Din startul orei de agrement al acelei zile, se putea citi pe chipul profesorului Bogdan că nu era în apele lui. Zâmbetul îi era mai șters, iar privirile nu-i mai zăboveau pe chipurile elevilor pentru a încerca să le ghicească gândurile și a-i încuraja să le exprime. Discursul lui confirmă această stare, dacă mai era nevoie:
– Dragii mei copii – vă spun așa pentru că eu nu am avut binecuvântarea de a fi tată, dar vă simt pe voi la fel de aproape. Am conceput această clădire ca pe un refugiu pentru suflete neînțelese și ostracizate, valori prețioase ce necesită o educație aparte, pentru a se întoarce în societate cu fruntea sus și cu un mare potențial de a ajuta societatea, omenirea în general. Condițiile de reușită sunt mai multe, dar una dintre cele mai importante este detașarea de lumea zbuciumată și plină de capcane, mai ales când e vorba de ființe fragede și fără experiența vieții. Trăim vremuri grele, pe care nu le înțeleg nici oamenii maturi, darămite niște copii inocenți, cum sunteți voi. Dincolo de aceste ziduri se duce o luptă continuă pentru bani, putere și celebritate, în care o persoană nu e prețuită pentru ce poate oferi societății, ci mai mult pentru felul în care știe să mintă, să profite de pe urma semenilor sau să-i laude pe cei care împart funcții și recompense materiale. Voi faceți parte din generația de mâine, neîntinată și plină de speranțe, cu calități pe care am vrut să le păstrez intacte până veți fi destul de puternici să le apărați singuri. Sper să reușesc în continuare, deși…
Aici, profesorul se opri puțin, poate pentru a-și găsi cuvintele potrivite sau a se convinge că este ascultat cu atenție. Ochii elevilor erau, însă, ca lipiți de buzele sale, căutând să înțeleagă unde voia să ajungă.
– În ultima perioadă, am avut niște probleme care tind să capete amploare. Totul a pornit din interior, și asta mă întristează cel mai mult. Cineva a trimis mai multe e-mailuri câtorva publicații, plângându-se că e nedreptățit și ținut aici cu amăgiri, împotriva voinței sale. Presa s-a inflamat imediat, așa cum se întâmplă în cazul știrilor de senzație, și a dezvăluit detaliile primite despre fiecare dintre voi. În câteva zile, au aflat adresa acestui internat și sosesc mereu echipe de reporteri care ne asaltează cu întrebări și acuzații. În plus, s-au autosesizat și autoritățile: poliția, protecția copilului, oamenii politici locali și de la centru. Vă spun toate acestea pentru ca să știți cu ce vă veți confrunta în cele ce urmează. Va fi greu, dar putem să trecem și peste asta dacă suntem uniți și gândim la fel. Ce ziceți? Ce zici, Șoc?
Cea de-a doua întrebare avea o conotație aparte, pe care băiatul a simțit-o și l-a făcut reacționeze după așteptări:
– Am vrut doar să fiu reparat așa cum mi-ați promis. Toți sunteți frumoși și vă puteți șterge singuri la fund, doar eu depind de alții și inspir coșmaruri celor care mă privesc. Mă simt tot un exclus, chiar și în această companie, de aceea am apelat la cei care pot să facă ceva pentru mine, care pot strânge bani pentru operații și proteze.
Acum era clar și pentru ceilalți de unde porneau necazurile amintite de profesor. Un gest disperat făcut de un coleg disperat, pe care le era greu să-l condamne ei. Doar mentorul lor avea puterea și argumentele cele mai potrivite:
– Firește că nu reușim să știm cum te simți, deși încercăm cu toții. Toate intervențiile de care ai nevoie costă în jur de o jumătate de milion de euro, iar eu ți-am cerut să ai răbdare până strângem această sumă și te pregătești sufletește. Răbdarea e una dintre cele mai valoroase virtuți pe care vreau să v-o cultiv.
– Eu sunt pregătit de mult, iar banii n-ar fi o problemă, se revoltă Șoc. Dați-mi voie să joc la Loto și o să câștig cu mult mai mult decât e nevoie. Restul îl donez internatului.
– Tu vrei să profiți de pe urma Visătoarei, câștigând pe nedrept potul cel mare și făcând primul pas spre o viață necinstită, încercă să-l lumineze profesorul. Îți dai seama că asta v-ar afecta toată viața, pentru că nu te-ai mai putea opri. Inevitabil, veți ajunge în centrul atenției, lumea o să vă afle secretul și veți deveni cei mai vânați oameni de pe planetă. Mai ales ea, pe care toți lacomii lumii o să vrea să pună mâna și să o țină închisă, ca pe o gâscă ce face ouă de aur. Asta îi dorești colegei tale? Așa vrei tu să ajungi un om împlinit?
– Nicio grijă, profesore. Aș ajunge cel mai puternic om din lume și nimeni n-ar avea curajul să mă înfrunte, nu s-ar atinge de Visătoare, de Sentimente sau de Poligraf. Iar tu ai avea cea mai renumită școală cu copii dotați, pe o insulă paradisiacă și misterioasă din mijlocul oceanului. Ăsta e destinul meu și o să lupt cu toți cei care-mi stau în cale pentru a-l împlini.
