Parteneră la cafea

Chiar peste drum de blocul meu,
E un balcon ce-l urmăresc,
Din zori de zi aștept mereu
Clipa în care s-o zăresc.

Îmi prepar la fix cafeaua
Și o pândesc când apare
Să lumineze șoseaua
Cu chipul ei ca din soare.

În mână cu o ceșcuță,
În cealaltă, cu-o țigară,
Se așează pe băncuță
Și cugetă solitară.

Eu îmi beau licoarea-n casă
Și-o salut cum se cuvine,
Dar perdeaua mi-e prea deasă
Și ea nu mă vede bine.

Asta nu-i cu supărare,
Ci cu-adieri de catifea
Care-mi transmit o alinare:
Că nu sunt singur la cafea.

Fructul interzis (11)

Trecuseră doi ani de la angajare, iar viața mea devenea tot mai ternă și lipsită de perspective. Sentimentul de regres, atenuat la început de emoțiile oferite de noul loc de muncă, devenea tot mai apăsător, ca o condamnare amarnică pe viață. Eram tânăr și mă obișnuisem să colind Bucureștiul ca o pasăre într-o colivie imensă și aurită, cu zeci de cinematografe, săli de teatru și spectacole de revistă, nenumărate anticariate și buticuri cu poze de actori celebri, dar mai ales cu parcul Cișmigiu, unde puteam juca șah chiar și cu un maestru, fără să ne cunoaștem. Deodată, acea mare metropolă a rămas în urmă, undeva foarte departe, în timp ce eu am aterizat într-o localitate mică, fără cinematograf, teatru, parc sau măcar un club de orice fel. Șah jucam și acum, prin corespondență și foarte rar când găseam câte un localnic cunoscător în acest joc. Eram înscris în mai multe competiții interne și internaționale pentru care primeam zilnic circa zece cărți poștale. M-am calificat în semifinala campionatului național și luptam pentru a intra în finală, dar nu simțeam aceeași adrenalină ca atunci când aveam adversarul în față. Am fost nevoit să părăsesc capitala tocmai după ce m-am înscris la cel mai renumit club, ITB, și începusem să urc pe scara valorilor. Acolo, printre cei mai mari șahiști ai țării, învățam, mă întăream și luptam în partide pe care chibiții le priveau cu gura căscată, întrebându-se cine naiba sunt eu, de le dau de furcă și maeștrilor consacrați.

Acum, mă simțeam îngrădit, chiar dacă aveam o motocicletă prin care să evadez spre diferite destinații renumite pentru frumusețea lor, pe care abia acum le descopeream. Și asta am făcut de câteva ori, vizitând Valea Măriei din Vama, barajul de la Călinești, băile termale din Satu Mare, unde am fost împreună cu tata, mama și soră-mea. Cu Doinița mergeam și la Baia Mare sau Negrești-Oaș. În municipiul maramureșean pentru a viziona câte un film, iar în orașul sătmărean pentru a da diferența pentru liceu și a urma ceilalți ani la fără frecvență. Vara foloseam motocicleta, însă în gerurile iernii mergeam cu autobuzul înțesat de călători. Aveam mulți consăteni care-mi erau colegi de clasă, printre care cel mai demn de remarcat era tovarășul Furda, directorul în funcție la Fabrica de Drojdie și Oțet. Nu prea se consuma dumnealui cu învățătura, mai ales dacă găsea mereu pe cineva de la care să copieze sau să primească fițuici.

Tot în Negrești am văzut un afiș care anunța un mare concurs de șah, dotat cu Cupa Orașului. Firește că m-am înscris cu încântare și am fost primit cu brațele deschise de cel mai bun șahist din localitate, tovarășul Ciorbea, un bărbat rotofei și mic de statură. Două săptămâni am făcut naveta, ca să nu pierd vreo partidă prin neprezentare, însă atunci când Ciorbea și-a dat seama că mă voi clasa pe locul întâi, mi-a comunicat că nu pot câștiga cupa, nefiind localnic. Era o mare nedreptate că nu am fost avertizat dinainte de a sacrifica atâția bani pe biletele de autobuz și a răbda frig în stațiile de așteptare. Am trecut, însă, și peste această dezamăgire, căutând alte modalități prin care să mă confrunt cu șahiști în carne și oase. Una dintre ele am inventat-o eu, primind sprijinul primăriei care mi-a pus la dispoziție o sală și câteva garnituri de joc. Era vorba de un simultan de șah în localitate, în care să joc cu toți pasionații dornici și disponibili. Afișul l-am făcut mare și a fost lipit în centru, să-l vadă toată lumea. S-au strâns doar șapte amatori, toți tineri și ambițioși, la șapte mese și cu șapte table de tot felul. Am avut bucuria să-i înving pe toți, după ce m-am perindat pe rând prin fața fiecăruia, timp de trei ore. Mare mi-a fost bucuria să constat că sunt de departe cel mai bun jucător din comună, dar visul meu era să întâlnesc valorile județului.

A fost pasul următor, după ce am citit în ziarul ”Pentru Socialism” că încep sferturile de finală ale Campionatului Național de Șah, echivalentul fazei pe județ. Se poate spune că șahul e un sport de iarnă, când pentru multe altele nu sunt condiții de practicare. Sportul minții se poate juca în interior, unde ar fi normal să fie încălzire și un minim de confort. Ar trebui, doar că nu întotdeauna erau condiții, mai ales într-un spațiu mare, unde caloriferele nu făceau față. Era cazul Casei de Cultură din Baia Mare, o clădire impunătoare care-mi amintea de cele din București. Mare și înaltă era și sala de joc, dar nu puteai să-ți dai jos paltonul și căciula, dacă țineai la sănătatea ta. Peste douăzeci de șahiști ne-am strâns acolo pentru această importantă competiție; aproape toți se cunoșteau între ei și își povesteau ultimele victorii, doar eu eram picat ca din cer, fără categorie, fără echipă sau istoric cunoscut. Toți ceilalți erau înregistrați și aveau categorii de la a II-a și până la ”candidat de maestru”. Înfruntarea trebuia să dureze trei săptămâni, cu startul de la începutul lui decembrie, deci aveam de făcut zilnic naveta cu autobuzul, câte treizeci de kilometri doar dus.

În acest moment, mă simt dator să cer scuze cititorului nefamiliarizat cu șahul și competițiile de acest gen, dar, pentru a înțelege mai bine cum mi s-a trasat destinul, e indicat să povestesc și această perioadă, mai ales că e vorba de cea mai mare pasiune care mă anima în acele vremuri. Poate vă vor plictisi unele detalii, însă voi face tot posibilul să descriu numai ce e absolut necesar pentru derularea cursivă a faptelor și a consecințelor ulterioare.

Trebuia să fiu prezent la Casa de Cultură în fiecare zi, fix la ora 16.00, iar pentru asta eram obligat să mă urc pe autobuzul de 14.30. Programul meu de muncă era până la 16.00, deci aveam nevoie de aprobarea șefului de echipă de atunci, respectiv tovarășul Konyardy. Nu prea aveam de lucru și nici bani nu luam mai mult de jumătate din salariul de bază, dar eram obligați să respectăm orarul, să stăm în atelier și să ne omorâm cumva timpul. Am citit satisfacție pe chipul șefului, când l-am rugat să-mi scurteze ziua de muncă, însă învoirea a venit și cu reproșuri:

– Ne zbatem să atragem clientelă și ar trebui să fim mereu pregătiți pentru comenzi, în timp ce ție îți stă capul la șah și plimbări cu autobuzul. Să nu te mai plângi dacă nu vei primi cine știe ce la chenzină. Probabil nici nu ai nevoie, dacă preferi să-ți pierzi vremea ca un copil fără minte.

”Bine că nu a făcut un scandal mai mare”, mi-am zis eu în timp ce îi mulțumeam pentru bunăvoință. Aveam mare nevoie de bani, dar simțeam în sinea mea că șahul o să-mi schimbe viața, iar această presimțire îmi dădea aripi și tărie să înfrunt depărtările, gerul iernii, gheața de pe drumuri și mustrările celor din jur. Ei nu aveau cum să mă înțeleagă, de aceea nici nu puteam să le explic.

va urma

Inocente… și nu prea

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Mamă, ăștia mă fac grasă!
– Și de ce nu te duci după ei să le dai una?
– Păi se duc pe străduțe înguste.

* Sergentul îl întreabă pe recrut:
– Ce simți când vezi fluturând steagul țării tale?
– Curent, dom’ sergent! Curent!

* Polițistul:
– Doamnă, aveți idee de ce v-am oprit?
– Nu, sunt la fel de confuză ca dumneavoastră…

* – Mă, Ioane! Io tătă zâua calc, spăl geamuri, spăl vase, gătesc! Iar tu în timpul ăsta stai în fața televizorului și aștepți să-ți aduc ceva de ronțăit! Da dă-o-ncolo de treabă, ce fel de om mai ești și tu, mă?!
– Răbdător!

* – Ioane, de câte ori te trimit în beci, ieși băut!
– Păi da, Mărie… trebuie să-mi fac curaj să ies!

* Explică-i tu unui străin că în România, dacă te lovești cap în cap cu o persoană, trebuie să te mai lovești o dată, ca să nu rămâneți proști!

* Am fost la sală, m-am urcat pe bicicletă și stăteam relaxat. Prietenul meu mă întreabă:
– De ce nu pedalezi?
– Sunt la valeee…

* Medicul:
– Ce vă supără în general?
– Soția, dar am venit pentru reumatism!

* Psihologul este un tip care-ți ia o grămadă de bani ca să-ți pună toate întrebările pe care soția ta ți le pune zilnic, gratis.

* Toate femeile îmi spun că sunt urât, până când află cât câștig…
După aia ”Bă, pe lângă că ești urât ești și sărac!”

* – Dacă tot te plângi că te calcă hoții, de ce nu îți iei un câine de pază?
– Am avut, da’ mi l-au furat!

* De când au ieșit din pușcării, mințile luminate ale țării nu au mai scris nicio carte! Se duce dracu cultura în România…

* Nu mai căutați femei pe Facebook până nu vă gândiți bine ce faceți cu alea de-acasă!

* Aș face o glumă despre ardeleni, dar ăștia nu se știu enerva, iar care se enervează, până se apucă de scris, trece farmecul postării. Mai bine fac o glumă despre moldoveni, ăia se apucă de înjurat, chiar dacă nu știu despre ce e vorba.

* – Tată, mi-e foame!
– Bea și tu o cană de apă.
– După ce?
– După ușă!

* – Și zici că te-a părăsit?
– Da, mi-a trimis un mesaj că totul s-a terminat…
– Și tu ce-ai făcut?
– Fasole, că era vineri…

* Am văzut doi copii de la mine din cartier care se jucau cu o minge. Îngrijorat, i-am întrebat:
– V-a furat cineva telefoanele?

* Vorbesc două babe între ele:
– În ziua de azi, tineretul face sex înainte de căsătorie…
– Ce rușine… pe vremea mea eu am făcut cu bărbatu-miu de-abia după primul copil.

* Eu sunt pentru introducerea educației sexuale în școli. Profesorii au și ei dreptul să învețe lucruri noi.

* Găsești viermișori în cireșe… doar dacă îi cauți. Dacă nu-i cauți, nu sunt…

* O doamnă, la Ikea:
– Intră acest dulap în mașina mea?
Vânzătorul:
– Ce mașină aveți?
– Verde.
– Atunci, nu.

* Două blonde citesc un ziar:
– Auzi, fată… O babă a fost violată în Ferentari!
– I-auzi, fă, și noi stăm ca proastele în Titan.

* Știați că bărbații sărbătoresc la 18 ani majoratul și la 50 de ani micșoratul?
Știați o laie! Acum știți.

* – Iubitule, m-am săturat de atâtea cumpărături! Mergem să bem o bere?
– Asta da surpriză. Sigur ești femeie?

* Două bunicuțe povestesc:
– Mâine se însoară nepotul meu!
– Felicitări! Și de unde este mireasa?
– De pe Facebook… Dar nu mă întreba pe ce continent este țara asta.

* Azi am fost într-un complex comercial imens și nu mai găseam ieșirea. Așa că am aprins o țigară ca să mă scoată ei afară.

* Mare ședință la sediul poliției. Comandantul zice:
– Mâine avem tragere. Vom merge cu un camion cu remorcă. Ofițerii vor merge în camion și subofițerii în remorcă. Plecarea camionului va fi la ora 6. Sunt întrebări?
– Da, zice un subofițer. Remorca la ce oră pleacă?

* La Mamaia e 100 lei șezlongul. Atât e și la Dedeman.

* Gheo și Ion mergeau cu trenul de la Cluj la Sibiu. Ion rupe tăcerea și zice:
– Auzi, mă Gheo, tu știi de ce ne hurducă trenu’ aista?
– Nu știu. Tu știi?
– Apăi hai să-ți explic: trenu aista are la început o locomotivă. Știi?
– Știu dară, că nu sunt prost.
– N-avem nicio treabă cu ea. Merje lin, fain de tăt! Mai departe, după locomotivă imediat este vagonul cu poșta. Știi?
– Știu dară, că nu sunt prost. Ne pasă nouă de vagonul cela?
– Nu ne pasă. După vagonul cu poșta este vagonul cu domni de la oraș, din ăia cu valize pătrate. Știi?
– Știu dară, că nu sunt prost. Spune mai departe.
– Nici de ăla nu ne pasă. După vagonul dormitor de la oraș, este vagonul pentru pălmași, nevoiași așa ca noi. Știi?
– Știu dară, că nu sunt prost. Spune mai departe. Avem vreo treabă cu el?
– Oleacă de răbdare. Vagonu’ nost’ are 2 osii: osia din față (cu care nu avem nicio treabă) și osia din spate, asta pe care stă compartimentu’ nost’. Știi?
– Știu dară, că nu sunt prost. Osia aiasta are vreo taină cu noi?
– Stai o țâră. Osia are 2 roți: roata din stânga (care nu ne interesează) și roata din dreapta, pe care stăm noi. Știi?
– Știu dară, că nu sunt prost. Ce-i cu roata de sub noi?
– Roata aiasta are aria egală cu PI x R pătrat. Cu PI și cu R nu avem nicio treabă, pe noi pătratu’ cela ne hurducă așe.

* – Ce amintiri aveți din comunism?
– Ni se lua curentul.
– Și din democrație?
– Ni-l oprim singuri.

Simbioză

Când tu ești noapte, eu mă preschimb în zi,
În acest fel soarele meu își va găsi rostul,
Iar luna ta îi va domoli pornirile fierbinți;
Când eu sunt iarnă, tu vii cu adieri de vară,
Ne încălzim și răcorim în același timp,
Cu nuanțe de primăvară sau de toamnă;
Când tu ești furtună, eu cobor velele,
Te las să mă ridici pe valuri înalte,
Fiind sigur că marea se liniștește după urgie
Și vom pluti în larg, alături precum pânzele corăbiei.
Am învățat să ne completăm unul pe celălalt,
Chiar dacă ne schimbăm zilnic starea de spirit,
Și tocmai aceste încercări ne întăresc,
Cu schimbări care nu lasă loc gândurilor terne,
Ci ne provoacă mereu să le transformăm în viață.

Fructul interzis (10)

continuare

Frații l-au privit cu îndrăzneală pe șeful miliției locale, cel de care se temuseră până acum ca de dracu. Pe chipul lor se citea reproșul că s-ar putea să nu fie crezuți, de aici și insistența cu care au garantat veridicitatea mărturisirilor.

– Jurăm pe ce avem mai sfânt, dom’ șef!, exclamă Milu.

– Zău așa?, se îndoi căpitanul Blidar. Și ce aveți voi mai sfânt?

– Păi, băutura noastră cea de toate zilele, lămuri Manu. Și găinile astea grase… și merele astea frumoase. La noi e sfânt tot ce-am agonisit din munca asta grea și periculoasă. Doar spuneți-ne ce vreți să știți.

Noroc cu cafeaua din față, altfel șeful ar fi sărit la ei să-i scarmene de pe acum.

– Înainte de toate, aș vrea să aflu ce v-a apucat astăzi, de dimineață bună, dar cum nici voi nu vă dați seama, aștept să aud ce alte nelegiuiri ați comis. E clar?

– Aaaa, păi nu ni le putem aminti acum pe toate, dar sunt unele foarte tari, tocmai potrivite să vă binedispună, îl asigură într-o veselie Milu.

– Sun convins că o să murim cu toți de râs, mormăi milițianul, în timp ce Adrian și secretara nu s-au putut abține de la un zâmbet.

– De exemplu, vă amintiți când popa a rămas fără bicicletă? Oricum era o corvoadă prea mare pentru el să o călărească, așa că l-am scutit noi de ea. I-am făcut un bine, pentru că acum îl duce cantorul cu mașina și poate bea până-i vine să cânte de unul singur.

– Deci voi l-ați furat până și pe Părinte?, se burzului Blidar. Ai dracului necredincioși sunteți, bă! Și ce ați făcut cu ea?

– Ce am făcut și cu celelalte, explică liniștit Manu. Le-am vândut prin satele unde nu ne cunoșteau oamenii. Dar astea erau doar mărunțișuri, șefule. Marea lovitură am dat-o în casa bătrânului Pop, mort în incendiu, în urmă cu doi ani. Omul avea strânși bani mulți la saltea, doar lucrase în mină și trăia singur. De acolo am venit cu o plasă de-asta plină cu sute de lei.

Șeful de post a rămas mut de uimire, la fel și subordonații lui. Se știa că incendiul acela tragic pornise de la o țigară pe care Pop o scăpase în patul care s-a aprins în timp ce el adormise. Dosarul de ucidere din culpă a fost astfel clasat și nimeni nu a avut ceva de obiectat. Povestea celor doi venea cu o variantă pe care Blidar nu putea să o înghită deloc, de aici și reacția lui violentă.

– Ce v-am zis eu la început? Să nu bateți câmpii cu povești prin care să vă lăudați cu fapte neverosimile, cum ar fi plase pline de bani, când de-abia vă duceți zilele. Păi, dacă ați fi avut atâta bănet, puteați să huzuriți prin restaurante, să mergeți în excursii, să faceți cumpărături exorbitante, nu să umblați după găinile și merele vecinilor.

– Ha-ha, râse cu poftă Milu. Credeți că noi suntem proști să ne dăm așa în vileag? Nu ne trebuie haine fandosite, mașini sau călătorii care bat la ochi. Am jucat la loto în fiecare săptămână, am băut numai whisky Veritas, am pierdut mulți bani la pocker și nici nu am observat cum s-au topit banii într-un an de zile. Da’ trebuie să recunoaștem că ne-am distrat ca niciodată.

– Prostii!, declară sigur pe el Blidaru. Moșul acela și-a făcut-o cu mâna lui, după cum s-a constatat la fața locului. Iar voi sunteți niște mitomani pe care îi mănâncă limba și vor să se afirme ca eroi negativi, dacă altfel nu reușiți. Să vă fie rușine, oameni maturi și fără minte!

– Avem și dovezi, tovarășe căpitan, ținu să precizeze Milu. Bătrânul nu fuma, că oricum avea probleme cu plămânii, dar noi am aprins o țigară BT și am pus-o pe salteaua de paie, după care am așteptat să ia foc ca lumea. Din nefericire, tocmai când ieșeam din curte, ne-a văzut Maricica, văduva celui căruia i se spunea Folturosu. Femeia asta parcă nu are somn toată noaptea și își bagă nasul peste tot. Nu eram siguri dacă ne-a și recunoscut pe întuneric, dar am aflat mai târziu că a venit cu o declarație aici, la post. Noroc că nu a ajuns la dumneata, s-o fi rătăcit pe undeva.

– Ce tot spuneți acolo?!, strigă și mai tare Blidaru. Aici nu se rătăcește nimic, iar dacă ar fi existat o asemenea reclamație, erați demult după gratii. Tovarășa Lupașcu știe foarte bine cum merg treburile, nu degeaba e pe acest post de mulți ani.

Femeia se înroși ca un măr la față, se fâstâci vizibil și nu se putu abține în a veni cu o explicație șocantă:

– De fapt, femeia aceea a depus o sesizare pe atunci, dar am considerat că-i mai bine să trecem cu vederea această poveste. Oricum, omul acela era bătrân și bolnav, n-ar mai fi trăit mult timp, și era păcat să închidem doi oameni tineri, care îmi sunt și rude mai îndepărtate. Eu zic că am făcut o faptă bună, nu-i așa domnule căpitan?

Șeful de post era atât de uluit, încât uită de cafea și țigară, crezând că trăiește un coșmar din care nu mai poate să se trezească. Sau poate a nimerit din greșeală într-un alt univers, unde toată lumea a luat-o razna pentru a-l înnebuni și pe el.

– Extraordinar!, rosti el cu o respirație greoaie. Ce s-a întâmplat cu voi, astăzi, de mă bombardați cu tot felul de prostii? Pe tâmpiții ăștia aș fi ajuns să-i mai înțeleg, dar chiar pe dumneata, colega mea de muncă și de birou, nu puteam să mi te închipui un complice la nelegiuiri.

– Vedeți cum am ajuns la bănuielile mele, interveni cu o anumită satisfacție căpitanul Adrian. Merele acelea sunt de vină, pentru că vin de pe un pământ blestemat, după cum s-a constatat în urmă cu mai mulți ani. Ar trebui îngrădit mai bine terenul și interzise fructele… sau să tăiem pomul din…

– Ia mai taci cu basmele tale, îi reteză Blidar avântul retoric. Ți-au rămas în minte poveștile cu merele fermecate, ori ți-e gândul la Pomul Cunoașterii din Biblie, dar noi trăim în prezent și nu trebuie să fim influențați de fantezii din cărți. Într-adevăr, s-a nimerit să avem parte de o zi aparte, cu dezvăluiri neașteptate, dar trebuie să înțelegem că omul are toane care ne pot surprinde. Orice ar fi, să gândim logic și să luăm măsurile care se impun. Pe ăștia doi îi punem la păstrare, până-i prezentăm miliției municipale. Tovarășa Lupașcu va trebui să caute documentul pe care l-a sustras și să mi-l prezinte pentru evaluare. Apoi vom vedea ce sancțiuni se impun pentru ca așa ceva să nu se mai repete.

Sesizarea Maricicăi a fost găsită pe fundul unui sertar la care doar secretara avea cheie, iar la confruntarea ulterioară femeia a recunoscut afirmațiile de atunci. În consecință, frații Tâmb au fost arestați pentru crimă, tâlhărie și furt, iar apoi condamnați la închisoare pe viață. Tovarășa Lupașcu a ieșit în același an la pensie, fiind înlocuită cu o altă secretară, mai tânără și subțirică, însă cu relații consistente. Despre mere nu s-a mai vorbit în secție, la ordinul clar al căpitanului Blidar, dar gura lumii începuse deja să bârfească, creând povești din cele mai savuroase și incredibile.

Fetița care visa pentru alții

MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte

Fetița care visa pentru alții

de Petru Racolța

Recenzie

de Manuela Timofte

Lumea asta e prea complicată, iar eu nu știu ce să înțeleg când unii îmi spun că sunt o fată normală, iar alții că sunt păcătoasă, neascultătoare și, mai ales, bolnavă la cap.”

Lena – fetița care visa pentru alții

Fragmentul face parte din ultimul roman publicat de autorul Petru Racolța. Cuvintele puse în “gura unui personaj” denotă cunoaștere, experiență, curiozitate pentru lumea în care trăim aici și acum și în același timp echilibru între acceptarea a ceea ce se cunoaște și ceea ce nu se cunoaște dar totuși există…

Despre Petru Racolța

Pot spune că Petru Racolțaeste primul autor – bărbat care a acceptat să devină colaborator al Masticadores România. Pe această cale îi mulțumesc pentru încrederea arătată de la bun început și pentru toată creația ce o oferă tuturor celor doritori să o cunoască atât…

View original post 1,327 more words

Relaxante

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Aseară am luat un somnifer. Așa tare m-am concentrat să văd dacă-și face efectul, încât n-am dormit toată noaptea!

* Iarna nu ies din casă pentru că e frig.
Vara nu ies din casă pentru că e cald.
Iar în restul zilelor, nu ies că nu am bani.

* – Nivelul dvs. de engleză?
– Perfect!
– Bine, traduceți-mi fraza ”În seara asta nu beau”.
– Mission impossible!

* Un polițist oprește un cetățean.
– Ocupația?
– Sunt medic primar.
Nedumerit, polițistul întreabă:
– Cum adică medic primar? Ori medic, ori primar. Hai la secție!
Ajunși la secție, polițistul îi raportează superiorului. Acesta, scărpinându-se la ceafă, îi răspunde:
– Întreabă-l dacă are facultatea terminată. Dacă are, e medic, dacă nu, e primar.

* Întrebare:
– De ce le place bărbaților să se antreneze pe banda rulantă?
Răspuns:
– Așa au o mână liberă pentru o bere și cealaltă pentru telecomandă.

* – Nevastă, de ce mă înșeli?
– Băăă, da’ curios mai ești!

* – Dragule, sunt grasă?
– Ești perfectă!
– Du-mă acum în pat!
– Stai aici, ți-l aduc eu!

* Discuție între doi evrei:
– Iarăși s-a scumpit benzina!
– Și care-i treaba ta, doar tu n-ai automobil.
– Dar am brichetă!

* Anunț la cimitir: ”Cei care dețin locuri de veci sunt rugați să le ocupe până la sfârșitul lunii, altfel devin proprietatea statului”.

* Pe vremea mea, școala online era așa:
– O linie la o palmă, o linie la cealaltă. Mâine să vii cu mă-ta!

* Am fost la un restaurant în aer liber și a început să plouă. Mi-a luat două ore să termin de mâncat ciorba…

* Mesaj RO-ALERT:
”Vezi că ți-a găurit grindina chiloții de pe sârmă, uă!!!”

* Știți de ce suflă femeile vara în sân?
Să nu dea laptele în foc.

* Nimic nu-ți strică mai tare o frumoasă dimineață de vineri, ca atunci când descoperi că de fapt e joi…

* Nety zice că sunt plin de romantism. Cred că n-a citit bine de pe prompter, și de fapt se referă la reumatism.

* Dragoste este atunci când fie beat, fie treaz, telefonezi aceeași femeie.

* O tipă frumoasă sta la porțile unei unități militare, cu lacrimi în ochi.
– Ce s-a întâmplat, ți-au luat mirele în armată?, întreabă un tip.
– Da… pe toți cinci odată…

* Farmaciile nu mai eliberează antidepresive doar pe baza certificatului de căsătorie și poza soției, trebuie și o poză cu soacra!

* Blonda la medic:
– Domnule doctor, dacă iubitul mă mângâie pe sâni, iar mie mi se umezesc chiloții, înseamnă că am apă la plămâni?

* N-o să vă vină să credeți peste cine am dat ieri la oftalmolog. Peste toată lumea!

* – Iubito, cât timp voi fi plecat, cum vrei să comunicăm? Prin mail, SMS sau scrisori?
– Prin virament bancar, iubitule?

* – Iubitule, când ai plecat, ți-ai uitat telefonul acasă. Ți-a transmis Titi-mecanicul mesaj, cică îi e dor de gurița ta!

* Sunt o soție excelentă! De jumătate de oră îmi ajut soțul să caute banii pe care i-am cheltuit!

* La unii scârțâie relația, la alții patul. Mie… încheieturile.

* – Măi omule, de ce vrei să divorțezi la doar 3 zile de la căsătorie?!
– Nu mai este fată mare, a fost doar în prima zi!

* Un bețiv mângâie capul unui camarad de cărat pahare la gură chel și-i spune:
– Auzi? Capul tău seamănă la pipăit cu fundul nevestei mele.
Chelul își mângâie capul și spune:
– Tu știi că ai dreptate?!

* Ciok, ciok la ușă.
– Cine e?
– Poliția.
– Nu-i nimeni acasă!
– Atunci de ce arde lumina?
– Iaca o sting!

* Șeful m-a văzut stând și mi-a zis că ”lenea este un păcat”, iar eu i-am răspuns că ”și invidia la fel”.
Caut de lucru…

* Ieri noapte, am visat că mă căsătoream!
Niciodată nu mă mai pun la somn fără să zic o rugăciune!

* – Doamnă, câți soți ați avut la vârsta dvs.?
– În total sau doar ai mei?

* Pentru doamnele care afirmă că toți bărbații sunt la fel.
Mergeți pe plajă la nudiști, acolo să vedeți diferențe.

* Matematica pentru obsedați:
(6×9)+(6+9)=69
Știați sau nu? 😀

* Mama lu’ Bulă îl ia deoparte pe taică-so:
– Dragul meu, fiul nostru a ajuns la o vârstă… Cred că e cazul să începem să-i facem educație sexuală și mi se pare firesc să te ocupi tu.
Taică-so: – Nu te supăra, dar nu știu ce să-i spun…
Mamă-sa: – Ia-o și tu pe ocolite. Explică-i cum se petrece acest lucru la păsări, la fluturi, la gâze…
Taică-so merge la Bulă și-i zice:
– Bulă, mai ții minte anul trecut când maică-ta ne-a lăsat la Mamaia singuri? Ți-aduci aminte ce am făcut eu cu suedeza și tu cu franțuzoaica?
Bulă: – Aha!
Taică-so: – Ei, Bulă, vreau să-ți spun că ai ajuns la vârsta la care trebuie să știi că același lucru se întâmplă și la păsări, și la fluturi, și la gâze.

* I: – Ce face clorura de sodiu nesupravegheată?
R: – Sare în mâncare.

* Am ajuns să plângem după vremurile în care ne plângeam.

* Din confesiunile unui bărbat însurat:
”Întotdeauna citesc horoscopul soției mele, ca să văd ce fel de zi voi avea!”

* – Fostul îmi răspunde și azi la mesaje.
– Și ce zice?
– Să-l las în pace…

* Râdem și glumim, da’ partea nașpa la o despărțire e că țâțele rămân la ea.

* Tati, de ce pe sora mea o cheamă Rosa?
– Pentru că mama ta iubește trandafirii.
– Mulțumesc, tati!
– Pentru puțin, Ciucaș!

Un altfel de dresor

Nu mă pricep să dresez sălbăticiuni periculoase,
Sunt destui care reușesc să le îmblânzească,
Eu mă limitez la ceva mai simplu,
Cum ar fi domesticirea unui nor mic
Pe care l-am atras cu gesturi prietenoase,
Făcându-l să-mi adulmece palma întinsă.
Dar a venit o adiere mai rebelă
Și l-a ridicat înapoi printre semenii lui,
Spre regretul amândurora.
Atunci mi-am încercat norocul cu vântul,
Căruia i-am fredonat melodii blânde
Și l-am făcut să mi se așeze pe creștet.
De atunci mă ocolesc furtunile,
Ploaia-mi vine încălțată în papuci de casă,
Iar soarele se arată în costum de baie.

 

Fructul interzis (10)

Adrian era un milițian punctual, pe lângă alte calități apreciate de cei care-l cunoșteau bine și nu aveau de ce să se teamă din cauza profesiei sale. Ieșea în fiecare zi de lucru pe poarta casei, fix la aceeași oră, încât mulți își potriveau ceasul după el. După mai bine de un deceniu în slujba legii, ajunsese căpitan, dar ambiția de a fi numit comandantul postului de miliție din localitate nu-l părăsise. Mai ales că-i cunoștea bine pe toți consătenii, spre deosebire de cei veniți din toate colțurile țării și perindați în fața lui la conducere. Acum, era un alt șef cu pile, căpitan din Sighetul Marmației, pe nume Blidar, care, la fel ca cei precedenți, înainta cereri după cereri să fie mutat în orașul natal sau măcar în municipiul Baia Mare, fie și la circulație. Niciunuia nu-i plăcea departe de casă, dar poate tocmai de aceea erau numiți aici, ca o măsură de siguranță că nu-și fac cunoștințe pe care să le protejeze. Și lui i s-a propus o dată să ajungă șef de post într-o localitate din alt județ, însă refuzul i-a fost acceptat; era singur la părinții bătrâni și trebuia să aibă grijă de ei.

Vecinul nostru, încă tânărul aspirant la șefie, tocmai a închis portița de la curte, când atenția i-a fost atrasă de gălăgia făcută de frații Tâmb, aflați încă în fața casei lor de peste drum. Probabil au avut parte iarăși de o noapte albă și numai acum se pregăteau să se retragă pentru odihnă, și-a zis milițianul în uniformă impecabilă. Dar ”tâmbiții” aveau chef de dialog, iar de data asta l-au găsit pe el ca partener.

– Servus, tovarășe milițian și vecin bun, i s-a adresat cu mare vervă Milu, acompaniat cu același entuziasm de Manu. La slujbă, la slujbă?, au întrebat amândoi cu un zâmbet larg.

– La slujbă, dară!, confirmă oftând Adrian. Dar voi ce faceți la ora asta matinală?

Cei doi s-au privit unul pe altul, au izbucnit într-un râs strident și au răspuns franc:

– Venim de la furat!

Milițianul s-a arătat amuzat de gluma fraților și a mai încercat o dată:

– Văd că sunteți puși pe șagă de dimineață. Eu vă întreb serios ce s-a întâmplat, dacă nu sunteți în pat la ora asta, așa cum vă e obiceiul.

– Serios îți spunem și noi, deși ne simțim mai bine ca niciodată. Am șutit două găini de la vecinul Ștefan, că oricum are atâtea încât nu le mai știe numărul, plus câteva mere de la badea Petre, care are mai multe decât poate mânca familia lui.

Ca să confirme cele spuse, Manu ridică în sus cele două plase pe care le avea în mâini. Adrian era uimit de comportamentul fără precedent al celor doi frați, cunoscuți ca niște oi negre ale comunității. Curiozitatea l-a mânat să-și sacrifice din timp și să-i mai descoase cu câteva întrebări.

– Pot să văd și eu ce conțin cele două plase pe care le fluturați cu mândrie?, i-a îndemnat el în timp ce a făcut câțiva pași, până în apropierea lor.

– Cum să nu, i-a răspuns cu inocență tot Manu, iar Milu s-a oferit să ajute. Uitați aici ce recoltă frumoasă avem: fructe și carne, sănătate curată.

Într-adevăr, cele afirmate de bărbați nu erau glume, fapt care l-a obligat pe căpitanul de miliție să ia măsurile necesare.

– Bravo vouă! Acum vă rog să veniți cu mine până la secție pentru a da o declarație. Ce ziceți de asta?

– Dacă e ordin, cu mare plăcere, au răspuns aproape simultan vecinii, cu același zâmbet pe chipuri.

Și tot așa, în vervă și bună dispoziție, au parcurs drumul până la sediu, povestind întâmplări din cele mai trăsnite în care ei erau eroii negativi. Adrian i-a introdus direct în biroul șefului, nevrând să li se risipească accesul de sinceritate inexplicabilă.

– Bună dimineața, tovarășe Blidar! Vă prezint aici doi hoți care și-au mărturisit faptele din această noapte… și nu numai.

Căpitanul, un bărbat înalt și cu un chip veșnic încruntat, s-a uitat ca la doi extratereștri veniți să tulbure liniștea lui pământeană. De parcă nu avea el destule pe cap, mai trebuia să se ocupe și de niște idioți, iar asta înainte de a-și savura cafeaua pe care tovarășa Lupașcu o pregătea. Secretara aceea cu fundul enorm rezistase timpului și mai multor șefi, deși multe scaune a trebuit să schimbe, la propriu.

– Mda, scoase pe gură Blidar, ca un fel de mârâit. Ce au mai făcut prăpădiții ăștia?

– Au furat de la vecini două găini și o plasă de mere, raportă solemn căpitanul Adrian.

Șeful îi cercetă cu o privire plictisită, în timp ce adulmeca mirosul înviorător al cafelei care dădea în clocot. Situația asta risca să-i strice momentul cel mai plăcut al dimineții, prin care prindea puterea să reziste nenumăratelor probleme ale zilei.

– Și tu n-ai avut somn, din moment ce te-ai dus de unul singur la vânătoare de găinari?, l-a întrebat el înciudat.

– Dar nu a fost nevoie, dom’ șef. Mi-au mărturisit ei, când soseau acasă.

– Cum adică?, se arătă contrariat omul din spatele biroului. Nu înțeleg nimic din asta, adică au furat și apoi s-au dus să-ți mărturisească?

– Cam așa ceva… și eu m-am mirat, dar am considerat că trebuie să fie adevărat, din moment ce bunurile furate se află asupra lor.

Blidar îi privi încă o dată pe cei doi zâmbăreți, apoi se îndură să-i întrebe:

– E adevărat ce zice tovarășul milițian, aici, de față?

– Sigur că da, tovarășu șef de post, ripostă convingător Milu, cu gura până la urechi.

– Foarte adevărat, vă pot și arăta, a întărit Manu, în timp ce scotea un măr din plasă.

Tovarășa Lupașcu tocmai venea cu cafeluța fierbinte, iar strălucirea mărului i-a acaparat privirea. Era pofticioasă, astfel că nu s-a putut abține să exclame:

– Oooo, ce măr frumos! De unde ziceți că le-ați cules?

– De la badea Petre, vecinul nostru, a răspuns prompt Manu. Poftiți de gustați…

Secretara nu s-a lăsat îmbiată de două ori și a preferat să mănânce fructul înainte de a-și bea cafeaua. Doar șeful fierbea încă în suc propriu, căutând o soluție prin care să scape de cei trei intruși.

– Măi, Adriane, tu nu vezi că ăștia sunt beți? Omul spune la beție vrute și nevrute, după care retractează tot și noi rămânem cu buzele umflate.

– M-am gândit și eu la asta, dar mi-a atras atenția faptul că merele sunt de pe un pământ interzis de vreun deceniu. Se spunea atunci că are proprietăți ciudate și de aceea a fost îngrădit de către noi, la ordinul șefului de post din acea vreme. Acum, mă întreb dacă nu cumva merele acelea le-au sucit mințile și îi face să-și mărturisească toate nelegiuirile? Pentru că mai aveți multe de ascultat de la ei, după cum am auzit pe drum.

Tovarășa Lupașcu savurase deja mărul, iar acum zâmbea neîncrezătoare la prejudecățile lui Adrian. Nici șeful de post nu credea în ele, însă trebuia să ia o declarație scrisă și semnată de amărâții din fața lui. Își înmuie buzele în licoarea revigorantă, aprinse apoi o țigară și, după ce îi invită să ia loc pe câte un scaun, îi avertiză:

– Să auzim ce furturi pretindeți că ați mai făcut, în timp ce tovarășa secretară le va dactilografia. Mare atenție: dacă-mi veniți cu minciuni, vă bat cu mâna mea de o să vă sune apa-n cap!

va urma

Suplimente spirituale

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* În loc să iau telefonul cu mine, am luat telecomanda. Mă tot gândeam de ce nu mă sună nimeni!

* Întrebare: – Ce înseamnă preinfarct?
Răspuns: – Să bagi mâna în buzunar și să nu dai de telefon.
Altă întrebare: – Ce înseamnă un infarct?
Răspuns: – Să vezi că e în mâna iubitei tale și nu e blocat.

* Doi prieteni:
– Nesimțitule! Eu îți spun că nevastă-mea a făcut un copil și tu mă întrebi cu cine?!
– Nu te enerva, am crezut că știi!

* Stau 3 copii de vorbă. Primul zice:
– Noi suntem 3 în familie și fiecare are camera sa.
– Al doilea zice:
– Noi suntem 5 și fiecare are bicicleta sa!
Al treilea:
– Da, noi suntem 7 în familie și fiecare are tatăl său.

* – Ce sunt părinții tăi, Bulă?
– Mama e gladiatoare și tata procuror!
– Cum așa?
– Păi, mama vinde gladiole și tata le procură!

* – De ce s-a oprit Trabantul la semafor, deși culoarea acestuia era verde?
– Pentru că s-a lipit într-o gumă de mestecat!

* Azi, în parcare la Lidl, mi-a zis o tanti:
– Dă-mi o palmă să-ți ghicesc.
I-am dat două și s-a supărat.

* Vești bune din Turcia: au început să se facă roșiile românești!

* Eu când am nervi, fac șnițele!
Le bat de le ia mama dracu’.

* O femeie adevărată nu se bagă în casa unui om însurat…
Îl cheamă la hotel și-i explică moartea căprioarei!

* Azi am o boală ciudată: sufăr de dublă fractură de lene cu dislocare de interes!

* Eu mai bine beau, decât să mănânc. Ca să nu fac firimituri.

* Destrămarea Iugoslaviei a fost un dezastru pentru naționala României: în loc de o echipă, acum ne bat șase.

* După ce a împărțit chiria la casă timp de 8 ani cu prietenul ei, a aflat că el era de fapt proprietarul casei.

* Într-o zi, va sosi în viața ta acea persoană care te va înțelege perfect; va fi cam 200 de lei ședința.

* – De ce vorbești singură când faci curățenie?
– Păi, în două, terminăm mai repede.

* Doi țărani care lucrau pe moșia unui mare lord se întâlnesc în cârciumă, la un pahar de tărie; unul dintre ei praf de necăjit.
– Ce ai, mă, de ce ești așa supărat?
– Hai să-ți zic ceva ce nu știai. Nevastă-mea se culcă cu lordul, mă! Da’ și eu mă culc cu nevasta lordului.
– Păi asta înseamnă că sunteți chit. De ce ești amărât?
– Cum să fim chit, mă? Că nevastă-mea a făcut un copil cu lordul, da’ și nevastă-sa a făcut un copil cu mine.
– Păi și? Asta înseamnă că sunteți chit.
– Mă, tu ești prost sau te prefaci? Cum adică să fim chit? Păi eu i-am făcut un ditamai lordul și el ce mi-a făcut mie? Un țăran, mă, un țăran…

* – Știi, azi-noapte te-am visat, eram cu tine pe plajă. Beam suc… și…
– Suc?
– Da…
– Nu eram eu!

* Cel mai greu moment din viața unui bărbat e acela în care stă în pat cu nevasta și nu poate reacționa la postările amantei!
Trist, dom’le, trist…

* – Salut, cu ce te ocupi?
– Pun țigle pe casă!
– Faci acoperișuri?
– Nu, bă, sunt doctor psiholog. Dar tu cu ce te ocupi?
– Mut vacile de ici colo!
– Ești văcar?
– Nu, bă, sunt instructor de fitness!

* Tulburare de personalitate.
Sufletul merge la mare, și corpul merge la muncă!

* – Maria, da’ tu ai mai avut pe cineva până la mine?
– Măi Ion, tu ești prost? Uită-te la ceas! E ora 5 dimineața. Toți dorm încă.

* Monica Lewinsky împlinește 49 de primăveri. Doamne, ce mai trece timpul! Parcă mai ieri umbla de-a bușilea prin casă (Albă).

* – Îți imaginezi?, benzina s-a scumpit de două ori!
– Și acum ce faci, mergi pe jos?
– Nu, conduc flămând…

* Femeia e ca teoria relativității extinse!
Nu poți s-o înțelegi, da’ nici n-ai cum s-o contrazici…

* Fiecare femeie are nevoie de un soț, pentru că zilnic sute de lucruri merg prost și nu poți învinovăți soarta și guvernul tot timpul.

* Nu îți poți educa copiii cum te-au educat părinții pe tine, pentru că părinții tăi te-au educat pentru o lume care nu mai există!

* Fiul unui procuror a lovit Mercedesul unui fiu de parlamentar. Vinovat a fost un pensionar care aștepta autobuzul 33…

* Doar în România deschizi frigiderul și dai de lăutari: Salam, Ciorbă, Pește!

* Fericirea e ca bășina. Dacă e a ta, pe ceilalți îi deranjează.

* De mic mi-a plăcut școala… era o construcție mare și frumoasă. Pe acolo mă alerga mama când ieșea de la ședința cu părinții!

* S-a născut primul copil făcut cu Viagra. El s-a ridicat în picioare din prima zi.

* Când o femeie îți zice ”du-te dracului”, nu este o înjurătură, e doar o recomandare turistică!

* Copilăria se termină atunci când mă-ta nu mai ascunde dulciurile de tine, dar ascunde tac-tu băutura.

* Dacă ai voință, poți să muți și munții din loc.
Dacă ai creier, îi lași acolo, că nu te deranjează.

* – Ce ți-a picat azi la Bac?
– Fața!