Luate în colimator

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Leul cheamă toate animalele și le spune:
– Cei frumoși – în stânga, cei deștepți – în dreapta.
Toate animalele s-au despărțit, numai maimuța a rămas pe loc.
– Dar tu ce faci?, întreabă leul.
– Ce vrei, să mă rup în două?

* Programare telefonică la medicul de familie.
– Bună ziua, mă simt foarte rău, am febră, amețeli. Vă rog să mă programați.
– De astăzi în trei săptămâni, la ora 12.
– Se poate, vă rog, mai devreme? Mă simt foarte rău.
– Bine, v-am notat, în aceeași zi, la ora 11.

* Un tip, cam necăjit, vorbește cu ginecologul soției lui:
– Doctore, sunt căsătorit de trei ani. În primul an, nevastă-mea a născut un băiat, în al doilea an, a născut gemeni, în al treilea an, tripleți… Ce mă fac?
– Nu vă îngrijorați. Mai mult de șase deodată nu se poate!

* Un cuplu merge la medic să vadă de ce nu pot face copii. La primirea analizelor, pe hârtia bărbatului scria cu roșu DPFP, iar pe cea a femeii scria N.
Bărbatul se uită la femeie și îi spune:
– Vezi? Ți-am spus că e din vina ta! La mine scrie Dotat Pentru Făcut Prunci, și la tine scrie N, de la Nu.
O asistentă ce trecea pe acolo îi aude și intervine:
– De fapt, N e pentru Normal, și DPFP înseamnă Doar Pentru Făcut Pipi.

* Iubitule, îți amintești ce chimie era între noi la început?
– Da… Păcat că acum e matematică.
– Cum matematică?
– Numai probleme…

* Un ospătar bătrân a decedat. Făcându-i-se dor de el, văduva lui încearcă să-i cheme spiritul. Acesta nu se lasă invitat la ședințele de spiritism.
– Costele, de ce ești rău, Costele?, se plânge văduva. De ce nu vrei să vii când te chemăm?
– Pentru că eu nu servesc la masa asta…

* Concurs. ”cea mai ermetică mașină”
Vin cei de la Peugeot cu ultimul model. Comisia întreabă:
– Ați făcut testul cu pisica?
– Nu, cum testul cu pisica?
– Băgăm pisica înăuntru…
După două zile, pisica moare, nu mai avea aer, mașina era ermetică.

Vine ultimul model de BMW. Comisia întreabă:
– Ați făcut testul cu pisica?
– Nu, ce test cu pisica?
– Băgăm pisica înăuntru…
După o zi, pisica moare din lipsă de aer. Era, într-adevăr, cea mai ermetică mașină.

Vin cei de la Logan. Comisia întreabă:
– Ați făcut testul cu pisica?
– Da!
– Și cum l-ați făcut?
– Păi, am băgat pisica înăuntru și pe unde scotea capul, chituiam…

* – Alo! Aista-i parlamentu’? Vreau să fiu și eu deputat!
– Tu ești prost?
– Nu, da’ ce, îi obligatoriu?

 

* – Ce i-ai cumpărat nevestei de ziua ei?
– Un lanț.
– Eh, eu pe-a mea o țin dezlegată…

* Am descoperit în telefonul iubitului un contact nou, ”Sex Gratis”. Hopa, zic eu, l-am prins pe fraier.
Sun la numărul ăla și era să leșin: a început telefonul meu să sune!

* – Aveți nevastă?
– Da, domnule doctor!
– Și de câte ori vă culcați cu ea?
– De câte ori mi-e somn…

* – Bulă, care e politica cea mai bună pe vremurile astea?
– Să-i păcălești pe toți.
– Și cea mai proastă?
– Să crezi că i-ai păcălit.

* Se duce Scufița Roșie la bunicuța.
Lupul numai ce o mâncase pe bunicuța și nu pățise nimic.
O mănâncă și pe Scufiță, și moare. Întrebare:
– Ce s-a întâmplat?
Răspuns:
– Scufița Roșie era o stricată!

* – Mno, măi șogore, ce-i ăla facebook?
– Cum să-ți zic io, mă?! Feisbuk ăsta îi ca o școală de actorie, unde tăți își joacă rolul de bogați, că au succes tăt timpu’, foarte înțălepți… Mno, și tăt aici mai este și secțiunea de dramă!

* Fix când îmi venise cheful de muncă, a venit și weekendul!
Asta e, mă apuc de luni!

Epigrama care mușcă (CCLII)

PATRIA CONFISCATĂ

Mai nou, țara vrea să-ți spună:

– Dacă nu crezi în minciună

Sau nu știi să furi din greu,

Atunci nu-ți sunt mumă eu.

Doina zilelor noastre

La nașterea fiecărui român, se înalță o doină,
Ca un imn personalizat, după caz,
Poate să fie de jale sau de revoltă,
Ar putea fi de durere sau iubire.

Doinele nu se sting deodată cu noi,
Ele ne unesc cu generațiile viitoare,
Pentru cei care au urechi să le asculte
Și inimi care să le înțeleagă.

De la o vreme, se aud tot mai multe doine de dor,
Au emigrat odată cu aparținătorii,
Ele plâng după pământul nașterii
Și au accente de limbi străine.

Autobuzul (10)

Cele două personaje dădură buzna peste badea Grigor, tocmai când omul se pregătea să iasă la culesul nucilor, de sub pomul cel falnic și mereu încărcat. Primul intrat era primarul Roateș, un om dolofan și cu o transpirație abundentă, indiferent de anotimp. Îl urmă imediat Ionică, polițistul cel tânăr și bun la toate treburile neplăcute.

– Bună dimineața, domnule Grigor!, îl salută rotofeiul întinzând fără vlagă o mână fină și grăsuță.

O retrase însă, înainte ca vlăjganul din fața lui să o prindă sănătos, probabil fiindu-i frică să nu i-o frângă. În schimb, Ionică salută mai energic și se supuse cu stoicism strânsorii cu care mai avusese de-a face.

– Ne poți acorda câteva minute din timpul dumitale prețios?, întrebă ironic primarul, uitându-se după un scaun potrivit pentru greutatea sa.

Bătrânul se grăbi să-l ajute în acest sens, poftindu-i pe amândoi să ia loc și să se simtă ca acasă. Polițistul refuză să se așeze, preferând să rămână în spatele șefului, cu privirea în pământ și o mapă de piele subsuoară. Roateș își ocupă ușurat locul și imediat primi de la Ionică un șervețel cu care se șterse meticulos pe față și pe gât. Grigor bănui că această vizită nu-i a bună și o să dureze multă vreme, din moment ce însuși alesul local s-a deranjat să vină în umila lui casă. Așa că nu se sfii, ci își scoase pipa și tutunul, pregătind încărcătura unui fumat de lungă durată.

– Am înțeles că dumneata ai în grădină un autobuz care nu-ți aparține, începu primarul, după ce pasă ghemotocul de hârtie udă subordonatului. Nu știu cum a ajuns acolo și nici nu mă interesează, dar trebuie să dau curs reclamațiilor care s-au adunat. Crede-mă că nu mi-a făcut plăcere să adun o echipă numeroasă, cu utilajul potrivit și sculele necesare, cu care să scoatem autovehiculul și să-l predăm la fierul vechi. Buldozerul și oamenii sunt la poartă și așteaptă să-și facă treaba, după ce-ți vei da acordul.

Dolofanul făcu semn lui Ionică, iar acesta scoase din mapă o coală de hârtie pe care i-o înmână șefului. Acesta aruncă o privire și apoi o întinse lui Grigor. Bătrânul zăbovi mai mult asupra textului, își aprinse domol pipa, trase cu nesaț două fumuri și, ridicând privirea aprigă, întrebă:

– Și dacă nu semnez?

– Asta nu se poate!, izbucni rotofeiul, scandalizat. Poți fi acuzat de furt sau cel puțin de deținerea unui bun furat. Plus alte învinuiri, ce derivă din pericolele pe care îl reprezintă acest autobuz pentru natură și locuitorii care vin în contact cu el. Domnul polițist, aici de față, poate să te încătușeze și să te ducă la secție. Bagă de seamă că sunt vecini la poartă și nu cred că vrei să te vadă arestat. Ia de aici un pix și hai să rezolvăm pașnic problema.

Primarul scoase o unealtă de scris și o întinse omului îngândurat. Badea nu reacționă imediat, astfel că pixul poposi pe masă, în așteptare. După un timp îndelung de reflecție și alte câteva fumuri dense în care se refugie, veni și semnătura mult așteptată de oaspeți.

– Bună treabă, moșule!, rosti mulțumit primarul. Ar mai fi un mic inconvenient, dar se rezolvă cu puțină înțelegere. Buldozerul nu încape pe poartă, decât dacă dărâmăm un stâlp de beton. Dar nu-ți face griji, vei face o cerere, se deplasa o comisie la fața locului și va evalua paguba, iar dumneata vei fi despăgubit. Ionică, du-te și condu echipa la autobuz! Eu rămân cu gazda noastră până terminați treaba. Poate mă servește cu un pahar de apă rece și proaspătă.

Polițistul ieși val-vârtej, în timp ce badea Grigor umplu un pahar de apă din găleata aflată la îndemână. De afară se auzeau deja comenzi și zgomotul utilajului ce trecea ca un tanc peste tot ce-i stătea în cale. Bătrânul ar fi vrut să iasă și să preîntâmpine unele stricăciuni, dar rotofeiul îl bombarda cu întrebări și îl asigura că totul va fi bine. După câteva minute, Ionică reveni să primească alte instrucțiuni:

– Dom’ primar, nu putem intra de nuc, iar apoi de alți pomi.

– Tăiați-i cu drujba sau doborâți-i cu cupa, decise imediat mai-marele localității.

– Asta nu vă pot permite!, se răzvrăti bătrânul. Nucul acela mi-e cel mai drag pom și are o vârstă respectabilă.

– Nu mai poți să faci nimic, moșule. Ai semnat de predare, iar noi facem tot posibilul să ne atingem obiectivul. Ba stau și mă întreb cum de a reușit autobuzul acela să intre acolo, fără să dărâme stâlpul de beton și apoi să se strecoare printre pomi. Nu cumva ai barat intenționat drumul, ca să nu poată fi extras? Eu nu te acuz, dacă mă lași să-mi fac treaba.

A durat ceva timp până s-a făcut cărarea necesară, după care au urmat problemele de tractare. Cârligul de agățat bara, cu care era dotat autobuzul, s-a rupt, așa că s-a apelat la lanțuri groase și legate de tot ce era mai solid. Autobuzul s-a urnit cu greu din loc, timp în care șenilele utilajului de tractare au răvășit adânc pământul din grădină. Doar după-amiază s-a ajuns la drum, unde erau așteptați de o mulțime nerăbdătoare și curioasă. Cortegiul a pornit în urma autobuzului, ca la o înmormântare în care unii erau triști, iar alții zâmbeau mulțumiți. Autoturismul primarului încheia alaiul, lăsându-l pe badea Grigor singur, să-și socotească pagubele și să-și mai aprindă o pipă… de necaz.

A doua zi, uluirea oamenilor a atins cote maxime când au constatat că autobuzul a dispărut din incinta centrului de preluare a fierului vechi și a apărut exact în același loc de unde fusese ridicat.

Stimulări

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Te rog, urlă cât poți tu de tare!, îmi zise dentistul.
– Dar de ce aș face asta?, îl întreb.
– Sala de așteptare e plină, iar peste zece minute începe meciul de fotbal…

* – Ioane, să fie clar, familia tradițională este formată dintr-un bărbat și o femeie!
– Atunci, ce caută mă-ta la noi?

* Diriginta lui Bulă îl cheamă pe taică-su la școală:
– Domnule Bulă, nu mai știu ce să mă mai fac cu fiul dumneavoastră! Nu chiulește, dar și când vine la școală, tot degeaba vine! În clipa de față e potențial corigent la 4 materii, deci din nou repetent!
– Doamnă dirigintă, vă mulțumesc pentru avertisment. Ajung acasă… și dacă nu-l trezesc din bătaie cu apă rece, să nu-mi spuneți mie…
– Domnule Bulă, poate nu-i cea mai eficientă metodă, totuși!
– Aveți dreptate, doamnă! Lăsați că văd eu cum fac!
Ajuns acasă, Bulă senior trece la atac:
– Bulică tată, înțolește-te să ieșim în lume.
Îl duce pe Bulică la un sexi-club. Mamă, ce spectacol! Bulică avea ochii ca de rac:
– Aoleu, tată! Ce picioare! Ce sâni! Cine le poate avea pe astea în pat?
– Premianții, tată, premianții!

* Un bătrânel de la țară intră într-o agenție bancară:
– Am niște bani depuși aici… Pot să-i scot?
– Desigur, îi răspunde funcționara de la ghișeu.
După înmânarea banilor și numărarea lor, moșul întreabă:
– Acum pot să-i depun la loc? Am vrut doar să văd dacă mai sunt toți.

* Într-o zi, un iepuraș merge la un magazin și întreabă:
– Aveți multe, multe, multe, multe cuie?
– Nu, iepurașule, vino mâine.
A doua zi:
– Aveți multe, multe, multe cuie?
– Nu, micuțule, vino mâine că o să aducem…
A treia zi:
– Aveți multe, multe, multe cuie?
– Da, avem.
– Dați-mi un cui…

* Soția, în timp ce se strecura în pat, lângă soț:
– Iubitule, am o întârziere de câteva zile… nu mi-a venit aia… știi tu ce vreau să spun…
– Acuma dormi… mâine dimineață sun eu la Fan Curier…

* – Iubitule, am luat permisul de conducere! Dacă te îmbeți, pot să conduc eu?
– Nu mai beau în viața mea!!!

* Bulă este bucureștean prin excelență.
Dacă ar fi din Cluj, s-ar numi Culă.
Dacă ar fi din Moinești, s-ar numi Mulă.
Dacă ar fi din Seini, s-ar numi Sulă.
Dacă ar fi din Ploiești… ar purta nume conspirativ.

* Întrebare:
– Cum merg maneliștii cu mașina?
– Fără număr, fără număr, fără număr…

* Un englez, un rus și un român sunt prinși pe o insulă de canibali.
Toți au dreptul la câte 3 dorințe, înainte de a fi omorâți.
Primul este englezul, care la prima dorință vrea o sticlă de whisky, la a doua dorință vrea încă o sticlă de whisky, iar la a treia vrea să fie înmormântat lângă muntele Rushmore. Zis și făcut.
Al doilea era rusul, care la prima dorință vrea o găleată cu vodcă, la a doua dorință vrea încă o găleată cu vodcă iar la a treia vrea să fie înmormântat lângă Ceaikovski. Zis și făcut.
A venit și rândul românului, care la prima dorință vrea să patineze pe lacul de pe insulă. Canibalii se miră:
– Păi cum să patinezi?, că lacul nu-i înghețat.
Românul:
– Așteptăm să înghețe.
Vine iarna, patinează românul și ajunge la a doua dorință, la care le cere canibalilor să înoate în acel lac.
Canibalii, din nou uimiți:
– Păi cum să înoți?, că lacul e înghețat.
Românul:
– Așteptăm până se dezgheață.
Vine vara și românul înoată în lac.
A treia dorință a lui este să fie îngropat lângă Iliescu.
Canibalii:
– Cum să te îngropăm lângă Iliescu, că Iliescu n-a murit.
Românul:
– Așteptăm până moare.

* – Ioaneeee, unde te duci mă așa de inopinat, circumspect și reflexiv?
– Bă, Gheorghe, mă duceam la toaletă, dar acum mă duc după dicționar!

* Întrebare la Radio Erevan:
– Ce să fac dacă prietenii mei mă vorbesc pe la spate??
Răspuns: – Mănâncă fasole!

Epigrama care mușcă (CCLI)

Ciobanii care au venit în Capitală să-și ceară drepturile au fost amendați, iar Ministrul Agriculturii s-a debarasat rapid de ei.

ZGÂRIE-BRÂNZĂ

Lui Daea îi place cașul

De la oaia strămoșească,

Dar se ascunde ca lașul

Când trebuie să plătească.

Baloane

Selecție de pe Google

Autobuzul (9)

Frizeria avea un spațiu restrâns, cu două scaune și două persoane în așteptarea clienților, probabil soț și soție. Badea Grigor păși cu stânjeneală înăuntru, nefiind convins că firma de la intrare îl îndrumă pe bune sau e cumva uitată din alte vremuri. Noroc că fu întâmpinat de îndată cu câte un zâmbet și o urare de bun-venit din partea bărbatului amabil și a femeii voluptoase, amândoi îmbrăcați în halate albe, imaculate. Fiecare îl poftea pe scaunul lui, iar bătrânul se simți în încurcătură, nevrând să-l supere pe cel refuzat. Din fericire, bărbatul era mai aproape de ușă și îl acapară, punându-i prietenește mâna pe după umăr:

– Ce dorește domnu’? Tacâmul complet sau numai tuns?, îl întrebă jovial în timp ce-l conducea spre scaunul aferent.

Femeia nu arăta să fie supărată de această abordare, ceea ce-i alungă orice mustrare de conștiință lui Grigor:

– Doar tuns, răspunse el, așezându-se după indicațiile date de frizer.

– Excelent!, îi lăudă acesta din urmă alegerea. Să fie scurt sau mai moderat?

– Potrivit, se hotărî bătrânul, după câteva clipe de ezitare.

Se vedea pe el că nu-i un client obișnuit al frizeriilor, postură care-l făcea să se simtă ca un om aruncat în apă, fără a ști să înoate. Frizerul îi sesiză imediat starea de spirit și poate că tocmai de aceea îi permise să-și umple și apoi să-și aprindă pipa pe care Grigor o scoase întrebător. Se mai liniști după primele fumuri, deci se putea începe tunsoarea. Însă, odată cu dansul foarfecelor și al piaptănului de pe creștetul alb al clientului, se înfiripă și discuția inevitabilă:

– Pipa asta, a dumitale, mă face să-mi amintesc de Dani-Profetul. Sunt sigur că știți despre cine vorbesc, îl investigă subtil omul în halat alb.

– Nu prea, mormăi bătrânul între două fumuri.

– Daniii…, cel cu autobuzul din grădina dumitale. V-am recunoscut imediat, chiar dacă sunteți nou-venit printre noi și nu ne-ați mai călcat pragul. Nu se poate să nu fi auzit povestea lui, că toată lumea numai de asta vorbește.

Badea Grigor oftă îndelung și își privi în oglindă chipul învăluit în perdeaua fumurie. Într-un târziu, recunoscu cu un glas abia șoptit:

– Doar niște zvonuri…

– Aaaa, atunci ați ajuns la cine trebuie. De la mine o să auziți numai adevărul, cu tot ce s-a întâmplat în acele zile istorice pentru localitatea noastră. Autobuzul ăla a picat parcă din cer, chiar acolo unde e și acum. Nimeni nu știe cum și când, dar lumea a început să se întrebe și să-i dea ocol. Astfel au văzut că în el își duce traiul un bărbat de vârstă medie, fără pic de păr pe cap și îmbrăcat într-o sutană albă și lungă, de ziceai că arată precum călugării tibetani din filme. Gospodinele mai miloase și curioase i-au dus câte ceva de mâncare, și așa au aflat că omul acela putea să ghicească viitorul. În schimbul alimentelor, dar niciodată bani sau alte valori, străinul răspundea la o singură întrebare, pusă de persoana în cauză. Unele fete voiau să știe când se vor mărita, alte femei dacă vor avea o căsnicie trainică sau dacă vor câștiga la loterie. Profetul asculta întrebarea și se retrăgea pentru câteva minute într-un spațiu acoperit de o draperie. Răspunsul îl aducea tipărit pe o foaie de hârtie pe care solicitantul o citea acasă. O spun cu mâna pe inimă că toate prezicerile s-au adeverit. Croitoreasa Veta a aflat că e însărcinată mai întâi de la el, Voichița lu’ Boitor și-a găsit copilul pierdut cu ajutorul informațiilor primite tot de la el, Mihai Săcălean a știut că va primi o mare moștenire tot prin el prima dată.

Frizerul se opri puțin pentru a-și cerceta lucrarea, răsuci contemplativ capul bătrânului și, după ce se înarmă cu o lamă, continuă:

– Doar că profețiile nu erau întotdeauna îmbucurătoare, iar veștile rele i-au făcut dușmani, de parcă el ar fi fost de vină pentru destinul fiecăruia. Primarul a aflat că nu va mai câștiga alegerile, iar când s-a adeverit, a dat vina pe Profet, că i-a făcut campanie negativă. Anca lui Gavrilă a vrut să știe când va muri, dar după ce a aflat că va muri în două săptămâni, viața i-a devenit un iad până s-a spânzurat, chiar în ziua fatidică. Mioarei de la poștă i s-a spus că va trăi până la nouăzeci de ani, însă asta a făcut-o să-și lase bărbatul, serviciul, doar pentru a sărbători zilnic prin chefuri. De la astfel de profeții i s-a tras sfârșitul, despre care nu s-a ferit să le vorbească oaspeților:
”Peste trei zile, exact la miezul nopții, voi fi împușcat de unul dintre cei nemulțumiți de soartă. Vă spun acum, ca să nu-și mai planifice nimeni vizite la mine. Profețiile sunt cu două tăișuri, dar e mai bine să nu știm ce ne așteaptă. Voi ați vrut să sfidați legile vieții, dar destinul se răzbună pe trișori. Eu voi plăti cu viața, însă sper că voi ați învățat ceva din asta”
Atunci nu le-a venit să creadă și au așteptat noaptea cu pricina, ascunși prin apropierea autobuzului. Dani făcuse un foc mare afară, în care aruncase tot felul de obiecte ciudate, printre care și perdeaua după care dispărea mereu. S-a așezat alături, rezemat de autovehicul și luminat de flăcările roșiatice. Trăgea calm dintr-o pipă, ca a dumitale, și privea senin la cerul înstelat. Împușcăturile s-au auzit fix la trecerea dintre zile, venind dintre pomii grădinii vecine. Au fost multe, dar una l-a nimerit chiar în frunte, producându-i o moarte fulgerătoare. Oamenii s-au speriat și nu s-au apropiat de cadavru o bună bucată de vreme, dar, în cele din urmă, s-au strâns buluc în jurul lui. Printre dârele de sânge ce-i brăzdau chipul, se putea vedea zâmbetul unui om mulțumit de efectul ghidușiei sale.

Frizerul termină povestirea tocmai când desfăcu cearceaful de la gâtul bătrânului, iar acesta constată că tutunul nu mai avea resurse pentru alte fumuri.

– Mai poftiți pe la noi, zise omul în alb în timp ce-și primea plata.

Badea Grigor strânse mâna întinsă și îi răsplăti pe amândoi cu un surâs discret, apoi ieși cu bucurie să respire aerul liber de afară.

Glume dulci și gânduri amare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un ofițer îi atrage atenția unui soldat:
– Dumneata te plângi că e puțin pământ în supă?
– Da, domnule, răspunde soldatul.
– Atunci pentru ce te-ai încorporat în armată, să îți servești țara sau să protestezi pentru mâncare?
– Să trăiți, m-am încorporat în armată să servesc patria, nu să o mănânc!

* – Mamă, mă lași să mă duc să văd eclipsa de soare?
– Da, dar să nu te apropii prea mult…

* Soția: – Ai mâncat?
Soțul: – Ai mâncat?
Soția: – Mă imiți?
Soțul: – Mă imiți?
Soția: – Te iubesc!
Soțul: – Da, am mâncat!

* – Șefu’, am prins un grup de pliznoti și i-am rupt cu bătaia.
– Ce dracu’ sunt ăia??
– Habar n-am, șefu’, da’ când i-am dat jos din taxi așa țipau: ”Pliznot, pliznot!”

* Femeia este precum electricitatea:
– dacă știi să te porți cu ea, îți va lumina viața;
– dacă o obosești, se va stinge;
– dacă te joci cu ea, te va arde;
– dacă o enervezi, te va distruge
Acum ești la curent, nu poți să spui că n-ai fost avertizat.

* Referendum 2022: ”Sunteți de acord cu legea gravitației în forma adoptată de Parlament?”.

* După ce rezolvăm asta cu homosexualii și lesbienele, facem și noi niște autostrăzi, ca să nu mai crape pe șoselele patriei familia tradițională.

* În zonele muntoase, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o drujbă.
În Vaslui, familia tradițională e formată dintr-un tată, o mamă de bătaie și o sticlă de Mona.
În PSD, familia tradițională e formată din bărbat, femeie și toate rudele pe care au reușit să le angajeze la stat prin pile.
În Cluj, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o chirie pe care abia și-o permit.
În Timișoara, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie, dintre care cel puțin unul e oltean.
În Strehaia, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o sabie.
În Buzău, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie care nu vor să recunoască că sunt moldoveni.
În Coaliția pentru Familie, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie care n-au făcut niciodată sex de plăcere.
În București, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie, amândoi blocați în trafic.
În restul țării, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie care lucrează ”dincolo” și nu-și văd copiii decât prin webcam sau de sărbători.

* Bulă își face cumpărăturile pentru școală. Mama lui îi ia cărțile și îi spune:
– Bulă, ți-am luat cărțile pentru școală. Au fost foarte scumpe, deci ai grijă de ele!
Bulă:
– Bine, mamă, nici nu mă ating de ele.

* La o nuntă.
Lăutarii se îndreaptă spre nașul mare care scoate pe masă… 100 milioane!
– Trăiască nașul mare!
Se ajunge și la nașul mic, care ridică două degete, timid:
– … prezent!

* Am mers la sală de aproximativ două săptămâni și am făcut pătrățele!
Dacă mai desenez, instructorul a zis că mă dă afară!

* – Bulă, ți-am mai zis să nu mai mănânci prăjituri, că nu sunt sănătoase!
– Mănânc, fiindcă doctorul mi-a zis că sunt sănătoase!
– Care doctor, Bulă?
– Dr. Oetker!

* Un american vizitează Bucureștiul cu un taximetrist. Trec pe lângă Guvern:
– Ce este clădirea asta așa mare?
– Este Palatul Guvernului, domnule.
– Și în cât timp a fost construită?
– Cam în 10 ani.
– Mult timp! La noi era gata în 2 ani! Știți că noi avem o tehnologie mai avansată!
Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ce mai merg și americanul întreabă:
– Clădirea asta ce e?
– Este sediul primăriei, domnule.
– Și în cât timp a fost construită?
– Cam în juma’ de an.
– Mult… la noi era gata în 2-3 luni!
Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung la Casa Poporului:
– Oooooooo, dar ce e clădirea asta?
La care taximetristul:
– Nu știu, că azi-dimineață nu era aici!

Naivități românești

* Să crezi că țara este condusă de un guvern, când de fapt toate deciziile importante le ia un singur om.

* Să te miri de manualele cu erori grave, când nici măcar Ministrul Educației nu știe să vorbească bine românește.

* Să te miri de de prostiile spuse de guvernanți, când primul ministru face gafe după gafe.

* Să crezi în cinste și onoare când Parlamentul e condus de doi oameni certați cu legea.

* Să mai crezi că justiția îi va pedepsi pe marii corupți, când ei au imunitate și se ascund în Parlament.

* Să crezi că vei fi angajat la stat pentru meritele tale, dacă nu ai o rudă sus-pusă.

* Să crezi că a existat un stat paralel, înainte de a-l fi inventat Liviu Dragnea.

* Să crezi că pușcăriașii cu avere au condiții grele în detenție.

* Să crezi că poți trăi mai bine dacă ți s-a mărit salariul sau pensia odată cu inflația.

* Să crezi toate minciunile pe care le auzi din gura guvernanților, doar fiindcă sună frumos.

* Să crezi că statul te ajută, chiar dacă-ți plătești toate dările.

* Să vrei condiții europene, dar să gândești și să muncești ca în România.