Cometa și Pământul

O cometă solitară,
Cum îi șade ei în fire,
Salută Pământul iară,
Bucuroasă de-ntâlnire.

„Bine te-am găsit, surată”,
Zise ea cu bucurie,
„Te văd cam îngândurată,
Sau doar mi se pare mie?”

”Mă bucur de revedere,
Frumoasă rătăcitoare,
Venirea ta-i o plăcere,
Ca o mare sărbătoare.”

Și se înclină Pământul,
Amabil precum se știe,
Bucuros să-și ia avântul
Cu a lui filozofie.

„Mă gândesc mereu la tine
Cum răscolești Galaxia,
Și nu cred că-ți face bine
Să-ți pierzi astfel energia.

Ești ca o stea călătoare,
Punctuală la secundă,
Ai trenă strălucitoare
Ca o mireasă fecundă.

Dar trecând pe lângă stele
Fierbinți și atrăgătoare,
Văd că îți tot pierzi din perle,
Și-o parte din tine moare.

Iar între două sisteme
Cu-ntunericul de gheață,
Parcă nu ai diademe,
Fără lumina măreață.

Nu te-ai plictisit tu oare
Să plutești însingurată,
Pe o orbită în care
N-ai alături o surată?

Eu îți propun o schimbare
Bună pentru amândouă:
Să rămâi sub al meu soare,
Cu o îndeletnicire nouă.

O familie-ți lipsește
Să-ți facă viața ușoară,
Și-un astru ce te iubește
Ca un tată, bunăoară.

Însă, gândește-te bine,
Că mi-ai face-o bucurie
Să mă-nconjuri doar pe mine,
Ca o proaspătă soție.

Oamenii, cu mic cu mare,
Tare-or să se minuneze
Și-o să-ncerce fiecare
Să te imortalizeze.

Parcă mă și văd, surată,
În concursul ce-o să fie,
Sigur voi fi declarată
Miss Univers pe vecie.

Tu-mi vei povesti conceptul
Lumilor de mare seamă,
Eu voi vorbi de secretul
Și darul de a fi mamă.”

Dând și mai vârtos din coadă
Și-arătând a ei noblețe,
Cometa noastră nomadă
A răspuns prompt, cu finețe.

„Sunt flatată de ofertă
Și o tratez cu mândrie,
Mai c-aș deveni incertă
În a mea călătorie.

Ești o planetă aparte,
Cum rar vezi în Galaxie,
Iar timpul ce ne desparte
Îmi provoacă dor și mie.

Însă eu am altă fire
Și oricât ne-ar sta de bine,
O asemenea unire
Nu poate să ne combine.

Sunt un astru fără stare,
Făcut să călătorească,
Iar o astfel de schimbare
Sigur o să mă topească.

Soarelui pot să-i fac față,
Ca și multor alte stele,
Dacă-nainte mă-ngheață
Spațiul rece dintre ele.

Însă tu nu ai scăpare
De căldura ce-o să crească
Tot mai tare și mai tare
Până o să te topească.

Te mândrești c-ai ajuns mama
Unei specii mai aparte,
Dar îți simt în voce teama
Că te va duce la moarte.”

Astfel a grăit cometa,
Suspinând la despărțire,
Și-a plecat, precum racheta,
Spre o altă întâlnire.

Satul dintre neguri XXIX

continuare

Fetița s-a grăbit să-și vadă protejații, îngrijorată că s-ar fi putut întâmpla ceva cu ei, doar erau încă micuți și fragili. A fost încântată să-i găsească teferi și mai vioi ca la despărțire, făcând ture prin încăperea în care s-au născut. S-au arătat și foarte bucuroși de revedere, sărind în întâmpinarea celei care i-a hrănit și mângâiat ultima oară. Doar Maia mârâia la intrare, avertizându-și prietena să fie atentă cu aceste creaturi care crescuseră într-o zi cât în șapte, ca în poveste.

– Maia, nu trebuie să te apropii, că-i sperii!, a încercat ea să-l potolească. Uită-te la ei cât sunt de drăgălași și iubitori. Maia, nu mai lătra nici măcar în șoaptă! Maiaaaa…

– Maiaaa, s-a auzit o voce subțire, după care au urmat și altele în același ton.

Biancăi nu-i venea să creadă că puișorii ei erau capabili să vorbească… și încă de la o vârstă atât de fragedă. La rândul lui, câinele a rămas uimit și a început să-i placă felul în care era alintat de cele șase glasuri în cor. Fetița i-a mângâiat și gâdilat sub botișor, gest la care s-au înghesuit fiecare, închizând ochii de satisfacție și exprimând un zâmbet larg până la urechi. Așa i-a găsit Adi, la fel de mirat de mărimea la care au ajuns cei doi monștri în devenire. Au descărcat împreună hrana adusă de măgăruși, dar de data asta n-a mai fost nevoie s-o porționeze. Puilor le ieșiseră dințișori și rupeau cu poftă din jamboanele delicioase, până n-a mai rămas decât osul. Pe ăsta nu-l puteau înghiți, încă, deși erau tentați s-o facă. Până s-au ospătat creaturile, nici ei nu au stat degeaba, doar aveau cârnați afumați și foarte gustoși.

– Stârvul de afară a început să pută și o să se simtă tot mai mult, i-a spus fratele.

Surioara s-a gândit puțin, după care și-a exprimat prima idee venită:

– Ar trebui să-l aruncăm la vale. Îți dai seama ce durere ar simți copilașii ăștia dacă și-ar vedea mama omorâtă în fața casei lor?

– Biancaaa!, Tu crezi că…

Din nou se auzi o voce subțire imitând cuvântul prelungit și urmat apoi de celelalte:

– Biancaaa, Biancaaa, Biancaaa…

A fost rândul băiatului să rămână cu gura căscată de la o așa surpriză.

– Dar ăștia când au învățat să vorbească?!

– De când am ajuns eu cu Maia. Stai să mai încercăm ceva, a propus fata, după care i-a pronunțat numele: Adiii, Adiii…

Răspunsul a venit imediat din partea celor vizați:

– Adiii, Adiii, Adiii…, timp în care îl priveau galeș pe cel apelat.

– Extraordinar, ce precoce sunt!, a exclamat băiatul.

– Și mai au ceva spectaculos, dacă te uiți mai bine, l-a invitat Bianca. Fii atent pe spatele lor și vei vedea că le-au apărut aripioare. Înseamnă că vor putea să zboare ca păsările și să ne ia pe spinarea lor. Ar trebui să le punem nume, ca să-i deosebim: unul va fi al meu, iar celălalt ți-l dăruiesc ție.

Fratele așteptă ca Bianca să înceteze cu turuitul, pentru ca să-i mai tempereze din elanul fantezist.

– Foarte bine, să le crească aripi și să zboare cât mai repede și cât mai departe, dar eu nu mă urc pe spinarea lor. Nici nume n-ar trebui să le dăm, că te-ai atașa și mai mult de ei, deși avem problemele noastre. Cum ar fi să coborâm și să ducem vaca aproape de casa lui Toader, altfel e în stare să vină după noi cu bâta aia noduroasă.

– Nu coborâm astăzi, s-a încăpățânat fata. Trebuie să scăpăm de moarta de afară, dar înainte vreau să-ți spun că m-am gândit la două nume pentru copilașii ăștia. Ăsta sper să fie femelă și o botez Eva, iar al tău să fie mascul și îi vom spune Adam. Nu-i așa că li se potrivește?

– Deloc, pentru că sunt frați, apoi n-ai cum să le cunoști încă sexul. Ce să mai zic că au câte trei capete și fiecare are personalitatea lui.

– Că bine zici, a cugetat și Bianca. Or să fie Adam Unu, Adam Doi și Adam Trei, începând de la stânga la dreapta. La fel și cu Eva.

– Zău că parcă nu ești în toate mințile, s-a arătat necăjit Adi. Obsesia asta a ta ne poate costa viața. Mai bine să mergem și se vor descurca ei fără noi, după cum am văzut că se împlinesc. Peste câteva zile vor putea vâna și n-aș vrea să le fiu prin preajmă.

Fetița își afișă chipul trist, gata să izbucnească iarăși în lacrimi. Știa că numai astfel putea să-și înduplece frățiorul să o asculte, după cum a observat în ultima vreme. Iar Adi s-a înmuiat din nou, a tras-o la piept și a spus:

– Hai să vedem cum putem scăpa de duhoarea de afară, apoi mai vedem noi.

A fost dificil să se desprindă de Adam și Eva, dornici să-i urmeze și temători că vor rămâne iarăși singuri. De aceea i-au dat Maiei sarcina de a-i ține ocupați, deși puii erau mai mari decât prietenul lor patruped și le crescuseră ghearele. Dar câinele începuse să țină la ei și a înțeles că au nevoie de ajutor, așa că a rămas pe post de dădacă.

A urmat o muncă titanică pentru cei doi copii, hotărâți să scape de cadavrul imens în stare de descompunere. S-au folosit de frânghiile cu care legaseră șuncile și de măgărușii care au tras din greu de stârv, până l-au adus pe marginea dealului. Mai departe au improvizat niște pârghii din lemnul găsit prin apropiere și s-au opintit pentru fiecare parte a greutății, reușind pas cu pas să-l împingă până s-a prăbușit la vale. Era seară când s-au întors la puii jucăuși, mândri de realizare și osteniți peste măsură. Firește că au fost primiți cu exclamații de bucurie:

– Biancaaa! Adiii!, se auzeau vocile bucuroase în timp ce erau asaltați de pui și întâmpinați cu recunoștință de Maia.

A urmat cina, la care au împărțit ultimii cârnați rămași, după care i-a cuprins pe toți somnul, adormind bocnă unii lângă alții. Doar că somnul Biancăi a fost întrerupt prea devreme de către Adi.

– Scoală-te și hai să coborâm înainte de a se trezi monstruleții tăi, altfel nu scăpăm de ei. Ia-o pe Maia, mergeți pe drumul vostru și ne întâlnim la locul cunoscut.

Câinele a auzit și s-a ridicat de îndată, fetița și-a mângâiat delicat protejații și a pornit spre galeria cu care s-a obișnuit. Mai aveau un ciot de lumânare, cât să le ajungă până la ieșirea din burta stâncoasă a dealului. Se anunțau zorii când a apărut și Adi cu măgărușii, ajutați de lumina lunii care i-a călăuzit. În timp ce-și trăgea sufletul, s-a zărit prima rază de soare, parcă mai strălucitoare ca niciodată.

– Ia uite unde bate lumina de data asta!, a arătat fetița cu degetul spre sat. E cu totul altă stradă decât cea a lui Toader.

Chiar așa și era, iar speranța le-a inundat cu căldură inimile. Vaca bătrânului o fi plecat singură spre casă, deci nu mai trebuiau să-și facă griji pentru ea. Calea cea nouă trebuia urmată, înainte de a interveni vreo piedică.

– Să mergem într-acolo!, a decis cu hotărâre băiatul, iar Maia a luat-o bucuroasă înainte.

Deși erau obosiți, până și măgărușii au prins vigoare, de parcă ar fi știut că-i așteaptă capătul lungului drum. Astfel au ajuns destul de curând pe ulița luminată de soarele darnic, fiind atenți la fiecare casă, doar-doar vor percepe vreun semn. S-au oprit în fața unei clădiri noi, în curtea căreia se adunaseră o mulțime de oameni, prea ocupați cu discuțiile ca să-i bage în seamă. După ce au descălecat, și-au făcut cale printre ei, intrând înăuntru și căutând pe cineva dispus să le acorde atenție. În acest fel au ajuns în fața unei mese mari, în spatele căruia și-au văzut părinții stând de-a dreapta și de-a stânga unui bătrân cu plete albe și un chip blând.

Perene

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Cocoșul, văzând atâtea ouă de găină colorate, l-a bătut rău pe păun.

* Doi îndrăgostiți se plimbă prin parc. Visător, el întreabă:
– Iubito, ce ar zice acest tei, dacă ar putea vorbi?
– Că e castan!

* Roșii de Turcia, cartofi de Austria, usturoi de China…
La noi mai cresc doar prețurile și prostia!

* Dacă te rătăcești azi prin București fără să știi un pic de nepaleză, ești mâncat.

* – Bade Ioane, cum ai rezistat zece zile fără pălincă?
– Am beut noaptea, dom’ doctor.

* – Nu ești curioasă, măi Mărie, să vezi ce am eu în pantaloni?
– Ba da, măi Ioane… Aleu, muică, ce e ăla?
– Adevărul!… spuse mândru Ion.
Atunci a aflat Maria pentru prima dată că adevărul doare…

* Dragule adept al teoriei conspirației:
– Nu ești special,
– Nu ești „trezit”,
– Nu ești „luminat”,
– Nu ești unul dintre cei puțini,
– Nu ești un expert,
-Nu ești cercetător,
– Nu ești astrofizician,
– Nu ești imunolog,
Ești doar un imbecil cu acces la internet.

* Fantezia mea sexuală e să fiu cu două femei în pat și să le spun că mă doare capul!

* Faptul că bărbatul nu cunoaște cauza supărării femeii nu îl scutește de vinovăție!

* Adio babelor!
Mă însor cu una tânără!

* Când o femeie e supărată pe tine, îmbrățișaz-o și spune-i:
– Cealaltă nu era așa.

* Mașina mea trage când dreapta, când stânga…
Oare e de la motorina din damigeană?!

* Femeia, abia atunci când naște, își dă seama prin ce durere trece un bărbat când e răcit.

* Unii sunt atât de săraci că n-au nici pe dracu’.

* Dacă dorește careva să-mi adreseze două, trei cuvinte, s-o facă acum, că imediat scot damigeana de vișinată și sigur nu o să ne mai înțelegem pe urmă!

* Discuție după shopping-ul de Paști:
– Banii au dispărut!
– Adevărat au dispărut!

* Postul s-a terminat, dar cu dragostea cum stați?

* Trei blonde:
– Eu am petrecut Paștele la Paris.
– Eu la Londra.
– Eu cu voi în bucătărie, dar n-am fumat nimic!

* – De ce are atât de mult succes Biserica în România?
– E mult mai comod să te rogi pentru înmulțirea pâinii decât să muncești pentru ea!

* Mi-a venit ordin de mobilizare. Cică să mă prezint ca să reînvăț ce am învățat în armată. Ăștia își imaginează că am uitat să beau.

* Mai toată lumea se teme de soacră. Pe mine mă doare la bască. N-o cunosc!

* Te mai iubesc azi și mâine… și după aia gata…

* Cum îți dai seama că ai îmbătrânit?
Atunci când: ”Sunt super în pat!” se transformă în: ”Super, sunt în pat!”

* Nu e nicio sfârâială cu dușul în doi. Ce economisești la apă, dai pe șampanie.

* Dacă ne întâlnim în realitate și nu arăți ca în pozele de pe Facebook, îmi dai de băut până începi să semeni!

* – Marie, ai pus sare în ciorbă?
– Da, am pus și io și mama…
– Apoi, pun și eu și mâncați-o voi!

* Fetelor, dacă iubi a mâncat patru zile ciorbiță de perișoare, și acum zice că nu mai vrea, nu-i așa că are chef de ceartă?

* – Am aflat că te-a părăsit soția!
– Da, acum stau singur.
– Și cum ești?
– Acum, sunt bine…, în primele zile credeam că înnebunesc de fericire!

* Cum faci să râdă o femeie?
Mergi hotărât înspre ea, o privești în ochi și-i spui: „Aici comand eu!”

* Am întrebat pe Google cât trebuie să alerg ca să ard caloriile acumulate de sărbători și mi-a dat: București – Los Angeles.

* Aruncă-mă în rapiță și mă voi întoarce cu poză nouă de profil.

* Bărbatul vine acasă beat. Nevasta îl întâmpină:
– Cum ai venit, dragă?
– Ca fulgeru’!
– Cum, ca fulgeru’?
– În zig-zag!

* Prima întâlnire
El: – În poze erai tânără, slabă și frumoasă…
Ea: – Știu, dar azi nu știu ce-am pățit.

* Un arbitru de fotbal și-a eliminat soția din pat pentru simulare!

* Uneori aș vrea să-mi concediez menajera pentru că nu face tot ce-i cer.
Apoi îmi amintesc că sunt eu… și mă iert!

* Dragă somnule, îți mulțumesc anticipat pentru efort, dar nu te poți pune cu netul!

* Fericiți cei flămânzi… căci aceia vor intra în costumul de baie.

* Știți de ce se spune luna Mai?
Pentru că mai plouă, mai ninge, mai bate gheața, mai iese soarele, mai că faci plajă, mai stai în tricou, mai mănânci o cireașă, mai bate vântul, mai dă bruma dimineața, mai pui o geacă seara, mai faci un foc, îți mai amintești de iarnă, mai că-ți miroase a vară, dar nu mai vine…

* La câte ouă am mâncat zilele astea, mi-e și rușine să mă uit în ochii găinilor.

* Soția bandajează capul soțului, spart de o oală aruncată de ea… și îi spune:
– Vezi? Cine te-ar îngriji dacă n-aș fi eu?

* Doar săptămâna asta cumperi un pantof și-l primești pe al doilea gratuit.

* Cum se spune în engleză: „nevasta a luat copiii și a plecat pentru o săptămână în vizită la soacra”!
YES!!!

* Aeroportul din Cluj
Pilotul: – Alo, turnul de control? Am ieșit de pe pistă!
Turnul: – No bine, vedeți că-i radar la ieșirea din Someșeni spre Apahida!

* Ea: – Îmi plac firele tale albe.
El: – Practic, ești mândră de munca ta!

* – Mai ai nevoie de ceva?
– Să mă îmbrățișezi și să-mi zici că mă iubești și n-o să mă părăsești niciodată!
– De la Lidl zic…

* Întoarcerea la muncă, după concediu, ar trebui să fie ca primele zile la grădiniță: azi o oră, mâine două, iar dacă încep să plâng, mă trimit acasă.

Partida de șah

Fie că ești pașnic sau mai arțăgos,
Optimist din fire, ori prăpăstios,
Te provoc aicea la mare război,
Pe tabla de șah să ne luptăm în doi.
O confruntare fără de durere,
Iar dacă-nvinsul o să se supere,
Se găsește totdeauna o șansă,
Căci el are dreptul la o revanșă.
Armatele noastre-s aliniate,
Doar prin culori sunt diferențiate,
Privirile dure ni se-ntretaie,
Gândindu-ne la un plan de bătaie.
Regina mea își trimite soldatul
Doi pași înainte, cum îi e datul,
Tu răspunzi cu aceeași cutezanță,
Blocându-l, după știuta uzanță.
Ies cu calul regelui, să te desfid
Și-ți atac soldatul într-un mod perfid,
O amenințare ușor de parat,
Cu-n soldat de-alături tu l-ai apărat.
Trimit nebunul care, se-nțelege,
Atacă pătratul de lângă rege,
Tot cu nebunul îmi cauți pricină
Legându-mi calul de a mea regină.
Nici calul din stânga nu-mi stă degeaba,
Saltă la luptă, că se-ntețește treaba.
Ca și în oglindă, procedezi la fel,
Armăsarul damei apărând și el.
Precaut, împing pionul marginal
Să-ți împungă-n coastă nebunul viral,
Dar cu o mare încăpâțânare
Un pas dă-napoi, atent la legare.
Atunci se produce marea surpriză,
Calul atacă, lăsând dama-n priză*,
Iar nebunul atent, atât așteaptă,
Să-mi pape regina, vitează faptă.
Dar lăcomia în șah e fatală,
Provocând adesea marea greșeală,
Acum, nebunul mi-e liber s-atace
Regele care n-are ce mai face.
Cu un șah în punctul cel mai nevralgic,
Iar apoi altul, săltând al doilea cal,
Șahiștii știu că e Matul lui Legal.

* priză:  stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia.

Melodii care nu se uită (3)

Fiind singur în marea sărbătoare a Învierii, muzica a fost cea care mi-a ținut companie, iar din dintre melodiile pe care nu le pot uita, m-am gândit să trec aici două, la care am rezonat mai mult. Între ele am strecurat prestația fetiței de opt ani, Dora din Seini, care a impresionat o țară întreagă. Poate nu ați văzut-o sau vreți să zâmbiți cu ea încă o dată.

 

Zâmbete și ouă roșii

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Iubitule, e adevărat că insectele nu au creier?
– E adevărat, buburuza mea!

* – Unde vă sunt dinții, domnule Ionescu?!, se miră dentistul.
– Păi, să vedem… 6 la stadion, 4 la bar, 2 la serviciu și restul la o doamnă al cărei soț e boxer…

* Dietă pentru slăbit feng shui:
Întoarceți frigiderul cu ușa spre perete.

* Cea mai rea jignire pe care am auzit-o: ”Ești mai prost decât Poliția Locală”!

* Ultimele cuvinte înainte de culcare în:
America: ”Good night my love”
Anglia: ”Sweet dreams, my baby!”
România: ”Mă, Gheorghe, ai încuiat poarta?”

* Nu-ți trebuie cântar. Dacă îți poți tăia unghiile de la picioare și să respiri în același timp, ești OK!

* Toate cele care-n tinerețe se făceau curve una pe alta, la bătrânețe se țin de braț la ieșirea din biserică…

* La priveghi:
– Observi ce bine arată mortu’?
– Normal, n-a mai băut de 2 zile!

* Din textul unui testament:
„Fiind în deplinătatea facultăților mintale, am cheltuit toată averea înainte de moarte…”

* Poliția recomandă șoferilor să nu bea la volan, pentru că din cauza gropilor din asfalt riscă să verse băutura!

* – Tati! M-o violat un gay!
– No, bine mă Gheorghiță, de ce nu ai fugit de el?
– Pe tocuri?

* – Domnișoară, ce poziție preferați?
– Deasupra.
– De ce?
– Când mă plictisesc… mă ridic și plec!

* Cum se face că fix românii care nu știu să scrie corect îți pot explica cum e cu nanoparticulele dintr-un vaccin care pot fi activate prin semnalul 5G?

* – Alo, agenția de turism?
– Da.
– Vreau să mă odihnesc!
– Câți bani aveți?
– 1000 de lei.
– Atunci, odihniți-vă…

* În seara asta, vecinul a venit acasă rupt de beat. De o oră bate la ușă, dar el locuiește singur. Credeți că ar trebui să-i spun?

* – Ești frumoasă și arăți bine, de ce ești singură?
– De-a dracu’ ce sunt!

* Cel mai iubit și așteptat bărbat din lume e curierul…!

* Pe vremuri, bunicile își chemau nepoții să le bage ața în ac. Acum îi cheamă să le bage parola la Facebook.

* Cum se roagă un bărbat la prima întâlnire?
– Dă, Doamne, să arate ca-n pozele de pe Facebook!

* Orice zdreanță băgată-n seamă de vânt se crede drapel.

* Nemții au bere. Și noi avem bere.
Nemții au mașini germane. Și noi avem mașini germane.
Nemții au autostrăzi. Și noi avem bere.

* Cercetătorii din Caracal avertizează: ”Deși îi zice ”Săptămâna Mare”, tot 7 zile are!

* Se vede că se apropie Paștele. Un miel nu te mai latră noaptea pe stradă…

* „Bărbatul fără burtă e precum cerul fără stele”
Buddha

* Oglindă, oglinjoară, ghici cui nu-i mai vin hainele de vară.

* Frankestein la Judecata de Apoi: „Unele părți din tine vor ajunge în Rai, altele… nu.”

* – Ce ai, mă Gheorghe, de ce meri așa crăcănat?
– Mi-o crescut colesterolul!
– No, și ăsta-i motiv să umbli așe?
– Păi, mi-o zis doctorul să nu mă ating de ouă!

* Nu toți ne tragem din Adam și Eva: unii oameni se trag din viermele care era în măr…

* Legile lui Murphy
Să mulțumești pe toată lumea este imposibil, dar să-i enervezi pe toți e floare la ureche!

* Dacă proștii ar fi fosforescenți, Pământul ar fi cel care ar lumina Soarele.

* – Bulă, tu ai văzut vreodată o căprioară?
– Da, la televizor.
– Eu te întreb dacă ai văzut-o în natură.
– Nu, că tata nu ne lasă să scoatem televizorul afară!

* Cea mai mare frică a mea e să aud pe stradă:
– Salut, te știu de pe Facebook!

* A te îndrăgosti la bătrânețe este va și cum ai merge iarna la mare…
Există emoții și plăcere, dar nu vrei să te dezbraci…

* Mergeau doi păduchi pe capul unui chel. Păduchele tată îi zice fiului:
– Ehe, pe vremea când eram eu tânăr, pe aici era o pădure…

* – Tati, ai avut vreodată experiențe paranormale?
– Da, mi-a zis mă-ta odată că am dreptate!

* Pentru cei ce stau în umbră.
Aveți grijă, mi-am luat lanternă!

* – Aș face orice pentru tine!
– Chiar și sarmale?
– Sarmale, nu, că după ce le fac, zici că mă-ta le face mai bune!

* Când cineva nu reacționează la postările mele, presimt că a leșinat de emoții! 🙂

* Polițistul oprește un șofer:
– Bara e ruptă, farurile nu funcționează. Vă costă 200 de lei.
– Chiar vă rog, mecanicul a cerut dublu!

* Când aveam 20 de ani, cei de 40 erau bătrâni, acum că am 40, cei de 20 sunt de-o seamă cu mine!

* Dacă nu-mi lipseau banii, biletul de avion și cazarea la hotel, weekend-ul ăsta plecam în concediu!

* Un cioban este întrebat la piață:
– De ce n-are mielul coarne?
– Pentru că nu-i însurat, doamnă!

* Săracii candidați, cum se bat ei ca să-mi fie mie bine!

* Caut domn să-mi țină lumânarea în noaptea de Înviere!
Să fie manierat și să nu mă ardă!

* 60% din șoferi au citit Codul Rutier… restul așteaptă să iasă filmul!

* – Ce mă disperă autocorectorul la telefon! I-am scris la o vecină: „Joi vreau să te tăvălesc ca pe o cățea în călduri!”.
– Și tu ce voiai să scrii?
– Vineri.

* – Mașina mea scoate un zgomot infernal, în timpul mersului.
– Ai încercat să scoți CD-ul cu Fuego?

* Brelocul este invenția care te ajută să pierzi toate cheile deodată.

* – Tăticule, eu cum am ajuns pe lume?
– Te-a adus barza.
– Hai, mă tăticule, afară umblă atâtea femei frumoase și tu umbli cu berze?

* La volan stă șoferul. În dreapta stă „aveai timp să te bagi de 10 ori”.

* Bărbații vor o singură femeie, dar dacă universul ne trimite mai multe, cine suntem noi să le refuzăm?!

* Acu’ ești tânăr și frumos și mâine dai radioul mai încet, în mașină, ca să vezi mai bine.

* I: – De ce oltenii își vopsesc, de Paște, mașinile în roșu?
R: – Pentru a avea ce ciocni!

* Întrebare: – Știți care e cea mai bună vopsea de ouă?
Răspuns: – Rujul!

* 2 gameri se jucau Word of Wardcraft în noaptea de Paște. Unul zice:
– Hristos a înviat!
Celălalt întreabă înfrigurat:
– Ce level e?

* De Paște, un iepuraș desena firimituri cu bormașina. Trece o meduză în picaj pe lângă el și-i urează:
– Paște fericit, iepurașule!
– Nu, mersi, încerc să mă las de iarbă.

Mielul pensionarului

Iese un bătrân să vadă
Cum trec mielușii pe stradă,
Sarcastic îi spune o miea:
”Poți doar visa la pulpa mea”.

Satul dintre neguri XXIX

Bătrânul Toader, după cum îl chema pe bunicul găsit, avea o gospodărie mare, plină de animale: multe păsări de curte, patru porci și o vacă. Acum se adăugau și cei doi măgăruși pe care i-a închis într-un grajd separat, ”până se obișnuiesc cu locul”, le-a explicat el copiilor. Moșul mai avea și reguli la care Adi și Bianca au cam strâmbat din nas: trebuie să-i predea lui armele, că s-ar putea răni cu ele, la fel și piatra aceea prețioasă, fiindcă lumea-i rea și le-ar putea-o fura. Entuziasmul frățiorilor de la întâlnirea cu bunicul a început să se stingă, îndoiala luându-i locul pe măsură ce orele treceau.

Nu le-a plăcut când, pentru masa de prânz, gazda i-a pus să mănânce într-o încăpere separată de cea la care se îndestula el. Aveau motive să creadă că primeau  mâncăruri mai sărăcăcioase decât cele destinate trupului durduliu al moșului. Dar cea mai mare dezamăgire o aveau atunci când porneau o discuție despre părinții lor și nu găseau cu cine să-și împartă dorurile. Omul acela parcă era cu gândul în altă parte, iar când îi puneau întrebări concrete, răspundea scurt, fără implicare emoțională și foarte evaziv.

– Ți-o amintești pe mama, bunicule?, întreba Bianca. Cum era în tinerețe?

– Era cuminte și frumoasă, răspundea el fără să se gândească.

– Dar despre tata ce părere ai avut pe atunci?, intervenea și Ady.

– Era băiat bun și harnic, venea aprecierea spontană.

– Mă mir că nu au ajuns la dumneata înaintea noastră, a plusat băiatul. Ne-a promis o bufniță că îi ajută, așa cum a făcut-o în ce ne privește. Trebuie să sosească în orice zi.

Atunci i-a privit moșul cu compătimire, îndemnându-i să se apropie de scaunul pe care stătea. Le-a ținut o lecție dură, după care au fost și mai încredințați că e ceva în neregulă cu el.

– Dragii bunicului, trebuie să vă spun cum stă treaba, ca să nu vă faceți iluzii deșarte și nici să vă mai aud cu trăsnăi copilărești. În primul rând, e vorba de părinții voștri, despre care am auzit că au fost omorâți de un zmeu, chiar înainte de a ajunge printre noi.

Bianca a început să lăcrimeze, în timp ce Ady a îmbrățișat-o șoptindu-i cuvinte de îmbărbătare.

– Nu plânge, că nu poate fi adevărat, i-a spus el cu încredere. Tu nu simți, așa ca mine, că mama și tata trăiesc? Hai, spune-mi!

Fetița s-a șters la ochi, s-a întors spre bătrân și a replicat decisă:

– Nu pot să cred așa ceva. Părinții noștri sunt vii și nevătămați, în curând or să ne găsească.

Toader zâmbi malițios și își continuă discursul neîndurător.

– N-aveți decât să credeți ce vă place, dar nu-mi mai vorbiți despre ei, că morții trebuie lăsați să se odihnească în lumea lor. Nici cu povești fanteziste nu-mi place să vă aud, cum ar fi cea despre bufniță. Păsările sunt proaste, ele nu gândesc și nici n-au cum să vorbească. Niciun animal nu poate să o facă, în afara omului, pentru care trăiesc și trebuie sacrificate. Și încă ceva, să nu intrați în vorbă cu vecinii noștri, că sunt invidioși, mincinoși și hoți.

Copiii s-au simțit oripilați de concepțiile dureroase expuse de cel căruia le erau nepoți și parcă nu le venea să creadă. Cum să pomenească despre aventurile cu capra și iezii, despre cocoșul moșului și punguța cu doi bani, la fel și alte întâmplări extraordinare de care au avut parte? Ar fi vrut să o invite pe Maia, să-i explice chiar ea cum a început să le vorbească și să-i sfătuiască, mai ceva ca un om obișnuit. Dar moșul mai avea o regulă, care nu dădea voie câinilor în casă, așa că au ieșit afară, să se liniștească în compania lui. Câinele s-a bucurat să îi vadă și să le audă păsul, semn că presimțirea lui nu a fost înșelătoare. Nici vorbă să-i vorbească, pentru că asemenea oameni nici nu l-ar putea înțelege.

– Categoric nu e bunicul pe care-l căutăm, a conchis Ady! Când l-am întrebat despre mama și tata, mi-a răspuns de parcă i-ar fi cunoscut, deși nu avea cum. Nici numele de Toader nu corespunde cu cele pe care le pomenea tata. Ne-a luat la el doar pentru că aveam măgărușii și piatra prețioasă, iar acum am rămas și fără arme.

Biancăi îi curgeau din nou lacrimile, pe care Maia s-a grăbit să i le lingă, spunându-i:

– Nu fi necăjită, că recuperăm noi toate bunurile și plecăm de aici.

– Copilașii mei or să moară de foame, a scâncit fetița.

– Care copilași? Balaurii? Ei bine, numai lor n-ar trebui să le purtăm de grijă, a răbufnit înciudat Adi.

Bătrânul tocmai a ieșit din casă și le-a făcut semn să-l urmeze.

– Hai să vă arăt cum va trebui să hrăniți păsările și grăsunii, doar nu-ți sta ca boierii să vă întrețină un om în vârstă. Numai cine muncește se și hrănește. Mâine e duminică, iar eu mă duc la biserică să mă rog, ca orice om credincios. Băiatule, tu vei merge la păscut cu vaca și măgarii, până spre înserat. Fetițo, ție îți rămâne sarcina să hrănești animalele din ogradă, după cum o să-ți arăt acum.

Apunea soarele pe când au terminat cu treburile gospodăriei, după care s-au întors în casă pentru culcare. Într-un colț de cămăruță îi aștepta o saltea pe care să se întindă, unde au primit și un blid cu resturi de la prânzul bătrânului. Le era foame, dar nu au mâncat de ciudă, le era somn însă nu au dormit până târziu, de necaz și fiind preocupați să întocmească un plan de scăpare pentru a doua zi. Dimineața i-a prins hotărâți să acționeze imediat după ce vor rămâne fără moșul cel mincinos. Acesta s-a asigurat că Adi pleacă pe pășunea cunoscută de ieri, însă l-a avertizat dinainte:

– Ai grijă mare de văcuță și să vii la timp, altfel o să aibă de suferit surioara ta.

Bianca a început să care mâncare celorlalte animale, cu găleata și brațul, până ce Toader s-a îmbrăcat frumos și a ieșit pe portița încuiată cu grijă la ieșire. A mai durat puțin și frățiorul s-a întors după ea, prin poarta cea mare, al cărui zăvor se putea deschide pe dinăuntru. Aveau nevoie de armele dosite, precum și de piatra prețioasă a fetiței, însă pe cea din urmă nu au găsit-o. Supărată rău pentru această pierdere, surioara a dat iama în cămara încărcată cu bunătăți, de unde nu a vrut să plece fără două șunci afumate și mai multe fire de cârnați. Socotea că-i un schimb mai mult decât echitabil pentru pandativul la care ținea atât de mult. Frățiorul știa că degeaba s-ar fi opus și nici nu mai voia să o vadă cum suferă, așa că au plecat încărcați spre dealul pietros, la poalele căruia au făcut un popas pentru a mânca și a se odihni puțin înainte de a-l urca.

După aceea au procedat ca la coborâre: Maia și fetița au intrat în tunelul  întunecos – doar că de data asta aveau o lumânare luată de la Toader -, în timp ce Adi a urmat calea de la suprafață, alături de măgărușii care duceau prada valoroasă pentru puii de balaur. Animalele îl urmau supuse, după ce păscuseră puțin din iarba mănoasă și completând cu mușchii găsiți printre bolovanii de pe traseu.

va urma

Zâmbete de Florii

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Afiș pe poarta iadului:
Zodiile: Gemeni, Leu și Scorpion nu sunt acceptate! Stresează dracii și îi trag de coadă!

* Clientă către ospătar:
– Nu valorează cine știe ce vinul dumneavoastră.
– Nu cred, zice ospătarul. O să vedeți când veți plăti.

* Soția se duce la Poliție să-și declare soțul dispărut:
– Ce mesaj să-i transmitem în cazul în care îl vom găsi?
– Spuneți-i că mama nu mai vine la noi, s-a răzgândit.

* – Am o întrebare, spune soțul. Este posibil ca o femeie să fie vreodată vinovată de ceva?
Răspunsul vine numaidecât:
– Nu!, spune soția.

* Sfat bun:
Băutura nu te face prost. Ea îți dă doar curajul de a arăta… cât de prost poți fi!

* Datorită ploilor din ultima perioadă, culturile de rapiță vor crește mai înalte. Rugăm doamnele sub 1,60 să ia cu ele și un fluier…

* Conversațiile cu soția, în timpul mesei, sunt benefice pentru dietă! După 10 minute, ești sătul și de viață, și de mâncare.

* Dacă locuiești de ceva timp împreună cu un bărbat și nu te-a cerut de nevastă, înseamnă că te-a luat în arendă!

* Italia: Primul divorț între două femei! În sfârșit au înțeles ce înseamnă să ai nevastă!

* O femeie trece strada în fugă printre mașini.
– N-ați auzit când v-am fluierat?
– Ba da, domnule polițist, dar merg la altă întâlnire!

* Bărbații nici pe jumătate nu au făcut din ce ne povestesc…
Noi, femeile, nici jumătate din ce am făcut nu povestim…

* Iubitul meu e cel mai bun…
Nu-mi scrie, nu mă sună, nu mă invită în oraș…, cică nu vrea să mă deranjeze…

* Ascultați ce vă spun: nu lăsați soția să meargă des la mama ei, se întoarce cu setările din fabrică!

* Când crezi că ai scăpat de musafiri, mai stau o oră la ușă și povestesc cu mâna pe clanță!

* Facebook:
Locul unde bărbații au impresia că au de unde alege femei. Iar femeile au impresia că sunt curtate!

* Oricât de bună bucătăreasă ești și oricât de delicios gătești… fără un bărbat la masă, mâncarea nu are gust. 😉

* – Dragul meu, ai folosit prezervativ?
– Daaa, dar era prea lung, așa că am tăiat din vârf.

* Un arab către o olteancă:
– Căsătorește-te cu mine, frumusețe, Vei avea aur și argint, iar palatul meu va fi a ta casă. Vei fi a 7-a mea soție.
– Du-te, mă, dracului d-acilea! Numa’ la *ulă nu mai stătui la coadă!

* Unei șoferițe i se oprește Trabantul pe când străbătea un drum de țară. Ridică capota și se uită pierdută la motor. Când se ridică, un colț ascuțit de tablă îi sfâșie bluza și un sân îi iese afară. Un cioban care păștea oile în apropiere și vede toată scena, îi strigă:
– Așa, domnișoară, mai dă-i să sugă, poate mai crește!

* – Ce-ai gătit azi, Florico?
– Macaroane!
– Și ce-ai pus peste ele?
– Capacul!

* Întrebare la Radio Erevan:
– Am cunoscut o fată care are o soră geamănă și seamănă ca două picături de apă. Cum pot evita să nu mă dau la cea greșită?
Radio Erevan:
– Dar de ce doriți să evitați acest lucru?

* Dacă vrei să vezi vreodată un bărbat în genunchi, pune-te capră.

* Ciudate vremuri mai trăim: telefoane fără butoane, uși fără mâner, oameni fără creier, relații fără sentimente…

* – Nevastă, de ce mă înșeli?
– Băăă, da’ curios mai ești!

* Cu cât iubești mai puțin femeia, cu atât ciorba nu-i gustoasă, cămașa necălcată, ciorapii nespălați, copiii nu prea seamănă cu tine.

* O bătrână stătea în autobuz, în fața unei tinere cu fusta scurtă. La un moment dat, se apleacă spre tânără și îi șoptește:
– Dragă, pe vremea mea se spăla, nu se aerisea!

* Caut de muncă, de preferat Primar.

* O soție cu centura neagră la karate înseamnă: o familie sănătoasă, copii educați, soacra politicoasă, un soț iubitor și credincios.

* Să mor dacă nu-mi bate inima ca la pui când dau interogare sold la card. Până apare suma, mă simt ca la extragerea numerelor loto.

* Degeaba îți iei un soț frumos, la 70 de ani toți ajungem urâți, dar eu măcar te fac să râzi. 🙂

* Atâta agitație cu praful saharian, dacă venea praful ăla din Columbia nu se mai văita niciunul…

* Mi-am schimbat alarma la telefon. Am pus aplauze. Măcar atâta merit și eu că mă trezesc la 5.

* Câteodată stau așa cu mătura lângă mine și nu știu ce să fac! Curățenie sau să-mi iau zborul!

* Chiar dacă banii nu pot cumpăra fericirea, eu îi vreau oricum. Îmi cumpăr altceva…

* De-acum merg unde mă duce stomacul…
Cu inima am făcut numai dezastre.

* – Și zici că patronul era bine dispus când i-ai zis să-ți mărească salariul?
– Cred că da, că s-a prăpădit de râs!

* Nu contează cât ești de prost, dacă nimerești partidul potrivit, ajungi parlamentar.

* Oare femeile spun vreodată: ”Ia să tac naibii din gură și să-mi ascult bărbatul!”?

* Am semănat dragoste și am cules dezamăgiri…
Data viitoare semăn cartofi și îi mănânc prăjiți!

* Cei mai buni bărbați sunt cei care au făcut Conservatorul: Doar ei pot înțelege o sonată.

* Să-mi dea Dumnezeu sănătate, că nebunie mi-a dat destulă…

* Am cunoscut mulți oameni buni, dar tot cu nebunii m-am înțeles mai bine…

* Aleargă după visele tale! Chiar dacă nu le atingi… măcar slăbești!

* Eu și nevastă-mea am decis să nu ne mai culcăm supărați. Acum suntem treji de miercuri.

* – Buni, ce vârstă ai?
– Draga mea, sunt așa de bătrână că nu mai știu.
– Te poți uita pe eticheta chiloților, la mine scrie 5-6 ani.

* Cercetătorii germani au descoperit că morții se mișcă!
– Ce mare descoperire?! La noi și votează!

* Când te culci cu 5 femei în Franța, ești Don Juan, în Dubai ești șeic… În România ești doar un curvar nenorocit!

* NAMBOS, namboși, s.m. Taximetrist care susține că nu are să-ți dea rest.

* Sunt în bermude! Sunt în Bermude!
O majusculă face vreo 10 mii de euro…

* Când un bărbat își pierde principala sursă de venit, la scurt timp după aceea își va pierde și principala sursă de cheltuieli.
Extras din manualul de Finanțe, capitolul 1.

* Matriarhat este atunci când te cerți cu soția, ea se întoarce cu fața la perete și începe să sforăie, iar tu, cu lacrimi în ochi, îți iei copiii și pleci la tata!

Ecouri de la lansarea cărții „Când înfloresc gândurile”

Centrul Multicultural „Casa Bay” a găzduit, marți, 23 aprilie, lansarea ultimului meu volum de versuri „Când înfloresc gândurile”. La eveniment au luat parte mai multe personalități de seamă ale orașului Seini: doamna primar Gabriela Tulbure, doamna Betty Kirchmayer, președinte al cenaclului seinean „Sub semnul lui Eminescu”, domnul Dan Skorka, „un străjer al culturii orașului nostru”, domnul preot-poet Gheorghe Pop, care și-a prezentat cartea de versuri ”Mesager luminii logosului întemeietor”, doamna inspector școlar Ioana Kadar, Maria Filipaș, prietenă bună și colegă în ale versului, precum și mulți alți iubitori de poezie și frumos. Am avut parte de momente sensibile, cu recitări din poeziile cuprinse în cărțile menționate, precum și momente muzicale care ne-au emoționat pe toți.

Cartea „Când înfloresc gândurile”, apărută la editura SIONO, a impresionat de la prima vedere, prin coperta realizată de Sandra Segal. Toată lumea a fost de părere că-i o creație minunată, iar doamna Ioana Kadar i-a făcut o descriere amplă și foarte profundă. Au luat cuvântul  persoanele menționate mai sus, ultima fiind doamna primar, care a avut cuvinte elogioase la adresa fiecărui creator din orașul nostru, după care ne-a oferit diplome și daruri. Eu și domnul părinte Gheorghe Pop am primit și câte „o cutie magică cuprinzând tocul, penița și cerneala, simbolizând îndemnul pentru continuitate”.

A fost o întâlnire călduroasă în care chiar am simțit cum a înflorit poezia seineană, cu trei volume de acest gen apărute la noi în mai puțin de un an. Doamna Betty Kirchmayer – care este și membru în Uniunea Scriitorilor din România – m-a îndemnat să merg mai departe pe acest drum creativ și promițător, pentru că merită să fiu promovat și citit. M-am convins astfel că lumea are nevoie de poezie, iar lansarea unei cărți de versuri e încărcată de frumos și căldură sufletească. Comandați cartea de aici, cu reducere de 10 lei până în data de 6 mai.

Sora Doina și vărul Adrian