Să întâmpinăm Anul Nou cu zâmbete

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Unu’ moare și ajunge în infern.
Acolo, descoperă că există câte un iad pentru fiecare țară…
Merge în iadul german și întreabă:
– Ce ți se face aici?
– Păi, ce să-ți facă, te pune pe scaunul electric pentru o oră, pe urmă te așează pe un pat de cuie pentru o oră, și restul zilei te biciuiește dracul german.
Omului nu-i place ce aude și încearcă iadul rusesc:
– Ce ți se face aici?
– Păi, te pun pe scaunul electric pentru o oră, pe urmă te așează pe un pat de cuie pentru încă o oră, și restul te biciuiește dracul rus…
Pe urmă verifică iadul american, francez, italian și primește răspunsuri asemănătoare.
Așa ajunge la iadul românesc și descoperă că este o coadă foarte, foarte mare la intrare.
– Ce ți se face aici?
– Păi, te pun pe scaunul electric pentru o oră, pe urmă te așează pe un pat de cuie pentru încă o oră, și restul te biciuiește dracul român.
– Păi, este la fel ca în celelalte iaduri, de ce vrea atâta lume să intre?
– Pentru că scaunul electric nu funcționează, cuiele de la pat au fost furate și vândute la fier vechi, iar dracul român este un fost senator care semnează de prezență și se duce la bar…

* – Măi, Ioane, de ce ai smuls toate florile din grădină înainte să pleci în armată?
– Ca să nu facă Maria copii din flori.

* Nevasta supărată îi zice soțului:
– Sunt deprimată, la serviciu mi-au zis că sunt grasă!!
– Stai liniștită, că mie mi-au spus lucruri și mai rele!
– Ce ți-au zis?
– Că ești și vagaboantă!

* Când faci dragoste, cea mai plictisitoare poziție este când tu ești dedesubt și deasupra nimeni…

* O prostituată acostează un bătrân:
– Hei, tataie, ce ai zice dacă am petrece seara împreună?
Bătrânul îi întinde o bancnotă de 100 și-i spune:
– Ține asta, pentru încrederea pe care ai avut-o în mine!!!

* – Ce are un om care a fost mușcat de două ori de un câine?
– O remușcare.

* De când mi-am luat motocicletă am cunoscut o mulțime de fete, majoritatea asistente și doctorițe la UPU.

* – Femeia ideală trebuie să știe să gătească, să calce și să spele.
– Sunt perfectă. Pot să-ți fac niște zile fripte și să te calc pe nervi, până te trec toate apele!

* – Tată, tu crezi în fantome?
– Nu, fiule!, nu există așa ceva.
– Dar servitoarea mi-a spus că ele există!
– Atunci împachetează cât mai repede poți. Ne mutăm!
– De ce, tată?
– Noi nu avem servitoare!

* Cum au apărut Geto-Dacii, o lecție scurtă de istorie, clarificatoare:
Se zice că Burebista avea o slujnică pe care o chema Geta și pe care o plăcea foarte mult, dar nu reușise să i-o tragă pentru că nu ”stătea”. Într-o zi, când s-a întors de la un război cu perșii, a prins-o într-un colț al palatului de la Grădiștea și i-a zis:
– ”Geto-d’aci” nu mai scapi, ne… !!!
Și de acolo au apărut strămoșii noștri…

* Un bărbat în celulă, acuzat de viol, își mustră penisul:
– Vezi, măi Georgică, unde te-am băgat eu și unde m-ai băgat tu!

* Trei prietene își povesteau ce au primit de la Moș Crăciun:
– Eu am primit o pereche de ciorapi plasă și o cutie de bomboane fine de ciocolată!
– Eu am primit o lenjerie de dantelă superbă și o ciocolată mare cu alune!
A treia spuse fericită:
– Eu nu am primit nimic, dar a rămas până dimineața.

* Un enoriaș se înfățișează marelui Rabin.
– Preasfinția voastră, ce să fac să am o viață lungă?
– În fiecare dimineață să te scoli de lângă nevastă-ta, micul dejun și cafeaua să le servești împreună cu nevastă-ta, la plimbare, la spectacole, în vizită la prieteni să mergi cu nevastă-ta, într-un cuvânt, tot timpul să fii alături de nevastă-ta și o să-ți pară viața prea lungă.

Plugușor pentru bloggeri

Aho, aho, bloggeri logați,
Stați puțin și nu tastați
Și cuvântu-mi ascultați…
La cumpăna dintre ani,
Vă doresc să fiți baștani,
S-aveți muzele pe-aproape
Și mereu să vă adape!
Să postați texte virale,
Imagini fenomenale,
Sub care se vor depune
Mii de comentarii bune!
Să nu mai fiți bombardați
De cârcotași obsedați,
Ci de like-uri, permanent,
Ca un fluviu abundent.
Scrie-ți pe blog ce vă doare
Sau vă bucură mai tare,
Iar colegii-or să vă spună
Mereu câte-o vorbă bună.

Aho, aho, bloggeri fârtați,
Azi sunteți și voi urați:
S-aveți multă sănătate
Și postări apreciate!
Iar în lumea virtuală
Să găsiți o socoteală,
Bucurii, oameni frumoși
Și prieteni inimoși!
La mulți ani și spor la scris,
Fără niciun blog închis,
Iar la anul care vine
S-auzim numai de bine!

Vă salut cu toată forța
Și semnez cu drag: Racolța,
Iar în orice perimetru,
Vă îmbrățișează Petru.

Oamenii inteligenți: dezordonați, adorm târziu și înjură mult

Dacă întreaga copilărie ți s-a reproșat că ești o persoană dezordonată și întotdeauna te-ai confruntat cu părinții pentru că te trimiteau prea devreme la culcare, trebuie să știi că tu erai problema în toată povestea asta. Experții au ajuns la concluzia că astfel de persoane sunt foarte inteligente.

Persoanele inteligente adorm foarte târziu

Experții au studiat oamenii cu talente impresionante, ajungând la concluzia că cei care stau până noaptea târziu au un nivel ridicat de inteligență. Din această categorie fac parte Charles Darwin, Winston Churchil și Elvis Presley.

Dezordinea și inteligența merg mână în mână

Cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au concluzionat că haosul din biroul unor persoane indică faptul că acestea sunt concentrate asupra lucrurilor care sunt cu adevărat importante, nu că sunt dezordonate. Mai mult, psihologii spun că un mediu haotic este un mod perfect pentru a ne stimula creativitatea și pentru a ne ajuta să dezvoltăm noi idei. La fel, persoanele inteligente folosesc uneori un limbaj nepotrivit, adică înjură mai mult decât cele care posedă un vocabular mai sărac și fiind needucate. Însă acești inteligenți știu de asemenea și când să-și păstreze calmul și să tacă, în funcție de situație.

Sursa: Graiul Maramureșului

Crăciunul cu Emilia

Ea e nepoțica divină, pentru care dedic cea mai mare parte din timpul meu. Până joi, când o să mă lase din nou singur.

Daruri spirituale

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un tătic vrea să-i facă o surpriză fetiței lui de patru ani. Își face rost de un costum de Moș Crăciun, se îmbracă în dormitor, ia un sac și un băț, apoi intră în sufragerie și începe: ”Moș Crăciun cu plete dalbeee, a sosit de prin nămeți, să aducă daruri multeeee, la fetițeee și băiețțți”. La care fetița:
– Mami, mami, iar s-a îmbătat tati!

* La facultate începuse cursul de câteva minute, când intră o colegă de grupă, un pic ciufulită, cu ochii semiînchiși și un mers nu prea sigur,… se vedea că avusese o noapte furtunoasă. Profesorul indignat de o asemenea apariție era destul de dur când i se adresă:
– Domnișoară, de ce ați întârziat?
În loc de bine cunoscutele răspunsuri ”Mă scuzați, am venit de la țară” sau ”Mi-a murit bunica” ori alt răspuns banal folosit de studenți, aceasta îl țintuiește cu o privire tulbure, zâmbește dulce și trântește:
– Dragule, de ce nu m-ai trezit și pe mine când ai plecat?

* – Aș vrea să cumpăr un cadou de Crăciun pentru iubita mea. Puteți să-mi dați un sfat?
– E tânără?
– Nu tocmai…
– Elegantă?
– Oarecum.
– Frumoasă?
– Nimic deosebit.
– Cultă?
– Foarte puțin…
– Atunci iată sfatul meu: cumpărați cadoul pentru altcineva!

* Doi bețivi se întorceau într-o seară de la cârciumă. Unul dintre ei venea în patru labe, iar celălalt sprijinit de un gard. Cel sprijinit de gard râde și spune:
– Ce rău ai ajuns, să mergi în patru labe…
Celălalt nu rămâne dator și îi dă replica:
– Da’ ce-o să faci tu când se termină gardul?!

 

* Cele trei etape din viața unui bărbat:
1. Crede în Moș Crăciun;
2. Nu crede în Moș Crăciun;
3. Este Moș Crăciun.

* Noul Cod Penal!!!
Soțiile au voie să bată Amantele!!!

* Întrebare la Radio Erevan:
– Prietena mea e virgină și eu am rețineri. Ce trebuie să fac?
Radio Erevan:
– Așteptați un timp. Mai devreme sau mai târziu se va găsi cineva să o facă în locul dumneavoastră.

* Vorbesc doi prieteni:
– Frate, ai făcut o nuntă ca-n povești! De unde ai avut atâția bani?
– Păi, știi că eu tot am strâns bani pentru zile negre… Și uite că au venit!

* – Dv. l-ați accidentat?, îl întrebă agentul de circulație pe automobilistul care, ieșit din mașină, privește buimac la omul întins pe trecerea de pietoni.
– Nu l-am accidentat, ferească sfântul, nici nu l-am atins! Voia să treacă, i-am cedat trecerea și el, de uimire, a leșinat!

* Mulți mă întreabă ce fac oamenii după ce se pensionează?
Bine, eu am norocul să fiu doctor în chimie, și unul dintre lucrurile pe care îmi place să le fac este transformarea berii, vinului și a altor băuturi alcoolice în urină… Și asta reușesc să o fac foarte bine!

* Povesteam unui prieten despre aventurile din vacanță:
– Îți închipui, mă urc în tren pentru a mă întoarce acasă și am nimerit într-o cușetă cu o blondă extraordinară, altcineva nu era, doar noi doi. Am băut un pic…
– Și?
– Ce, și? Ea s-a dezbrăcat, am rămas pur și simplu fascinat de corpul ei, avea picioare lungi, sâni perfecți, fund de zeiță. Apoi am făcut dragoste. După asta, însă, ea se ridică și începe a plânge:
– Eu, spune ea, sunt o ticăloasă, am un soț atât de bun, el mă iubește atât de tare, îmi este fidel, eu însă uite ce faptă înjositoare am făcut, cât mă căiesc de cele întâmplate, nu am să mi-o iert niciodată.
Așa de emoționant vorbea, încât, auzind-o, am început a plânge și eu.
– Și ce a urmat?
– Ei, ce să urmeze? Așa a fost până am ajuns acasă… plângeam, făceam dragoste, plângeam, făceam dragoste, plângeam, făceam dragoste…

* Mâine voi posta telepatic. Așa că, dacă îți vine ceva amuzant în minte, e de la mine.
Cu plăcere! 🙂

Vă doresc un Crăciun vesel și îmbucurător!

Haiku de sărbători

Primim oaspete

Cu mireasmă de Crăciun,

Brad deghizat.

O, brad frumos…

 

 

Selecție de pe Google

 

 

 

Sămânța de iubire

Doar o sămânță de iubire,
Atât am primit de la tine,
Am sădit-o în adâncul inimii,
Stropind-o cu picături de speranță.

A încolțit în pieptul meu,
Umplându-l cu tulpini pline
De frunze hrănitoare
Și boboci ce stau să explodeze.

Tulpinile s-au înălțat spre creier,
Iar bobocii s-au deschis printre neuroni,
Ca o infuzie de fericire
Transmisă în tot corpul.

Acum, culeg zilnic buchete
Și le împart prin zâmbete,
Aleg sămânța fericirii
Și o dăruiesc mai departe.

Sugestive

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Discuție între două prietene:
– Dragă, nu te supăra, dar soțul tău e cumva coșar?
– Nu, dar de ce?
– Tot timpul îl văd afumat…

* Discuție între adolescente:
– Mama mea nu-i dă voie prietenului meu să mă pipăie decât de la curea în sus…
– Și ce faci?
– Ei… mă antrenez să merg în mâini!

* Aseară am venit iar beat acasă.
– Unde ai fost, nenorocitule? – mă întreabă nevasta.
– La un concurs.
– Ce concurs?
– Cine bea mai mult. Am câștigat și o diplomă: ”manga cum laude!” – i-am răspuns.

* Polițistul și inculpatul:
– Vinzi 10 cafetiere?! Recunoaște că le-ai furat!
– Nu am furat! Ieri am avut nunta…

* – Ești obsedat de fotbal!!! Nu mai suport! Te dau afară din casă dacă nu îl lași…, zise soția nervoasă.
– Împrumut sau transfer?

* După nuntă, soțul își întreabă soția:
– M-ai fi ales dacă nu îmi lăsa tata moștenire averea impresionantă?
– Da! Indiferent de la cine era moștenirea…

* Dilema bărbatului căsătorit: la fiecare discuție în contradictoriu cu nevasta, el se gândește: ”Acum, ce să-mi doresc să am: dreptate sau liniște?”

* – Vă rog, o bere.
– Fără alcool?
– Da, dacă acceptați la plată bani falși!

* Sună la ușă băiatul cu pizza:
– Bună ziua! Uitați, pizza!
– Dar nu am comandat nicio pizza!
– Știu, e a vecinului, dar mi-a zis să trec întâi pe la dumneavoastră să vă arăt ce mănâncă, fiindcă și-a uitat parola de la Facebook.

* În urma intervenției Departamentului de Stat al SUA, România a decis să devină stat federal.
Noua configurație socio-politică se va numi Statele Uimite ale României și în componența acestora vor fi:
– Statul De Drept,
– Statul Paralel,
– Statul Paralel Cu Cel Paralel,
– Statul Degeaba,
– Statul Cu Părinții Până La 50 De Ani,
– Statul La Coadă,
– Statul În Coloană Cu Mașina,
– și Statul Capră.
Se poartă negocieri de aderare a Ținutului Secuiesc, care se va numi Statul În Gât.

* – Mihăiță, câți ani are tatăl tău? – întreabă învățătoarea.
– Tata are 6 ani, doamna învățătoare…
– Cum să aibă șase ani???
– Păi, până să mă nasc eu, el nu era tată…

* – Dvs. când mergeți cu colindul?
– Noi, mânca-ți-aș, nu mergem cu colindul decât ”Când boierii nu-s acasă”!

* – Copii, Direcțiunea anunță că de astăzi aveți semnal Wifi în perimetrul școlii!
– Am văzut că avem Wifi, dar ni se cere parola, spuse un elev din mulțime… Ne veți spune parola?
– Sigur că da. Azi, parola este anul începerii Războiului de Independență…

* Iarna pe centură:
– Nu înțeleg, de ce doar sex normal?, întreabă camionagiul.
– Pentru protecția dumneavoastră.
– Cum adică?
– Pentru că îmi tremură dinții.

* Soția trimite un SMS soțului:
”Toate ferestrele sunt înghețate, nu se mai deschide niciuna”
Soțul:
”Toarnă multă apă caldă și bate ușor cu un ciocan pe rame”
Soția revine:
”Acum calculatorul a murit de tot”

* Un taximetrist este oprit în trafic de un polițist:
– De ce conduceți taxi dacă nu aveți atestat de taximetrist?
– Un coleg de-al dumneavoastră mi-a spus!
– Cum să vă spună așa ceva?
– Da, da! Mi-a zis că dacă beau, să merg cu taxi-ul.

* – Tatăl tău nu te mai ajută să-ți faci lecțiile pentru acasă?
– Nu, doamnă profesoară, ultimul 3 l-a jignit profund.

* Una dintre nevestele mele era din Thailanda.
A murit de cancer la prostată.

* În fiecare zi trec pe lângă Gara de Nord. E acolo o cerșetoare însărcinată. Mi-e așa milă de ea! De 2 ani stă să nască, săraca, și tot nu reușește…

* Un individ avea nevoie de un instalator, așa că îl roagă pe un prieten să-i recomande unul. Zis și făcut. Pune mâna pe telefon și-l sună pe instalator:
– Bună ziua…
– Sunt fierbinte, ce doriți?
– Ce număr de telefon mi-a dată ăsta?, se întreabă omul închizând telefonul și formând numărul din nou.
– Alo?… aș dori…
– Alo… sunt fierbinte…
– Auzi, cucoană… eu nu-mi văd capul de treabă și matale îți arde de alte alea.
Trântește telefonul și-l sună pe prieten:
– Bă, ce număr de telefon mi-ai dat? Că-mi răspunde una și-mi spune că-i… fierbinte…
– Păi Fierbinte Ion îl cheamă pe instalator. Cred că ți-a răspuns nevastă-sa.

* – Hotelul dvs. are piscină?
– Da bineînțeles.
– Și avem acces?
– Da bineînțeles.
– E pe gratis?
– Da bineînțeles.
– Și putem face baie?
– Nu, că nu are apă.

Golanul

Aproape fiecare oraș din România are măcar câte un cartier în care țiganii fac legea, fiind majoritari. Ceilalți oameni se feresc pe cât pot să circule prin acele zone, darămite să se mute acolo. În Baia Mare, cartierul Vasile Alecsandri avea acest renume, iar eu știam acest lucru. Totuși, în anii 80′, tentația unui apartament cu două camere, confort unu, a fost pentru mine mai mare decât frica de locatarii tuciurii care mișunau printre blocurile noi, multe din ele construite cu ajutorul deținuților. M-am mutat din garsonieră, visând la un dormitor separat, o bucătărie mare și dotată cu de toate, precum și o cameră de zi spațioasă, tocmai bună pentru a primi musafiri.

Apartamentul era situat la parter și nu cunoșteam încă niciun vecin de pe scară. De aceea m-am mirat când, încă din dimineața celei de-a doua zi după mutare, cineva a sunat la ușă. Îmi propusesem să fiu mai suspicios în relațiile cu persoanele pe care le primesc în casă, de aceea nu am deschis din reflex. Mă uit întâi pe vizor și văd un bărbat bronzat, la vreo treizeci de ani, de statură potrivită și cu o figură jovială. Era firesc să întreb:

– Cine e?

– Eu, răspunse el, ca o glumă.

– Care eu?

– Golanul…, vecinul de vizavi

La auzul acestui apelativ, mi-a pierit de tot cheful de a deschide ușa, așa că am găsit o scuză:

– Îmi pare rău, dar nu mă simt bine și am nevoie de odihnă. Veniți altădată.

– Bineee…, cum vrei, am mai auzit eu înaintea sunetului de pași care se îndepărtau.

A doua zi dimineață, când cobor să pornesc Trabantul, îl găsesc întors de-a curmezișul bulevardului. Noroc că nu era zgâriat și nici miliția nu trecuse pe acolo. În gândul meu, am dat vina pe vreo ceată de bețivi care și-au încordat mușchii peste noapte. Mă amăgeam că o fi un gest izolat, ca un botez la venirea într-un nou cartier. După-amiază, ”vecinul de vizavi” a revenit la ușă, iar eu am refuzat din nou să-l primesc. O fi o coincidență, dar în dimineața următoare, am găsit ștergătoarele de parbriz îndoite în mai multe locuri, fiind necesar să le înlocuiesc. Asta m-a făcut să-l primesc pe vizitator la a treia solicitare.

– Salut, vecine!, mi s-a adresat el, întinzându-mi mâna. Eu sunt Golanul, cel mai bun vecin pe care ai putea să-l ai. Poți să-mi ceri orice și îți dau, iar dacă nu am, fac rost. La mine nu există imposibil. Mă cunoaște tot cartierul și toți milițienii îmi sunt prieteni.

Îi strâng mâna și mă prezint, la rândul meu. Ochii lui nu aveau pic de stare, evaluându-mă rapid și trecând apoi la cercetarea fiecărui lucru din locuință.

– Văd că ești boier mare, ai mașină la scară și magnetofon, zise el cu o invidie nedisimulată.

Mi-am dat seama că țiganul ăsta o să-mi facă multe probleme. Singura soluție era să fiu prietenos, ca o taxă de protecție pentru liniștea atât de prețioasă. Nu am aflat niciodată dacă Golanul era numele lui adevărat sau o poreclă primită pe merit, fiindcă îi plăcea să vagabondeze și își schimba locul de muncă de câteva ori pe an. Locuia la etajul patru al blocului de vizavi, unde avea o nevastă frumoasă, pe care avea grijă să o țină mereu ocupată, cu câte un copil de mână, unul în brațe și altul în pântec. În timp ce el își găsea câte o amantă în fiecare zi. Știu doar că, de la acea discuție, Trabantul meu nu a mai avut de suferit. Nu puteam să spun același lucru și despre mine, pentru că aproape nu era zi în care Golanul să nu mă viziteze.

Dacă voiam să dorm și lăsam ușa închisă, îmi intra pe geam și mă trezeam cu el la căpătâiul patului. Astfel l-am găsit odată, când m-a trezit, întrebându-mă:

– Poți să-mi dai o sută de lei împrumut?

Buimac de somn și iritat de tupeul lui, i-am răspuns că nu am. Dar el insistă:

– Gândește-te bine, că nu-mi place să fiu mințit. Să știu eu mai bine câți bani ai!?

Atunci m-am uitat spre locul în care pusesem portmoneul cu actele și patru sute de lei, dar nu mai era acolo. Parcă mi-a înghețat inima, în timp ce el se distra pe socoteala mea.

– Dacă mă împrumuți, te ajut să-l găsești, mi-a propus el târgul.

Am promis, iar el a scos portmoneul din buzunar. Altă dată, aveam de mers pe o stradă periculoasă, controlată de un clan țigănesc periculos. De aceea m-am gândit că mi-ar prinde bine să-l am pe Golan alături. Ajunși la destinație, vedem cum se apropie de noi un grup de patru țigănuși adolescenți, înarmați cu cuțite și bâte. Unul dintre ei, care părea conducătorul, avea o bentiță pe frunte de ziceai că-i Winnetou înfuriat. Nu am apucat să-mi motivez prezența, că s-au dezlănțuit cu o ploaie de amenințări, înjurături și lovituri de cuțite în caroseria de carton presat a Trabantului. Doar fuga m-a salvat și a mai diminuat numărul de zgârieturi. Ajunși la o distanță sigură, îl văd pe Golanul cum scoate un lanț, dosit alături:

– Au avut noroc că ai demarat, altfel uite cu ce îi linișteam!

Golanul știa să-i atragă pe puradei de partea lui, oferindu-le ponturi de câștiguri necinstite. Păgubiții nici nu știau, de cele mai multe ori, ce i-a lovit. Așa s-a întâmplat și cu mine, când vecinul de vizavi m-a ținut de vorbă până târziu în noapte. Mi s-a părut curios faptul că și-a instalat scaunul în fața ușii de la baie, împiedicându-mi accesul. Doar după ce a plecat și am intrat la toaletă, am văzut că lipsea de acolo tot ce s-a putut scoate pe geamul de aerisire: detergentul, săpunul, prosoapele, parfumul, oglinda mică, hârtia igienică…

Nu puteam să-mi arăt supărarea, fără a risca să-mi pierd sprijinul, atâta cât era. Ba dimpotrivă, am fost prietenos în continuare, iar când Golanul mă solicita să-l duc undeva cu mașina, mă conformam. A fost și o excepție, când l-am refuzat, dar era să se termine tragic, pentru că Golanul mi-a subtilizat cumva cheile și a făcut câteva raiduri prin cartier. Noroc că l-a oprit miliția, înainte să facă vreun accident, și mi l-a adus plocon acasă. Golanul susținea că eu i-am dat cheia, dar agentul m-a crezut pe mine și am scăpat amândoi cu o mustrare.

Multe necazuri am avut eu cu Golanul, în cei trei ani și jumătate, cât am locuit în cartierul Hotvon – asta fiind denumirea lui populară -, dar tare ușurat am răsuflat când m-am mutat înapoi, în alt bloc de garsoniere. O singură dată m-a vizitat după aceea, însă, de data asta, nu l-am mai tratat cu aceeași generozitate. Mă bazam pe faptul că nu mai sunt pe terenul lui, iar asta mi-a dat curaj. Doar că, dimineață, am văzut că cineva mi-a forțat rezervorul și mi-a furat toată benzina. A fost surpriza de rămas bun a Golanului.