Nu mă lăsa

Nu mă lăsa să mor de dor,
Aprinde lumina-n pridvor,
Că am să vin încă o dată
Să mai respir din tine, fată.

Nu mă lăsa nici să trăiesc,
Căci mă topesc când te privesc
Și-mi dai fiori de nemurire,
Sorbindu-te dintr-o privire.

Nu mă lăsa să mă-ntristez,
Căci s-ar putea să dezertez,
Aprinde-mi puzderii de stele
Și du-mă aproape de ele.

Nu mă lăsa prea fericit,
Să cred că sunt oricum iubit,
Și prin această siguranță
Să mă cufund în ignoranță.

Nu mă lăsa singur vreodat’,
De nimbul tău neprotejat,
Și să devin, prin rătăcire,
Un sclav pentru altă iubire.

Imagine similară

 

Alternative

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un iepuraș intră într-o cofetărie și comandă o cafea cu lapte și un corn.
I se aduce comanda, dar își aminti că nu se spălase pe mâini, așa că pleacă la toaletă.
Când se întoarce, cafeaua nu mai era.
– Cine mi-a băut cafeaua?
Toți tăceau mâlc. Iepurașul reveni cu un ton amenințător:
– Vă mai întreb încă o dată, cine mi-a băut cafeaua?
Ursul se ridică în picioare de la o masă și răspunde:
– Eu am băut-o…
– Și cornul de ce nu l-ai mâncat, mofturosule?…

* Vulpoiul, iepurașul și ursul merg la încorporare.
Bineînțeles, nu vrea niciunul să meargă în armată, așa că recurg la trucuri.
Vulpoiul se gândește ce se gândește și îi vine o idee:
„Dacă îți tai coada, nu te vor lua, căci un vulpoi fără coadă stufoasă nu trebuie să meargă în armată”
Zis și făcut…
Iese vulpoiul de la control și ceilalți îl întreabă:
– Ei?
– Inapt, fără coadă, neincorporabil…
Iepurașul la rând, se gândește:
„La mine chestia cu coada nu merge, ia uite ce coadă moca am, dar… urechile! Un iepuraș fără urechi nu trebuie să facă armata”.
Zis și făcut…
Iese afară:
– Ei?
– Respins, fără urechi nu pot dormi iepurește…
Vine ursul la rând:
„La mine chestia cu coada nu ține. La fel și chestia cu urechile, dar îmi scot dinții, că precis nu mă iau la armată”
Zis și făcut…
Iese afară și prietenii îl întreabă:
– Na, ce ai făcut?
La care, ursul, șuierând:
– Ressssssspinssssss! Sssssunt prea grassss…

* Doi pitici vizitează Africa. Era cam pustiu, dar în a treia zi întâlnesc un grup de oameni ciudați, care îi primesc cu căldură.
La un moment dat, piticul mai curios întreabă:
– De ce e așa pustiu? Sunt canibali pe aici?
– Nu, nu sunt… săptămâna trecută l-am mâncat pe ultimul…

* Un proaspăt contabil se prezintă la un interviu:
– Aș dori să mă angajez, nu am experiență, dar învăț repede și sunt creativ!
Patronul se gândește și spune:
– Ei bine, îți dau o șansă. Avem un debitor. Dacă obții de la el suma pe care ne-o datorează, te angajăm!
A doua zi, tânărul pretendent se întoarce victorios cu suma.
– Fenomenal! Cum ai reușit?
– I-am spus că dacă nu ne plătește, mă duc la ceilalți creditori și spun că ne-a plătit!

* O blondă îi spune unei prietene:
– Ieri am fost la oftalmolog.
– Și ce ți-a zis?
– Să învăț alfabetul…

* Discută doi prieteni, la o bere. Unul zice:
– Aseară, nevastă-mea m-a rugat să îi dau rujul. Din greșeală, i-am dat tubul cu lipici super glue. Nici acum nu vorbește cu mine…

* Nu sunt femeia care să pălmuiască bărbatul, eu îi pun laxativ în mâncare și ascund hârtia igienică.

* – Draga mea, am decis să nu mă mai cert cu tine niciodată!
– Auzi la el! A decis… Dar pe mine m-ai întrebat?

* Doar pe mine mă enervează zicala asta: ”Privește partea bună a lucrurilor”?
Adică, dacă alunec pe scări, trebuie să mă bucur că am ajuns mai repede jos sau cum?

* Un ungur, înecându-se în mare, a uitat cum se spune în română cuvântul ”ajutor” și striga: ”Me scald ultima date!”

* – Bunicule, ce vrei să-ți fac cadou, o tinerică sau o cutie de bomboane?
– Mă iei la mișto, nepoate? Știi doar că mă dor dinții!…

* – Am auzit că te-ai însurat. Cum e nevastă-ta?
– Frumoasă și proastă!
– Hai mă… cum dracu…
– Păi dacă era urâtă, n-o luam eu pe ea, iar dacă era deșteaptă, nu mă lua ea pe mine.

* O soție cu centura neagră la karate înseamnă: familie sănătoasă, copii educați, soacră politicoasă și un soț iubitor și credincios.

* Doi japonezi, în Gara de Nord, întreabă cât face trenul până la Oradea:
– 14 ore.
– România asta e mai mare decât China!, s-au mirat ei.

Autobuzul (2)

Expresia de pe chipul fetei nu era de natură să-l încurajeze deloc pe tânărul atât de încrezător în el. De unde se așteptase la încântare și cuvinte de uimire, avea de văzut niște ochi temători și expresii de dezaprobare. Degeaba încerca să o înveselească și să o atragă pe canapeaua ce i se părea atât de îmbietoare, Felicia se desprindea mereu din brațele lui și își retrăgea gâtul de sub sărutările insistente.

– Zău așa, măi Simi, da’ ce-ai crezut când m-ai invitat în autobuzul ăsta înfiorător?, îi reproșa tânăra în timp ce-i tempera asaltul drăgăstos.

– Păi nu-ți dai seama? Aici ne putem face de cap fără să ne vadă nimeni. E o noapte ploioasă și toată lumea stă în case luminate, în timp ce noi suntem împreună, avem un culcuș și un acoperiș deasupra capului, ba chiar și o lanternă cu care să-ți admir frumusețea ochilor, râse băiatul orbind-o cu fasciculul puternic.

Imagine similară

– Nu vreau să-mi fac de cap într-un loc ca ăsta, rosti înciudată Felicia. Aici au murit oameni și nici nu se cuvenea să intrăm.

– Aaaa, vorbești despre Dani-haiducul, răspunse cu lehamite Simi. Morții cu morții, vii cu vii. S-a dus dintre noi, dar autobuzul a rămas și nici măcar nu era încuiat ca lumea. Precis ne aștepta pe noi, mai glumi tânărul, încercând zadarnic să o înlănțuie pe fata de lângă el.

– Nu-i chiar așa, îi replică ea, în timp ce-i luă lanterna din mână și apoi proiectă lumina pe obiectele din jur. O fi murit el, dar se spune că iubita lui, Letiția, bântuie prin aceste locuri și apără acest autobuz.

– Du-te că glumești!, se burzului tânărul aruncându-se pe canapea. Doar nu crezi în stafii!?

– Tu nu ai crede, după cele întâmplate? Cum crezi că a murit nea Marcel, zilele trecute?

– O fi avut un infarct sau i-a plesnit o venă în cap, de unde să știu eu.

– Ei bine, eu știu, că i-am văzut capul lovit, imediat după ce l-au găsit mort pe vasul de la WC. Iar scaunul fusese furat din autobuzul ăsta, după ce l-a scos din buruieni, împreună cu nea Grigor. Marcel tocmai își ridicase camera de baie și i-a făcut cu ochiul acel vas sofisticat, dar Grigor nu a vrut să descompleteze dotările autobuzului. Vecinul a venit, tot așa, noaptea, l-a desfăcut de aici și apoi l-a montat în baia lui. Poliția crede că s-a lovit, a doua zi, în cădere, dar mulți spun că cineva l-a lovit cu un obiect dur în cap. Și se gândesc la Letiția.

– Povești de babe speriate, o luă peste picior Simi. Femeia aia e moartă și îngropată.

– Așa zici tu și cei care vor să mușamalizeze cazul. Dar iubirea arzătoare nu moare niciodată și se răzbună pe cei care îi pun capăt sau o persiflează. Dani a fost un fel de Casanova, până a întâlnit-o pe Letiția. Călătorea prin țară cu acest autobuz și făcea cuceriri în fiecare oraș, până a ajuns în Sighet. Acolo s-a întâlnit cu iubirea vieții lui, doar că tatăl Letiției era șeful poliției municipale și nici nu voia să audă de această relație. De aceea s-au hotărât să fugă, să se căsătorească pe ascuns și să-și trăiască viața într-o continuă călătorie prin lume. Îți dai seama cât de tare s-a înfuriat tatăl polițist, după care a pus pe urmele lor zeci de echipaje din județ, cu recomandarea neoficială de a-l împușca pe obraznicul june. Aici l-au încolțit și l-au somat să se predea, iar Letiția l-a sfătuit să lase pistolul și să iasă afară cu mâinile sus. S-au sărutat îndelung și ea a promis să-și îmbuneze tatăl și să-l scoată din pușcărie. Numai că, la ieșirea pe ușa autobuzului, zeci de gloanțe s-au abătut asupra lui, ciuruindu-l fără milă. Letiția a ieșit ca o nebună să-l îmbrățișeze și să-i simtă încă o dată buzele fierbinți, după care și-a dus pistolul la tâmplă și s-a împușcat sub ochii îngroziți ai polițiștilor. A fost o scenă terifiantă, despre care nu vorbește raportul oamenilor legii, ci doar șoaptele celor care au văzut și auzit adevărul.

Tăcerea și-a dat mâna cu întunericul o bună bucată de vreme. Tânărul Simi părea afectat de povestea fetei și își căuta cuvintele potrivite pentru a întrerupe fiorii ce-i încercau pe amândoi. Zise, într-un târziu, după ce se ridică în picioare și deschise sertarele unei noptiere:

– Varianta asta nu am auzit-o, dar pare mai impresionantă decât cea pe care o știam eu… Dar ia uite ce-mi văd ochii aici!…

Băiatul, curios și plin de inițiativă, desprinsese cu ingeniozitate fundul unui sertar, de unde căzu o fotografie. La lumina lanternei se putea vedea chipul unei tinere foarte frumoase, cu ochi de zeiță și păr de zână. Felicia se grăbi să o admire și ea, după care exclamă:

– Asta trebuie să fie Letiția! Pune-o la loc și hai să mergem!

– Nici nu mă gândesc, eu am găsit-o, deci a mea va rămâne. O să-i fac o ramă și o pun la capul patului, să visez frumos nopțile.

Podul peste Someș la Seini prinde contur

Lucrările la construcția viitorului pod peste râul Someș, ce va lega Seiniul de Pomi – Satu Mare, sunt în derulare. Astfel, s-au executat deja forajele bazei pe ambele maluri, urmând construirea primului picior de sprijin. De asemenea, Primăria Seini a luat în administrare terenul de pe celălalt mal, pe care se construiește, pentru a nu exista probleme, deoarece este singurul beneficiar al investiției.

Muncitorii au realizat 38 de foraje în total, care asigură baza viitorului pod peste râul Someș. Gabriela Tulbure, primarul din Seini, ne-a explicat: „S-au făcut foraje pe celălalt mal al râului Someș, în locul de trecere cu bacul, unde se construiește podul între Seini și Pomi. Au fost prevăzute în proiect 28 de foraje, făcute pe malul nostru, și 10 pe cealaltă parte. Acum încep pregătirile la radieri și la prima pilă. Am rezolvat și problema cu terenul de la Pomi, pe partea unde se construiește. Am discutat la Ministerul Dezvoltării, precum și la consiliile județene din Maramureș și Satu Mare și cea mai bună variantă a fost ca acest teren să treacă, cu contract de superficie pe 99 de ani, la orașul Seini. Am făcut acest lucru pentru a nu avea niciun fel de problemă cu proiectul, deoarece suntem singuriul beneficiar al acestei investiții. Noi am făcut proiectarea, am obținut finanțarea, așa că trecem și terenul de la Pomi tot pe noi, un lucru normal. Dar de acest pod se vor folosi toți, deoarece leagă Maramureșul de Satu Mare. Acesta a fost raționamentul nostru, să facem o punte de legătură chiar în anul Centenarului, când ar trebui să fim mai uniți, mai buni. De asemenea, nu mi se pare normal ca în secolul XXI să se mai circule cu bacul, la fel cum se făcea și în urmă cu 100 de ani!”

Imagini pentru imagini cu podul seini - pomi

Podul va avea benzi rutiere și pietonale

La final, construcția va beneficia atât de căi rutiere, cât și pentru pietoni, structura fiind metalică: Podul va avea o lungime de 180 de metri, din care 100 sunt peste luciul de apă, urmând ca restul să fie pe cele două maluri, câte 40 de metri. Noi sperăm ca lucrările să fie finalizate în maximum trei ani de la momentul începerii. Acesta este și termenul conform contractului semnat, însă constructorul și-a luat angajamentul că va termina mai repede. Acest pod odată finalizat va deschide foarte mult orașul Seini din toate punctele de vedere. Investiția totală este de 3,2 milioane euro. Fondurile nu sunt o problemă, deoarece în acest moment avem semnat contractul de finanțare, iar partea pe care o avem noi, ca și contribuție a bugetului local, e disponibilă. Cofinanțarea noastră este în sumă de 400.000 lei, plus alte câteva cheltuieli neeligibile, precum plățile cu proiectul tehnic, studiul de fezabilitate, autorizațiile”, a conchis Gabriela Tulbure. Ca utilitate, podul va beneficia de două benzi de circulație rutieră, dar și pentru pietoni. De asemenea, va avea o lățime de aproape 8 metri.

Sursa text: „Graiul Maramureșului” (Ciprian Vancea)

Sursa imagine: Google

Cu inima la pământ

Mi-a sărit inima din piept
Și a căzut înaintea ta;
Puteai să o calci și nu m-ar fi durut,
Dar ai ocolit-o,
Să nu-ți murdărești pantofii
Cu stropi din suspinele ei
Sau să aluneci pe dorurile străpunse
De tocurile tale ascuțite.
M-ai privit ca pe un pierzător
Ce nu-și mai găsește liniștea,
Nici sentimentele adunate,
Și nici măcar inima,
Rămasă pe trotuarul încins.

Imagine similară

 

Spuse pe șleau

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Ofertă: două într-unul!

I. Doi țigani la porțile raiului. Sf. Petre:
– Nu vă găsesc pe lista mea. O secundă, să mă duc la Dumnezeu și să-l întreb de voi.
– Doamne, spuse Petre după ce intră la Dumnezeu în birou, sunt doi țigani la porțile raiului și vor să intre.
– Trimite-i la dracu, n-au ce căuta aici
După câteva minute, Petre intră din nou într-un suflet în biroul Domnului.
– Doamne, au dispărut…
– Cine, țiganii?
– Nu. Porțile raiului…

II. Doi români ajung la porțile raiului. Fericiți nevoie mare, bat la poartă și așteaptă să li se deschidă. Unu’ mare și negru își face apariția și îi invită mieros înăuntru. Cei doi, nedumeriți:
– Cine ești tu?
– Scaraoțchi, nu se vede?
– Bine, dar aici sunt porțile raiului!!!
– Da, le-au adus niște țigani ieri și le-am montat pe astea în locul celor vechi!

* – O shaorma, te rog.
– Ketchup, maioneză, să pun?
– Fără Săpun, te rog.

* – Tată, eu cum am apărut?
– Totul a început când mama ta mi-a dat patru likeuri…

* Bulă și Ștrul, vechi prieteni, se-ntâlnesc într-un bar.
– Tu cu ce te mai ocupi, Bulă?
– Cânt la piculină, în orchestra simfonică, facem turnee internaționale.
– Grozav!
– Nu prea. Am cântat anul trecut pentru regina Angliei. Adoră muzica. A spus: ”Umpleți-le instrumentele cu aur!”. Tuba se umple cu aur, contrabasul se umple cu aur, și eu cu blestemata asta de piculină… Am cântat și la regele Iordaniei. Iubește muzica. A spus: ”Umpleți-le instrumentele cu argint!”. Tuba se umple cu argint, contrabasul se umple cu argint și eu… cu blestemata asta de piculină… Am cântat și la Țarul Rusiei. Urăște muzica. A spus: ”Să vă băgați instrumentele alea în cur!”. Tuba nu încăpea, contrabasul nu încăpea… și eu, cu blestemata asta de piculină!

Imagini pentru imagini piculina

* – M-am hotărât, divorțez de soțul meu…
– Cum așa?
– Seară de seară visez că mă înșeală cu blonda aia de la chioșcul de ziare!
– Păi, divorțezi din cauza unor vise?
– Dacă în visele mele face așa, îți dai seama ce se-ntâmplă într-ale lui?

* Ce-i cu vânătaia aia la ochi, Gheorghe?
– Ce să fie, m-am îmbătat ieri tare de tot…
– Și ai căzut?
– Nu, nu, a venit nevastă-mea la bar, după mine.
– Așa, și ce legătură are asta cu vânătaia?
– Păi are, că i-am cerut numărul de telefon!

* În autobuz, aglomerație mare. La un moment dat, un tip își scoate ochiul de sticlă și începe să îl arunce în sus.
– Pune-l, domnule, înapoi, că îmi faci scârbă!, zice un călător indignat.
– Doar vreau să văd dacă mai sunt locuri în față…

* Să-ți lași bărbatul pe facebook este ca și cum ai băga câinele în măcelărie…, îi curg balele la tot ce vede!!

* Pe bărbați îi strică femeile, puterea și banii.
În lipsa acestora, îi omoară țuica!

* La ștrand, o tipă ce se zbătea în apa adâncă, strigă disperată:
– Ajutooor!!!… Mă înec!… Ajutooor!!!… Săriți! … nu tu, grasule, domnul de lângă tine!!…

* – Repede mai trece timpul, se plânge pensionarul Bulă unui amic. Mă culc de două ori cu nevasta și gata… a mai trecut un an!

* Un bătrân cap al mafiei este pe patul de moarte. Își cheamă nepotul la el și-i spune:
– Nepoate, ascultă la mine! Vreau să-ți las ca moștenire pistolul meu. El îți va aminti mereu de mine!
– Dar, bunicule, mie nu-mi plac pistoalele! Mai bine mi-ai lăsa ceasul tău Rolex!
– Ascultă la mine! Într-o zi, tu o să conduci afacerea familiei. O să ai o nevastă frumoasă, o grămadă de bani, o casă mare și, poate, și câțiva copii. Și, poate, într-o zi o să te întorci acasă, o să-ți găsești nevasta în pat cu alt bărbat. Și-atunci ce-o să faci? O să-i arăți Rolexul și-o să-i zici: ”Hei, amice, ți s-a scurs timpul! E rândul meu.”!?

Autobuzul

Coasele se mișcau în tandem, ghidate de mâini hotărâte și experimentate. Ierburile gemeau tăcut și cădeau îmbrățișate, ca într-un ultim dans al vieții lor efemere. Roua dimineții le anestezia durerea despărțirii de pământul hrănitor, iar primele raze ale soarelui erau pentru ele lumina care le promitea o nouă renaștere. Rutina se întrerupea doar când cei doi bărbați se opreau să ascută tăișul lamelor din dotare și să mai schimbe vreo două vorbe.

– Frumoasă și dimineața asta, remarcă mulțumit Marcel, un om pirpiriu și plin de energie, în ciuda celor șaizeci de ani cu care se lăuda.

– Mda, răspunse scurt Grigor, un vlăjgan cu părul și mustața căruntă, arătând aceeași vârstă ca partenerul său.

Era mai tăcut din fire, dar vorba îi era domoală și plină de miez, atunci când binevoia să se exprime.

– Iarba e plină de buruieni și cam bătrână, dar curată și hrănitoare pentru vacile mele, continuă primul. Îți mulțumesc încă o dată că mi-o dai, ba chiar mă ajuți și la coasă. În schimb, promit că-ți port lapte din cel mai bun, după cum ți-e nevoia. Doar suntem vecini de-acum și tare mă bucur că locul ăsta n-a mai fi pustiu.

Grigor dădu doar din cap și înfipse iarăși coasa între gleznele firelor ce fremătau precum niște fecioare virgine. Probabil că era nerăbdător să termine înainte ca soarele să-i apese pe creștetul capului sau, pur și simplu, nu socotea de cuviință că se impunea un răspuns. Marcel se grăbi să-i urmeze exemplul și apoi să țină pasul. Până au ajuns în fața unei tufe imense, compusă din verdețuri mai înalte și mai sălbatice, între care erau încâlcite crengi uscate și aruncate de-a valma.

– Acu-i acu!, exclamă cu înțeles vecinul pirpiriu. Se vede că au trecut patru ani, timp în care natura și omul au reușit să-și desăvârșească camuflajul. Bănuiesc că-i timpul să-l scoatem la iveală, nu?

Vlăjganul dădu din cap și de această dată, după care se avântă cu hotărâre spre amalgamul misterios și provocator ce le stătea în cale. Și nu era deloc ușor să scoată cu mâinile goale tot ce acaparaseră ierburile dese, ca într-o îmbrățișare strânsă și de lungă durată, pe care doar iarna o mai poate slăbi. Determinarea lui Grigor îl mobiliza însă și pe Marcel, iar efortul lor a fost răsplătit după ce, la urmă, au cosit și ultimele fire de iarbă ale tufei. Din mijlocul ei răsărise un autobuz ruginit, lovit în câteva locuri, cu parbrizul spart, cu urme de gloanțe și zgârieturi persistente. Părea un monstru preistoric adormit, gata oricând să deschidă ochii și să te mai atace o dată, înainte de a-și da ultima suflare.

Imagine similară

– Ăsta e autobuzul lui Dani-haiducul, ținu să lămurească pirpiriul, zâmbind satisfăcut. Sau… mă rog, a fost.

– Dani-haiducul!?, se miră vlăjganul, în timp ce își aprinse tacticos o pipă.

– Așa-i zicea lumea, cu simpatie. Ia să ne așezăm și să-ți povestesc pe îndelete cum a ajuns podoaba asta aici, își invită Marcel vecinul. Lui Dani îi plăcea mult să șofeze, să călătorească în locuri din cele mai faine. De-aia și-a luat autobuzul ăsta, dotat cu tot ce-i trebuie omului, ca o rulotă. Și-a dat toți banii pe el, da’ nu i-a rămas și de benzină, de trai. Mintea lui mai libertină l-a îndemnat la o soluție mai puțin ortodoxă: să spargă bănci, alături de amantă și un prieten de peste Gutâi. Oricum, zicea el, băncile fură de la oameni sub oblăduirea legilor, măcar să dea ceva înapoi din preaplinul lor. Și cum nu dau de bunăvoie, i-a obligat el s-o facă. O dată, de două ori, de trei ori… în Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea. Planurile erau foarte bune, ei lucrau la secundă și apoi se întâlneau în acest autobuz, luând uneori călători pe traseul spre casă, ca o acoperire suplimentară. Jumătate suma o împărțeau între ei, iar cealaltă jumătate o donau anonim unor oameni nevoiași. Probabil că prietenul lui a ciripit ceva, iar poliția a început să-l fileze discret, în timp ce unii oameni ajutați cu bani aveau bănuiala că el e bunul samaritean. De aici i-a venit numele de Haiducul, deși el n-a recunoscut niciodată că ar fi ajutat pe cineva în acest fel. Ultimul jaf a fost iarăși în Cluj-Napoca, de unde a venit cu o coadă lungă de mașini cu polițiști după el. A trecut de toate barajele de pe traseu, a rezistat unei ploi de gloanțe, iar la urmă a intrat cu viteză prin poarta casei acestea, pe care de curând ai cumpărat-o. A doborât și gardul ce ducea în grădina și nu s-a oprit decât aici, unde s-a împotmolit definitiv. Zecile de polițiști l-au încercuit imediat și a început un aprig schimb de focuri, care le-a fost fatal. Nu am fost de față, dar am auzit că i-a scos în saci pe toți trei. Autobuzul a fost sigilat, dar nu l-au mai ridicat de aici, fiind o treabă prea costisitoare pentru autorități. Proprietarii terenului sunt plecați de mulți ani în străinătate și nu au dat niciun semn, astfel că nimeni nu a fost deranjat de acest abandon, iar natura l-a înfiat, după cum s-a văzut. Doar unii vecini mai superstițioși își fac cruce și zic că Dani n-a murit cu adevărat, spiritul lui sălășluiește în autobuz și plimbă noaptea prin grădini. Matale ce zici de toată tărășenia asta?

Motivații

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Procurorul:
– Inculpatul a săvârșit o escrocherie rară prin îndrăzneală, abilitate și bogăția fanteziei…
Cel din boxă îi dă replica:
– Ține-ți laudele pentru tine, că eu tot nu recunosc.

* – Ospătar, aveți ceva vegan, fără lactoză, gluten, soia și glutamat?
– Sigur că da, șervețele!

* Când viața devine grea, când tristețea îți umple inima, când lacrimile îți inundă ochii… caută-mă!
Vând batiste.

* Un bețiv se întorcea acasă pe șapte poteci. Pe drum se întâmplă să-i cadă pălăria. La care, bețivul:
– Acolo să rămâi, că nici tu nu m-ai ridicat pe mine când am căzut!

Imagine similară

* I-am spus nevesti-mii că vreau să fiu incinerat când am să mor.
Mi-a făcut programare pe joia viitoare.

* Moldovenii s-au hotărât să facă o fabrică de cauciucuri.
După ce au făcut-o, stăteau ei în dilemă cum să numească fabrica. Zise unul:
– Hai să-i zicem ”pi buni”, că am auzit că italienii au o fabrică ”pi reli” și le merji tari ghini!

* După ce și-au dat întâlnire pe Facebook, ea îl întreabă:
– Ok. Dar cum am să te recunosc?
– Voi fi într-o geacă neagră, blugi albaștri, înălțime 1,80 fix, greutate 80 kg fix.
– Ok. Eu am să fiu într-o fustă neagră, cu un cântar și o ruletă în mână.

* Bun, acum că i-au oprit numerele de înmatriculare, se pune întrebarea: muia rămâne la PSD sau o iau agenții de la circulație?
Întreb și io așa…

* După decolare, căpitanul avionului se adresează pasagerilor:
– Doamnelor și domnilor, vă vorbește căpitanul. Am ajuns la înălțimea corespunzătoare, timpul este favorabil, viteza… O, la dracu!
Pasagerii rămân încremeniți pe locurile lor. După câteva momente, căpitanul se adresează iar pasagerilor:
– Vă rog să mă iertați, din greșeală am vărsat cafeaua pe mine. Ar trebui să vedeți cum îmi arată pantalonii în față.
La care, un pasager:
– Iar ai mei în spate!

* – Felicitări, dragă, am auzit că te-ai măritat. Cum e?
– Foarte frumos! În fiecare seară ne plimbăm prin parc, luăm o barcă și mergem până la mijlocul lacului…
– Vai ce romantic! Și?
– Din mijlocul lacului el se întoarce cu barca, iar eu înot.
– Atâta distanță! Dar nu ți-e greu?
– M-am obișnuit! E mai greu până ies din sac…

* Se întâlnesc toți comandanții supremi ai celor mai puternice armate din lume să prezinte caracterul soldaților din subordine.
Comandantul american împușcă un soldat american în picior și îl întreabă dacă îl doare.
– No, răspunde soldatul, pentru că îmi iubesc ”my country”.
Rusul face același lucru, iar soldatul rus răspunde:
– Niet, pentru că îmi iubesc Rusia.
Generalul român, după ce trage un glonț în piciorul soldatului Bulă, îl întreabă dacă îl doare.
– Nu, răspunde Bulă, pentru că port 40 și am bocanci de 44!

* Un doctor se întâlnește cu un vechi prieten, avocat, în vacanță pe Riviera Franceză. Doctorul:
– Salut, ce vânt te aduce pe aici?
– Păi, mai știi dărăpănătura aia de cabană la Predeal, pe care am cumpărat-o? A luat foc și cu banii de asigurări am venit să mă relaxez, că oricum am unde sta. Dar tu?
– Păi tot așa! Mai știi dărăpănătura aia de casă de vacanță din Moldova, pe care mi-am luat-o? Au luat-o apele și din banii de asigurare am venit să mă relaxez.
La care avocatul, cu voce joasă:
– Zi-mi și mie: cum ai făcut să provoci inundațiile?

* – Mami, ce face barza după ce îl aduce pe bebe la noi?
– Se întoarce cu fața la perete și sforăie, dragul mamei…

* Eu știu că țigările îmi fac rău, dar le iert.

* – Măi tată, mai bine luăm un taxi, uite și tu ce înghesuială groaznică e în autobuz!
Tatăl:
– Lasă vrăjeala, dacă erai la discotecă spuneai că e mișto, că-i atmosferă!

* De vânzare prieteni nefolosiți pe Facebook, nu salută, nu comentează, nu dau like… doar observă.
Preț negociabil. 😀