Fetița care visa pentru alții (11)

Din startul orei de agrement al acelei zile, se putea citi pe chipul profesorului Bogdan că nu era în apele lui. Zâmbetul îi era mai șters, iar privirile nu-i mai zăboveau pe chipurile elevilor pentru a încerca să le ghicească gândurile și a-i încuraja să le exprime. Discursul lui confirmă această stare, dacă mai era nevoie:

– Dragii mei copii – vă spun așa pentru că eu nu am avut binecuvântarea de a fi tată, dar vă simt pe voi la fel de aproape. Am conceput această clădire ca pe un refugiu pentru suflete neînțelese și ostracizate, valori prețioase ce necesită o educație aparte, pentru a se întoarce în societate cu fruntea sus și cu un mare potențial de a ajuta societatea, omenirea în general. Condițiile de reușită sunt mai multe, dar una dintre cele mai importante este detașarea de lumea zbuciumată și plină de capcane, mai ales când e vorba de ființe fragede și fără experiența vieții. Trăim vremuri grele, pe care nu le înțeleg nici oamenii maturi, darămite niște copii inocenți, cum sunteți voi. Dincolo de aceste ziduri se duce o luptă continuă pentru bani, putere și celebritate, în care o persoană nu e prețuită pentru ce poate oferi societății, ci mai mult pentru felul în care știe să mintă, să profite de pe urma semenilor sau să-i laude pe cei care împart funcții și recompense materiale. Voi faceți parte din generația de mâine, neîntinată și plină de speranțe, cu calități pe care am vrut să le păstrez intacte până veți fi destul de puternici să le apărați singuri. Sper să reușesc în continuare, deși…

Aici, profesorul se opri puțin, poate pentru a-și găsi cuvintele potrivite sau a se convinge că este ascultat cu atenție. Ochii elevilor erau, însă, ca lipiți de buzele sale, căutând să înțeleagă unde voia să ajungă.

– În ultima perioadă, am avut niște probleme care tind să capete amploare. Totul a pornit din interior, și asta mă întristează cel mai mult. Cineva a trimis mai multe e-mailuri câtorva publicații, plângându-se că e nedreptățit și ținut aici cu amăgiri, împotriva voinței sale. Presa s-a inflamat imediat, așa cum se întâmplă în cazul știrilor de senzație, și a dezvăluit detaliile primite despre fiecare dintre voi. În câteva zile, au aflat adresa acestui internat și sosesc mereu echipe de reporteri care ne asaltează cu întrebări și acuzații. În plus, s-au autosesizat și autoritățile: poliția, protecția copilului, oamenii politici locali și de la centru. Vă spun toate acestea pentru ca să știți cu ce vă veți confrunta în cele ce urmează. Va fi greu, dar putem să trecem și peste asta dacă suntem uniți și gândim la fel. Ce ziceți? Ce zici, Șoc?

Cea de-a doua întrebare avea o conotație aparte, pe care băiatul a simțit-o și l-a făcut reacționeze după așteptări:

– Am vrut doar să fiu reparat așa cum mi-ați promis. Toți sunteți frumoși și vă puteți șterge singuri la fund, doar eu depind de alții și inspir coșmaruri celor care mă privesc. Mă simt tot un exclus, chiar și în această companie, de aceea am apelat la cei care pot să facă ceva pentru mine, care pot strânge bani pentru operații și proteze.

Acum era clar și pentru ceilalți de unde porneau necazurile amintite de profesor. Un gest disperat făcut de un coleg disperat, pe care le era greu să-l condamne ei. Doar mentorul lor avea puterea și argumentele cele mai potrivite:

– Firește că nu reușim să știm cum te simți, deși încercăm cu toții. Toate intervențiile de care ai nevoie costă în jur de o jumătate de milion de euro, iar eu ți-am cerut să ai răbdare până strângem această sumă și te pregătești sufletește. Răbdarea e una dintre cele mai valoroase virtuți pe care vreau să v-o cultiv.

– Eu sunt pregătit de mult, iar banii n-ar fi o problemă, se revoltă Șoc. Dați-mi voie să joc la Loto și o să câștig cu mult mai mult decât e nevoie. Restul îl donez internatului.

– Tu vrei să profiți de pe urma Visătoarei, câștigând pe nedrept potul cel mare și făcând primul pas spre o viață necinstită, încercă să-l lumineze profesorul. Îți dai seama că asta v-ar afecta toată viața, pentru că nu te-ai mai putea opri. Inevitabil, veți ajunge în centrul atenției, lumea o să vă afle secretul și veți deveni cei mai vânați oameni de pe planetă. Mai ales ea, pe care toți lacomii lumii o să vrea să pună mâna și să o țină închisă, ca pe o gâscă ce face ouă de aur. Asta îi dorești colegei tale? Așa vrei tu să ajungi un om împlinit?

Imagine similară

– Nicio grijă, profesore. Aș ajunge cel mai puternic om din lume și nimeni n-ar avea curajul să mă înfrunte, nu s-ar atinge de Visătoare, de Sentimente sau de Poligraf. Iar tu ai avea cea mai renumită școală cu copii dotați, pe o insulă paradisiacă și misterioasă din mijlocul oceanului. Ăsta e destinul meu și o să lupt cu toți cei care-mi stau în cale pentru a-l împlini.

Fel de fel

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Tu vorbești mereu despre sex!
– Și despre ce vrei să vorbim? De timp, e bine?
– Da!
– De cât timp n-am mai făcut sex?

* Mi-am întrebat soțul ce și-ar dori de Dragobete. Mi-a făcut cu ochiu’! Cred că-i cumpăr niște picături!

* Două domnișoare cu asigurarea stomatologică inclusă în pachetul salarial, în liftul unei corporații:
– Ce-ai dragă, ți-e rău?
– Sunt puțin debusolată. Azi am fost la dentist și, cum mi-e frică de durere, l-am rugat să mă anestezieze ca lumea.
– Și? Te mai doare?
– Nu mă mai doare, da’ am observat că am chiloții pe dos…

* Doi tipi chercheliți la un zaibăr, într-un local, încep a povesti despre soții. Întreabă unul:
– Bă, tu când te-ai însurat, nevastă-ta a fost fecioară?
– Nu, vărsător.

* Femeia la shopping:
Mi-am cumpărat pantofi – n-am fustă.
Mi-am cumpărat fustă – n-am cămașă.
Mi-am cumpărat cămașă – n-am sacou.
Mi-am cumpărat sacou – n-am geantă.
Mi-am cumpărat geantă – pantofii nu mi se potrivesc…

* Când te trosnește ușa liftului în meclă, se cheamă lifting facial?

* – Vecină, motanul dumitale tocmai mi-a mâncat papagalul!
– Bine că mi-ai spus, atunci azi nu îi mai dau de mâncare.

* Dacă de ziua îndrăgostiților tu nu ești îndrăgostit…
Nu-i nimic, prietene…
Nici de ziua morților nu ești mort.

* Munca este locul unde câștigi… stresuri, ticuri nervoase, dureri de cap, iar la sfârșit de lună, câștigi și ceva bani pentru tratament.

* – Domnule doctor, cum au ieșit analizele soțului meu?
– Doamnă, îmi pare rău dar le-am încurcat cu ale altui pacient, nu mai știu sigur dacă are Sida sau Alzheimer…
– Și eu ce fac???
– Duceți-l în pădure, dacă vine acasă, nu vă mai culcați cu el…

* – Cum se mai comportă pacientul?, întreabă medicul.
– Zice că ar vrea să ajungă acasă, că-i e dor de nevastă…
– Este clar, iar delirează.

* Florina este la școală,
Însă treaba e nasoală:
Română, Mate, Engleză,
Pauză, lucrare, teză,
Nu deschide vreun caiet,
Ci Florina stă pe net.
Când va termina liceul
Florina spală veceul,
Se va face menajeră
Sau mai grav, va fi șomeră.
Că din școală are-n cap
Numai Facebook și WhatsApp.

Vreți s-ajungeți realizați?
Puneți mâna și-nvățați
Și fiți harnici ca albina,
Copii, nu fiți ca Florina!

Imagine similară

* Ion merge la medic:
– Care e problema ta, tinere?
– Vedeți, visez de 2 săptămâni găini care joacă fotbal. Vreau să scap de aceste vise.
– Da, ia acum aceste pastile, ca să nu mai visezi găini care joacă fotbal.
– Pot să le iau de mâine?
– De ce?
– Păi, vedeți, azi e finala și nu vreau să o pierd!

* N-ai casă, n-ai mașină, n-ai serviciu, dar vrei să ai și tu o femeie…
Ești masochist? Nu-ți ajunge câte nenorociri ai?

* – Mă, Gheorghe! Tu ai aruncat în mine cu plăcinta aia?
– Da!
– O fo’ cu intenție?
– Nu, mă! Cu varză!

* – Mi-e rușine de vecinul nostru.
– De ce, dragă?
– Până acum i-au murit 3 soții și m-a chemat la 3 pomeni…, iar eu nu l-am chemat la niciuna.

* Azi am fost într-un complex comercial imens și nu mai găseam ieșirea. Așa că am aprins o țigară ca să mă scoată ei afară.

* Campanie electorală…
– Nu aveți drum? Vă facem drum! Nu aveți apă și canalizare. La anul o să aveți. Vă aducem apă, gaz, vă facem poduri.
– Dar noi nu avem râu, zise cineva.
– Vă facem noi, nicio problemă.
Se ridică un bătrânel din mulțime:
– Eu nu am p**ă!
– Se rezolvă, zice candidatul.
Cineva din spate îl trage de mânecă:
– Șefule, dar asta nu putem să-i dăm.
– Taci, mă, că după alegeri asta o să le dăm la toți.

* – Scoală-te Ioane, că vorbești în somn!
– Of, tu Mărie dragă, da’ nici acolo nu am voie?

* Eu sunt propria mea șefă. Așa că, dacă mă veți vedea vorbind singură, să știți că sunt într-o ședință.

* Mă nene, mă! În viață poți iubi și o sută de femei! Principala iubire rămâne cui îi dai salariul în fiecare lună!

Fetița care visa pentru alții (10)

Ai fi crezut că zilele vor deveni o rutină plăcută pentru noua elevă a internatului, cu mai mulți factori care aduceau culoare în viața celor patru copii. Atenția cu care era înconjurată de Sentimente și Poligraf, o făceau pe Lena să se simtă ca într-o familie cu frați iubitori, de care nu a avut parte și la care tânjise adesea. Lecțiile nu le mai percepea ca pe o corvoadă, ci mai degrabă ca pe o joacă diferită și incitantă de fiecare dată. Chiar dacă profesorii erau virtuali, interacționând cu ei din locuri îndepărtate, pe ecranele imense ale monitoarelor, îi simțea totuși aproape, prin atenția acordată fiecăruia în parte, prin răbdarea și înțelegerea de care dădeau dovadă cu fiecare în parte. Astfel, se străduiau să-i aducă pe toți la același nivel de cunoștințe, indiferent de vârstă sau înclinații. Totuși, pentru cei care-și manifestau preferința în anumite materii, le acordau șansa de a le aprofunda, fără să-i afecteze negativ pe ceilalți.

Cele două ore de agrement și apoi șase ore de studiu nu li se păreau prea mult, din moment ce nu aveau de făcut teme obligatorii în niciuna din cele șase zile ale săptămânii. Doar duminica o aveau fără ore de curs, dar și atunci erau stimulați printr-un program de mișcare în aer liber și concursuri antrenante. Mili locuia practic în incinta internatului, iar nea Vițian era soțul ei și omul bun la toate. Amândoi veneau cu provocări fizice sau intelectuale, prin parcul ce înconjura clădirea principală sau în interior, cu jocuri logice răsplătite cu premii simbolice și accesibile tuturor.

Șoc era mai dificil în abordare, exprimându-și nemulțumirea față de anumite preocupări „copilărești” și veselia „ieftină” pe care o vedea uneori chiar și în ochii colegului său de cameră. Doar pe Sentimente îl avea la inimă și nu-i plăcea să vadă cum e „corupt” de fetele acelea neastâmpărate. Lena simțea o atracție inexplicabilă față de acest băiat lovit atât de crunt de soartă. În ciuda chipului diform și a brațelor lipsă, în spatele cuvintelor lui aspre și a caracterului infatuat, ea simțea un suflet candid ce nu voia să-și arate slăbiciunile. Nu știa cum să se apropie de el, fiindu-i teamă de reacțiile brutale, până într-o zi, când i-a strecurat un bilețel între degetele de la picior. Erau numerele câștigătoare la extragerea Loto din acea seară. Firește că Șoc nu avea posibilitatea să parieze, dar gestul și dovada capacității Lenei l-au făcut să o privească mai prietenos și să o aprecieze. De atunci nu a mai persiflat-o și nici nu s-a mai ferit de compania ei.

Lena și-a surprins plăcut și mama, la prima vizită pe care aceasta i-a făcut-o, după două săptămâni. A venit însoțită de Anița, bătrâna simpatică pentru fetiță, dar atât de marginalizată de majoritatea cunoscuților. Amândouă i-au adus dulciuri și cadouri pe care le-a împărțit cu Poligraf și Sentimente. Fosta dădacă i-a sugerat că, dacă nu-i place viața din internat, o ajută ea să evadeze și să se ascundă împreună de „oamenii răi”. Probabil că a fost doar o glumă sau un mod de a o descoase, la care copila a răspuns cu un zâmbet și câteva cuvinte prin care o asigura că totul e bine.

Și doctorul Oșan s-a ținut de cuvânt, căutând-o și consolând-o prin cuvinte calde și gesturi părintești. Doar că, înainte de despărțire, nu s-a putut răbda să nu pună întrebarea care-l rodea de multă vreme:

– M-ai visat cumva, în nopțile care s-au scurs de când ne-am văzut ultima oară?

Lena îl privi în ochi, fără timiditatea de altădată, și recunoscu:

– Da.

– Poți să-mi zici ce anume?, se interesă cu teamă medicul.

– Soția dumneavoastră așteaptă ceva, de aceea se chinuie.

– Ce anume pot să-i ofer în starea ei? Spune-mi, dacă știi…

– Să-i spuneți că o iertați pentru pierderea copilului. A crezut că-i prea devreme să fie mamă, iar acum regretă intervenția.

Pe domnul Oșan îl podidiră lacrimile și nu se sfii să le dea drumul. Atinse cu mâna tremurândă căpușorul fetiței, într-o mângâiere recunoscătoare, după care o rugă în șoaptă:

– Dacă te rog frumos, vii acum cu mine la spital? O să vorbesc cu domnul profesor să te învoiască pentru câteva ore. Te duc cu mașina mea și te aduc înainte de stingere. Ce zici?

Fetița ridică din umeri și răspunse pe același ton:

– Mi-ar plăcea să ies la o plimbare, dar aș vrea să vină Poligraf cu noi.

– Desigur, desigur…, se bucură doctorul, ridicându-se în picioare și căutându-și un șervețel. Pregătiți-vă până revin.

Profesorul Bogdan a insistat să meargă și el, pentru că răspundea de fete și voia ca orarul să fie respectat. Drumul a fost plăcut pentru cele două prietene, dornice de peisaje noi și plimbări mai lungi. Nici nu și-au dat seama cum a trecut vremea și au ajuns într-o rezervă a spitalului municipal, conduși de o asistentă amabilă. Acolo au dat cu ochii de o femeie palidă și fără cunoștință, în trupul căreia intrau mai multe tuburi și tubulețe și care respira la comandă, ajutată și monitorizată de aparatura din preajma ei. Emoțiile te subjugă într-o astfel de situație, iar pe fața domnului Oșan se vedeau foarte clar. Inima îi bătea cu putere, chipul îi era transfigurat și trupul simțea nevoia să se așeze pe marginea patului. A atins cu sfințenie mâna femeii și a strâns-o în palmele lui fierbinți. Privind-o ca pe o icoană, a reușit să-i spună cu o voce gâtuită de emoție:

– Te iert, iubita mea soțioară… Te iert din suflet și te iubesc nespus…

Imagine similară

 

Poate că a simțit o zvâcnire a mâinii pe care o strângea sau poate că i s-a părut. Poate că oftatul scos de femeie și pe care l-au auzit ceilalți a fost doar o închipuire. Cert este că inima ei a încetat să mai bată, iar aparatul a transmis imediat semnalul de cod albastru. Echipa de resuscitare ce s-a prezentat imediat nu a avut niciun succes în misiunea ei. Pacienta murise cu un zâmbet de mulțumire pe chip.

Transpuneri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un tip și o tipă în pat, după ce au făcut sex:
– Eeeeh, mâine e ziua cea mare, ne căsătorim!
– Daaa!
– Eu pe la 11, tu?
– Pe la 12:30

* – Doctore, cum au ieșit analizele? Mor de curiozitate!
– Nu numai de curiozitate!

* O tânără merge la medicul ginecolog, înainte de a se căsători:
– Domnu’ doctor, urmează să mă căsătoresc și i-am spus viitorului meu soț că sunt încă virgină, cu toate că nu sunt. Ce se poate face în privința asta?
– Da, se poate, dar este foarte scump, vă costă 5000 de euro!
– Cââât?!! Păi nu am atâția bani…
– Atunci mai este posibilă o operație care costă 500 de euro!
– Dom’ doctor, nu vă supărați, dar este mult pentru mine…
– Ok, ok, mai este o operație de 5 euro…
Femeia încântată acceptă, cu toate că nu știa în ce constă operația. După o lună vine din luna de miere să îi mulțumească doctorului:
– Dom’ doctor, a fost extraordinar, soțul meu nici nu și-a dat seama că nu sunt virgină…, dar sunt foarte curioasă, cum făceați operația de 5000 de euro?
– Păi, de 5000 de euro vă coseam un fir de aur.
– Uaaau! Și de 500?
– De 500 de euro vă coseam un fir de argint…
– Și de 5 euro ce ași făcut?
– Păi, de 5 euro v-am înnodat flocii!

* – Alo, pompierii, mi-a luat foc casa!
– Tinere, spune repede, unde a apărut pentru prima oară focul?
– În Paleolitic, dar ce legătură are?

* – Mă scuzați, ca să ajung la gară trebuie să merg drept?
– Puteți să mergeți și cocoșat, că tot acolo ajungeți!

* Nasturii și mintea se observă numai când lipsesc…

Imagine similară

 

* Cele mai importante momente ale omenirii au avut legătură cu un MĂR: Adam a mușcat dintr-un MĂR; Newton s-a inspirat de la un MĂR; Primul IPHONE a fost numit MĂR (apple); Mircea Badea a fost bătut MĂR…

* Ion și Gheorghe, afectați de criza economică din țară, își propun să-și încerce norocul în străinătate. Merg ei la Oficiul pentru plasarea forței de muncă, iar cei de-acolo îi informează că au două locuri disponibile în construcții, în Sahara. Bucuroși, ajung acasă, își fac bagajele, o ultimă noapte de dragoste cu nevestele și gata, la muncă. Ajung în Sahara în toiul nopții și se cazează într-o căbănuță, în mijlocul deșertului. A doua zi, se trezește Ion, se uită pe geam și, disperat, începe să strige:
– Gheorghe!!! Mă, Gheorghe! Trezește-te!
– Ce-i mă?! Ce s-a întâmplat?
– Gheorghe, hai să plecăm acasă! ACUM!
– De ce, mă?
– Păi uită-te și tu pe geam, ăștia ne-or adus deja nisipul, stai să vezi când ne-or aduce și cărămizile!

* Într-una din zile, Bulă trebăluia prin bucătărie.
O clipă de neatenție la tocat zarzavat și sângele începe să îi curgă. Ia repede o cârpă, înfășoară degetul și fuga la spital.
Intră la Unitatea de Primire Urgențe și vede două uși: ”Bolnavi” și ”Accidentați”.
Ca un cetățean disciplinat ce este, Bulă intră la ”Accidentați”
Acolo, ce să vezi, alte două uși: ”Cu sângerare” și ”Fără sângerare”.
Așa cum era firesc, intră la ”Cu sângerare”.
Alte două uși: ”De importanță vitală” și ”Fără importanță vitală”.
Deschide ușa ”Fără importanță vitală” și se trezește iar în stradă.
Pleacă nervos acasă, unde familia îl întreabă:
– Ei, Bulă, te-au tratat bine?
– Nu s-a uitat nimeni la mine, dar organizarea e beton!

* Vecina mea merge la sală să întinerească.
Acum nu mai arată ca o femeie de 40 de ani.
Arată ca un bărbat de 37.

* De-acu merg unde mă duce stomacul…
Cu inima mi-au ieșit numai dezastre.

* Când te cerți cu un prost e ca și cum ai încerca să omori un țânțar pe obraz.
Reușești, dar îți dai palme singur.

* – Ioane, unde pleci?
– La cârciumă!
– Atunci, bate-mă acu’, poate când te întorci eu dorm!

* Un doctor veterinar se duce la medicul de familie:
– Bună ziua!
– Bună ziua!
– Medicul de familie:
– Ia spune, ce te doare?
– Aaaa, păi… frățioare… așa e simplu!

* Ion și Gheorghe, la un pahar.
Zice Gheorghe:
– Măi, Ioane, oare ce tot are nevasta asta a mea cu tine, i-ai furat ceva vreodată?
– Nu știu, mă, nu… Dar de ce întrebi?
– Păi, măi Ioane, am tot observat că, ori de câte ori te întâlnește, Măria mea îți face cu ochiul și-ți spune ”Hoțule!”

* Culmea operației estetice: nu doar țâțele să fie false, ci și doctorul!

File fără coperți

Imagine similară

Biblioteci în aer liber
Cu coperțile ascunse în pământ
Sau arse și puse în ulcele;
Mesaje scurte, scrise pe cruci de piatră,
Ce ne întorc în trecut
Și ne invită la comemorări.
Tezaur vizitat în tăcere,
Cu pași mici, șovăielnici,
Și cu sufletul temător.
Ne pregătim un loc pe raft,
Pentru ziua când vom fi depozitați
Și despărțiți în două;
Carcasa o înapoiem naturii,
Rămânem doar cu esența viețuirii,
Scrisă în câteva rânduri,
Vesele sau triste,
După cum ne-am împlinit destinul
Și cum l-am afectat pe al altora.

Inima nu comunică prin cuvinte

Am întrebat o mie de oameni îndrăgostiți: ce e iubirea?,
Dar am primit o mie de răspunsuri diferite;
Am pus aceeași întrebare vântului capricios,
M-am adresat apoi codrului înțelept,
Izvorului de la sânul muntelui,
Mării, care știe atâtea povești de dragoste,
Stelelor ce par înțepenite în eternitate.
Vântul mi-a șuierat ceva la ureche,
Codrul a vibrat în frunzișuri unduitoare,
Izvorul a clipocit pe mai multe voci,
Marea și-a pus valurile pe portativ,
Iar stelele mi-au făcut cu ochiul complice.
Nu am reușit să descifrez aceste simboluri
Și mi-am dat seama că nici nu-i posibil,
Pentru că iubirea e găzduită în inimă,
Iar inima nu folosește cuvinte.

Imagine similară

 

Fetița care visa pentru alții (9)

continuare

– Mi se pare mie sau deja ați făcut cunoștință cu noua voastră colegă?, întrebă retoric profesorul, în timp ce ocupă scaunul liber și înainte de a-și netezi halatul de un alb imaculat și a-și depune pe masă mapa cu documente. Ea este Lena și vă rog să o tratați cu delicatețea unor domnișori bine educați și a unei domnișoare inimoase.

– Eu propun să o numim Visătoarea, dacă toți avem câte o poreclă inspirată de ceea ce știu să facă, interveni Poligraf.

– E alegerea voastră, dacă Lena nu are nimic împotrivă, acceptă domnul Bogdan.

– Visătoarea?!, se miră Șoc, pufnind neîncrezător prin cele două găuri care-i mai rămăseseră din nasul topit. Și ce har are această Visătoare? Adoarme la comandă și apoi ne povestește vise frumoase? Sau intră în mintea noastră și ne provoacă anumite coșmaruri?

– Ești pe aproape, dar nu ai ghicit problema care a adus-o printre noi, ținu să-l lămurească profesorul, după care se adresă cu un ton mai moale fetiței. Prietenul și colegul meu, doctorul Oșan, mi-a spus că ai avut câteva vise care s-au împlinit ulterior. Eu am încredere în diagnosticul lui, mai ales că mi-a ajuns la urechi câte ai avut de suferit din cauză că ai făcut cunoscute aceste premoniții onirice. Acum ești printre prieteni, care au, la rândul lor, alte însușiri neînțelese și blamate de oamenii cu prejudecăți.

– Mare brânză!, se intrigă din nou băiatul cu fața topită. A visat și ea ceva și s-a nimerit să se împlinească. Dacă-i internați pe toți, doar pentru mizilicuri de-astea, ar trebui să avem sute de colegi. Inclusiv nepoțelele ghicitoarelor în palmă, în ghioc, în cărți sau în globuri de cristal. Mă dezamăgești, profesore.

– Nu fi impertinent, băiete!, îl apostrofă domnul Bogdan. Nici nu ai ajuns să-ți cunoști colega și deja o desconsideri. Fiecare dintre voi e deosebit și niciunul nu e mai presus ca altul. Doar că nu e suficient să ai un har, dacă nu știi cum să-l dezvolți și să-l folosești în beneficiul tău și al celor din jurul tău.

– La naiba cu cei din jurul meu! Din cauza lor am ajuns o sperietoare, ei m-au determinat să mă urc pe tren, ei mi-au tăiat mâinile și tot ei m-au abandonat. Întâmplarea a făcut să primesc un dar la schimb, iar acesta îl voi folosi doar pentru mine.

– Astăzi trebuia să vorbim despre Lena… sau Visătoarea, după cum a botezat-o Poligraf. Dar văd că, de fiecare dată, vrei să atragi atenția doar la tine și la puterea ta de a pedepsi. Ți-am promis că o să te duc la o clinică din străinătate și o să primești o piele nouă, nas perfect și brațe artificiale cu senzori. Îți cer doar să ai răbdare și să te vindeci întâi sufletește, pentru a suporta intervențiile care te așteaptă.

– Poligraf, confirmă-mi dacă profesorul îmi spune adevărul sau mă duce cu zăhărelul, se adresă Șoc fetiței blonde.

– Nu pot să-mi dau seama, din cauza ochelarilor negri, se scuză aceasta.

– Vezi? Dă-ți jos ochelarii, ca să te poată citi fata, îi ceru băiatul.

– Am motivele mele să nu o fac, deci trebuie să mă crezi pe cuvânt, răspunse răspicat profesorul Bogdan. Să revenim la subiectul zilei, adăugă el, întorcându-se din nou spre Visătoare. Spune-mi ce ai visat azi-noapte.

Fetița ridică pentru câteva clipe ochii, doar pentru a arăta că-i conștientă de întrebare. După o scurtă ezitare, recunoscu:

– N-am putut să dorm toată noaptea. Mi-e dor de casă…

– Sărăcuța, vrea țâță de la mămica, interveni iar cu sarcasm Șoc.

– Hei, ce maniere-s astea?, se revoltă Poligraf. Domnul profesor ne-a cerut să fim respectuoși cu noua noastră colegă, dar tu nu ai pic de înțelegere și educație.

– O să am înțelegere când o să-mi ghicească numerele de la Loto. Dar sunt sigur că nu-i în stare să „viseze” așa ceva, răspunse băiatul-cicatrice cu emfază.

– Terminați cu înțepăturile, le ceru domnul Bogdan. Să vedem cum o putem ajuta astăzi pe Visătoare.

Îi făcu apoi un semn băiețașului cu ochii umezi, care se ridică de pe scaun și veni aproape de Lena. Îi luă mâinile amândouă într-ale lui și o privi în ochii ce se simțeau atrași ca de un magnet. Ca doi magneți de poli opuși li se lipiră și frunțile, iar inima fetiței se încălzi tot mai mult, bătând într-un ritm incontrolabil. Percepea cu toată ființa un val de bine, de fericire inexplicabilă și bucurie nestăvilită, ce o inundau fără să i se poată opune, chiar dacă ar fi avut intenția. Această exaltare inexplicabilă dură câteva minute și atinse punctul culminant printr-un râs zgomotos și nestăvilit, venit din partea Visătoarei. Acest râs nemaiîntâlnit nu se opri imediat, nici după ce contactul dintre frunțile și mâinile lor încetă. Vedea cum profesorul și Poligraf o priveau cu un zâmbet înțelegător și ar fi vrut să-și explice această veselie pe care o resimțea. Dar nu a reușit să gândească limpede decât atunci când ultimul chicotit i-a încheiat isteria atât de benefică. Atunci și-a dat seama de ce i se spunea mezinului Sentimente: tocmai îi transmisese o porție de voie bună.

Imagini pentru imagini cu ochii umezi de copii

 

Ziua în care vin…

… BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un motociclist se învârtea cu motocicleta lui în jurul unui restaurant, zicând:
– Cine are motocicletă ca a mea?
Mai trec două ore în care el tot se învârtește și zice același lucru. Până la urmă, unu din restaurant iese și îi spune:
– Ce tot te lauzi atâta cu motocicleta ta?
– Nu mă laud. Cine are motocicletă ca a mea, că nu știu cum s-o opresc!

* Unul încearcă să agațe o fată:
– Domnișoară, ce telefon aveți?
– LG!
– Nu, mă refer la operator…
– Orange!
– Nu domnișoară, mă refer la număr, cifre!
– Aaa, cifre arabe!

* Soția: – Am deja bășici pe mâini de la mătură!
Soțul: – Data viitoare, du-te și tu cu mașina!

* – Mărie, ți-ar plăcea să fii bărbat?
– Da, măi Ioane! Da’ ție?

* Nu aștepta să ajungi pe patul de moarte, ca să le spui celor din jur ce simți pentru ei.
S-ar putea să fii prea slab ca să mai poți ridica degetul mijlociu…

* Înțeleapta Maică Superioară era pe moarte. Măicuțele s-au adunat în jurul patului ei, încercând să facă situația ei cât mai confortabilă. I-au dat niște lapte cald să bea, dar ea a refuzat.
Una dintre călugărițe luă paharul înapoi în bucătărie. Amintindu-și de o sticlă de whisky irlandez, primită cadou de Crăciunul precedent, ea a deschis-o și a turnat o cantitate generoasă în laptele cald.
S-a întors la patul Măicuței Superioare, i-a ținut paharul la buze. A băut un pic, apoi un pic mai mult. Și tot așa, ea a băut din pahar până la ultima picătură.
– Maică Superioară, noi, toate măicuțele, te rugăm să ne dai niște sfaturi din înțelepciunea dumitale, acum, înainte de a muri.
Maica Superioară se ridică în pat cu un aspect pios pe fața ei și a spus:
– Nu vindeți vaca aia!

* Nevastă-mea are permis de 6 ani și n-a făcut niciodată accident. Într-o bună zi, am s-o las să conducă.

* O femeie la preot:
– Cum stai cu postul?
– Zilnic postez, părinte, și în baie și în dormitor…

* – Ce faci, iubito?
– Mănânc și mă gândesc la tine.
– Ce mănânci?
– Colivă!

* Nu știu cum faceți voi… dar eu când am de luat o decizie, analizez, evaluez riscul, iau măsuri pentru a limita consecințele și abia apoi o dau în bară.

* Este sezon de gripă…, aveți grijă la mucoase!
Mucoasele de 14-15 ani sunt cele mai periculoase!

* Bărbații se sperie de două lucruri:
– mașina dacă scoate sunete ciudate
– și femeia dacă nu scoate niciun sunet!

* Dacă vezi că paharul tău este pe jumătate gol, varsă-l într-un pahar mai mic și încetează cu văicăreala!

* Roșiile din supermarketuri au început să reziste mai mult decât lădițele.

* Știți de ce România este o țară drăguță?
Pentru că are gropițe.

* – Vai, fată, nu îmi vine să cred , așa de bine se înțelege iuby meu cu tata.
– Normal, doar au fost colegi de bancă.

* Legenda spune că Ziua Îndrăgostiților este propusă de o femeie.
Numai o femeie putea pune o asemenea sărbătoare… fix în ziua de salariu!

* M-am săturat de ăștia frumoși care își schimbă pozele de profil la fiecare 2 zile!
Noi, ăștia urâții, dacă facem o poză cât de cât acceptabilă, o punem la profil și-o ținem 7 ani!

* Firmă serioasă, organizează răpiri de bărbați pentru perioada 13 februarie – 9 martie.

* Vreau la bunica! Vreau la bunica!, strigă disperată fetița.
– Dar de ce, puișor?, o întreabă mama.
– Pentru că tata a spus că la ea se adună toate maimuțele bătrâne și vreau să le văd!

Imagini pentru imagini cu neti sandu

 

* Azi dimineață, la horoscop, Neti a spus că sunt într-o relație secretă de dragoste. E atât de secretă, încât nici eu nu știu de ea…

* – Mami, Ghiță mi-a spart păpușa de porțelan!
– Vai, Alinuța! Și cum s-a întâmplat?
– Păi… i-am dat cu ea în cap.