La mulți ani, dragă Românie!

Când întreaga țară se îmbracă-n ie
Și-al ei imn se-aude pe cuprinsul gliei
Din voci ce răsună pline de mândrie,
Poți să știi că este ziua României.

Când vezi tricolorul la fiece casă
Cum flutură falnic, ca o-naripată,
Ziua ți se pare cea mai luminoasă
Și patriei-mamă îi e dedicată.

Când cu mic cu mare vedem defilarea
Armatei semețe care ne păzește,
Ni se-nviorează parcă răsuflarea
Și speranța-n mâine de îndată crește.

Când ne curge-n vene marea sărbătoare
Și zâmbim cu toții într-o armonie,
Ca un singur suflet sub același soare,
La mulți ani îți zicem, dragă Românie!

Semne bune, semne rele

A știut el de la început că nu trebuia să se consume cu astfel de emoții, dar nu se putea opune prietenilor care-l tot pisau să-și încerce și el, măcar o dată, șansa de a-și găsi o parteneră de viață. I-au propus mai multe modalități, însă abordarea directă a unei fete a refuzat-o din start; era o fire timidă și s-ar fi pierdut de cum ar fi simțit că ființa aceea înzestrată cu nenumărate calități așteaptă să-i asculte banalitățile insignifiante. A acceptat cu greu să-și deschidă o pagină pe un site de matrimoniale, unde tot sfătuitorii lui l-au ghidat în alegerea celei mai promițătoare perechi. Raul rămânea mai mult spectator în timp ce Ghiță, Tibi și Sandu plasau tot felul de texte și poze cu el, până i-au găsit o persoană cu care cei trei amici au căzut de acord. Voichița o chema și locuia în același oraș, deci urma neapărat marea întâlnire la un restaurant ales, firește, tot de pețitorii insistenți.

Așa a ajuns să stea ca picat din cer la o masă jenant de pustie și cu un chelner care-l întreba din zece în zece minute dacă dorește meniul. A crezut că o să-l țină cafeaua până la întâlnirea cu fata, dar timpul trecea și ea nu-și făcea apariția. Acum regreta că nu au făcut schimb de numerele de telefon, să o întrebe dacă mai trebuie să aștepte sau poate pleca în drumul lui. Ar fi făcut-o după un sfert de oră, dar tot prietenii l-au avertizat că o femeie întârzie mereu și trebuie să aibă multă răbdare, mai ales până se cunosc. A socotit de cuviință să mai comande o cafea, deși nu-i făcea bine seara, însă nu voia să bea altceva de unul singur. Chelnerul îl cam călca pe nervi cu privirea lui rece, poate fiindcă ocupa singura masă în care nu prea făcea vânzare.

O oră și trei cafele nu era cam mult pentru a-i încerca răbdarea?, se întreba Raul în timp ce-și ștergea mâinile de transpirație și încerca să-și domolească bătăile inimii. Fie ce-o fi, mai stă un sfert de oră și iese din iadul acesta în care numai cei cu pereche se distrau, mâncau și îl priveau ca pe un extraterestru. Asta ar fi făcut în două minute, dacă în fața lui n-ar fi apărut făptura în cauză, arătând exact ca în poza de pe profil. Adică frumoasă, cu ochi luminoși și o figură zâmbitoare, umbrită pe moment de regretul întârzierii.

– Eu sunt Voichița și îmi cer mii de scuze că te-am făcut să aștepți atâta vreme, a murmurat ea cu drăgălășenie. Nici nu m-am gândit că vei avea atâta răbdare, se vede că ești un gentilom.

– Raul… e numele meu, a rostit cu dificultate tânărul, în timp ce se ridica în picioare și îi săruta mâna. Mă bucur că… m-ai recunoscut.

– Vai, dar nici nu se pune problema, că am o memorie vizuală de invidiat, l-a asigurat ea când au luat amândoi loc pe scaune. În ziua de azi trebuie să fii atent la oamenii din jur și, mai ales, la cele mai mici semne de avertizare.

– Semne?…, reacționă involuntar Raul.

”Oare întârzierea de peste o oră nu e un semn care dă de gândit la o primă întâlnire?”, s-a mai întrebat în gândul lui.

– Exact, semne. Că din cauza lor am întârziat atât, încât era să nici nu mai ajung.

Chelnerul cel insistent a reapărut, de data asta cu o amabilitate reîncărcată.

– Doriți să consultați specialitățile noastre?, a rostit cu o voce profesionistă și privind spre domnița arătoasă.

– Stai, omule, să-mi trag sufletul, a venit un răspuns înțepat, care l-a făcut pe om să se retragă iar în gândurile lui negre.

– Voiam să-ți spun că eu nu plec la drum fără să iau în seamă ce-mi transmite soarta. De exemplu, am ales ziua de azi pentru că astrele au prezis Gemenilor, din care zodie sunt și eu, că e momentul potrivit să am o întâlnire reușită. Tocmai cu un Săgetător, din care faci parte. Nu-i așa că e perfect?

– Nu m-am gândit la asta, remarcă mirat tânărul.

– Ei, cum sunteți voi bărbații, cu capul în nori, i-a reproșat Voichița. Noroc cu noi, femeile, că vă ferim de necazuri. Dar să-ți explic cum funcționează sistemul în care sunt expertă. Fiind grijulie din fire, am pornit cu o jumătate de oră mai devreme de acasă… și s-a dovedit că bine am făcut. Îți dai seama că după numai câțiva pași, mi-a tăiat calea o pisică neagră? Ăsta e un semn foarte rău, așa că m-am văzut nevoită să mă întorc, însă ce să vezi, tocmai atunci m-am încrucișat cu un coșar. Coșarul bate pisica, deci prezicerea ei se anulează fără nicio îndoială. Nu-i așa că-i perfect?

– Extraordinar!, s-a mirat Raul. Sunt lucruri pe care le aud pentru prima dată

– Eram sigură, dar stai să vezi ce-am mai observat, a continuat cu entuziasm tânăra. Am ajuns în stația de autobuz pe alt drum, ca să fiu sigură că felina nu mai are nicio influență. Numărul 66 este cel care mă aduce până în apropierea acestui local, și nu am nimic cu asta, doar că în el erau doar șase călători. Îți dai seama?

– Nu înțeleg care-i problema dacă era mai liber la ora asta, a mărturisit tânărul cu aceeași inocență.

– Cum să nu?!, exclamă domnița aproape revoltată. Dacă 66 e cifra de pe mașină, la care se adaugă încă un 6, reprezentat de numărul oamenilor dinăuntru, e clar că ajungem la 666, numărul prin care Satana vrea să se impună. M-am gândit imediat să mă întorc chiar din fața restaurantului, numai că tocmai la coborâre mi-a ieșit în față o femeie care ducea o găleată plină cu roșii. Un ultim semn bun că întâlnirea trebuia să aibă loc… și iată-mă! Acum putem să mâncăm ceva, că mi s-a făcut foame după atâtea încercări.

În sfârșit, s-a mai luminat fața ospătarului, iar vinul a fost cel care a destins atmosfera până când a venit felul de mâncare. Voichița continua să-i zâmbească în timp ce îi urmărea fiecare mișcare și îi ajusta concepțiile. Raul răspundea tot mai degajat la întrebări, iar o dată a îndrăznit să-și exprime curiozitatea.

– Tot așa de precaută ești și când ieși în oraș cu alte ocazii, cum ar fi la piață sau la market?

– Niciodată nu las garda jos în fața pericolelor care pândesc la tot pasul, a răspuns ea cu hotărâre. O să te învăț și pe tine, iar viața ta se va îmbunătăți considerabil. Nu-i așa că e perfect?

Tânărul n-a mai apucat să răspundă, pentru că tocmai li se servea friptura îmbietoare și demnă de a fi prioritară în detrimentul dialogului. Parcă nu era sărată pe gustul lui, așa că a luat solnița și a încercat să remedieze acest neajuns. Degeaba însă, pentru că găurile păreau înfundate, fapt care l-a determinat să încerce o soluție nefericită, meșterind la capacul buclucaș. Neavând experiență și grăbindu-se să nu piardă mult timp cu această procedură, a scuturat atât de tare recipientul încât capacul a cedat și sarea s-a revărsat pe fața de masă. Voichița a făcut ochi mari și l-a privit ca pe un condamnat la nefericire.

– Ai vărsat sarea!, aproape că a țipat ea. Ăsta e un semn foarte rău pentru amândoi.

Raul auzise ceva în familia lui despre această prejudecată, dar nimeni nu a luat-o prea în serios, așa că o considera mai mult o glumă. S-a străduit să adune cât se putea din ea, ajutat și de chelnerul care îl îndemna să nu-și facă probleme. Liniștea a dominat atmosfera din timpul mesei, de parcă amândoi tinerii redeveniseră niște străini, mai mult în ce-o privea pe tânăra domniță. Privirile ei cercetătoare au dispărut, zâmbetul îi lipsea cu desăvârșire, iar ochii îi erau întunecați ca o noapte fără stele. ”Poate că așa mănâncă de obicei”, și-a zis tânărul încrezător, doar că această justificare a fost infirmată imediat după ce Voichița și-a golit farfuria și paharul de vin.

– Mulțumesc pentru invitație, i-a spus ea cu un glas dezamăgit. Sunt convinsă că nu e bine să ne mai întâlnim, pentru binele amândurora. Oricum, o să te blochez pe site.

Cu aceste cuvinte s-a ridicat și a părăsit masa, ca și cum ar fi vrut să scape cât mai repede de o belea. Raul a rămas cu o mare nedumerire, pe care încerca să o deslușească în timp ce mai savura din paharul lui de vin. Resemnarea a venit pe când îi achita ospătarului nota piperată, la care a mai adăugat un bacșiș, după cât i-a permis buzunarul. Era clar că nu putea înțelege femeile, iar asta trebuia să le explice și prietenilor care au încercat să-l cupleze. Afară începuse să plouă zgomotos, iar asta i-a transmis satisfacția că a avut grijă să-și aducă umbrela. A deschis-o grijuliu, cu câțiva pași înainte de ieșire, dar a auzit imediat reproșul venit din partea unei femei care trecea pe lângă el:

– Nu se deschide umbrela înainte de a ajunge afară, domnule. E semn rău!

Instantanee

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* ENEL pleacă din România. A primit propria factură și se debranșează.

* Ieri m-am simțit oleacă nasol, am scris simptomele pe google, mi-a apărut c-am murit alaltăieri.

* I-am spus neveste-mii că s-a îngrășat… S-a supărat și n-am mai văzut-o trei zile!
A patra zi am început să văd puțin cu ochiul drept…

* La granița cu Iugoslavia se întâlnesc un câine și o pisică. Câinele tocmai venea în România, în vreme ce pisica tocmai pleca.
– De ce pleci din România, întreabă câinele.
– Nu mai pot. Aici toată lumea trage mâța de coadă. Dar tu de ce vrei să trăiești aici?
– Fiindcă am auzit că aici se duce o adevărată viață de câine.

* – Care este cea mai mare dorință a dumneavoastră, a chelnerilor?, întreabă un reporter în cadrul unui interviu.
– Clienții să mănânce acasă, iar bacșișul să-l trimită prin mandat poștal.

* La spitalul de nebuni:
– Eu sunt Ștefan cel Mare!
– Nu-i problemă, mai avem noi câțiva domnitori pe aici. O să vă simțiți bine…!
– Dar eu nu sunt domnitor, sunt bulevard!

* Mai țineți minte vremurile când nu erau psihologi?
Îți dădea mă-ta sau tac-tu două palme de te stabilizau psihic imediat.

* – Când zice o femeie un lucru inteligent?
– Atunci când spune o frază care începe cu: ”Un bărbat mi-a spus…” 🙂

* Hârtia igienică, 18 lei…
A devenit un lux și ștersul la cur… Unde mai pui că nici porumbul nu s-a prea făcut anul ăsta!

* – Dați-mi un litru de lapte de vacă, ceru o blondă.
– Nu încape. Sticla dumneavoastră e prea mică.
– Atunci, dați-mi un litru de lapte de oaie.

* – Tată, îmi trebuie o poveste cu morală pentru școală.
– Un cocoș construia o casă mică pentru iarnă. O păsărică a trecut și a început să râdă de casa cocoșului. Când a început ploaia, păsărica se uda și a alergat spre casa cocoșului. A bătut la ușă, dar cocoșul si-a impus să fie tare și nu a deschis. MORALA: ”Cu cât cocoșul este mai tare, cu atât păsărica se udă și mai mult”.
– Ești sigur că pot să spun povestea asta la școală?

* Să nu crezi că dacă ai bărbat urât, nu ți-l va lua nimeni.
Întotdeauna există alta care are ”gusturi” mai proaste!

* La școală, profesoara îi întreabă pe elevi:
– Măi Mihai, tu ce mașină ai?
– Am un BMW!
– Bravo!
O întreabă și pe Alina:
– Alina, tu ce mașină ai?
– Un Audi!
– Bravo!
Îl întreabă și pe Bulă?
– Tu, Bulă, ce mașină ai?
– Păi, am o bicicletă!
– Aoleu! Măi, Bulă… mâine e inspecție, dacă te întreabă inspectorul ce mașină ai, zi și tu că ai un… nu știu… un Logan măcar!
A doua zi, la inspecție…
Inspectorul îi întreabă pe elevi ce mașini au și tocmai atunci intră și Bulă în clasă…
Inspectorul:
– Bulă, tu ce mașină ai?
Bulă:
– Aaa… păi eu am un Lamborghini!
– Și de ce ai întârziat la școală?
– Păi, mi-a căzut lanțul!

* Stă Gheorghe în cadă și face baie…
La un moment dat, își desface picioarele și zâce:
– Na, nici amu, că ești sub apă și te îneci, nu îți ridici capu’?

* – Iubitule, mă iubești?
– Da.
– Promiți că te lași de fumat?
– Da.
– Și de băut?
– Și de băut mă las!
– Îmi dai tot salariul mie?
– Da.
– Nu o să te mai uiți după alte femei?
– Nu o să mă uit!
– Ți-ai da și viața pentru mine?
– Normal că da! Ce să fac cu așa viață?

* Ora 2:00 noaptea. Razie într-o stație de autobuz frecventată de prostituate. Polițiștii ridică trei prostituate și un bețiv care dormea pe o bancă. Ajunși la secția de poliție, prostituatele răspund la întrebările unui polițist care scrie procesul verbal:
”… am ridicat din stație patru persoane, după cum urmează: Popescu Liliana – directoare de bancă, se întorcea acasă. A stat la serviciu până târziu să facă bilanțul bancar… Pătrașcu Ioana – organizatoare de evenimente, se întorcea acasă de la un eveniment… Georgescu Cleopatra – inginer, se întorcea acasă de la o intervenție…”
Deodată, se aude vocea revoltată a bețivului care zăcea pe un scaun:
– Băăăă, să mor eu! E a patra razie la rând în stația aia la care scrieți că a fost una reușită și curva sunt tot eu!

* Un deputat român ajunge în cer și i se plânge Sfântului Petru:
– Cum se poate să mor la 39 de ani!?
– Uite, fiule, noi am împărțit banii pe care i-ai încasat în ultimul, la orele pe care le-ai făcut și reiese că ai 140 de ani!

* Un bărbat intră într-un magazin:
– Dați-mi și mie 5 grame de salam.
– Dom’le, faceți mișto de mine?
– Dacă voiam să fac mișto de tine, îți ziceam să-l și feliezi!

* – Domnule, îi spune medicul pacientului, nu aveți nimic, sunteți sănătos tun.
– Ah, atunci m-am speriat degeaba…
– Ei, nu chiar degeaba, vă costă 300 lei.

* Un bețiv mergea pe stradă. La un moment dat se oprește în fața unui panou publicitar. Se uită, se uită și zice:
– La viața mea, beți criță am văzut, beți morți am văzut, da’ beți pepsi… niciodată!

* – Ioi, tu Mărie, am intrat în Schengen!
– Vezi dacă nu te uiți pe unde calci!

* – Ascunde-te, Bulă!, strigă bunica, uitându-se pe vizor. Învățătoarea vrea să știe de ce ai lipsit azi.
– Ascunde-te tu! I-am spus că ai murit.

* – Mărie, ce face Moș Crăciun la noi în dulap?
– Drept să-ți spui, măi Ioane… îmi îndeplinește dorințele!

* Credeți că dacă stați pe întuneric și în frig scăpați mai ieftin?!
Ăștia sunt în stare să pună taxe și pe frig, și pe întuneric.

* Dumnezeu a creat mai întâi bărbatul, apoi a creat femeia. Și când a văzut ce a făcut, a creat alcoolul…

* Mi-am cumpărat niște pastile pentru creșterea inteligenței, dar n-am putut deschide cutia.

* Dacă burta la bărbați înseamnă ”monument ridicat în cinstea eroului căzut”, burta la femei înseamnă ”colac peste pupăză”?

* Un bărbat aflat în izolare cu nevasta:
– Dacă voi muri, să nu-mi scoateți verigheta! Să vadă Dumnezeu că am fost în iad…

* Ce vor femeile?
Simplu: altceva, altcineva, altfel, altundeva, altcumva… și așa mai departe.

* Ianuarie. Cea mai urâtă lună din an. Ești pe plus dacă te sui pe cântar… și pe minus dacă te uiți în buzunar.

* Care este culmea jafului?
Să furi o țară timp de 30 de ani și apoi să iei pensie specială.

* – Dă-mi 500 de lei și-ți fac asigurare.
– Ce fel de asigurare?
– Te asigur că nu-i mai vezi înapoi!

*  Sir stătea la masă și se chinuia să înțepe cu o scobitoare niște măsline.
– John, strigă el, măslinele fug?
– Nu, Sir! Dar de ce?
– Înseamnă că iar am mâncat gândaci de bucătărie…

Iarna ca un doctor

Ca un doctor iarna vine,
În halat alb îmbrăcată,
Cu anestezii divine
Și rețeta implicată.

Virușii, de orișicare,
Nu mai au nicio speranță,
Când acest medic apare,
Îi alungă-n transhumanță.

Afară se tot răcește,
Vântul bate ca la carte,
Dar neaua te-nsuflețește
Cu căldura ei aparte.

Natura se primenește,
Ascunzând rănile grele,
Ce-a fost hidos – strălucește
Sub puzderia de stele.

Iarna e o sărbătoare
Cum peste an nu mai este,
Și așteptăm cu ardoare
S-o petrecem ca-n poveste.

Chiar și sufletele noastre
Trec printr-o purificare,
Iar luminile măiestre
Ne induc plăcută stare.

P.S.  – Temă sugerată de președintele cenaclului literar din Seini, doamna profesoară Betty Kirmaier

Compensație onirică

Am visat azi-noapte că participam la un interviu pentru postul de manager al unui hotel de lux. Nu-mi amintesc regulile, dar în vise nici nu există așa ceva, mai ales dacă îți dai seama că nu e aievea, cum mi se întâmplă adesea. Atunci visul nu mai e atât de plăcut, știind că, deși poți face toți ce-ți trece prin cap, o să te trezești dezamăgit de realitatea limitată în care trăiești zi de zi. Gândul mă duce la cei care au oricum o viață de vis, lipsiți de posibilitatea de a trăi cu satisfacție în filme onirice, cu împliniri care să-i facă mai fericiți când dorm și dornici să vină alte nopți cu astfel de bucurii. Probabil că ei nu mai au ce aștepta de la vise, iar asta mă face să-i compătimesc, chiar dacă sunt multimilionari pe un iaht extravagant.

Dar să nu mă abat de la visul meu, care de data asta mi se părea mai realist ca niciodată. Eram mai mulți pretendenți la acea funcție înaltă și bine plătită, adunați într-o încăpere și invitați să ne expunem planurile de conducere în fața patronului unui lanț de hoteluri, din care făcea parte și acesta. Toți cei care m-au precedat în această încercare și-au arătat concepțiile prin care se poate obține un profit cât mai mare, prin reducerea cheltuielilor și o muncă dedicată a fiecărui angajat. Era nevoie de disciplină, determinare și investiții pentru a atrage cât mai mulți clienți. Se vedea că aveau cu toții o pregătire de înalt nivel în domeniu, cu școli de profil și experiență vastă, spre deosebire de mine.

Când mi-a venit rândul, mi-am dat seama că nu am nicio șansă să-i întrec printr-un discurs pompos de motivare, așa că am dat drumul gândurilor simple, fără nicio crispare sau teama că voi fi taxat. I-am explicat patronului că trebuie să punem oamenii pe primul plan, nu obiectivele. Începând de la cameriste, mecanici, șoferi, secretare, recepționeri și până la manager, fiecare trebuie să fie interesat cu adevărat ca mărețul hotel să aibă servicii de calitate. Iar pentru asta, trebuie stimulați cum se cuvine, un exemplu fiind câte un concediu gratuit în cadrul hotelului, cu toate facilitățile pentru  orice funcție ar deține. Astfel vor simți pe pielea lor cum este tratat clientul și de aici sunt mari șanse să apară idei noi pentru sporirea confortului clientelei. Pe principiul firesc că dacă angajatul e mulțumit, va face tot ce poate pentru ca fiecare oaspete să se simtă cât mai bine.

Partenerii din jurul meu au zâmbit ironic, a zâmbit și marele angajator, dar fără să percep vreo aluzie, iar eu am ieșit din sală cu mulțumirea că măcar am fost lăsat să vorbesc. Până la anunțarea câștigătorului, aveam dreptul la o masă gratuită în restaurantul opulent al hotelului, însă nu voiam să dau ochii cu experții care au râs de mine, așa că am ales să intru în vestiarul angajaților. Și acolo se vorbea de vestita schimbare a managerului, iar eu m-am amestecat printre ei, fără să se știe că am făcut parte dintre candidați.

– Iar o să ne vină un șef cu ambiția să arate ce poate pe pielea noastră, a răbufnit un bătrân de lângă mine. Cu aceeași pretenție de a avea grijă și de grădina lui de acasă, pe lângă cea a hotelului.

Mi-am dat seama că era grădinarul, după care a intrat în vorbă și îngrijitorul păstrăvăriei.

– Îți dai seama că precedentul a pus pe cineva să mă spioneze, ca nu cumva să-mi duc și eu vreun pește acasă? Dar lui îi căram în fiecare săptămână câteva kilograme.

–  Și cum ați vrea să fie noul manager?, am îndrăznit eu să-i întreb.

M-au privit cu ochi suspicioși, dar văzând că mă deplasez cu un scaun pe rotile, au alungat orice bănuială și am primit răspunsul de la o cameristă.

– Eu nu știu cum ar trebui să-și facă treaba, dar știm cu toții cum nu ar trebui să se comporte. Important e să fie un om ca noi și să trăiască în aceeași lume, fără să ne privească din ceruri, de parcă am fi slugile lui.

A mai spus ea ceva, bombănind spre ieșire, odată cu ceilalți, dar nu mai era nevoie să aud. După câteva minute, când mă îndreptam spre bar pentru a vedea cu ce mi-aș putea astâmpăra setea, nu mică mi-a fost mirarea să fiu oprit chiar de patron. Mi-a zâmbit mai amabil ca oricând și a întins mâna să mă felicite.

– Nimeni nu știe încă, dar dumneata ești cel pe care mi-l doresc la conducerea hotelului. Discursul despre oameni și felul în care trebuie motivați m-a cucerit. Bine ai venit printre noi, domnule manager! Vei avea un venit frumos, un apartament de lux și încă unul la dispoziția dumitale, pentru eventualii oaspeți personali.

Avea milionarul acesta o mână caldă, dar și vestea lui mă încălzea atât de plăcut încât m-am trezit. Atunci mi-am dat seama că totul a fost în mintea mea, iar realitatea îmi amintea că ieri mi se defectase centrala termică. Frigul mă aștepta de fiecare dată după ce ieșeam de sub cele două pilote, până când găseam pe cineva să-mi repare defecțiunea. Măcar am avut parte de un vis compensatoriu, așa cum e nevoie când suntem doborâți de probleme. Creierul găsește un mod prin care să-ți facă un dar printr-un vis fantastic, ca o poveste frumoasă în care tu ești eroul principal.

Relevante

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Am încercat și eu să mă uit sexi, dar m-au suspectat ăștia de accident vascular și m-au trimis de urgență la spital.

* Soția către soț:
– Sunt așa obosită…
– Odihnește-te, draga mea, toată ziua ai vorbit!

* Gramatica este extrem de importantă într-o relație!
Una e să spun: ”Fă-ți bagajele și hai la mine, nu mai sta!” și alta-i să spun: ”Fă-ți bagajele și hai, la mine nu mai sta!”

* Soția și-a privi atât de rece soțul, încât acesta a făcut… viroză.

* – Azi-noapte ai recunoscut că ai greșit și că ți-e dor de mine.
– Nu știu, câteodată se mai urcă pisica pe tastatură.

* Când i s-a sculat prima dată lui Adam, a făcut ochii mari și i-a spus Evei:
– Dă-te mai încolo că nu știu cât se face…

* Românii când încurajează: ”Gândește-te câți proști au reușit, poți și tu”.

* Romantismul după 6 luni:
– Iubito, dormi?
– Ți-am mai spus să nu mai pui întrebări prostești, taci, bag-o și lasă-mă să dorm.

* La vecina mea a venit deja Moșu’. Am auzit-o cum țipa… ”…vine, vine! Oh, Doamne! Vine, vineeee!!!”

* Bărbații cred că femeile țin în poșetă numai rahaturi, până au nevoie de un ciocan, o cheie tubulară de 17 sau o rangă de fier.

* – Iuby, tu care deget ți l-ai pus pentru identificare la telefon?
– Da’ la ce-ți trebe?
– Apăi să știu să nu ți le tai pe toate!

* – Iubito, te-am înșelat cu altă femeie…
– Poți să repeți???
– Sigur, mă întâlnesc cu ea și mâine seară.

* – Doamna este grăbită?
– Doamna nu este grăbită.
– Doamna dorește o cafea?
– Doamna dorește o cafea.
– Doamna este măritată?
– Doamna este măritată.
– Doamna poate să-și sune soțul și să-i spună că tocmai a fost violată de un bărbat necunoscut?
– Doamna poate să-și sune soțul și să-i spună că tocmai a fost violată de un bărbat necunoscut de cinci ori la rând.
– De cinci ori??!!
– Domnul este grăbit?

* Tânăr cu ajutor social, caut doamnă cu 3 copilași, să trăim din alocație.

* Anunț de sezon:
”Tânăr cu brad sănătos, caut fată cu globuri mari”.

* Ăștia au numărat 8 miliarde de oameni pe Terra și noi nu știm câți suntem după ce am făcut de două ori recensământul!

* Dacă o fată slăbește, înseamnă că e îndrăgostită.
Dacă se îngrașe, înseamnă că e fericită.
Dacă pornește ștergătoarele, înseamnă că face la stânga.

* Doi pensionari, prieteni vechi, se regăsesc pe o terasă, la o bericică:
– Cum te descurci cu pensia?
– Nu prea bine, dar mai lucrez!
– Unde?
– Joc în filme erotice pentru bătrâni.
– Și cum te descurci la scenele alea tari? Mai poți?
– A, nu, acolo avem cascadori!

* Am intrat în magazin să-mi cumpăr țigări. Când ies afară, văd că un polițist scria amenda pentru parcare în loc nepermis. M-am dus la acolo și l-am întrebat că ce ar fi dacă de data asta ar ierta și el un om necăjit. Nici nu s-a uitat la mine, scria mai departe. Atunci i-am zis că e un comunist. A început să scrie a doua amendă. I-am zis că e slugă…
A luat și a treia amendă, dar și eu am continuat așa vreo 20 de minute; cu cât îl supăram mai tare, cu atât scria mai mult. I-am spus apoi că nu-mi pasă, eu am venit oricum cu autobuzul. Atunci s-a uitat la mine și s-a albit la față.

* Un moș intră într-o farmacie și cere un prezervativ. Se uită la el pe toate părțile și zice:
– Auzi, cucoană, unul cu miez n-ai? Că așa, numai piele, am și eu!

* – Maricico, nu vrei să facem copii împreună?
– Ba da. Dar nu prea știu cum.
– Nu-i nimic, îți arăt eu imediat. E ca și cum amesteci făcălețul într-un ceaun ca să faci mămăligă bună.
După vreo oră:
– A fost minunat! Dar unde e copilul?, întreabă ea.
– Ei, copilul trebuie să-l așteptăm încă nouă luni.
– Da? Atunci de ce ne-am oprit din amestecat?

* Soția își sună soțul:
– Alex, unde ești? Mă plictisesc!
– La vecina, în dulap.
– Ce faci acolo?
– Îl ascult pe Ion, care a venit de la tine și-i povestește despre cum am pescuit împreună.

* Mă întreabă unul… Ce mănânc, că arăt beton?
I-am zis că o lingură de nisip, una de ciment și câte o gură de apă…

* Un bărbat călătorea în tren cu 3 bebeluși. O doamnă curioasă îl întreabă:
– Nu vă supărați, sunt copiii dumneavoastră?
Bărbatul îi răspunde enervat:
– Nuuuuu…! Sunt patron la o fabrică de prezervative, iar ei sunt… plângerile clienților.

* Cercetătorii susțin că 98% dintre bărbații însurați au văzut farfurii zburătoare…

* Psihologie:
Dacă ai impresia că nimeni nu te manipulează, înseamnă că ai intrat pe mâna profesioniștilor.

* Legea lui Arhimede – sec. XXI
Un hoț scufundat într-un partid este împins de jos în sus, până într-o funcție în Guvern, cu o forță egală cu volumul de bani publici dislocați pentru ceilalți hoți din partid.

* Proverb evreiesc:
De departe, toți oamenii par buni! Nu te apropia prea mult!!!

* – Care e cea mai bârfitoare legumă?
– Fasolea, te vorbește pe la spate.

* Conform Kamasutrei, cică sunt 64 de poziții.
Dar cine le cunoaște pe toate, bre? E ca o carte de bucate. 600 de rețete, dar tu tot ciorbă și sarmale faci!

* – Mă Ioane, așă semeni tu, dintr-o parte, cu Johannis!
– Auzi, fă Mărie, tu să nu mă faci pă mine prost!

* Despre ce vorbesc bărbații când:
– sunt treji: femei, cururi, țâțe…
– sunt beți: filozofie, religie, neuropsihologie, fizică…

* Măria, văduvă, află că există cineva, medium, care poate să o pună în legătură (dialog) cu Ion, bărbatul ei decedat…
Începe dialogul între Măria și Ion:
– Mă Ioane, e bine acolo unde ești?
– Da, Mărie, ce să zic, e bine!
– Ți-am dat pomană la 9 zile, ai primit?
– Da, primit!
– Ți-am făcut și dat și la 40 de zile, sarmale, friptură, vin, țuică, ai primit?
– Da, am primit!
– Da’ la 3 luni… colaci, colivă, cârnați, cozonaci, ai primit?
– Primit-am… toate bune!
Și tot așa, de 6 luni, 9 luni, un an… Măria oftează și continuă:
– Măi Ioane, dar ceva ”păsărică” ai primit?
– Nu, Mărie, asta n-am primit!
– Ca să vezi, măi Ioane, și câtă am mai dat de pomană!!!

* – Te pot deranja puțin?
– Poți și mai mult. Mă aranjez io după aia…

* Polițistul către doi indivizi care cărau un sac suspect.
– Stați așa, v-am prins cu mâța-n sac!
– N-ai ghicit, noi în sac avem droguri.

* Chelnerul:
– Îmi pare rău, dar nu am să vă dau restul…
Clientul:
– Nu-i nimic! Plătesc altădată!

* Un rus se scoală de dimineață și vede tancuri cu steagul Americii în fața casei.
Iese urlând: ”Freedom, freedom!”
Un soldat iese din tanc: ”Niet freedom. Halloween!”

* Cât reziști la pat?
– Depinde. Uneori, dacă nu pun alarma, și până la prânz!

Melancolie acută

M-au trimis prietenii la psihiatru,
După vădite simptome de melancolie acută,
Doctorul mi-a ascultat neliniștea interioară
Și mi-a scris o rețetă cu un tratament spiritual.

Pentru inima închistată mi-a recomandat poezii de dragoste,
Pe care să le recit cu glas tare, ca pe rugăciuni,
Până mă aude cineva care să rezoneze
Și să-mi răspundă pe aceeași frecvență.

Poeme despre inepuizabila paradă a naturii
Mi-au fost prescrise pentru ochii încețoșați,
Versurile trebuiau compuse de mine,
În mijlocul frumuseților nealterate.

Pentru sufletul secătuit de așteptări
M-a sfătuit să parcurg versuri despre relații eșuate,
Doar așa voi înțelege că merită să simt nenumărate dezamăgiri,
În așteptarea unicei iubiri împlinite.

Copii care citesc cărți

Au trecut trei ani de când mi-a fost dat să experimentez postul de dădacă pentru copiii vecinilor mei. Regretam adesea faptul că nu i-am mai vizitat deloc, mai ales în timpul Pandemiei, însă ne salutam cu aceeași bucurie când ne întâlneam în treacăt pe scări. Mama și tatăl lor au lucrat mai mult de acasă, așa că Paul și Raisa aveau zilnic cu cine să-și petreacă timpul, mi-am zis eu cu resemnare.

Surpriza a fost cu atât mai plăcută când vecina a sunat la ușă și mi-a făcut o rugăminte de nerefuzat, ca pe vremuri. Acea încântare mi-a fost înăbușită la vestea că ei și cu bunica maternă a copiilor trebuiau să fie prezenți la o înmormântare în alt județ, iar Raisa avea o prea mare sensibilitate la vederea morților. De aceea trebuia să rămână acasă cu fratele și cu un om matur, eu fiind singurul la care puteau apela în acel moment. Misiunea mea era cam aceeași ca în trecut, doar că acum copiii erau mai mari, respectiv zece și doisprezece ani, iar asta reprezenta o provocare mai dificilă.

De data asta, treaba mea începea imediat după micul dejun și avea să se încheie către seară, înainte de ora stingerii. În aceste condiții, se părea că nu aveam mare lucru de făcut, decât să răspund la ușă, la telefon și să-i monitorizez pe cei doi năzdrăvani, ca nu cumva să se certe, să se încaiere sau să provoace daune în jurul lor. Surpriza a venit imediat după ce am rămas singuri și mă pregăteam să fac față unor diferende din cele mai greu de moderat. Îi priveam cum își ocupă locurile preferate, fără să mă scape nici ei din ochi, ca într-un duel în care se disputa cine va deține controlul activităților. M-am grăbit să fiu primul care preia inițiativa, printr-o întrebare cât se poate de îmbietoare.

– Ne uităm la televizor sau jucăm ceva? Poate șah, cărți sau ce obișnuiți voi…

– Astea le putem face mai târziu, dar acum aș vrea să știu ce cărți mai scrieți, m-a surprins Paul.

– Am scris ceva, în anii care au trecut de când nu v-am mai vizitat, i-am explicat, flatat de întrebare. Doar că sunt povești mai lungi și nu neapărat pentru copiii de vârsta voastră.

– Adică noi suntem mai proști și nu înțelegem, m-a atacat cu superioritate băiatul.

– Nu de asta, m-am grăbit eu să vin cu o explicație. Dar sunt lecturi care se adresează adulților, cu probleme specifice lor și uneori plictisitoare pentru copiii ca voi.

– Care ar fi alea?, întrebă tot Paul.

– De exemplu poeziile din cartea ”Versuri pentru…

– … suflet și cuget”, a completat imediat fetița. Îmi plac multe din poeziile acelea, iar pe cea cu delfinul am învățat-o pe de rost.

Am rămas cu gura căscată când Raisa mi-a recitat fără greșeală poezia ”Jucăria”:

Pe o plajă populată,
Împins de câte un val lin,
Deodată se arată
Un plăpând pui de delfin.

Oamenii se strâng grămadă,
Amuzați de întâmplare,
Vor cu toții să îl vadă
Și să-l prindă de-aripioare.

Copiii, fără sfială,
Au găsit joaca perfectă
Și-l întorc cu mare fală,
Când pe spate, când pe burtă.

Lumea râde, poze face,
Și un selfie, de se poate,
Folosind orice mijloace
Ca lângă puiuț să-noate.

Cu atâta îmbrânceală,
Nimeni n-a văzut, firește,
Cum, cuprins de oboseală,
Delfinul se chinuiește.

Cred că se mira făptura:
Ce-animale îi dau ghes,
Și de unde vine ura
Ce-i provoacă-atâta stres?

Și de ce nu mai apare
Din zarea îndepărtată
Mămica lui protectoare
Și atât de devotată?

Însă nimeni nu-l ajută,
Iar așa, spaima tot crește,
Ca urmare, deodată,
Inima i se oprește.

Când făptura drăgălașă,
De viață e părăsită,
Toată lumea pătimașă
Se-arată dezamăgită.

Oamenii se-ntorc, în fine,
Pe plaja aglomerată,
Iar în urma lor rămâne
O jucărie stricată.

Apoi a adăugat:

– Îmi plac foarte mult delfinii, am fost de două ori la delfinariul din Constanța.

– Mă bucur mult că ați citit din cărțile pe care le-am dat părinților voștri, iar memorarea unei poezii m-a impresionat de-a dreptul.

– Mi-e mi-a plăcut mai mult ”Metamorfoza”, a intervenit Paul. Mai ales că eroul principal are numele meu și e un fel de Aquaman sau Superman . Cred că ar putea să se bată cu oricare din ei, mai ales că are două inimi și corpul lui e impenetrabil. Povestirea ”Tangențial” am citit-o într-o singură zi, pentru că-mi place Universul și toate corpurile cerești care fac parte din cosmos. M-a fascinat acolo lupta dintre bine și rău, în care e greu să-ți dai seama care e de partea dreptății sau a diabolicului. În ”Autobuzul” m-a atras caracterul lui badea Grigor, cu sufletul blând și mintea înțeleaptă, cum era și bunicul care a murit alaltăieri…

Aici și-a dat seama că nu trebuia să-i amintească surorii sale de pierderea suferită și a amuțit cu ochii la ea. Dar Raisa era prea absorbită să arate că și ea e la curent cu cărțile mele, așa că a profitat de tăcere.

– Pe mine m-a atras ”Fetița care visa pentru alții”. E cea mai tare fetiță din lume, dacă știe să ghicească ce se va întâmpla în viitor și să-și ajute prietenii. Mi-ar plăcea să pot visa și eu așa, ca să îndrept multe lucruri și pe mulți oameni răi.

– Nu cred că ți-ar conveni să-ți spună lumea că ești o ciudată, a contrazis-o fratele. Dacă nu era ”Șoc” și ”Sentimente”, ar fi rămas închisă toată viața departe de mama ei.

– Ba nu, i-a replicat fata. Că tot ea a fost cea care i-a ajutat mai întâi și pe ei. Ai uitat, dar eu am citit de două ori cartea.

– Amândoi aveți dreptate, mi-am intrat eu în rolul de mediator. Numai uniți pot oamenii buni să învingă, pentru că răul vine din mai multe părți și în mai multe feluri. Sunt încântat că mi-ați citit cele trei volume, dar ultimul chiar nu este pentru copiii sub șaisprezece ani.

– ”Pe urmele tatălui”? L-am dat gata și pe acela, imediat după ce l-a lăsat tata din mână, s-a lăudat Paul. Îmi plac și cărțile polițiste, cu eroi pozitivi și mafioți cruzi care primesc ceea ce merită. Lidia chiar e o polițistă ca-n filmele de acțiune, iar asta contează cel mai mult.

– Trebuie să o citesc și eu, a murmurat cu regret Raisa.

– Nu, nu trebuie încă, domnișorică. Mai așteaptă un an și vin eu să-ți dăruiesc o carte cu multe poezii, exact pe placul tău. Cu dedicație specială.

Fetița a zâmbit bucuroasă și m-a pus să-i promit că numai ei o să i-o dăruiesc. M-am simțit flatat și mi-a plăcut să vorbim împreună despre alte cărți pe care le-au citit sau subiecte despre care ar vrea ei să vorbesc în viitoarele mele povestiri. Așa ne-a prins masa de prânz, după care trebuia să ne odihnim o oră, iar apoi ne-am distrat în fața tablei de șah. Fără televizor sau internet, ci pur și simplu ca în timpul copilăriei mele. O dovadă concretă că mai sunt copii care citesc, socializează și se joacă fără tablete sau telefoane prin care să se rupă de lumea reală, cea care contează cu adevărat.

Alese pe sprânceană

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Vinul roșu face bine la circulație sau nu?
Că mă tot contrazic cu un polițist.

* Ai de capul nostru! O nouă boală!…
”Otita anală” = patologie în care persoana afectată aude bine… dar o doare-n cur de gura lumii! 🙂

* Aș vrea să-mi trăiesc următoarea viață invers:
Începi mort. Așa scapi de-o grijă.
Apoi te trezești într-un azil de bătrâni și cu fiecare zi te simți mai bine.
Apoi te dau afară pentru că ești prea sănătos.
Te bucuri o vreme de timpul liber și de pensia încasată lunar.
Apoi, când începi să lucrezi, primești un ceas de aur din prima zi.
Lucrezi 40 de ani până când ești prea tânăr să mai muncești.
Te pregătești pentru liceu: bei petreci și ești promiscuu.
Apoi te duci la școala primară, devii copil, te joci și nu ai responsabilități.
Ești tot mai mic și apoi petreci 9 luni plutind în lux ca la spa: încălzire centrală, room service, etc, și apoi:
Sfârșești ca un orgasm.

* A nu se confunda sexul cu iubirea… Sexul chiar există!

* ”Te iubesc!” Frază folosită de femei pentru a atrage în pat bărbații inocenți! 😉

* Declarație de dragoste: ”caută-mă ca și cum m-ai fi împrumutat cu bani”

* – Iubito, foarte delicioși dovleceii în oțet.
– Nu sunt în oțet, au rămas de marțea trecută.

* Dacă nu ne-am fi distrus la timp economia și industria, acum pierderile ar fi fost enorme.

* Polițistul la librărie:
– Mai aveți cartea ”Ce este polițaii români și ce vrea ei?”
– E epuizată.
– Dați-mi-o așa cum este.

* Mihai și Gabriel, ieșiți în oraș să își serbeze ziua cu suc de rodie și o prăjitură. 20 de beri și o țuică mică mai târziu – Mihai are un mic accident.
– Ga… gab… măi frate, am pus-o!
– Adică?
– Mă omoară nevastă-mea! Am borât pe cămașă!
– Nu te omoară!
– Ba mă omoară!
– Nu te omoară! Când ajungi acasă, scoți 100 de lei din buzunar și îi spui că a vomitat un bețiv pe tine în autobuz, iar ca să-l ierți ți-a dat banii ăștia.
– Așa o să fac!
Ajunge Mihai acasă. Nevastă-sa nu dormea. Făcălețul la brâu, tigaia ceramică fără capac în mâna dreaptă.
– Ai băut!
– Ni… mic, nimic… nimic! Uite dovada! 200 de lei!
– Ce-i cu banii ăștia?
– 100 de lei mi-a dat ăla care a vomitat pe cămașa mea!
– Și 100?
– Încă o sută mi-a dat ăla care s-a căcat în pantalonii mei.

* Ion trist și Gheorghe curios:
– No, ce-i cu tine?
– Mi-o dat Maria o veste și bună și proastă.
– Cum e aia o veste și bună și proastă?
– Mi-o zis că a mea e cea mai mare din tăt satu’.

* Mesaj Ardeal-alert: Tulai, ce nădușeală! No, de nu-i musai să meri, șezi blând.

* – Dom’ doftor, Gică al meu se crede avion.
– Aduceți-l mâine la mine să-l văd.
– Îl aduc și acum, dar unde aveți pistă de aterizare?

* Dacă aș câștiga un premiu pentru nervi, de nervi nici nu l-aș lua!

* – Aseară m-am îmbătat, am sunat-o pe nevastă-ta și i-am zis despre noi.
– De ce ai făcut asta?
– Nu mai suport, când te sun să vii pe la mine și tu îmi zici că nu poți pentru că ești cu ea, îmi vine să mor!
– Caută-ți pe altcineva, bă tâmpitule, eu nu pot să vin la tine de câte ori vrei să joci table, acum sunt însurat.

* De-abia aștept să ajung bătrân și să văd unde se duc bătrânii la 7 dimineața cu autobuzul.

* Problema cea mai mare a bărbaților e că nu pot face dragoste dacă nu sunt îndrăgostiți.

* – Tată, ce trebuie să vând pentru a-mi cumpăra mașini, iahturi, vile cu piscină?
– Patria, fiule, patria!

* – Bună ziua, aveți bomboane vărsate?
– Da.
– Și de ce nu le adunați?

* Soția către soț:
– Am vești bune și vești proaste. Pe care vrei să le auzi mai întâi?
– Veștile bune, spune el.
– Airbagul mașinii tale a funcționat perfect!

* Din motive de economie, Ministerul Energiei recomandă evitarea folosirii excesive a expresiei ”Te țin la curent”.

* Trăim vremuri grele. Unele femei sunt șofer de TIR… iar unii bărbați merg la manichiură!

* Fetița către băiețel:
– Vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata?
– Bine, dar să nu dai tare cu tigaia!

* – Vezi, mă Gheorghe, că la tăț ne crește?
– Ce, mă Ioane?
– Păi, lor salariile și nouă impozitele. Da’ nu ne-o lăsat pă dinafară.

* Unui băiețel evreu i se dă o problemă:
– Ai șase mere, dacă îi dai jumătate fratelui tău, cu câte rămâi?
– Cinci și jumătate.

* – 112?
– Da! Spuneți!
– Nevastă-mea gătea și a căzut!
– Și care e urgența?
– Știți cumva cât trebuie să las orezul ca să nu se lipească?!

* Mulțumesc liftului pentru că m-a ridicat de fiecare dată când am fost jos.
P.S. – Urmăriți-mă pentru alte sfaturi motivaționale.

* Neștiind ce-i ăla Black Friday, mii de babe n-au mâncat nimic toată ziua.

* Maria era fata bătrână a satului și era foarte mândră de condiția ei. Știindu-se cu o vârstă înaintată, se duce la pietrar și îi spune:
– Când oi muri, să-mi faci o cruce de piatră pe care să scrie:
”Sub această pietrișoară
Doarme-a noastră Mărioară.
S-a născut fecioară,
A trăit fecioară
Și-a murit fecioară.”
După câteva luni, moare Maria. Pietrarul nu mai ține minte ce îi spusese femeia să scrie, dar își cam amintește ce voia să zică, așa că a săpat pe cruce:
”E Maria dedesubt,
Nu are sigiliul rupt…”

* – Mamă… sunt însărcinată!
– Fiica mea!!! Dar unde ți-a fost capul?
– Între volan și casetofon.

* – La câte grade spăl tricoul?
– Ce scrie pe el?
– Metallica.

* Când o pisică neagră îți taie calea, înseamnă că merge undeva!

* Problemă de matematică:
Dacă am 5 banane într-o mână și 5 pere în cealaltă… de ce nu am cumpărat o pungă?!

* Vine un tip la doctor:
– Ce s-a întâmplat?
– D-le doctor, sunt impotent.
– Trebuie să mâncați cât mai mult pește, conține fosfor…
– D-le doctor, eu vreau să mi se scoale, nu să lumineze!

* Învățătoarea:
– Dragi copii, continuați proverbul ”Cine sapă groapa altuia…”
Bulă:
– … primește 150 de lei, un prosop, o găină, un rachiu și un pachet de țigări.

* Doi prieteni
– Ce-ai, bă, de plângi?
– Am vrut fată, nu băiat?
– Vii de la maternitate?
– Nu, din Thailanda!

* România lucrului bine făcut: Bogații te învață cum să faci foamea, trădătorii cum să iubești țara, iar hoții cum să fii cinstit.

Toamnă rănită

În toamna asta n-am parte de-o floare,
Adun doar multe frunze ruginite
De ploaia care ține loc de soare
Și alte alduiri nedefinite.

În toamna asta zâmbetele-s rare,
Umbrite de-nnorări nenumărate,
Spre inimi razele nu-și fac cărare,
Iar bucuriile sunt alterate.

Această toamnă a venit rănită
De grijile-ascuțite ca săgeata,
Se-arată tristă și descumpănită
Că nu mai este ea laureata.

Să o-nțelegem că nu-i vinovată
Și a trecut prin multe suferințe,
Produsă de-aste vremuri ce arată
Cum noi o subminăm prin ingerințe.