Fetița care visa pentru alții (5)

Vacanța a venit ca o eliberare pentru Violeta și Lena. Prima era mulțumită că fata avea cu cine să stea la orice oră din zi sau noapte, iar pe chipul celei de-a doua se putea citi satisfacția că două săptămâni nu o să trebuiască să dea ochii cu colegii. Nu-și manifestase preferința pentru alegerea Aniței ca dădacă, dar nici nu comentase propunerea mamei; pentru ea îi era totuna cine îi stă alături, atâta vreme cât nu o sâcâia cu întrebări sau sfaturi.

Zilele până la sărbătoarea de Crăciun se împuținau, în timp ce doamna Popan era tot mai solicitată la serviciu. Seara de Ajun se anunța lungă și stresantă, din acest punct de vedere, tocmai când ar fi fost cel mai bine să stea cu fiica ei și să se bucure împreună de daruri. Bătrâna Anița o înțelegea și a liniștit-o, pe cât se putea, cu o propunere ce părea atractivă. Dorea să o ducă pe Lena la ea acasă, să împodobească împreună bradul, să cânte colinzi și să aștepte împreună colindători. Violeta a acceptat cu plăcere și a promis să li se alăture imediat ce închide magazinul.

Fetița se arăta impasibilă până în seara cea mare, când a văzut pentru prima oară unde își duce traiul noua ei dădacă. Era o căsuță mică și cochetă, situată la capătul străzii din marginea localității. Intrarea se făcea printr-o verandă lungă și luminoasă, ce înconjura jumătate din locuință. De acolo pășeau într-o bucătărie cu o singură fereastră, și nici aceea suficient de mare, însă bine dotată și primitoare. În stânga se situa dormitorul, cu două ferestre mari, iar în dreapta era cămara întunecoasă, având pereții acoperiți de rafturi încărcate cu borcane umplute de neobosita gazdă. Bradul îi aștepta în dormitor, alături de cutiile cu globuri și beteală.

Lena nu a răspuns de la început provocării de a o ajuta pe Anița, prefăcându-se indiferentă și privind mai mult tablourile și fotografiile de pe pereți. Încetul cu încetul, atenția i-a fost captată de strălucirea ce o acumula bradul cel verde și frumos mirositor, de ornamentele strălucitoare – unele amuzante – și de descrierile interesante pe care le făcea bătrâna pentru fiecare din ele. Astfel că nu mai rezistă imboldului și se alătură acesteia, alegând cu atenție câte o piesă și așteptând să-i audă povestea înainte de a o agăța în locul potrivit. Gazda zâmbea mulțumită pe sub nasul încovoiat și o încuraja cu vorbe blânde:

– O să fie cel mai frumos brad pe care l-am avut vreodată, îi spuse ea. Tocmai pentru că am fost ajutată de o fetiță atât de talentată ca tine. Singură nu am aceeași inspirație și nici nu văd prea bine la vârsta asta. Poate ne vin și colindători, tot datorită ție. Pe mine nu m-au căutat în ultimii ani, iar după miezul nopții închideam ușa și mă culcam.

Imagine similară

Lena se opri cu o beteală în mână și se adresă aproape în șoaptă Aniței:

– Să nu primești colindătorii cu Steaua.

Bătrâna se arătă uimită și întrebă:

– Nu îți plac colindătorii în general sau numai cei cu Steaua? Ți-am spus că nu prea vin pe aici, dar dacă avem noroc, de ce să nu-i lăsăm?

Fetița dădu hotărâtă din cap și repetă:

– Ar fi bine să încui ușa în seara asta.

Anița dădu din cap gânditoare și nu mai insistă pe această temă. Ba chiar închise ușa cu cheia, după ce terminară cu bradul și înainte de a se așeza la masa din bucătărie. Bunătăți de tot felul s-au perindat prin fața Lenei, începând cu tobă, continuând cu slănină fiartă cu boia și usturoi, cârnați și costițe, sarmale mari cât pumnul, ciorbă de legume acrișoară, pireu de cartofi cu pește și apoi un platou cu prăjituri de casă. Printre ele se strecurau colindele cântate atât de frumos de gazdă, pe lângă care se auzi, în cele din urmă, și glasul timid al fetiței. Afară se întunecase de mult, focul dădea să se stingă în sobă și oboseala punea stăpânire pe ele, îngreunându-le tot mai tare pleoapele. Bătrâna se gândea să facă patul, când afară se auziră zurgălăi și voci de tineri:

– Sloboziți cu Steaua?, era întrebarea care le ajunse la urechi.

Anița se uită la Lena, iar aceasta negă hotărât din cap. Cu părere de rău, bătrâna răspunse cu un glas puternic:

– Nu-i slobod, că ne-am culcat. Veniți mâine.

Vocile de afară se sfătuiau între ele și se înțelegea că nu renunțau.

– Deschide, tanti, ușa, că avem o stea de toată frumusețea.

– Nu înțelegi că ne-am culcat?, repetă gazda.

După alte șușoteli, unul din spatele ușii răcni:

– Babo, dacă nu deschizi ușa, o sparg și tot intru. Nu mă enerva!

Bătrâna nu dădea semne de frică, ci răspunse tot cu o amenințare:

– Vezi că am sunat la poliție. Plecați până nu vine, altfel o să vă ducă în cătușe.

– Ia nu umbla cu vrăjeli de-astea. Crezi că suntem copii? Deschide odată ușa!

Colindătorii își pierduseră răbdarea și au început să forțeze ușa. A fost momentul în care s-a auzit sirena poliției, care i-a pus imediat pe fugă. De fapt, sunetul venise din telefonul fetiței, al cărei chip afișa acum o satisfacție molipsitoare.

Mesaje spirituale

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Mergeau doi tipi prin deșert.
Unul căra în spate o bicicletă și altul o cabină telefonică. Cel cu cabina telefonică întreabă:
– De ce cari, mă, bicicleta asta după tine?
– Când vin beduinii, mă sui pe ea și fug cât pot. Dar tu de ce cari cabina telefonică?
– Când vin beduinii, arunc cabina ca să fug mai repede!

* M-am însurat crezând că gătește ca mama, dar se pare că bea ca tata!!

* Să faci curat în timp ce copiii sunt acasă, e ca și cum te-ai spăla pe dinți în timp ce mănânci biscuiți Oreo.

* Dacă se mărită femeie cu femeie, cine o să aibă dreptate tot timpul?

* – Iubi, ți-am luat cadou un cățel.
– Mulțumesc, iubi! E husky?
– Nu… e de usturoi…

* L–am scos pe finul meu astăzi pentru prima dată la o bere!
Am comandat Ursus, însă lui nu i-a plăcut și am băut eu și berea lui.
A doua oară am încercat cu Carlsberg, însă nici asta nu i-a fost pe plac, așa că am băut-o tot eu.
Am continuat cu vodcă, coniac, iar până am ajuns la whisky eram atât de beat încât nu mai puteam să-l legăn în cărucior!

* Suntem pe locul 5 în lume la consumul de alcool.
Uite, de asta mi-e jenă că sunt român.
Cât era, frate, dacă luptam pentru primul loc? N-ai cu cine, mă, n-ai cu cine. Mai mare rușinea…!

* – Petrică, de ce l-ai lovit pe Ionică?
– M-a făcut hipopotam, domnule învățător.
– Când?
– Cu vreo trei luni în urmă!
– Și de ce l-ai lovit astăzi?
– Abia acum am văzut cum arată un hipopotam!

* – Bă, am fost la oftalmolog și o să port ochelari.
– Da’ ce probleme ai?
– Cu dreptu’ te văd cam prost.
– Și cu stângul?
– Mă conving.

* 33,3% dintre români au WC în fundul curții.
E acolo, dar nu-l vezi de Mercedes și BMW.

* Ieri am fost prin codrul des,
Să mai scap un pic de stres,
Și în loc de păsărele,
Vuia codrul de… manele.

* Telefoanele din ziua de azi au ajuns atât de scumpe, încât dacă ai căzut și auzi o pocnitură, te rogi să fie piciorul.

* – Ce faci, boschetarule?
– Sunt la facultate, tată. De ce mă faci boschetar?
– S-a îmbătat mă-ta și a dat foc la casă!

* Când ești copil, îți place să te strâmbi în oglindă…
După o vârstă, oglinda se răzbună!

* Iarna nu ies din casă pentru că e frig!
Vara nu ies din casă pentru că e cald!
Iar în restul zilelor?
Nu ies că nu am bani!

* – De ce se mișcă ardelenii mai încet?
– Ca să îi ajungă din urmă și restul țării…

* – Mami, cumpără-mi un cățeluș…
– Nu, că se va căca prin toate colțurile.
– Atunci ia-mi un tigrișor…
– Vrei să ne căcăm pe noi?

Imagine similară

* A făcut el ce a făcut și până la urmă i-a adus luna de pe cer…
Ea s-a uitat luuuuuuung la el, apoi a întrebat:
– Altă culoare nu era?

* La magazinul de legume:
– Să vă pun niște ciupercuțe?
– Nu, mulțumesc, mie-mi place să le culeg singur!
– Cum doriți! Pot să vi le risipesc pe podea…

* Un pitic tot sărea în fața tejghelei unui bar și striga:
– Vreau și eu un suc! Vreau și eu un suc!!, dar nu reușea să vadă peste tejghea…
Tot sare el așa degeaba, până când se enervează îngrozitor și se duce în spatele barului. Acolo era alt pitic care sărea strigând:
– Cola sau Fanta? Cola sau Fanta?

* Fac atât de puțin sport, încât dacă mă vedeți că fug, fugiți și voi că sigur s-a întâmplat ceva.

Puncte de vedere

Din punctul de vedere al lupului,
Ciobanul îi ține sechestrate oile.
Din punctul de vedere al păsărilor,
Oamenii sunt animale târâtoare.
Din punctul de vedere al politicianului,
Alegătorii așteaptă să fie drogați cu promisiuni.
Din punctul de vedere al poetului,
Un cuvânt poate sugera o mie de imagini.
Din punctul de vedere al copilului,
Părinții sunt veniți de pe altă planetă.
Din punctul de vedere al Soarelui,
Pământul e o rezervă de combustibil.
Din punctul de vedere al întunericului,
Lumina conturbă normalitatea Universului.

Imagine similară

Fetița care visa pentru alții (4)

Violeta Popan avea mustrări de conștiință, după concedierea Soniei. Reacționase la nervi și acum își crease probleme ce trebuiau urgent soluționate. E drept că tânăra dădacă profitase de încrederea ei, exploatându-i fetița în interes personal, ba chiar trecând la abuzul de forță. Acest comportament egoist o plasa și pe ea printre cei care o consideră pe copilă o anomalie a naturii ce trebuie marginalizată sau exploatată. Însă ar fi putut închide ochii, să o atenționeze doar cu un avertisment, în urma căruia Sonia ar fi putut să-și înfrâneze interesele și să se rezume la atribuțiunile care-i reveneau. Dar acum era târziu pentru a continua cu regretele, trebuind să găsească o altă persoană care să-i supravegheze fiica, doar cu două săptămâni înainte de Crăciun. O perioadă de vârf pentru magazine și foarte stresantă pentru comercianți.

A reușit, totuși, să-și scoată două zile libere, în care să aștepte și să aleagă dintre cei care vor răspunde anunțurilor publicate online și în presa locală. Îngrijorarea îi creștea, pe măsură ce orele se scurgeau fără ca cineva să o contacteze. Nu îndrăznea să se gândească la un plan B, dacă nimeni potrivit nu s-ar fi prezentat. Mama ei era la fel de ocupată, iar pe altcineva dispus și de încredere nu cunoștea. Telefonul a început să sune din a doua parte a zilei, însă aproape toate apelurile se limitau la câteva întrebări și apoi scuze pentru că nu pot accepta din anumite motive. O tânără sfioasă a fost prima solicitantă care a vizitat-o, spre seară. Absolvise o facultate „de sociologie și comunicații” și voia să câștige niște bani până-și găsește un post pe măsura așteptărilor. Emoționată și bucuroasă, doamna Popan ținu să se asigure că domnișoara a înțeles despre ce e vorba:

– Rețineți că e vorba de o jumătate de normă, cam trei zile pe săptămână. În celelalte patru, ne ocupăm de fetiță eu și cu mama.

– Tocmai acest aspect am vrut să-l lămuresc, răspunse pretendenta cu jenă. Dacă sunt legată de acest „servici”, nu pot să găsesc încă unul la fel, prin care să-mi „complectez” venitul.

– Vă înțeleg și m-am gândit la asta. De aceea vă voi oferi salariul întreg, numai să fiți punctuală și disponibilă la orele solicitate.

– Puteți fi mai exactă, adică ce sumă?

– Salariul minim pe economie, conform legii.

– E prea puțin, doamnă, se arătă nemulțumită tânăra. V-am spus că am o facultate importantă la bază, o pregătire importantă pentru „zilele cotidiene”.

– Se vede treaba că sunteți supracalificată, ceea ce pe mine nu mă prea ajută. Eu am nevoie doar de o simplă dădacă, iar o diplomă pentru asta ar valora mai mult decât cea pe care o aveți.

Imagini pentru imagini interviu de angajare

Așa că primul interviu s-a încheiat cu un gust amar, iar al doilea a picat abia în dimineața următoare. Personajul era o doamnă între două vârste, elegantă și cu un păr ce părea foarte lung, din moment ce clădise din el un coc imens. Dumneaei avea experiență în domeniu, recomandări excelente, plus o școală de pregătire absolvită cu brio.

– M-ați atenționat că aveți o fetiță cu probleme de adaptare, ținu cucoana să-i amintească gazdei. Fiți liniștită, am mai avut astfel de copii în îngrijire, pe care i-am vindecat cu succes. Trebuie doar să-mi dați mână liberă, să fiu lângă ea în fiecare zi, iar asta presupune să-mi oferiți cazare și masă, pe lângă salariu. E nevoie de severitate, de care voi, mamele, nu prea sunteți capabile.

– Îmi pare rău, dar eu nu vă cer să o tratați, ci doar să o supravegheați, se revoltă doamna Popan. Lena mea nu e bolnavă, ci doar închisă în ea.

– Așa ziceți dumneavoastră, că o priviți cu ochi subiectivi. Timiditatea excesivă e o boală care te macină încet și te îmbolnăvește mintal. Lăsați-o pe mâna mea și, după câteva luni, nu o veți mai recunoaște, o asigură femeia, afișând o expresie dură.

– De asta mă tem…, șopti, prea încet ca să fie auzită, mama fetiței. O să vă sun diseară și vă voi spune ce am hotărât, spuse apoi cu voce tare și cu un zâmbet politicos.

Frământările care au urmat i-au fost întrerupte de cea de-a treia candidată, o bătrână cunoscută din văzute, dar cu care nu schimbase nicio vorbă până acum. Poate din cauză că avea o înfățișare mai puțin plăcută și un mers șchiopătat, trăsături nu tocmai atractive pentru cineva care ține să se înconjoare de un anturaj apreciat. I se spunea Anița și locuia într-o casă mică, de la periferia orașului, nu prea departe de a Violetei Popan. Măruntă de statură, cu părul cărunt și nepieptănat, o față mică și un nas cârn pe care se sprijinea o pereche de ochelari cu dioptrii precum două lupe. De asemenea, la o privire mai atentă, i se putea observa și o cocoașă modestă, dar destul de deranjantă ca aspect. Toate aceste defecte fizice dispăreau ca prin farmec din ochii privitorului, atunci când bătrâna rostea primele cuvinte. O voce domoală și melodioasă, precum a codrului mângâiat de vânt sau a izvorului de pe câmpia ușor înclinată.

– Am auzit ce necazuri aveți cu fetița, de aceea am venit, se auzi glasul ei mătăsos. Eu sunt o pensionară singură și aș putea să vă ajut, fără să am pretenții deosebite. De fapt, chiar mi-ar plăcea să am grijă de un suflet tânăr și sensibil, cum e Lena.

– Tanti Anița, sunteți o femeie cam bătrână pentru asta, nu credeți? Lena e liniștită, dar totuși e un copil cu un comportament imprevizibil, pentru care e nevoie de energie, încercă gazda să o lămurească.

– Energie zici? Află dumneata că am destulă, în ciuda a ceea ce se vede. În plus, știu de problemele fetiței și o înțeleg. Cred că tocmai de mine are nevoie, iar dumneata te poți convinge pe parcurs. Suntem ca și vecini, pot veni oricând și să stau oricât. Puneți-mă la încercare și n-o să vă pară rău.

Doamna Popan oftă adânc și o privi cu mai mare atenție pe pitica cea bătrână și atât de dizgrațioasă. Niciuna dintre cele trei pretendente nu-i plăcuseră, dar acum era vorba doar de aspectul fizic… și vârstă. Oare ce ar trebui să aleagă? Trebuia s-o întrebe pe Lena, poate o ajută ea să ia o decizie.

Dintr-o mie, dintr-un milion…

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Mărie, nu știu cum să-ți spun, mi-e cam rușine…
– Spune, Ioane, spune!
– Aș vrea să ne întâlnim diseară!
– OK! Sunt de acord.
– O, ce veste minunată! La ce oră intri pe Facebook?

* O blondă ajunge Miss World, printre primele trei locuri. La întrebarea de departajare, primește următorul enunț: numiți trei piese de William Sheakespeare. Blonda răspunde:
– 10 cm, 15 cm, 20 cm.
Prezentatorul concursului, derutat, îi spune:
– Acestea nu sunt nume de piese de teatru, ci mărimi.
Blonda, foarte destinsă, îl lămurește:
– 10 cm la mine înseamnă „Mult zgomot pentru nimic”, 15 cm înseamnă „Cum vă place”, iar 20 cm înseamnă „Visul unei nopți de vară”.

* – De ce e Crăciunul ca o zi de lucru?
– Pentru că tu faci toată treaba și burtosul în costum roșu primește toate laudele!

* Bulă vine acasă de la un control medical.
– Mamă, mi-a zis doctorul că am scame în sânge!
– Așa-ți trebuie, de-o lună îți spun să dai cu aspiratorul în cameră!

* – Zi o insectă!
– Albina!
– Zi o altă insectă!
– Albina!
– Nu, Bulă. Zi una din capul tău.
– Aaaa! Păduchele!

* – Domnișoară, semănați cu o vedetă de la Hollywood!
– Mă faceți să roșesc, și cu cine anume?
– Cu iapa lui Zorro!

* – Măi tată, cum îi dragostea platonică?
– Copile, îi ca și cum ai linje sticla de pălincă pă dinafară!

* Două prietene se întâlnesc:
– Vai, dragă, ce haină frumoasă ai! De la ce animal?
– De la soțul meu!

* N-am nevoie de analize.
Mă anunță deseori prietenii că nu-s sănătos.

* Un orb intră cu un câine într-un bar.
Deodată, îl ridică pe câine și îl învârte deasupra capului. Barmanul, șocat:
– Ce faci, domnule, nu ți-e milă de bietul animal?
– Voiam și eu să arunc o privire prin bar!

* Degeaba se laudă un bărbat cu câte femei s-a culcat, dacă niciuna din ele nu îl laudă!

* Se zice că unii bărbați folosesc șamponul în zona intimă pentru mai mult volum.

* Doi lupi se duc la furat de oi,
Ciocănitoarea îi aude și-i spune ciobanului, care se pune la pândă.
Seara, ajung lupii la stână și vor să intre pe o gaură din gard.
Intră primul lup pe gaură și ciobanul îi trage o bâtă peste bot.
Acesta pune laba la bot și se întoarce către celălalt spunându-i:
– Intră tu primul, că pe mine mă bufnește râsul!

* La mine în familie cântă cocoșul.
Muzica și versurile: găina!

Imagini pentru imagini cu florin iordache

* Se zvonește că deputatul Florin Iordache și-a asigurat degetele mijlocii.
Sunt singurele părți ale corpului cu care poate răspunde la orice întrebare.

* – De ce nu aveți suficienți salvamari pe plajele Mării Negre.
– Noi am făcut tot posibilul, ba chiar am făcut cursuri de pregătire pentru 30 de doritori. Dar, după absolvire, 28 au plecat să muncească în alte țări.
– Deci ați rămas numai cu doi?
– Cu niciunul, pentru că și ăia s-au înecat!

* – Ce faci când iubita îți bate apropouri că sunteți de 5 ani împreună și ea vrea să fie îmbrăcată în alb?
– O înscrii la karate.

* În urma unui convoi funerar, un trecător întreabă pe un altul:
– Scuzați-mă! Puteți să-mi spuneți cine e mortul?
– Da, desigur! Ăla care merge cel mai în față pe umerii celor șase bărbați în costum…

* În anul 2154, doi aligatori, la malul unui râu, fac conversație:
– Demult de tot, puteam înota!
Celălalt crocodil:
– Da, da, demult eram de culoare verde!
– Ce să-i faci, hai să lăsăm pălăvrăgeala și să zburăm mai departe, să strângem polenul din flori…

* Era odată un crocodil și croșeta niște clătite într-un cactus. Trece un elefant în zbor și întreabă:
– Băi, crocodilule, nu știi încotro e vestul?
Crocodilul coboară, înfige un termometru în nisip și spune;
– Nu vezi, măi boule, că aici sunt cartofi?

* – Draga mea, avem pâine?
– Nu.
– Nici măcar un pesmet, nimic?
– Nu.
– Doamne, în ce hal am ajuns… nu mai avem pe ce unge caviarul!

* O blondă trece cu mașina peste un polițist și-l omoară. Sună la poliție și întreabă:
– Sunteți 112?
– Da!
– Acum sunteți 111.

Iubire pe pâine

Eu n-am să-ți recit citate
De la alții preluate,
Dragostea ce mă aprinde
Nici Shakespeare nu o cuprinde.

Nu te-asemăn cu prințese
Sau personaje alese,
Tu-ai ajuns, din toate cele,
Eroina vieții mele.

Nu-ți pretind amor fierbinte,
Fluturi zbătându-se-n vintre,
Doar, din dragostea-ți matură,
Să-mi torni câte-o picătură.

Nu-ți promit viață ușoară,
Nici supunere totală,
Însă, pe-orișicâte fronturi,
Îți voi fi mereu alături.

Nu o să-ți ofer palate
Și nici scumpe nestemate,
Dar promit s-avem în casă,
Numai pâine sănătoasă.

Imagine similară

 

Fetița care visa pentru alții (3)

Intrarea bruscă a Soniei o făcu pe fetiță să strecoare rapid ceva sub pernă. În mână îi rămase doar un pix pe care-l răsucea cu mâinile neastâmpărate, în timp ce-i adresa o privire acuzatoare intrusei.

– Ciao, puștoaico!, i se adresă tânăra, părând că nu bagă de seamă micul incident. Deduc că ți-ai terminat temele pentru azi, din moment ce ești în pat.

Lena întoarse capul în direcția opusă, vrând astfel să-i confirme supărarea că nu a bătut la ușă înainte de a intra.

– Hai, nu fi așa mofturoasă, că ți-am adus ceva bun, îi vorbi Sonia pe un ton împăciuitor și scoțând din geantă o cutie. E înghețata care îți place cel mai mult.

– Mama nu îmi dă voie să mănânc dulciuri seara, au fost cuvintele cu care se învioră puțin copila.

– Mama nu trebuie să știe tot ce facem noi, șopti dădaca făcând cu ochiul. Doar suntem prietene bune și avem secretele noastre. Uite, am adus și lingurițe, să o terminăm pe loc, înainte să se topească sau să fim prinse asupra faptului.

Sonia se așeză și ea pe pat, facilitând Lenei accesul la crema dulce și atât de îmbietor colorată. Răceala dintre ele se topise instantaneu, ocazie potrivită pentru tânără să-i pună câteva întrebări, între două lingurițe ce le provocau fiori de gheață în gură.

– Tu ai secrete față de mine?, se arătă ea curioasă. Ce ai ascuns acolo, când am intrat?

Fetița se arătă stânjenită, dar fu încurajată de o mângâiere pe cap din partea interlocutoarei sale.

– E jurnalul meu intim. Nimeni nu știe de el și nici nu vreau să se afle.

– Te înțeleg și îți respect intimitatea. Ți-am spus că totul rămâne între noi și în fața mea îți poți destăinui toate gândurile. Eu nu sunt ca celelalte fete, bârfitoare și egoiste. Am o inimă mare și mulți profită de mine, mă vorbesc prin spate și îmi fac rău de câte ori au ocazia. Cred că noi două ne asemănăm și ar trebui să ne ajutăm reciproc. Ce zici, facem un pact?

Lena ridică din umeri, în timp ce mai luă o linguriță de înghețată cu vanilie.

– De ce nu-ți ții jurnalul pe calculator, unde nu-l poate citi nimeni, dacă ai o parolă bună?, întrebă Sonia.

– Tati mi-a cumpărat carnețelul, cu puțin înainte de… vocea fetiței se stinse la ultimul cuvânt, dar nu din cauza înghețatei. Mi-a spus să scriu în fiecare zi câte ceva, orice, dar în principal să-mi aștern gândurile și emoțiile. Zicea că asta mă poate ajuta în viață, prin a mă cunoaște mai bine, a fi mai încrezătoare și curajoasă.

– Bine zicea, iar tu ești o fată cuminte că-i urmezi sfatul, o lăudă dădaca.

Urmă o tăcere mai îndelungată, în care au terminat desertul și după care tânăra veni cu o altă întrebare:

– Mai ții minte când ți l-am prezentat pe iubitul meu, Gelu?

Lena dădu afirmativ din cap. Deja era întinsă pe pat, cu capul pe perna pufoasă și cu ochii cercetând tavanul imaculat.

– Ți-am spus că nu-s convinsă de sinceritatea iubirii lui și tare mi-ar plăcea să-i cunosc intențiile. Ți-am povestit detalii din viața noastră, în câteva seri la rând, ai văzut mai multe poze și filmulețe cu el… Mă gândeam dacă nu ți-au influențat cumva visele… dacă nu l-ai visat cumva…

Fetița afirmă iarăși din cap, cu aceeași privire pierdută.

– Oooo, ce bine! Adică, sper să fie de bine. Și… ce ai visat despre el?

– Nu pot să spun, răspunse Lena în șoaptă. Mama a zis că nu-i bine să mai vorbesc despre visele mele, că fac rău oamenilor și lumea mă consideră o piază-rea. Nu vreau să-ți fac rău… și nici lui Gelu.

– Fii serioasă, tu fată!, se irită Sonia. Doar nu te iei după ce zice lumea!? Oamenii sunt invidioși pe tine și n-ar vrea să-i ajuți pe alții cu harul tău, ca să rămâi un simplu copil, banal și fără calități pe care ei nu le pot înțelege. Eu mi-s o rebelă, tocmai pentru a le arăta cât sunt ei de limitați. Fii și tu ca mine, treci peste șabloanele societății și rupe lanțul în care vor să te țină.

– Nu vreau să o supăr pe mama, șopti în continuare fetița. Nici tata nu voia, pentru că o iubea.

– Firește că nu-i bine să-ți superi mămica, dar nici nu-i nevoie. Ai promis că nu vei mai vorbi despre visele tale, dar poți să-mi arăți ce ai scris în jurnal. Promit că nu voi citi decât dacă-i vorba despre mine și iubitul meu, iar tot ce voi afla va rămâne în continuare un secret despre care nu voi vorbi nimănui. Îți jur pe sfânta cruce!

– I-am primis lui tăticu să nu las pe nimeni să-mi citească jurnalul. Nici măcar pe el.

– El e mort și tu ești dezlegată de promisiune. Hai, dă-mi-l pentru câteva minute…

Imagine similară

Sonia întinse mâna sub pernă și forță găsirea carnețelului, în timp ce Lena încercă să-i blocheze accesul cu trupul, strigând:

– Tati nu e mort pentru mine! Lasă-mă…

Glasul ei se stinse din nou, iar privirea i se blocă spre ușă. Intrigată, Sonia se întoarse în acea direcție, unde o văzu încruntată pe doamna Popan.

Paradă umoristică

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un tip, la reuniunea de 30 de ani, se adresează foștilor lui dascăli:
– Stimații mei profesori, mă tot frământă o întrebare: chiar atât de imbecil eram, de mă tot lăsați corigent?
– Vaaai, se poate, domnule ministru?

* O blondă conduce mașina și este oprită de un polițist care îi cere actele la control.
– Care este buletinul de identitate, domnule polițist?
– Acela în care este poza dvs.
Blonda se apucă să caute: ruj, pudră, tampoane… Găsește oglinda, se uită în ea și i-o dă polițistului.
– Asta e, nu?
– Da! Aaa, dvs. sunteți, drum bun în continuare și la revedere.

* Doi ardeleni se suie într-un tren ca să se întoarcă acasă.
După vreo oră de mers, parcă încep să bănuiască că au greșit trenul. Când vine controlorul, unul din ei își face curaj și-l întreabă:
– Domnule, nu te supăra, trenul ăsta mă duce la Cluj?
– Nu.
După câteva momente de tăcere, al doilea ardelean întreabă:
– Dar pe mine?…

* Un hoț mascat pătrunde în compartimentul unui tren:
– Banii sau viața!, strigă el.
– Îmi pare rău, dar n-am niciun ban la mine, scâncește cu jumătate de glas un călător.
– Atunci de ce tremuri?
– Credeam că este controlorul.

* Căsătoria între două femei ar trebui acceptată.
Să vadă și ele cum e să ai nevastă!

* – Băi Vasile, ia explică-mi tu ce-i aia o dilemă, mă!
– Uite mă, ca să înțelegi mai bine, am să-ți dau un exemplu: închipuiește-ți că stai gol între o femeie foarte sexi și un homosexual. Tu cui i-ai întoarce spatele?

Imagine similară

* Pocker în familie: copilul avea 3 de 10, tata, 2 dame, mama, un valet și bunica… 2 popi!

* Lumea a devenit atât de rea, că nici șosetele nu-și mai găsesc perechea!!!

* Dacă vedeți pe cineva deștept, îmbrăcat decent și care vorbește corect, împușcați-l pe loc, pentru că nu-i de-al nostru!

* Fiul către tată:
– Tatiiii, m-a violat un gay!
– Da’ de ce n-ai fugit de el?
– Pe tocuri?!

* Un tip se plimba cu fiul său pe stradă.
La un moment dat, băiețelul salută un trecător. Tatăl său întreabă:
– De unde-l cunoști?
– E un ecologist. De câte ori mergi tu în delegație, vine pe la noi și o întreabă pe mama: „E curat aerul pe aici?”

* Comunist până când te îmbogățești.
Feminist până când te căsătorești.
Ateu până când avionul începe să cadă.

* Dacă nu te căsătorești, n-o să afli niciodată câte defecte ai.

* Neveste și bărbați
Două prietene se confesează una alteia:
– Cum a fost seara ta de ieri?
Prima zice:
– Un dezastru total! Soțul a venit acasă, a mâncat în 4 minute mâncarea pe care o gătisem toată după-amiaza, am făcut dragoste 3 minute și apoi a adormit în două minute. Tu?
A doua povestește:
– Seara mea a fost superbă! Am ajuns acasă, soțul meu mă aștepta deja, m-a invitat la o cină în restaurant. După cină, ne-am plimbat la braț o oră întreagă, sub cerul înstelat. Acasă, a aprins zeci de lumânări în jurul nostru, preludiul a durat o oră, după care am făcut dragoste înfocată o oră întreagă și apoi am stat amândoi de vorbă încă o altă oră. A fost o seară de neuitat!
În același timp, soții discutau între ei în pauza de prânz:
– Cum a fost seara ta de ieri?
Primul zice:
– Genială: mâncarea era gata când am ajuns acasă, am mâncat, am făcut dragoste și ne-am culcat. Dar seara ta?
– Seara mea a fost un dezastru! Am ajuns acasă devreme ca să instalez noul dulap. Mașina de găurit a provocat un scurt-circuit, nu am reușit să repun curentul în funcțiune. Când a venit ea acasă, ca să putem mânca ceva, a trebuit să o scot la un restaurant. Mâncarea a fost atât de scumpă că nu mi-au mai rămas bani de taxi ca să ne întoarcem, așa că ne-am întors pe jos. Acasă, a trebuit să aprind lumânări ca să putem vedea ceva. Îmi venea să explodez de nervi și draci, așa că mi-a trebuit o oră până m-am excitat și încă o oră ca să termin. Pe urmă mi-a trebuit încă o oră ca să adorm, pentru că în tot timpul ăsta nu i-a tăcut gura nici măcar o singură secundă…

* – Ai cumpărat ceva de Black Friday?
– Da, un kg de roșii, de la 6 lei kg, le-am luat cu 9 lei, reduse de la 12 lei.