul prin pădure și întâlnește un iepuraș. Urecheatul ia imediat poziție de drepți și îl salută:
– Să trăiești, șefule!
Melcul crede că e luat peste picior, așa că nu-l prea bagă în seamă. Mai încolo se întâlnește cu lupul, care procedează ca iepurele:
– Să trăiești, șefule!
Mirat de această atitudine, melcul nu mai știe ce să creadă. Mai ales după ce-l întâlnește și pe urs, care îl salută solemn în același fel:
– Să ne trăiești, șefule!
Melcul s-a gândit că nu poate fi o coincidență, iar când a ajuns să-l întâlnească pe leu, care l-a salutat la fel, s-a interesat:
– Spune-mi, leule, de ce îmi spuneți toți șef?
Răspunsul a venit imediat:
– Pentru că ești leneș și nu ai coloană vertebrală!

* Mi se pare ciudat să dai ceasul cu o oră înainte într-o țară rămasă cu 50 de ani în urmă.

* Urăsc curățenia de Paște…, am făcut și anul trecut și nu s-a păstrat.

* Am băgat de seamă că muncesc doar ca să fiu obosit, că bani oricum nu am.

* Nu sunt o persoană influentă. Ultima dată când am tras niște sfori mi s-a deșirat puloverul.

* Na, după foarte mult timp, mi-am cumpărat un ziar și am început să mă uit peste el. Cu două degete am încercat să măresc pozele…

Blocaj

Pe drumul cu-n singur sens,
N-am ajuns la un consens,
Totul arăta prea dens…
Și ne-am blocat în nonsens.

Satul dintre neguri XXVI

continuare

Niciun om cu scaun la cap nu-și dorește un război, iar cei doi părinți cu atât mai puțin, chiar dacă era vorba de o cauză dreaptă. Nu se puteau implica în problema oamenilor de acolo, pe care nici nu-i cunoscuseră până atunci. E drept că i-au primit cu inima deschisă, le-au dat de mâncare și îi vor lăsa să se odihnească sub acoperișul lor, dar vor plăti dimineață, văzându-și de drumul care le e hărăzit. Îi așteaptă copiii, un bătrân singur și, în primul rând, o păsărică generoasă de care nu se puteau despărți. Mâine, pe la amiază, Vasile îi va explica tizului său mai în vârstă că sunt așteptați de ghidul înaripat pentru a-i duce la destinația mult dorită.

După ce au fost plănuite toate acțiunile din viitorul apropiat și fiecare și-a primit sarcinile, oamenii s-au împrăștiat pe la casele lor, iar moș Vasile le-a oferit patul lui oaspeților, insistând până au acceptat. Noaptea a fost prea scurtă, iar la primii zori au fost sculați de Inimă Vitează.

– Haideți cu mine până în grajd, să vedeți un cal cum nu a mai fost niciodată pe acest pământ, le-a zis el plin de entuziasm.

Nici n-au apucat să se răcorească pe față cu apă din fântână, că tânărul mai că i-a tras după el. Construcția veche din lemn masiv și îmbătrânit sugera că a fost cândva un adăpost primitor și încăpător pentru cai, dar acum ar fi avut nevoie de scânduri noi și alte dotări costisitoare. În grajdul acela erau găzduiți și caii lor, având câte un braț de fân în față, însă flăcăul i-a dus într-un colț întunecat. Acolo zăcea un cal slab, doar piele și os, deși nu ducea lipsă nici el de hrana obișnuită.

– Acesta a fost calul tatălui meu, ucis în luptă de oamenii împăratului. Îmi amintesc că m-a purtat și pe mine, pe când eram copil, de parcă zburam pe spinarea lui. Acum e prea bătrân, dar mai nădăjduiesc să-și amintească de acele vremuri.

La auzul acestor cuvinte, calul necheză din rărunchi și vorbi ca un om:

– Stăpâne, bătrânețea e o stare înșelătoare în cazul meu. Du-mă pe câmpul cu trifoi magic și în câteva zile voi arăta iarăși ca în tinerețe.

Mare îi fu bucuria băiatului când auzi o asemenea promisiune din partea prietenului său, iar mângâierile și îmbărbătările nu-i mai conteneau.

– Trebuie să-l înfruntăm pe Împăratul cel Calic și numai tu știi de unde putem aduna o oaste atât de mare. Acești doi viteji s-au oferit să ne ajute, deși sunt străini de necazurile noastre.

– Deja mă simt mai bine să aud asemenea vești, iar noii tăi prieteni ne vor fi de ajutor pe drumul cel lung, a mai zis Floricel. De aceea ar fi bine dacă și caii lor vor paște cu mine pe aceeași pajiște. Văd că sunt de rasă domnească, iar trifoiul acela cu cinci foi le va da puteri nemaivăzute. Lasă-i în grija mea, iar tu instruiește-i pe stăpânii lor în mânuirea armelor.

Inimă Vitează a făcut întocmai, îndemnându-i pe Vasile și Sanda să încalece pentru a duce caii pe câmpia binecuvântată. Acolo trebuiau să-i lase o vreme, până se vor întoarce în deplinătatea puterilor. Amiaza i-a prins pe drum, cei doi soți privind zadarnic după micul lor ghid, care parcă se ascunsese de ei. Cu aceste gânduri nelămurite au mâncat ceva în fugă, după care l-au ajutat pe flăcău să dezgroape armele vechi lăsate de tatăl său. Fierarul la care le-au dus s-a mirat de calitatea metalului, asigurându-l că-i va meșteșugi un paloș și un buzdugan cum nu mai există. Apoi a urmat partea cea mai grea: pregătirea noilor veniți pentru luptă. Atunci a intervenit Vasile, cu o voce timidă, însă cu cuvinte hotărâte:

– Am vrea să vă ajutăm cu toate puterile noastre, dar timpul nostru este măsurat. Curând, trebuie să apară o pasăre micuță care ne va duce către copiii noștri rătăciți și foarte îngrijorați. Atunci ne vom lua caii și va trebui să mergem mai departe, cu tot regretul. Firește că vom plăti găzduirea și vă vom rămâne veșnic recunoscători.

Tânărul îi privi cu un zâmbet pe sub mustăcioara fină, iar replica lui îi surprinse pe amândoi:

– Acolo unde armele se ascut, nici păsările nu mai zboară ca înainte și nici florile nu înfloresc ca de obicei. Știu mai multe despre voi și sunt sigur că ați fost trimiși să ne sprijiniți. Puneți-vă inima în ceea ce trebuie să faceți și totul va ieși bine. Să începem cu arta luptei, în care vreau să vă fac mai pricepuți, așa cum am fost și eu învățat.

Proaspeții învățăcei au înghițit în sec, gândindu-se că Inimă Vitează avea nu numai îndemânare, ci și o minte de înțelept. Văzând că n-au încotro, s-au lăsat pe mâna lui, însușindu-și lecții de atac și apărare cu paloșul, buzduganul, sulița și arcul, ca niște elevi silitori. Începutul a fost greu, ca întotdeauna, însă primeau de fiecare dată încurajări și progresau văzând cu ochii.

După trei zile de pregătiri istovitoare, caii s-au întors singuri, cu o vitalitate debordantă și dornici să-și demonstreze calitățile. De asemenea, armele flăcăului erau gata să taie până și fierul, să străpungă oțelul și să zdrobească orice armură. Moș Vasile i-a pregătit pe soli de drum, cu merinde în straiță și sfaturi pentru capcanele care ar putea să se ivească.

– Aveți grijă la omul cu părul cărunt și desaga pe partea stângă, care va încerca să vă momească, spunând că el este Întâiul Născut al Lumii, i-a povățuit el.

A fost rândul lui Floricel să-și îndemne stăpânul:

– Urcă pe spinarea mea și ține-te bine, căci vom călători pe Drumul Curcubeului, lăsând Pământul departe în urma noastră.

Spre mirarea Sandei, chiar și calul ei glăsui pentru prima dată:

– Bravii mei stăpâni, faceți și voi cum zice armăsarul voinicului. Urcați în șa și aveți încredere în calitățile pe care le-am dobândit în ultimele zile. O să-l urmăm îndeaproape pe Floricel, care cunoaște drumul și locul unde trebuie să ajungem.

Uimiți încă o dată de minunile de care au parte, cei doi soți au urcat pe cai, cu inima cât un purice și cu un ”Doamne-ajută” zis în gând. Zborul a început lin, însă viteza și înălțimea creștea tot mai rapid, ducându-i spre înălțimi în care nu credeau că ar fi putut rezista. Pământul a devenit mic de tot, iar un curcubeu cum nu mai văzuseră vreodată le-a ieșit în cale. Caii s-au așternut la galop pe acest brâu al cerului, stârnind sub copitele lor un praf de stele mirific și scăldându-i într-o căldură benefică. A fost cea mai frumoasă călătorie de care au avut parte, iar la capătul ei au ajuns într-o țară minunată, cum numai în vise și-o puteau închipui. Acolo l-au întâlnit și pe vicleanul cu părul alb, însă l-au evitat de trei ori. A patra oară acesta s-a preschimbat în Toma cel Negru, iar Inimă Vitează s-a luptat cu el până l-a scurtat cu un cap.

Doar acum le-a devenit drumul liber, iar Floricel a ascultat îndemnul stăpânului și l-a dus pe un deal împodobit ca un paradis. Acolo îi aștepta Întâiul Născut al Lumii, cel adevărat, care i-a primit cu inima deschisă și le-a ascultat păsul. A urmat o întâlnire cu sfetnicii din acel ținut, printre care Inimă Vitează și-a recunoscut tatăl, iar Vasile pe mama lui. Aceasta și-a îmbrățișat cu mult dor fiul iubit și nora îndrăgită, care i-au oferit scrisoarea tatălui ei, în rândurile căreia își cerea iertare și o ierta la rândul lui. Apoi i-au povestit cum îl caută pe Bunic și pe copii în satul dintre neguri, iar Maria a lăcrimat din nou de bucurie, pentru că în acea lume nu existau altfel de lacrimi, ci doar zâmbete luminoase pe toate chipurile. Timpul petrecut împreună a fost neprețuit și ar mai fi rămas cu mare drag, însă s-a anunțat hotărârea sfetnicilor: vor primi o armată numeroasă cu care să-l înlăture de la domnie pe împăratul care le făcea viața amară supușilor harnici.

Cu greu s-au despărțit pământenii de cei cunoscuți, ajunși în Împărăția Întâiului Născut al Lumii, dar acum erau siguri că se vor reîntâlni acolo pentru totdeauna. Inimă Vitează a coborât în fruntea armatei neînfricate și a atacat palatul aurit al despotului. Sângeroasă a fost lupta, dar în cele din urmă flăcăul, avându-l pe tatăl său camarad de luptă, i-a străpuns inima împăratului și a instaurat dreptatea. Vasile și Sanda au luptat cot la cot cu ceilalți oșteni, uimiți fiind și ei de capacitățile dobândite. Când oștirea din stele s-a întors de unde a venit, iar pacea s-a instalat în toată împărăția, cei doi rătăcitori au reîntâlnit pasărea mult așteptată. Și-au luat rămas bun de la moș Vasile și Inimă Vitează, care i-au răsplătit cum se cuvine și le-au promis orice ajutor, atunci când vor avea nevoie.

Cu efect spontan

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Draga mea, de câte ori ți-am zis că te iubesc?
– Niciodată!
– A dracu’ cum ai ținut socoteala!

* Doi tipi ies din bar:
– Mergem la femei, gata, am hotărât!
– Ascultă, frate, eu am o soție tânără și frumoasă…
– Bine, dacă insiști mergem la tine.

* Doi prieteni stau de vorbă:
– Mă, ai idee de ce Ion tot aruncă banii în fântână?
– Din câte am înțeles, încearcă să facă o investiție lichidă.

* În avion, o doamnă cu un chihuahua în brațe se așează lângă un tip bine. Din vorbă în vorbă află că e polițist de frontieră și că antrenează câini pentru depistare de droguri.
– Vai, dar și Hector al meu e antrenat la perfecție.
– Haideți, doamnă… potaia asta..
– Nu mă credeți? Hector, caută!
Sare Hector din poșetă și începe să miroasă. Ajunge lângă un tip care dormea. Se oprește, adulmecă prelung și revine la stăpână. Îi pune o lăbuță pe pantof și latră de 3 ori.
– Bravo, Hector!
– Dar ce a găsit?
– Domnul acela are 3 grame de marijuana.
Polițistul vrea să verifice informația, se duce discret lângă individ, il înghesuie bine, îl caută prin buzunare – un plic cu 3 grame de marijuana.
– Extraordinar!
– Stați că nu e tot! Hector, caută!
Sare iar Hector din poșetă și începe să miroasă. Ajunge lângă un alt tip care citea. Se oprește, adulmecă prelung și revine la stăpână. Îi pune două lăbuțe pe pantof și latră de două ori lung și o dată scurt.
– Bravo, Hector!
– Acum ce a găsit?
– Domnul cu cartea… are 2 kile și jumătate de cocaină.
Evident că Hector nu se înșelase. Polițistul e în delir.
– Doamnă, n-am văzut în viața mea un câine așa de bun la depistat droguri! Haideți, vă rog, îl mai trimiteți o dată?!
– Evident! Hector, caută!
După 5 minute se întoarce Hector trist, cu coada între picioare, sare în poala stăpânei și se cacă. Polițistul leșină de râs.
– Vai, doamnă, și eu care credeam că e inteligent!
– Râzi ca prostu’, a găsit o bombă.

* ”Am o mare rugăminte la cei care au căței:
Nu-i mai îmbrăcați, vă rog eu. Al meu crede că suntem săraci și nu mai vrea să iasă din casă!”

* Vine Ion acasă. Intră și îl vede pe Gheorghe.
– Ce faci aici, Gheorghe?
– Aștept autobuzul.
Ion iese, dar îi vine în minte un gând: „De unde la mine în casă autobuz?”. Se întoarce, dar Gheorghe nu mai era. Gândește Ion: „Probabil a venit autobuzul…”

* Un român de 27 de ani a investit 200 Euro în Bitcoin. După cinci ani, românul are 32 de ani…

* Bărbatul, această ființă unică!
Pentru el toate rochiile sunt la fel, dar șurubelnițele sunt diferite!

* – De ce plângi, puișor?
– Fratele meu a spart un geam.
– Și ce îți pasă ție?
– Păi suntem gemeni, iar tata nu ne recunoaște întotdeauna!

* – Cu ce vă ocupați?
– Activități agricole online.
– Cum adică, online?
– Adică bat câmpii pe facebook…

* Bărbatul, o creatură care după ce își spală farfuria se uită la soție de parcă a făcut curățenie în toată casa!

* Să ne trăim viața, că de murit nu-i nicio șmecherie!

* Înțelepciune modernă!
Dacă toate băile din casă sunt ocupate, oprește net-ul!

* – Iubito, unde sunt ștergătoarele de pe mașină?
– Le-am dat jos!
– De ce?
– Pentru că polițiștii îmi tot pun bilețele sub ele.

* – Tu, Mărie! Pentru că ai fugit cu altul, eu te pot ierta, dar pentru că te-ai întors, NICIODATĂ!

* „Băi, nene, ce țară suntem dacă și Președintele vrea să plece la muncă în străinătate?”

* 7 ani cuminte: nu fumat, nu băut, nu drogat, nu bagaboante. Într-o zi de toamnă m-a dus mama la școală.
Așa a început totul…

* Azi-noapte m-a vizitat îngerul meu păzitor, m-a învelit, m-a sărutat pe frunte și mi-a spus șoptind: „bă, sunt sătul de tine!”

* Nu i-am înțeles niciodată pe bărbații aflați sub papucul nevestei.
Fii, mă, bărbat… fugi la mă-ta!!!

* – Este bună țuica la răceală?
– Este, mai ales la răceala dintre soț și soție.

* Un tip a găsit trei pastile de viagra și le-a înghițit. A fost internat la urgențe cu arsuri de gradul trei la palma dreaptă…

* Azi, pe facebook, un cuplu o postat că sunt într-o relație.
Când să dau și eu like, deja s-o terminat relația.

* „Ce păcat că tinerețea este dată pe mâna copiilor”.
Tudor t. Braniște

* Se întâlnesc doi prieteni:
– Nu te-am văzut demult. Unde ai fost?
– Am fost cu soția pe la locurile sfinte și ne-am rugat.
– Ți-au ajutat rugăciunile?
– Nu, tot cu ea am rămas.

* – Mami, tata e în dormitor cu o străină.
– Îl omor acum!
– 1 aprilie fericit, mamă! Nu e străină, este vecina…

* Vă cer să ne rugăm împreună pentru un bun prieten al meu. Este căsătorit și azi și-a uitat telefonul acasă… fără parolă.

* România introduce armata obligatorie. Toți bărbații cu burtă vor fi generali.

* Odată, am fost și eu pe drumul cel bun, dar a fost aglomerație și m-am întors!

* Cursul valutar al zilei:
1 EURO = patru cireșe
1 USD = trei cireșe
1 LEU = doi sâmburi

* Am auzit că femeile se uită după ăștia cu ”mălai”.
Mi-am luat și eu 25 kg.

* Nu lăsați telefoanele, poșetele, sacoșele și orice lucruri personale nesupravegheate. Unii enoriași le-ar putea considera ca fiind răspunsul la rugile lor.

* Foarte interesantă propunerea cu studii superioare de 2 ani. E un pas important spre doctoratul în 2 săptămâni.

* Ai observat că atunci când nu te lași călcat în picioare, oamenii încep să spună că ai un caracter foarte dificil.

* La parfumerie:
– Cât costă parfumul Antonio Banderas?
– 450 lei!
– Scump… prea scump! Nu aveți ceva mai ieftin… gen… Ștefan Bănică jr?

* – Alo, radio Erevan? NATO e cumva o agenție de turism?
– Dacă ajunge Johannis șef acolo, da!

* ”Trei iezi cucuieți,
Azi e plin de-analfabeți
Și orice le-ai spune-n clasă
Iezilor nu le mai pasă!”

* Ușor cu măritul buzelor, că vă rămân dinții mici!

* Vânzător: – Cu cât cumpărați mai mult, cu atât e mai ieftin.
Client: – Puneți atunci până îmi iese gratis.

* Ce femeie poate să reziste când primește un astfel de mesaj pe Facebook: ”Duamnă, maț fermecat! Sunteți unsoare pentru mine!”

* Veste excelentă! Facultățile private nu mai cer diploma de BAC pentru admitere, ci doar adeverința de la grădinița absolvită!

* Marea diferență între sexul pe bani și sexul gratuit este că sexul pe bani costă mai puțin.

Între două lumi

Ca o maree mă cuprind visele,
Tocmai când soarele dă să se-nalțe,
Atuncea mă momesc ca niște iele
Și mă țin parcă mai vârtos în brațe.

Prizonier sunt între cele două stări:
Realul care vrea să mă trezească
Și milioanele de proiectări
Cu daruri care vor să mă vrăjească.

În somn, paradisul devine real,
Alimentat mereu de subconștient,
Care-mi oferă tot ce e ideal
Până la cel mai mărunt ingredient.

Instinctiv, curaju-mi e cel ce-nvinge
Și mă desprind de-amăgiri efemere,
Realitatea brutal mă încinge,
Alungând cu un gest orice himere.

Și chiar dacă viața-i adesea un iad,
O înfrunt cu hotărârea firească,
Conștient că tot ea-mi oferă răsad
Pentru un nou vis ce-o să înflorească.

 

Satul dintre neguri XXVI

Peisaje de tot felul continuau să se perinde pe lângă ei, lăsându-i de multe ori fără cuvinte. Doar câte un oftat adânc se auzea din piepturi, de amărăciune când treceau prin terenuri vitrege ori de uimire când erau fascinați de frumuseți edenice.

– Oare o să ne mai amintim de aceste locuri superbe, după câte am văzut, sau o să se estompeze în memorie ca un vis frumos?, a întrebat la un moment dat Sanda.

– Memoria noastră e selectivă și limitată, doar oameni suntem, a răspuns îngândurat Vasile. Cred că subconștientul e cel care se îmbogățește cu ce-i mai frumos și ne va transmite rezultatul acumulărilor sale. Dacă aveam telefoanele cu noi, multe fotografii uimitoare am fi putut acumula, pe care să le împărtășim cu copiii și bunicul lor.

Femeia zâmbi cu un aer neîncrezător, explicându-i imediat și motivul:

– Încă ai rămas cu nostalgia dotărilor moderne ale civilizație pe care am lăsat-o în urmă. Bateria telefoanelor s-ar fi descărcat demult, iar noi le-am fi cărat degeaba. Unde ai văzut pe aici o priză sau măcar un bec electric?

– Poate că există pe undeva sau am putea construi un generator, doar știm principiul de funcționare, zise bărbatul, după care chipul i se lumină la ceea ce vedea în zare. Uite un palat ce pare poleit cu aur, într-atât strălucește! O fi reședința unui împărat bogat căruia am putea să-i cerem găzduire pentru noaptea aceasta. Mai ales că pâinea noastră s-a întărit, iar celelalte feluri le-am terminat.

Ocazia promițătoare o încântă și pe Sanda, astfel că amândoi au dat ghes cailor și în curând au trecut peste podul din fața porților mărețe. Observați imediat de pe metereze, un oștean li s-a adresat cu o voce deloc prietenoasă:

– Ce treabă aveți pe aici?

– Suntem doi călători și venim de departe, s-a grăbit femeia să-l înștiințeze. Ne-ar prinde bine o masă și un pat până mâine dimineață.

– Nu se poate, a venit răspunsul răstit. Străinii sunt primiți de împărat doar dacă vin cu daruri. Vedeți-vă de drum!

Vasile își aminti de gologanii primiți pentru că au ținut locul judecătorului recuzat.

– Avem bani cu care să răsplătim ospitalitatea. Venim din împărățiile vitejilor Harap Alb și Prâslea cel Voinic, unde am fost tratați cu onoruri.

Straja îi cercetă mai bine din privire, dar nu își schimbă părerea. Praful drumului care-i acoperea nu lăsa să se vadă noblețea cailor și nici aspectul inițial al hainelor distinse.

– N-am auzit de ei. Plecați imediat de pe pod, dacă nu vreți să simțiți vârfurile săgeților noastre, a fost avertismentul care i-a convins să renunțe și să se întoarcă printre casele amărăștenilor.

– Ce-ți veni să pomenești de Harap Alb și Prâslea cel Voinic?, l-a certat înciudată Sanda.

– Am mai intrat într-un castel cu acest „pașaport”, a ținut să-i amintească omul.

– Uite că aici nu a ținut. Mai bine mergem la o casă și îi dăm gazdei banii aceia.

– Nu știu ce să zic, că tare-s sărăcăcioase toate așezările din jurul împărăției, în mare contrast cu opulența palatului.

Tot căutând din priviri o proprietate mai de Doamne-ajută, privirea le-a fost atrasă de un bătrân care-i urmărea cu interes, drept pentru care s-au oprit în fața lui.

– Bade, dacă nu ți-e cu supărare, poți să ne primești peste noapte la masă și odihnă, că te plătim cum se cuvine. Și caii ar avea nevoie de oarece nutreț, dacă vă dă mâna.

Moșul avea o figură jovială și aprobă cu o ușoară aplecare a capului. Ochii lăsau să i se vadă, pe lângă experiența vieții, o sclipire nealterată de ani.

– Poftiți de descălecați și intrați în mica noastră curte, i-a îndemnat cu blândețe, prinzând cu vigoare caii de dârlogi. Nici căsuța noastră nu e mare, dar ceva de-ale gurii și un loc unde să vă întindeți vom găsi cumva.

Caii au fost dați în primire unui flăcău care venea dinspre grajd, iar ei au intrat în locuința strâmtă, cu ferestre mici și mobilier sărăcăcios. Gazda i-a invitat să ia loc pe o ladă de lângă măsuță, după care a aprins opaițul și a adus din cămară un boț de mămăligă, o bucată de brânză și două cepe.

– Luați și mâncați, că-ți fi obosiți de atâta drum, după cum se vede pe domniile voastre. Mie mi se spune Vasile, iar băietul pe care l-ați văzut e un luptător tare de treabă, de aceea și-a căpătat numele de Inimă Vitează. Noi om mânca mai târziu, după ce voi așterne locul în care să dormiți. Poate ne spuneți ce vânt vă aduce prin locul ăsta bătut de soartă.

Jenați să mănânce singuri, dar mânați de foame, oaspeții au cedat ispitei și au început să se îndemne, dând lămuriri și punând întrebări, între două îmbucături.

– Suntem rătăcitori de multă vreme și am văzut locuri de tot felul, dar așa palat strălucitor ca al împăratului vostru nu ne-a fost dat să întâlnim. Păcat că n-am fost primiți înăuntru, să nu vă mai dăm de furcă.

Moșul se scărpină în barba la fel de lungă și albă ca părul și îi privi cu înțelegere, odată cu explicația care i se păru corect să o dea..

– Măria-Sa e foarte bogat, dar mai ales e nespus de zgârcit, de aceea i se spune Împăratul Calic. Oștenii lui ne calcă des bătăturile și nu se mulțumesc să ne ia zeciuiala ca bir, ci de câteva ori mai mult, până te lasă sărac lipit pământului. Chiar în această seară vin cei mai de seamă semeni de-ai noștri, să ne sfătuim ce e de făcut, că așa nu mai putem trăi.

Nu bine termină de vorbit bătrânul, când în încăpere a intrat flăcăul întâlnit în curte, urmat de mai mulți vecini, aproape toți bătrâni și încărunțiți de necazuri. Noii veniți i-au cercetat bănuitori pe străinii care tocmai terminaseră mâncarea, după care s-au așezat pe unde au putut, mai cu seamă pe jos.

– Oameni buni, nu trebuie să vă fie teamă, că dumnealor vin de departe și n-au nimic de-a face cu asupritorul nostru, chiar dacă arată ca niște oșteni.

– Apăi să ne ajute și ei în lupta noastră de eliberare, se auzi o voce din mulțime.

Atunci a luat cuvântul Inimă Vitează:

– Să nu credeți că-i atât de simplu, pentru că împăratul nostru are o armată câtă frunză și iarbă, iar noi nu suntem nici pe departe câți ar trebui. Dar, înainte de a muri Mareș, tatăl meu ucis mișelește de împărat, mi-a spus să am încredere în calul lui, care mă va duce la Întâiul Născut al Lumii. Numai de acolo putem primi o oștire numeroasă care să ne aducă victoria.

– Calului acela i se spune Floricel și își trăiește ultimele zile într-un colț al grajdului meu, i-a răspuns moșul Vasile.

– Dacă e așa, mă duc mâine la el și îi cer să-mi spună ce avem de făcut. Dar le cer ajutorul și acestor călători, chiar dacă unul dintre ei e femeie. Fiecare braț de luptă este prețios.

Vasile și Sanda făcură fețe-fețe la auzul acestei provocări, iar bărbatul încercă să se eschiveze:

– Știți, noi suntem încă începători în mânuirea armelor și nu am participat la niciun război…

– Contează să fiți curajoși și să vreți a ne sprijini. Cât despre priceperea voastră în luptă, lăsați-mă pe mine să o judec și să vă întăresc cât se poate.

Cum ar putea oaspeții să motiveze un refuz, fără să fie acuzați de lașitate! Era clar că îi aștepta o confruntare pe viață și pe moarte, în care partea din urmă părea cea mai probabilă.

va urma

Servite la discreție

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Azi-noapte m-a mușcat primul țânțar din colecția primăvară-vară, 2024.

* Bărbații susțin că știu totul, până când întreabă nevasta „Cine era aia?”

* Bulă la școală:
– Bulă, dacă ai într-un buzunar 150 lei și în celălalt ai 350 lei, în total ce ai?
– Geaca altuia, doamna profesoară…

* Bulă o întreabă pe nevasta lui:
– Bubulino, ce calități am eu ca bărbat?
– Bulă, calitățile tale sunt: A, B, C, D, E, F, G.
– Nu înțeleg, adică sunt un om citit?
– Nuuu! Ești atrăgător, carismatic, dulce, elegant, frumos.
– Așa, așa, dar „G” și „B” de la ce vin?
– Glumeam, boule!

* Bulă la ora de geografie este scos la tablă:
– Bulă, spune două ape din România.
– Plată și minerală…

* – Bulă, știi tabla înmulțirii?
– Da! Și sunt bun la asta.
– Cât face 4X4?
– Nou sau la mâna a doua?

* – De ce ești așa de nervos, Bulă?
– Pentru că pescuiesc.
– Dar știam că pescuitul liniștește.
– Doar pe cei care au permis.

* Vinul roșu e bun pentru femei doar dacă-l beau amanții.
Dacă-l beau bărbații sunt niște bețivi. ‘Ț-ale draq de coțohârle!

* – M-am decis de fiecare dată când fac sex să ud florile!
– Ei, și?
– S-au ofilit și cactușii!

* Cu cât îmbătrânești mai mult, cu atât mai mult se îngustează și cercul de prieteni, și într-un final, rămân doar cei mai devotați: motanul, canapeaua, frigiderul și internetul.

* – Spune-mi un singur lucru ce are el și nu am eu.
– Este înalt, frumos, educat, elegant, seducător, romantic, bun la suflet, înțelegător, muncitor, bun la pat…
– Ești nesimțită, ți-am zici să-mi zici un singur lucru.

* Dacă greșești și taci, ești înțelept.
Dacă ai dreptate și taci, ești însurat.

* Soțul meu este foarte politicos. L-am prins cu una la o cafea și m-a salutat.

* Doi tipi stau de vorbă la o bere:
– Tot ce îmi doresc este o femeie care să mă iubească așa cum sunt eu.
– Și cum ești tu?
– Însurat.

* De frica unui cutremur, vasluienii au mutat toată băutura în sticle de plastic!

* Baba o alegi după o dată, și moșul după… pensie!!!

* Ce vârstă ciudată am: ba îmi vine să mă îndrăgostesc, ba îmi vine să mă pensionez!

* Când o să am iubit, fac rată pe numele lui. Așa mă asigur că stă minim 2 ani cu mine!

* Femeile au un loc pe care dacă îl atingi înnebunesc…
Este gresia din bucătărie proaspăt spălată.

* Ieri, frigiderul meu a înregistrat 976 de vizualizări.

* – De ce se bucură oltenii când vine primăvara?
– Pentru că li se dezgheață țuica!

* Conform unui studiu efectuat de mine, cei care pleacă în concediu sunt mai fericiți decât cei care se întorc! 😀

* Iubirea adevărată este atunci când ea iese din mașină, trântește portiera și el o înjură doar în gând.

* Paradox medical
Ești programat peste două luni, iar la consult, doctorul îți spune: „Era bine dacă veneai mai devreme”.

* Sfatul zilei:
Fii tu însuți, dar dacă ești prost, nu insista!

* Nicio femeie nu va lăsa un bărbat care are 6 vile pentru pătrățele pe abdomen. Așa că, frate, nu mai suferi în sală și du-te să faci bani.

* Întrebare doar pentru cunoscătorii:
Clasa politică este înainte sau după clasa pregătitoare?

* Bărbații sunt ca fierul de călcat, te aburesc până te ard.

* Și poate nu ați înțeles, dar unele femei se îndrăgostesc când le faci să râdă, nu când ai mușchi și nu știi să legi 3 cuvinte!

* Femeia, când e nervoasă, vorbește, vorbește, vorbește, vorbește.
La final încheie cu: „Prefer să tac!”

* Pentru o dietă echilibrată, țineți ciocolata în ambele mâini!

* – Am fost și eu la o întâlnire a alcoolicilor anonimi.
– Și?
– Anonimi pe dracu… erau numai prieteni de-ai mei!

* Nu toți cei care conduc în zig-zag sunt beți! Unii cunosc strada și evită gropile…

* S-a ajuns la concluzia că expresia: ”Toți bărbații sunt la fel”, a fost inventată de o chinezoaică care și-a pierdut bărbatul în mulțime…

* N-ar fi normal ca atunci când vom da în mintea copiilor, pe lângă pensie, să primim și alocație?

* Am avut o copilărie traumatizată. Părinții mei nu mi-au dat niciodată voie să merg cu telefonul la școală!

* Dacă dai în debara peste o sticlă de Cola care are un dop de Fanta… există mari șanse ca înăuntru să fie pălincă de prune…

* Cum dracului să o scoți la un suc, dacă ea bea bere cot la cot cu tine?!

* Îmi place la bătrânețe, că nu mă plictisesc: în fiecare dimineață mă doare în altă parte!

* Cercetătorii ardeleni au descoperit că dacă reziști la 40 de pahare de pălincă ești mucenic!

* Sfaturile bărbaților către femeile altora: – Distrează-te, o viață ai!
Către femeia lor: – Vezi-ți tu de treaba ta!

* Chelnerul: – Îmi pare rău, dar nu am să vă dau restul…
Clientul: – Nu-i nimic! Plătesc altădată!

* Când ai un iubit filozof
Ea: – Ce faci, treci pe la mine?
El: – Nu, îmi pare rău! Contemplu sensul vieții.
Ea: – Sunt goală și singură.
El: – Toți suntem…

* Nu știu ce se întâmplă cu mine! Un pic de neatenție și mă trezesc muncind!

* Declarație de dragoste:
„O să lupt pentru tine precum se luptă neamurile mele pentru pământul lu’ bunica!”

* Femeile sunt ca pescarii. Regretă întotdeauna ceea ce au scăpat și sunt mereu nemulțumite de ceea ce au prins.

* Ăștia care se dau mari că au mașină cu pilot automat. Să știți că bunicul adormea în căruță și calul îl ducea singur acasă.

* Femeile sunt precum cheile: nu ți le fură nimeni, le pierzi pentru că ești aiurit.

* Am nevoie de cineva care să mă înțeleagă așa cum înțeleg farmaciștii scrisul medicilor de familie.

* Soția îi zice soțului:
– Dacă mă mai superi în continuare, o să mă duc la cursuri de „Cum să fii o scorpie”!
Soțul:
– Ca profesoară?!

* – Iubitule, ce e cu fața asta, așa fericită?
– Scuze, dragă, nu te-am văzut!

* Mahmureala trece, dar poveștile despre prostiile făcute la beție te urmăresc toată viața.

* Nu știu cum vă treziți așa frumoși!
Mie, în această dimineață, oglinda mi-a cerut buletinul, să mă poată identifica!

* „Am lăsat lumea pe mâna boilor și acum ne mirăm că în jurul nostru este plin de balegă?”
Mihai Mălaimare

* – Pescuitul este sport sau artă?
– Când prinzi pește, e sport, dar când povestești despre asta e artă!

Secretul iubitei mele

Mă seduceai în fiecare dimineață
Cu o mireasmă paradiziacă,
Eram uimit și intrigat totodată
De parfumul dobândit peste noapte,
Deși te regăseam dormind pe pieptul meu.

Mă apăsa obsedant acest mister,
De aceea mi-am învins cu tărie somnul
Și te-am pândit cu inima îndoită,
Nădăjduind să nu fie vorba de infidelitate.

Miezul nopții a venit cu o declanșare,
Trupul ți s-a ridicat ca în transă
Și ai purces la drum ghidată de lună.
Eu te-am urmat ca pe un magnet
Până am ajuns pe câmpia înțesată cu flori,
Printre care ai înotat ca prin valuri de mare,
Cu mine pe post de observator fermecat.

Iubito, ești somnambulă, dar nu vreau să te tratezi,
Continuă să mă porți mereu în locuri parfumate,
Poieni care să ne mângâie
Și poteci de pădure îmbietoare
Pe care să le simțim cu picioarele desculțe,
Amândoi visând în felul nostru,
Tu să-mi fii ghidul nocturn,
Iar eu să-ți păstrez mereu secretul.
Credincios, te-aș urma astfel și printre stele,
Ți-aș șterge tălpile de praful cosmic,
De câte ori ne-am întoarce în așternut.

Satul dintre neguri XXV

continuare

”Un fecior de împărat cam ciudat”, a gândit Adi în timp ce-l privea cum pierdea vremea visător, în loc să se suie pe cal și să ajungă la palate cu fete frumoase și cu zestre. În schimb, Biancăi îi plăcea de el și încerca să-i țină isonul, cercetând atentă locul spre care se uita tânărul. Deodată, chipul acestuia tresări cu plăcută surpriză când dintre cercurile pe care le genera cu bățul s-a ivit capul unei broaște țestoase. Ochii aceia mari și blânzi îl priveau insistent, de parcă ar fi vrut să-i transmită un mesaj drăgăstos, pe care numai el ar fi putut să-l priceapă. Și totuși, nu-l înțelegea deși încerca să-și dea seama ce ar trebui să facă.

– E drăguțică broasca aceea, nu?, l-a întrebat copila de lângă el. Pe la noi se spune că dacă o săruți se transformă într-un prinț sau o prințesă. Eu nu cred, mai ales că asta e țestoasă, nu una din acelea urâte și râioase, cum spun basmele.

Flăcăul părea mai încrezător, pentru că ochii aceia îl ardeau pe dinăuntru ca o văpaie cum nu mai simțise încă.

– De trei zile vin pe aici și de fiecare dată mă privește atât de galeș încât aș putea crede ce mi-ai spus. Dar eu nu am curajul să sărut nici măcar o fată, darămite o broască, oricât ar fi ea de drăgălașă. Pot doar să spun că aș prefera să-mi fie ea mireasă, orice ar zice lumea și tatăl meu despre alegerea făcută.

– Păi, spune-i ei ce gândești, nu mie, l-a îndemnat fetița.

Prințul și-a învins temerile și s-a adresat cu voce hotărâtă vietății din lac:

– Vrei să fii tu mireasa mea?

La auzul acestor cuvinte, broasca țestoasă înotă numaidecât la mal și se apropie de fecior. Acesta se cam sperie când a văzut că nu e de glumă și trebuie să meargă acasă cu o astfel de mireasă, dar broasca s-a dat de trei ori peste cap, transformându-se într-o fată ca o zână a florilor de frumoasă.

– Mulțumescu-ți ție, fecior neprihănit și inspirat, că m-ai scăpat de blestemul aruncat asupra mea și a împărăției mele de către o vrăjitoare puternică. De acum îți aparțin cu totul și te voi urma la nunta care ne așteaptă.

Vă dați seama că tânărul timid a rămas mut de minunea văzută, mai cu seamă în fața unei fecioare pe care nu contenea să o admire. Adi era la fel de înmărmurit, doar Bianca și-a păstrat cumpătul, sfătuindu-l în continuare:

– Zi și tu ceva, orice, doar o să-ți fie mireasă.

– Ăăăă… nu-mi vine să cred, dar niciodată n-am fost atât de bucuros… Vrei să mergem acum?

– Nu imediat, prințul meu. Dacă vrei să fie cea mai frumoasă nuntă, trebuie să facem pregătirile cuvenite. Vă invit pe toți trei la castelul meu, a zis ea în timp ce făcea un semn larg cu mâna deasupra lacului.

La gestul ei maiestuos, apele s-au despărțit în două, lăsând să se vadă un drum care ducea spre împărăția ei din adâncuri. În fața miracolelor care se țineau unul după altul, cuvintele celor trei invitați se lăsau mereu așteptate, dar tot fetița și-a revenit mai repede, precizând:

– Măria ta, noi eram doar în trecere, nu suntem rude și nici măcar de viță nobilă.

– Știu, micuța mea, dar ești binevenită, împreună cu frățiorul tău. Am și eu un frate și o soră de vârsta voastră și tare le-ar plăcea să vă cunoască.

În timp ce purtau această discuție și flăcăul a prins curaj să se apropie de Zâna Lacului, o caleașcă de aur a apărut în fața lor, cu patru cai împodobiți în aur, vizitiul cu costum din fire aur, la fel ca slujbașul care i-a poftit să urce pe scărița trăsurii. De mult nu au mai avut parte Adi și Bianca de o asemenea primire, iar bucuriile apăreau la tot pasul, încălzindu-le inimile și însuflețindu-le chipurile. Până au ajuns în fața intrării de la palat, i-au tot admirat pe cei doi logodnici cum se țineau de mână și își zâmbeau când privirile li se întâlneau ca din întâmplare, dar destul de frecvent. La coborâre au fost întâmpinați cu surle și trâmbițe, toți castelanii aclamând sfârșitul unei perioade negre din viața lor și mai ales a prințesei mult îndrăgite.

Printre ei s-au remarcat doi copii care i-au primit pe frații rătăcitori ca pe niște prieteni mult așteptați. Pe băiat îl chema Vlad și avea cam aceeași vârstă cu Adi, iar fetița care s-a prezentat cu numele de Maria nu arăta cu mult mai mare ca Bianca. Primul era înarmat cu o sabie, iar fata purta un arc și o tolbă cu săgeți, măiestria în mânuirea lor fiindu-le de mare mândrie. De altfel, nici nu au apucat să se îndestuleze cu bunătățile de la masă, că micuții prinți i-au scos din palat pentru a le încerca abilitățile în luptă. Văzând că nu se pricep aproape de loc, au trecut imediat la lecții și nu s-au lăsat până nu le-au explicat cum se mânuiesc cele două arme. Adi și-a exprimat nedumerirea, mai ales în ceea ce o privea pe surioara sa.

– Cred că e prea mică pentru astfel de jocuri periculoase, a spus el grijuliu. Nici nu înțeleg de ce trebuie să vă antrenați pentru luptă, dacă lacul s-a închis din nou deasupra voastră și sunteți ascunși de orice dușman de pe pământ. Văd că pe deasupra plutesc doar pești, iar limpezimea apei lasă soarele să vă ofere destulă lumină.

Vlad i-a pus mâinile pe umăr, pentru a sublinia importanța educației primite și transmise mai departe.

– În lumea de la suprafață își duc veacul multe personaje răuvoitoare, care caută să ne găsească și să ne ia tot ce avem. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să ieșim din adâncuri și să le facem față. Orice braț, cât ar fi de tânăr, contează în bătălia care se va duce pentru a înfrânge definitiv răul. Eu am învățat să folosesc cu iscusință paloșul, iar Maria poate să vâneze un pește de la mare distanță, săgetându-l exact unde trebuie. După cum o văd, la fel de ușor e în stare să o facă și Bianca, iar asta va putea să-i salveze cândva viața.

Niciunul din învățăcei nu-l mai putea contrazice pe micul prinț, iar pregătirea ca războinici a început fără menajamente, până când cei doi logodnici i-au chemat pe toți patru să se urce în caleașcă.  Apele s-au deschis din nou, lăsându-i să purceadă către împărăția în care-i aștepta bătrânul împărat. Frații mai mari se pregătiseră să-l ia peste picior pe mezin, dar au rămas cu gurile căscate când au văzut cum din trăsura strălucitoare coboară o fată atât de frumoasă cum nici în vise nu văzuseră. Împăratului i-au scăpat lacrimi de bucurie, pentru că tare se temuse de eșecul fiului pe care-l iubea cel mai mult, pentru bunătatea și modestia lui.

S-a încins o petrecere mare care a ținut mai multe nopți și zile, iar Adi și Bianca s-au simțit iarăși ca într-o familie iubitoare. E drept că Vlad și Maria nu-i slăbeau, chemându-i zilnic la lecțiile de luptă, dar altfel erau cei mai buni prieteni și sfătuitori. În afară de Maia, care se străduia să le fie alături în orice ocazie, demonstrând astfel că de fapt ea e cea mai bună apărătoare împotriva oricui ar fi îndrăznit să-i rănească. Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, a venit și timpul să se despartă de lumea aceasta minunată. Au fost înțeleși că trebuie să-și găsească locul, iar după scena emoționantă de rămas bun, au plecat pe măgărușii lor, cu straițele pline de tot ce aveau nevoie pentru o vreme. Nu înainte ca Adi să primească o sabie de la Vlad, iar Bianca un arc și o tolbă cu săgeți, din care una deosebită. Maria i-a explicat rostul ei:

– Dacă vei avea nevoie de ajutor în luptă, țintește și trage cât poți de tare această săgeată albă spre cer. Ea îmi va fi adusă de vânt și noi te vom găsi pentru a te sprijini.

Impulsuri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Ea: – Înțelegi că eu vreau binele tău?
El: – Înțeleg, dar nu ți-l dau!

* Doi pitici merg la restaurant.
– Chelner, doi mici, comandă unul.
– Asta văd și eu singur, însă ce doriți să mâncați?

* – Ospătar, veniți vă rog frumos aici!
– Da, spuneți vă rog!
– De ce se numește grătarul ăsta ”tâlhăresc”?
– Stați să vedeți nota…

* O blondă care abia și-a luat permisul de conducere se urcă la volan. Conduce câțiva kilometri, timp în care aproape că provoacă zece accidente. Disperat, GPS-ul îi spune:
– În 50 de metri trage pe dreapta, că eu cobor.

* Intră Gheorghe la farmacie:
– Dați-mi, vă rog, ceva pentru anestezie locală!
– Dar pentru ce aveți nevoie de așa ceva?
– Păi… de tri zâle n-am dat pe-acasă!

* Două soacre stăteau de vorbă:
– Ce ai pățit la ochi?
– Era să mi-l scoată ginerele meu cu o andrea!
– În timp ce tricotai?
– Nu, când mă uitam pe gaura cheii…

* Un bărbat e oprit de poliție, pe stradă. Polițistul se apropie și îi spune:
– Ați putea, vă rog, să mă însoțiți la secție?
– De ce, domnule polițist? N-am făcut nimic.
– Știu, zice, dar mi-e frică noaptea singur în Ferentari.

* La câte femei sunt acum șoferițe pe camion, mâine-poimâine vom găsi bărbați pe centură.

* La începutul anului, în rezervor intra motorină de 70 euro. Acum, intră de 90 euro. Știe cineva până la ce vârstă crește rezervorul?

* Azi, în loc de apă, am pus Red Bull în cafea. După 15 minute de condus, am realizat că mi-am uitat mașina acasă.

* Am fost la sală și am petrecut două ore pe bicicletă. Nu sunt deloc obosită!
Mâine voi încerca să folosesc și pedalele…

* A fost o dată ca niciodată… pentru că prințul nu putea de două ori…

* Cafeaua este un element esențial al vieții. Dinozaurii nu au avut cafea și au dispărut…

* În ciuda zvonurilor, Botezatu spune că nu poate avea copii, deoarece are colonul iritabil.

* Râdem, glumim, dar Loredana Groza întinerește și noi îmbătrânim! 😦

* – Mă placi?
– Da.
– Mă și iubești?
– Vrei să te mint de două ori?

* Blue Air lansează o super promoție de vară. La două zboruri întârziate, primești gratuit un zbor anulat.

* Proverb vasluian: ”vorbă multă, ochiul vânăt…”

* Vasile pleacă într-o delegație în străinătate, împreună cu doi colegi de serviciu. La întoarcere, directorul instituției observă că cei doi erau supărați pe Vasile, nici nu se uitau la el. Îl ia pe Vasile la rost:
– Ia spune-mi tu ce tâmpenii ați făcut în delegație de s-au supărat colegii pe tine.
– Domnule director, stați liniștit, în timpul delegației totul a fost OK, numai că la plecare, ăștia doi, care-mi sunt și prieteni, s-au vorbit să facă mișto de mine și mi-au ascuns în bagaje o cutie de prezervative. Când am ajuns acasă, le-a găsit nevastă-mea.
– Și cum, tot ei sunt supărați pe tine?
– Păi da, că eu ce să fac? I-am spus soției că la prezentarea în străinătate, ca măsură pentru a evita problemele internaționale, cei de acolo ne-au dat, printre alte lucruri, câte o cutie de prezervative și că eu încă le mai am, că n-am avut ce să fac cu ele. Cum sunt prietene, nevastă-mea s-a lăudat cu asta la soțiile lor. Acum, ăștia doi trebuie să le explice nevestelor ce-au făcut cu prezervativele lor. Grea problemă!

* Lenea este cel mai bun păcat din cele șapte, te împiedică să le faci pe celelalte șase.

* – Draga mea, îmi dai niște bani ca să ajut un om care strigă pe drum?
– Și ce strigă?
– Șase beri la cinci lei.

* O femeie la doctor…
– Domnu’ doctor, când mă culc pă stânga, mi se suie rinichii, când mă culc pă dreapta, mi se urcă ficatu’. Problema e că nu pot dormi.
– Păi, culcați-vă pe spate…
– Nu se poate, atunci se urcă soțu’.

* Oglindă, oglinjoară, ghici cui nu-i mai vin hainele de vară.

* Femeia e Sfântă!
De aia pleacă bărbații seara în pelerinaj!

* – Ești măritată?
– Nu, soțul a murit acum 12 ani.
– Dar ai 5 copii!
– Am spus că soțul a murit, nu eu!

* Dacă îți spune că te iubește, spune-i că-l iubești și tu pe el!
Nu lăsa bietul om să mintă de unul singur!

* O femeie adevărată nu se bagă în casa unui bărbat însurat, ea se rezumă la hotel, cabană, pensiune etc!

* – Dragă, ești plină de cucuie! Ce-ai pățit?
– Cosmeticiana mi-a spus să mă dau pe față cu apă de toaletă și veșnic îmi pică pe cap capacul ăla de WC!!!

* Am regăsit o colegă de liceu. Când mă uit pe Facebook, eu 47 de ani, ea 28!

* Azi am o boală ciudată: sufăr de dublă fractură de lene cu dislocare de interes!

* – În ce păstrezi banii, în dolari sau euro?
– În amintire…

* Un birt din Vaslui a fost nevoit să aducă bețivi din Vietnam, că bețivii din sat sunt plecați în Italia.

* Normal că vorbesc singură din când în când.
Uneori am nevoie de opinia unei experte!

* Strigături de nuntă: ”Două fire, două paie, azi mireasa are c…e!

* Familii (tradiționale)
– În zonele de munte, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o drujbă.
– În Vaslui, familia tradițională e formată dintr-un tată, o mamă de bătaie și o sticlă de Mona.
– În politică, familia tradițională e formată din bărbat, femeie și toate rudele pe care au reușit să le angajeze la stat pe pile.
– În Cluj, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o chirie pe care abia și-o permit.
– În Timișoara, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie, dintre care cel puțin unul e oltean.
– În Strehaia, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o sabie.
– În Buzău, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie care nu vor să recunoască că sunt moldoveni.
– În București, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie, amândoi blocați în trafic.

* Azi m-am simțit cu adevărat femeie…
M-am certat cu mine vreo două ore… așa degeaba! Dar am avut dreptate, până la urmă.

* Vorba zilei:
”Cu toții suntem niște sfinți până când ne întâlnim păcătoasa potrivită!”

* Milioane de tineri își doresc să curețe Pământul de mizerie și dezordine!
Milioane de părinți s-ar bucura dacă ar începe cu camera lor!