Ipostaze

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Domn doctor, mă doare ficatul!
– Ai băut?
– Am băut, dar tot mă doare.

* Mitică purta verigheta pe mâna dreaptă.
Costică îl întreabă:
– Mitică, de ce porți verigheta pe mâna cealaltă?
– Pentru că m-am însurat cu femeia greșită…

* Întrebare la Radio Erevan:
– Ce înseamnă să fii logodit?
– Este ca și cum ai fi arestat preventiv înainte de condamnarea la închisoarea pe viață.

* Doi prieteni se întâlnesc la o bere.
– Salut! Vreau să-ți spun ceva. În primul rând am întâlnit-o pe soția ta în vacanță, în al doilea rând m-am culcat cu ea, iar în al treilea rând – ce părere ai de-al doilea rând?
– În primul rând m-am despărțit de ea acum un an, în al doilea rând – are sifilis, iar în al treilea rând – ce părere ai de-al doilea rând?

* Un psiholog a făcut un sondaj pentru a vedea în ce poziție stau oamenii atunci când fac baie în cadă.
A descoperit că dintr-o sută de persoane, 99 stau cu fața la robinet și doar unul singur preferă să stea cu spatele.
Imediat s-a dus la acel om și l-a întrebat care este motivul pentru care și-a ales această poziție.
Acesta a răspuns:
– Este foarte simplu, fiindcă nu am dop pentru scurgere!

* – Bună, vreau să adopt de la adăpostul dumneavoastră o pisică de rasă pură. De preferat British Shorthair. Nu-mi plac corciturile, din motive estetice.
– Da, avem British Shorthair. Dar vrea să trăiască doar lângă persoane de origine britanică pură. Nu-i plac corciturile, din motive estetice.
– Poftim?!
– Aduceți arborele genealogic și documentele necesare că vă calificați pentru adopție.

* Care este cea mai rapidă și sigură cale de ieșire a românilor din criză?
Aeroportul Otopeni.

* Dacă ești însurat și totuși nevastă-ta și-a pus busuioc sub pernă, înseamnă că adie-un vânt de libertate.

* Vine iarna, bine-mi pare,
Toate oasele mă doare!

* La fetele care au fost cuminți, vine Moșu’!
La fetele care nu au fost cuminți, vine Moașa…

* Dacă pui certificatul de naștere în frigider, îngheață și vârsta?
Întreb pentru un prieten…

* – Ce faci de revelion?
– Ce să fac… mă trezesc, strig de 2-3 ori ”La mulți ani!” și mă culc la loc.

* Planurile mele pentru 2020 sunt să îndeplinesc planurile din 2019 pe care trebuia să le fac în 20218 pentru că așa promisesem în 2017 și le plănuisem în 2016.

* – Doamnă, vă sun de la spital. Soțul dumneavoastră e inconștient.
– Mie-mi spui? Îl cunosc de 25 de ani!

* De mâine seară vin ninsorile!
Autoritățile au anunțat deja că vor fi luate prin surprindere!

* – Ai ceva de băut?
– Apă.
– Dar ceva mai tare?
– Gheață!

* ”Orice corp scufundat în apă, trebuie să spele cada de la baie, după.”
Nevasta lui Arhimede.

* Cercetătorii ardeleni or stabilit că un pahar de pălincă nu numa’ că-i sănătos, da-i și puțin!

* Când eu traversez strada, pisica neagră scuipă de trei ori peste umărul stâng.

* Înainte de a râde de copiii care cred în Moș Crăciun, amintiți-vă că există adulți care cred tot ce citesc pe Facebook.

* Mare iubitor de animale, primesc în adopție porc în jur de 100 de kg!

* – Iubi, pregătește-ți ghetuțele.
– Auuu, vine moșu’?
– Nu, am vândut mașina… mergem pe jos.

* – Mami, mami, pe unde intră Moș Crăciun în casă?
Mama: – Printr-o mare gaură din portofelul lu’ tactu!

* – Iubi, unde facem revelionul?
– La Bușteni! Eu îi tai și tu îi cari!

* – Vreau o carte de bucate.
– Pe care o doriți?
– Dați-mi-o pe cea mai subțire, că vreau să slăbesc.

* Dacă zâc că nu mai beau, tătă lumea îmi oferă de băut.
Dacă mă bag la dietă, tătă lumea vrea să-mi dea de mâncare…
No, dacă zâc că nu am bani, ori io vorbesc în șoaptă, ori nu mă aude nimeni!

* – Ce bea doamna de la masa alăturată? Aș dori să-i ofer și eu!
– Chivas Regal Royal Salute.
– Ok, mai pune-i un cub de gheață din partea mea!

* Persoanele care au fost ocolite de Moș Nicolae pot depune reclamație la mine! Plus 50 euro taxă pentru dosar!

* Mă chinuie o întrebare!
Și voi când faceți o parcare mai dificilă, dați muzica mai încet ca să vedeți mai bine?

* O pescăriță nervoasă, către peștișorul de aur:
– Ți-am spus să faci din bărbatul meu un armăsar!
– Păi, am făcut…
– Nu cum trebuia! Când mă dezbrac, doar nechează și rânjește ca prostu’!

O leapșă incitantă

 

Am primit de la Issabela o leapșă interesantă, pentru care îi mulțumesc și pe această cale, mai ales că nu am mai răspuns la vreuna de câțiva ani buni. Zece întrebări care constituie un bun prilej de a ne investiga cugetul și de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine. Nu voi da răspunsuri elaborate și nici spectaculoase, ci cât se poate de spontane și normale, precum cred că sunt și eu. Tocmai pentru a fi sincere și a reflecta cât mai exact concepțiile și gândurile mele din copilărie și până acum, care oricum nu diferă prea mult. Pe scurt, iată care sunt înclinațiile mele, ca răspuns la cele zece puncte de sub titulatura Am întrebat 10 bloggeri români:

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru o lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Peștele e alimentul cel mai complet și mai benefic omului, din cele mai vechi timpuri. Îmi place să-l prind, să-l curăț, să-l prepar și să-l mănânc, deși ar fi mai greu fără pâine. Nu m-am săturat niciodată de el, indiferent din ce specie era.

Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Nu știu care actor sau blogger e mai bun la șah, dar m-aș interesa înainte și pe acela l-aș pricopsi cu alegerea mea, iar apoi cu partide fără număr jucate împreună. Șahul e și o artă, iar șahiștii pot fi considerați artiști în combinațiile făcute pe tabla cu 64 de pătrate, deci nu m-aș plictisi deloc.

Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.

De mic am fost pasionat de filme și visam să le creez, în calitate de regizor. Firește că nu s-a împlinit, dar dorința de a publica o carte de versuri s-a realizat anul acesta. O altă pasiune, stimulată de frumoasa mea profesoară de limba română, pentru care scriam în ultimii ani de gimnaziu.

Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

Dacă e cel mai bun prieten/cea mai bună prietenă, înseamnă că mi-a oferit cadoul din inimă, iar eu n-aș putea să-l dezamăgesc cu sinceritatea mea. De altfel, prin gestul lui, acel cadou capătă o valoare sentimentală pentru mine, chiar dacă o să-l țin într-un loc mai ferit.

Este sfârșitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanității?

Potecuța mi-a luat-o înainte și aici, dar, de data asta, nu-mi trece nimic altceva mai semnificativ prin minte. Un atlas geografic contemporan ar fi cea mai bună carte pentru urmașii urmașilor noștri. Mai ales dacă mă gândesc la ce viitor ar putea să-i aștepte.

Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)

Nu regret nimic și cred că mai mult m-ar deruta sfaturile.

Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?

Preferințele mele în literatură s-au schimbat mereu, pe măsură ce lecturam sau scriam alte cărți. Acum, romanul pe care aș vrea să-l văd ecranizat este propria-mi creație, Planeta Paradis, iar eu să fiu în rolul lui Relu, eroul principal. Ca să întâlnesc și să joc alături de regina războinică. 😀

Ce te motivează să scrii pe blog?

La început a fost doar un spațiu în care să-mi exersez scrisul și să-mi potolesc dorința de a povesti. Apoi s-a adăugat plăcerea de a socializa cu oameni minunați. Acum, a devenit un mod de viață fără de care nu-mi închipui cum aș putea trăi.

Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/ă că nu îl meriți. Cum reacționezi?

Eu nu îl merit, dar cunosc oameni care au mare nevoie de ajutor. Astfel că banii i-aș putea direcționa spre ei, cât se poate de discret, ca să mă bucur, în sinea mea, de bucuria lor.

Spune ceva despre tine, ce nu ai mai spus public până acum.

Eu sunt cam slobod de gură, dar mai ales în scris. Prin urmare, cred că am spus și prea multe despre mine, pe blog, începând din primii ani. Nu am șters nimic, iar cei care au răbdare pot afla totul.

Cam asta e „spovedania” mea de astăzi, după care mă simt parcă mai ușurat. Mai bine aici decât sub sutana popii. Cine vrea să preia provocarea, este invitatul meu și aștept cu mare curiozitate să-i citesc răspunsurile.

Cadoul dorit

Moș Nicolae, ții minte
Darul ce-l aștept cuminte?
Un trenuleț visat ades,
Numit și… Occident Expres.

Fetița care visa pentru alții (32)

continuare

Unda de bucurie de pe chipurile celor trei ascultători a fost atât de vizibilă, încât până și bătrânul cioban a sesizat-o, făcându-l să-și exprime curiozitatea:

– Ați auzit și domniile voastre de acest înger? De aceea ați venit la mănăstirea noastră, să-l căutați?

– Îngerul acela este fiica…, încercă Nelu să-i răspundă.

– E Fiica Cerului, îl întrerupse Stanca. Sigur că am auzit și tare am vrea să vedem pentru că numai ea ne poate ajuta. Știi cumva unde a fost dusă?

– Cum ar putea un biet păcătos să știe vrerea celor sfinți?, rosti ușor dojenitor oierul, aranjându-și mai bine căciula pe vârful capului. Dar s-ar putea să aflați mai multe de la maica stareță…

– Hoașca aia…, de data asta Anița a fost cea întreruptă.

– Nu am vrea să le deranjăm de la rugăciune pe măicuțe, interveni jurnalista. Dar dacă am merge deodată cu dumneata, n-ar trebui să deschidă poarta de două ori. Când ai de dus brânză?

– Le duc aproape în fiecare zi, dar astăzi n-am apucat încă, zise ciobanul cu vioiciune. Dacă așteptați până las turma nepotului și pun în desagă cașul, mergem împreună. Cred că se vor bucura de vizitatori ca dumneavoastră.

Cei din autoturism încuviințară cu dragă inimă, iar bătrânul își grăbi oile către stâna de pe dealul cel mai apropiat. Pășea tinerește, de parcă anii nu-i afectaseră picioarele, ci doar pielea și părul.

– V-aș ruga să-mi urmați planul de reintrare în mănăstire, îi sfătui Stanca, privind cum câinele Ursu își urmează stăpânul. Bătrânul nu trebuie să știe cine suntem și ce vrem cu adevărat.

– Cu alte cuvinte, vrei să mințim în continuare, concluzionă domnul Oșan.

– Păcatele tale să fie, adăugă Anița, mai în glumă, mai în serios.

– Un jurnalist bun ajunge la adevăr doar dacă se pricepe să mintă, le spuse Stanca. Nelule, sun-o pe Violeta și spune-i că Lena a fost văzută aici. Sunt sigură că se va bucura mult.

Sugestia era bine-venită, iar convorbirea cu doamna Popan s-a întins pe tot restul timpului de așteptare a ciobanului. Acesta s-a prezentat la fel de energic, purtând pe spate desaga generoasă din care răzbătea un miros îmbietor. După ce a intrat cu evidentă satisfacție pe bancheta din spate, a scos din bagajul său o bucată frumoasă de caș și l-a întins spre Anița:

– Acesta-i pentru dumneavoastră, să gustați cu toți din cel mai bun caș ce se poate găsi.

– Ești prea darnic, badeee…, îi arătă bătrâna recunoștința.

– Pavel mi-e numele dat de mama, se prezentă oierul, făcându-și de lucru cu căciula pe care și-o luase de pe cap, altfel n-ar fi încăput într-o mașină atât de mică.

– …bade Pavel. Să-ți dea Dumnezeu sănătate.

– Tot așa vă doresc și eu, zise el, după care se adresă celor din față. Puteți ajunge cu motorul până în fața porții.

– Eu zic să o lăsăm mai deoparte, ca să ne plimbăm un pic până la intrare, propuse Stanca, întorcând capul cu un zâmbet amabil. Uite, oprim aici și mergi matale înainte, iar noi te ajungem pe când vine cineva să deschidă.

Drumul n-a fost lung, dar badea Pavel s-a bucurat de fiecare clipă, precum un copil de o jucărie nouă. Nu s-a arătat deranjat că trebuie să meargă vreo trei sute de metri pe jos, de unul singur, iar cu pasul lui vioi ajunse repede în fața soneriei. Măicuța Veronica s-a ivit în câteva minute, dar s-a arătat neplăcut surprinsă când au apărut ca din pământ ceilalți vizitatori.

– Maica stareță nu-mi mai dă voie să vă las înăuntru, le spuse ea, încercând să-l strecoare doar pe cioban.

– Îmi dau seama, dar o să-i spui că n-ai putut să ne oprești, răspunse Stanca în timp ce o împiedica să închidă poarta. Avem o întrebare la care maica Filofteia trebuie să răspundă.

Cu această explicație, s-au strecurat ușor forțat pe lângă tânăra măicuță, pășind apoi în urma bătrânului cioban. Acesta își exprimă nedumerirea:

– Înțeleg că ați mai fost pe aici, dar ați uitat să-mi spuneți. Cine sunteți, de fapt?

– E o poveste lungă, bade, căută să-l liniștească Anița. Ți-o voi spune pe îndelete când ieșim de aici, dar acum avem ceva de lămurit.

Maica stareță îi întâmpină repezită și hotărâtă să-i scoată cât mai repede din incintă.

– Tocmai am dat un telefon autorităților. Vă sfătuiesc să plecați înainte de venirea lor, pentru a evita o situație stânjenitoare, având în vedere că suntem într-un lăcaș sfânt.

– Într-un lăcaș sfânt nu au ce căuta minciunile, mai ales cele care vin din partea unei măicuțe, replică Stanca. Acest om a văzut-o pe fata noastră plecând de aici, deci nu puteți nega acest fapt.

Filofteia s-a arătat încurcată un moment, dar își reveni printr-o izbucnire verbală violentă:

– Copila a fost aici pentru tratament. Era posedată de Diavol, iar părintele Ieremia a făcut tot posibilul să o tămăduiască.

Ciobanul a lăsat desaga jos, exprimându-și marea uimire:

– Maică Filofteia, doar nu vorbești pe bune! Dacă-i vorba de îngerul acela alb care ni s-a arătat pe uliță, înseamnă că nu-i ceva în regulă. Ne-a ajutat să-l găsim pe Victoraș, iar eu știu că Diavolul nu face fapte bune.

va urma

Zâmbete la sărbătoarea românilor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Bulă are un frățior mai mic care plânge toată ziua și noaptea și nu lăsa pe nimeni să se odihnească.
Într-o zi, îi spune mamei sale:
– Mami, e adevărat că frățiorul meu a venit din cer?
– Da, fiule.
– Nu mă mir că l-au alungat?

* Întrebare la Radio Erevan:
– Ce a făcut Johannis în 5 ani?
Răspuns: – Ce nu au făcut alții în 30 de ani. A distrus PSD-ul.

* – Culcă-te că mâine mergi la școală!
– Ce o să fac acolo?
– O să înveți să scrii și să citești!
– Și dacă nu-mi place?
– O să ajungi ministru!

* Doi iepuri stau ascunși într-un tufiș. Pe cărare trece un vânător.
– Îl vezi?, spune unul dintre iepurași. Ăsta m-a alungat din pădurea de alături.
– Era să te împuște?
– Nu, dar era să asurzesc la cât de aiurea trăgea cu pușca…

* – Vorbești spaniola?
– Desigur!
– Tradu, te rog: nucile astea sunt bune.
– Buenas noches!

* Într-un sat din România, doi vecini discută:
– Auzi, ieri mi-am cumpărat încă 20 de hectare de teren…
– Aaa! Deci de-aia calul tău s-a spânzurat după casă…

* El: – Iubito, te-am înșelat…
Ea: – Și eu…
El: – 1 Aprilie…
Ea: 13 Decembrie…

* Vii acasă și găsești partenerul/partenera cu altcineva. Ce faci?
La Vaslui: topor direct.
La Cluj: – Mno, nu-i fain, iubire.
La Craiova: – Făă, cât făcuși?

* Sex la telefon
– Acum scot al 2-lea ciorap, acum pe al 3-lea…
– Câte picioare ai?
– Două, câte să am? Dar stau în Militari și n-avem căldură.

* Pentru bunicii și bunicile care nu au fost cuminți anul ăsta, Moș Nicolae o să vă aducă nepoții pentru toată vacanța de iarnă!

* Anul ăsta, de Moș Nicolae, eu nu mai pun ghetele la ușă. Le-am pus anul trecut și nu le-am mai găsit.

* Aseară m-a sunat un necunoscut și mi-a spus să ne întâlnim la miezul nopții în cimitir.
Cred că era nebun, că n-a venit.

* Am terminat de plătit curentul, gunoiul, întreținerea, rata la bancă…, acum mă apuc să desenez cadourile de Crăciun!

* Cine a-nceput la ora asta să numere oile, să le numere și pe ale mele, eu nu ies pe vremea asta afară!

* Acum că am rezolvat cu președintele, să trecem la adevărata problemă: unde facem revelionul?

* Cadou de ziua șefului: cumperi un test de sarcină, desenezi două liniuțe și i-l pui pe birou cu un bilețel: „Ghici de la cine!?”

* Ardelean, caut tovarăș de drum pentru o croazieră în jurul lumii!
N-am mașină și nici bani, dar am răbdare!

* Nu-i voie să jignești femeia!
Plânge foarte repede și apoi, cu ochii în lacrimi, poate să nimerească pe oricine în cap cu lopata!

* – No, Gheorghiță, cum e în armată?
– No, îi bine…
– Dapăi, nu te sfădește nimeni, nu te înjură?
– Pe mine, nu, doar pe mama!

* Bărbații care au văzut „Farfurii Zburătoare”, majoritatea sunt căsătoriți.

* – Gheorghe, tu ce-ți dorești de Crăciun?
– Nimica, tu Rozi! Numa’ să mă iubești și să-mi fii credincioasă mereu!
– No, prea târziu, ți-am luat deja niște ciorapi!

* Te-a supărat cineva?
Afișează-i numărul de telefon într-o grădiniță și spune-le că este numărul lui Moș Crăciun…

* În următoarea viață, aș vrea să fiu un neuron și să trăiesc în capul unuia care nu-nțelege nimic. Măcar mă odihnesc.

* Am observat că numai moșii aduc cadouri…
N-ai să vezi o babă cumsecade!

* – Ce-i cu tatuajul ăsta?
– Taci din gură și scarpină-mă în Vietnam!

* Soţul, care de vreo oră calcă rufe, îşi întreabă soţia:
– Dragă, eşti sigură că asta e cura de fier pe care mi-a prescris-o medicul?

* – Ei, şi cum a decurs întâlnirea de aseară cu tipa aia?, m-a întrebat azi prietenul meu.
– Hmm… E frumoasă, deşteaptă, are un corp superb. Însă are un cusur: nu-i plac animalele de companie.
– Dar cum ţi-ai dat seama?
– Păi am întrebat-o dacă vrea să-i ţin companie în seara asta şi mi-a răspuns ˝N-am nevoie de compania ta, animalule!˝

* Neamţul se trezeşte dimineaţa, trânteşte 4 ouă la tigaie, după care pleacă la muncă.
Francezul se trezeşte dimineaţa, trânteşte 3 ouă în tigaie, după care pleacă la muncă.
Românul se trezeşte dimineaţa, trânteşte 2 ouă pe bicicletă şi pleacă la muncă.

LA MULŢI ANI CU VOIE BUNĂ!

Epigrama care mușcă (CCLXXVIII)

DISPAR PĂDURILE

 

Viața codrilor se curmă
De interese inepte,
Și-om fi nevoiți, la urmă,
Să scriem iarăși pe pietre.

Minunea preferată

Aș putea pătrunde până în centrul Pământului,
Să-i smulg inima și să ți-o aduc în dar;
Aș putea să dau iama în cea mai deasă junglă,
De unde să-ți extrag verdele cel mai pur;
Aş putea să mă scufund în adâncul Oceanului
Şi să-ţi făuresc cel mai lung şirag de perle;
Aș putea să dresez vântul năvalnic,
Pentru a adia în ritmul respirației tale;
Aș putea să fac toate aceste minuni
Și altele mult mai impresionante,
Din dragostea impetuoasă pe care ți-o port.
Dar tu îmi stăvilești elanul,
Cerându-mi doar câte o floare
La fiecare mic dejun luat împreună,
O minune atât de simplă…
Și totuși atât de frumoasă.

 

Fetița care visa pentru alții (32)

continuare

Era evident că maica Filofteia ascundea ceva, dar cu această convingere nu se puteau mulțumi. Trebuia să existe o cale, o sursă prin care să afle mai multe, aducând-o pe stareță în fața unor dovezi de netăgăduit, în speranța că astfel vor veni și mărturisirile. Cu aceste gânduri s-au îndreptat cei trei investigatori de ocazie spre cele mai apropiate case ale micuței așezări de munteni. Locuințele erau rare și dispersate pe dealuri de diferite mărimi, iar drumul către ele părea o adevărată provocare pentru șofer. Nu au apucat să ajungă la prima casă pe care au ochit-o, când o turmă de oi le blocă înaintarea, mirate și ele de apariția unei mașini pe un teritoriu ce le aparținea. În timp ce așteptau răbdători ca animalele să se perinde alene, Anița scoase capul pe geam și strigă:

– Titi… Titi…

Apelativul îi era adresat unui câine ciobănesc care alerga vioi în jurul ovinelor, făcându-și cu sârguință treaba de paznic și îndrumător. La auzul numelui, acesta ciuli urechile și își întoarse privirea către persoana care-l rostise. Doar o clipă îi luă până să o observe și apoi să-și ia avânt prin turmă pentru a ajunge la ea, dând fericit din coadă. Anița deschise ușa și îl primi cu drăgălășenie în brațe, mângâindu-l și lăsându-l să-i lingă mâinile, iar apoi fața.

– Pe câinele ăsta l-am găsit rănit de jivine în fața porții de la mănăstire, le explică ea Stancăi și lui Nelu. L-am îngrijit și hrănit până s-a întremat, dar într-o zi m-a părăsit sau a fost alungat de stareță. Tare mă bucur să-l reîntâlnesc sănătos și plin de viață!

– Doamna îl cunoaște pe Ursu?, se auzi o voce groasă din afara autoturismului.

Ea venea de la un cioban bătrân, cu barbă neîngrijită și plete cărunte, care se apropiase să-și exprime uimirea față de această scenă.

– Ursu îi e numele adevărat? Eu îi ziceam Titi, așa cum mi-am botezat toți cățelușii avuți de-a lungul vieții. Văd că nu și-a uitat numele temporar, sau contează prea puțin în raport cu vocea celei care l-a îngrijit la nevoie. Am crezut că n-o să scape cu viață, după cum arăta când l-am dus în mănăstire.

– Dumneata l-ai salvat!?, se miră și mai tare ciobanul. Dumnezeu să-ți dea sănătate, că tare m-am bucurat când a revenit la mine! Se vede că mănăstirea e un loc în care hălăduiesc oameni binecuvântați, alături de îngeri coborâți din ceruri.

– Ai intrat și dumneata pe porțile ei?, întrebă cu interes jurnalista Stanca.

– Eeeh, doar în treacăt, cât să duc niște brânzeturi. Că nu-i bine să întrerupem noi, păcătoșii, liniștea și rugăciunile sufletelor curate. Altfel riscăm să nu ne mai ajute, atunci când avem necazuri și nevoi.

– Credeți că maicile sunt îngeri întrupați în oameni?, continuă să-l descoase Stanca.

– Eeei, nu ele. Îngerii sunt mici și îmbrăcați în alb, așa cum apar în icoane. Nu ni se arată decât rareori, iar eu mulțumesc Celui de Sus că mi-a dat prilejul să văd unul de aproape.

– Dar cum așa, bade?, interveni domnul Popan. Unde și când ai văzut matale îngerul?

Bătrânul cioban se uită la turma care poposise în iarba din apropiere, își mută greutatea trupului de pe un picior pe altul, după care găsi de cuviință să-i impresioneze pe străini cu povestea lui divină:

– Păi nu a trecut mai bine de o săptămână de când câteva mașini ca asta au trebuit să aștepte trecerea oilor mele, la fel ca acum. Recunosc că tare-mi place când se întâmplă asta, iar domnii ăia mari trebuie să aștepte după niște „mioare proaste”, după cum i-am auzit spunând cu ciudă. Unu’ s-a coborât să le zorească, dar Ursu l-a făcut să se retragă degrabă în cabină. Alături îmi erau câțiva săteni de-aici, porniți în căutarea unui băiețel de cinci ani, dispărut de două zile. Necăjiți cu toții, iar părinții cu lacrimi în ochi, aproape că nu-i băgau în seamă pe străinii în mașini scumpe. Doar eu am observat un geam cum se coboară încet, drept pentru care m-am apropiat să văd ce-i înăuntru. Atunci am observat îngerul alb complet, chiar și la păr. Doar ochii îi erau negri și vocea omenească, prin care mi s-a adresat: „Căutați-l pe Victor în scorbura stejarului lovit de trăsnet”. Atât a zis, după care geamul s-a ridicat la loc și mașinile și-au continuat drumul. Nu-mi venea să cred că totul a fost aievea, dar le-am împărtășit celor din jur ce mi s-a întâmplat. Și ei m-au privit cu îndoială, însă nicio încercare nu putea fi neglijată, astfel că am pornit cu toții spre stejarul cunoscut, sus pe dealul acela mare, arătă degetul arătător al baciului.

Aici se opri să-și dreagă vocea și să audă îndemnul justificat al ascultătorilor:

– Și? Acolo era?, întrebară mai multe glasuri.

– Acolo, dară. Zgribulit și cu lacrimi în ochi, dar altminteri sănătos. Ne-ar fi plăcut să-i mulțumim direct îngerului, dar știm că rugăciunile noastre sunt la fel de bine primite. Precum și darurile făcute mănăstirii, la care am contribuit cu toții. Doar de acolo a ieșit Îngerul!

va urma

Alte alegeri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Sunteți mulțumită cu mărimea sânilor după remodelarea lor?
– Foarte mulțumită, domnule doctor, dar aș ori să am și ochii mai mari!
– Nicio problemă, doamnă! Soră, arată-i doamnei factura pentru sâni!

* După ce au muls oile, ciobanii stau la masă. Din cer se aude un zgomot infernal, lângă ciobani aterizând o navă extraterestră. Iese din ea un extraterestru și se adresează ciobanilor:
– Eu sunt Venus!
Baciul mai mare zice:
– Ia toarnă-i un păhărel!
Bea extraterestrul și repetă:
– Eu sunt Venus!
– Ia mai toarnă-i unul!
Mai bea extraterestrul și le zice vesel:
– Vedeți… eu sunt de pe altă planetă!
– Nu-i mai turna, că s-o-mbătat deja, zice baciul.

* Mama își întreabă fiica proaspăt căsătorită:
– Cum te tratează soțul tău?
– Foarte bine, mamă, îmi cumpără tot ce îi cer!
– Înseamnă că ceri prea puțin…

* Bulă la școală:
– Bulă, dacă ai într-un buzunar 150 de lei și în celălalt 350 de lei, în total ce ai?
– Geaca altuia, doamnă profesoară…

* Când ajung la muncă, întâi mă ascund.
Deoarece un muncitor bun e greu de găsit.

* – Costele, de ce tu și cu soția ta frecventați numai localuri de noapte?
– Pentru că, până se îmbracă ea, cele de zi se închid!

* Pentru că nu bate pe nimeni, Naționala României de Fotbal va câștiga Premiul Nobel pentru Pace!

* – De ce l-ai bătut, bă, pe doctorul urolog?
– A zis că e prostTata!

* Dacă te simți singur, stinge lumina și uită-te la un film de groază.
Ia să vezi, o să simți că mai e cineva în spatele tău…

* Mama mea când eram copil: „mănânci ce este!”
Mama mea cu nepoții: „dacă nu îți place asta, îți face bunica altceva!”

* – Ce-ai pățit, Bulă, de mergi în cârje?
– Am avut un accident de automobil.
– Și nu poți merge fără ele?
– Doctorul zice că pot să merg, dar avocatul meu nu.

* La farmacie:
– Ce-mi recomandați pentru soțul meu? Xanax sau Extraveral?
– Care-i diagnosticul?
– Pantofi de 400 de euro!

* – Ce-mi dăruiești de Crăciun?
– Nimic. Dar tu mie?
– Tot nimic…
– Na, ai văzut? Avem aceleași gusturi.

* Fiul către tată:
– Tati, ciorba asta este și rece și amară!
– Mă-ta a făcut-o, a pus suflet în ea!

* – Ioane, ai luat o saltea nouă?
– Da, Mărie, e cu memorie, îmi spune tot ce visezi, gândești și faci în lipsa mea!

* – Anul trecut, de Crăciun, i-am pus soției mele cadoul sub brad…
– Și?
– Și acum îl caută… Pădurea e mare!

* – Bunico, cred că ai un supozitor în ureche.
– Ce spui?
– Ai un supozitor în ureche.
– Tiii! Ai dreptate, supozitorul e-n ureche. Acum știu unde-i aparatul de auzit.

* – Ioane, cumpăratu-ți-ai mașină?
– Cumpărat, Vasile!
– Ce culoare?
– Păi, mă Vasile, ai văzut ceriul la apusu’ soarelui?
– Văzut-am!
– E, tăt așe ni, numa’ că verde.

* – Ioane, de ce ești întins pe jos? Iar ești beat?
– Nu, draga mea, sărut pământul pe unde calci…

* Dacă eu îmi fac ghetele cu cremă de 15 lei, iar Moș Nicolae îmi aduce un corn de 3 lei…
Păi, nu e bătaie de joc?

* – Îmi puteți recomanda câteva plante de interior care să emane energie pozitivă?
– Cannabis! Toată casa o să fie numai zâmbet…

* În sfârșit am găsit o persoană care să îmi recunoască meritele!
Medicul meu stomatolog mi-a zis: „Ție îți trebuie o coroană”.

* Am început dimineața bine. Am rămas blocat în lift cu vecina și bărbatul ei. A bătut-o și pe ea și pe mine.
Ăsta nu-i normal.

* – Ești singur?
– Ești trist?
– Ești depresiv?
– Amintește-ți că ești și sărac!

* La pescuit
– Bună ziua… Trage?
– Așa și așa…
– Sunteți pescar de mult?
– De peste 20 de ani…
– Și nu vă plictisiți să stați toată ziua pe marginea bălții?
– Nu, deloc…, că mai vine câte un prost din ăsta și ne ține de vorbă!

Pe post de dădacă

Vecinii mei de palier au doi copii neastâmpărați, așa cum sunt toți copiii și cum îmi amintesc că eram mulți dintre noi. Problema e că au nevoie de supraveghere continuă, iar părinții sunt angajați cu normă întreagă, la care se adaugă problemele și obligațiile de care oamenii mari trebuie să se achite. Școala cu orarul ei e un factor ajutător, perioadă în care Raisa și Paul sunt pe mâini bune. Apoi mai intervine și bunica lor, dacă e anunțată la timp și nu are planificat altceva. Doar că, inevitabil, se poate întâmpla ca părinții să rămână fără acoperire în unele momente, fiind nevoiți să improvizeze ceva cât de cât acceptabil. Mai ales că, în orășelul nostru, nu poți comanda din scurt o bonă ocazională pentru astfel de cazuri.

Așa s-a întâmplat într-o seară, când erau invitați la o nuntă, iar bunica nu putea veni la copii, fiind țintită la pat de gripă. Nu pot spune că ne vizitam des, dar îi simpatizam vizibil, iar ei probabil că s-au simțit încurajați de această atitudine. Cred că de aceea au bătut la ușa mea, rugându-mă să stau cu copiii lor câteva ore. Am fost surprins de această solicitare, neavând experiența unui părinte, dar, pe de altă parte, eram mândru de încrederea pe care o aveau în mine și capacitatea mea de a ține în frâu doi copii năzdrăvani, de șapte și nouă ani.

Mămica lor a înșirat indicațiile pe care le așteptam: fără telefoane în dormitor, iar televizorul se stinge după ora opt. În schimb, mi-a arătat câteva cărți din care să le citesc până adorm. Oare să fie atât de simplu?, m-am întrebat eu dând din cap în semn că am înțeles. Totuși, pentru a fi acoperit și a face un experiment în același timp, mi-am dus cartea scrisă de mine. Părinții au plecat cu strângere de inimă și scuze repetate jenant de des, iar eu am rămas cu rolul de dădacă. Totul părea să decurgă bine, până în momentul când am stins televizorul și am aprins veioza de lângă mine. Firește că erau nemulțumiți, mai ales băiatul, dar eu voiam să respect întocmai programul trasat de părinți.

– Nu are rost să vă supărați, că am ceva mai bun pentru voi, am ridicat puțin tonul, ca să mă fac auzit.

– Iară povești de adormit copiii?, o trânti Paul cu năduf. Oricum, le-am citit pe toate de pe raft.

– Și eu le-am ascultat, îi ținu isonul Raisa. Mai bine ne uităm la desene animate.

– V-ați uitat până acum, iar desenele animate tot după cărți sunt făcute. Uite, am aici o carte pe care nu cred că ați mai văzut-o, i-am incitat eu, felicitându-mă în gând pentru ideea de a o lua cu mine.

– Ce carte?, întrebă fetița.

– Despre ce-i vorba?, se interesă și băiatul.

– Se numește „Revolta din ogradă” și spune povestea a patru animale de curte care fug de un stăpân rău și au parte de multe aventuri prin păduri, pe dealuri, pe ocean și prin deșert.

– Să vedem cum începe, dar dacă nu ne place ne dai telecomanda, hotărî pentru amândoi Paul.

Astfel a început prima seară de lectură cu cei doi copii din vecini. Niciunul din ei nu m-a întrerupt, decât să mă întrebe câte ceva despre subiect, rămânând treji până am terminat toate cele nouă capitole, deci mai bine de o oră. Abia atunci s-au culcat somnoroși, trăgându-și singuri pilota până la bărbie și căscând de zor. Iar eu am zâmbit mulțumit, cuibărindu-mă mai adânc în fotoliu și strângând cartea la piept.

Succesul meu a avut ecou în fața vecinilor, care nu au pregetat să mă cheme și în alte seri. De fiecare dată mă prezentam cu câte o carte de-a mea și alegeam câte o poveste, după ce mă consultam cu micii ascultători. La povestea despre „Viața lui Lică”, le-am spus că-i vorba de un om cu multe năravuri: leneș, băutor, hoț, agresiv și necredincios. La nuvela „Spirit călător” le-a plăcut cum un tânăr imobilizat la pat călătorește cu sufletul pe tot Pământul, iar apoi prin nemărginitul Univers. Nuvela „Banii” i-a impresionat prin cele două personaje care se întâlnesc în condiții ciudate și apoi se îndrăgostesc, în timp ce se luptă pentru dreptate. Povestea „Eunucul” i-a ținut cu sufletul la gură până când eroul principal se răzbună și își găsește liniștea alături de noua lui familie. Pentru romanul „Planeta Paradis” am avut nevoie de trei seri pentru a-l citi până la capăt. Le-a plăcut foarte mult și cu greu puteam să întrerup lectura, numai atunci când ceasul arăta că depășisem ora lor de culcare. Micuții ardeau de nerăbdare să afle cum se va termina aventura grupului de români ajunși pe o planetă minunată, în care trebuie să înfrunte multe pericole și să îmblânzească o regină războinică.

Uite așa, cu ajutorul cărților mele, mi-am făcut doi prieteni pe care altfel poate că-i salutam doar în treacăt. Iar ei cred că au prins drag de povestirile scrise pe file și ascultate înainte de culcare. Resursele tipărite sunt acum pe terminate și aștept să-mi apară volumul „Metamorfoza”, pentru a continua serile de lectură cu Raisa și Paul.