Vieți paralele

 

Calm Uganda Represent cand totul porneste de la un vis - moldcontrolnj.com

Trăiesc într-o dilemă presupus incognoscibilă,
Un balans între două vieți care se succed zilnic,
Cea diurnă și prea plină de luciditate
Și cea care se derulează în timpul somnului.
Oamenii ”normali” cred că m-am pierdut între două lumi,
Îmi prescriu un medic de specialitate și o cură de socializare,
Zic că numai așa am șanse să revin la realitate.
Eu mă întreb însă care viață-i mai recomandată,
Cea în care simt multe dureri și sunt mereu judecat
Sau cea onirică, în care pot să zbor când vreau,
Să iubesc în ce culoare îmi place
Și să-mi dau seama că viața de după trezire e absurdă,
La fel cum mi se pare cea din vis, în timpul zilei.

Trăiesc într-o dilemă continuă,
Nu știu care-i viața reală
Și cum aș putea s-o aleg pe cea perfectă.

Bulgărașul de zăpadă (5)

Pomenile de după înmormântare erau evenimentele cele mai așteptate, mai ales de femeile bătrâne, după cum îmi amintesc din vremea copilăriei mele. Bunica mea părea abonată la ele, fiind femeie văduvă și o companie avizată în ceea ce privește ultimele întâmplări și bârfe care circulau în localitate. Deoarece – după ce oamenii pătrunși de respect pentru amintirea defunctului își spuneau rugăciunea și se așezau la mesele întinse în curte – șușotelile începeau de la primul fel de mâncare. Meniul era același de fiecare dată, doar calitatea și felul în care era servit diferea. Se începea cu o ciorbă de zarzavat cu carne de oaie, căreia pe la noi i se spunea guiaș, urmat de sarmale și cozonaci. În perioadele de post, carnea din ambele feluri era înlocuită cu ciuperci. Invitații nu se puteau baza că vor putea discuta mai multe la desert, mai ales că uneori, când nu încăpeau toți deodată, urma și a doua serie.

Țin minte că uneori mă lua și pe mine bunica, iar eu mă simțeam tare fericit să stau lângă ea și alături de atâția oameni în vârstă. Mâncarea mi se părea mai bună ca oriunde și îmi părea rău că totul se termina prea repede.  Pentru că eu eram trimis acasă cu două felii de cozonac, înainte ca lumea să se ridice și să spună rugăciunea de mulțumire. Urmau discuții care îi priveau doar pe adulți, iar bătrânele erau cele care șușoteau mai cu seamă. Unul dintre subiecte, dezbătut la o pomană din acea toamnă, mi l-a povestit bunica în vacanța care a urmat.

– Mărie, am auzit că pe ginerele tău l-a căutat miliția…, a dat startul lelea Salvina, înainte de a gusta din ciorba fierbinte și cu miresme îmbietoare.

Bunica i-a aruncat o privire iscoditoare, să vadă dacă expresia îi e răutăcioasă sau doar ca urmare a curiozității. Mulțumită de constatare, a răspuns ca să audă și prietena Iuli, toate trei fiind nelipsite de la pomeni și la fel de contributive în dialoguri.

– E drept, dar s-au dus cum au venit. Ginerele îi de vină, că a vrut să astupe gropile făcute de alții în capătul grădinii. Eu i-am spus: ”măi omule, pe acolo nici să umbli nu-i bine, darămite să dai cu sapa!”

Femeile și-au făcut cruce, scuipând simbolic în sân și suflând în lingura cu ciorbă aburindă.

– Ai dreptate, tu Mărie!, continuă de data asta Iuli. Ați văzut ce-au pățit frații ”tâmbiți” dacă au căutat comori în pământul acela negru.

– Daaa, daaa, a dat din cap lelea Salvina. Dar măcar au găsit-o pe biata Tuți și au îngropat-o cum se cuvine.

Bunica le-a privit cu uimire și s-a burzuluit la așa vorbe.

– Ba nu au îngropat-o cum trebuia! E drept că a plătit primăria, dar tot se cădea să facă pomană, măcar cu femeile văduve. Iar apoi știți și voi că Tuți arăta ca și cum ar fi murit cu o zi înainte, deși era îngropată de câteva luni. Trebuiau chemați neapărat înalți prelați, care ar fi putut constata că e o sfântă, de aceea nu a putrezit și nici miros nu a prins. Pe de altă parte, mă gândesc că o fi de la pământul unde a fost îngropată, adică fundul grădinii mele, care are harul de a face minuni.

Grăsimea de pe trupul rotund al Salvinei se cutremură vizibil, iar chipul micuței Iuli afișa o mirare profundă.

– Parcă ziceai că-i periculos terenul acela, iar acum ne dai de înțeles că ar avea efecte miraculoase, se exterioriză cea din urmă.

Maria termină de sorbit ultima lingură de ciorbă, se șterse cu batista la gură și abia apoi catadicsi să le lămurească.

– Bănuiesc că-i un blestem pentru cei care-l sapă, cum au pățit-o frații Milu și Manu, dar și ginerele meu. Însă, folosit ca atare, pământul acela are proprietăți dobândite de la Dumnezeu. Țin minte că, pe vremea când eram tânără și acolo era o baltă adâncă, am văzut un glob de lumină cum se prăbușește exact în ea. Era o noapte cu stele, iar eu m-am grăbit să văd ce poate să fie. Când am ajuns, apa de la suprafață fierbea ca într-o oală și era caldă precum cea din covata de spălat rufe. Am stat acolo până l-am auzit pe tătuca strigându-mă. Toată noaptea m-a ținut trează acel fenomen și mi-am zis că-i un semn ceresc. A doua zi, când am revenit, suprafața bălții era neagră și fără pic de viață în ea. Degeaba le-am povestit părinților ce s-a întâmplat, le-au luat drept scorneli copilărești, iar asta m-a făcut să închid acest secret în mine, deși nimeni nu-și explica de ce a rămas balta fără viețuitoare.

Cele două prietene și-au făcut iarăși cruce, rămânând pe gânduri în timp ce-și puneau câteva sarmale cât pumnul de mari. Erau gustoase, dar și povestea bunicii mele le intriga enorm.

– Nici nouă nu ne-ai spus nimic despre această întâmplare, se miră lelea Salvina. Deși nu ascundem nimic una de alta.

– Chiar așa, îi ținu și Iuli isonul.

– Acum mi-am amintit și eu, se scuză Maria. Și m-am gândit că și miliția știe ceva, din moment ce i-a poruncit ginerelui să îngrădească bine proprietatea pentru ca nimeni să nu mai poată intra.

Cele trei bătrâne s-au privit cu înțeles, și-au făcut trei cruci consecutive și au continuat să mănânce în tăcere. Era ceva ciudat cu pământul acela negru, atât de răscolit în ultima vreme.

Cărat/adus pământ vegetal | Verde si curat

 

Așa batem noi șaua

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Profesorul:
– Se dă propoziția: ”într-o bună zi, corupția din România va fi stârpită”. Bulă, ia spune-mi, la ce timp este verbul din propoziție?
Bulă:
– La viitorul imposibil, dom’ profesor!

* – De ce cântă cocoșii așa devreme?
– Ca să se facă și ei auziți. Mai târziu se trezesc găinile!

* Profesoara: – Bulă, cum se numesc persoanele care continuă să vorbească altora, deși e clar că cele din urmă nu mai sunt interesate de discuție?
Bulă: – Se numesc profesori, doamnă.

* Nimeni și Prostu’ erau pe o barcă. Nimeni se îneacă, iar Prostu’ strigă la Salvamar și le zice:
– Bă, s-a înecat Nimeni!
– Tu ești prost?
– Da, eu sunt!

* Bărbatul vine beat acasă. Nevasta îl întâmpină:
– Cum ai venit, dragă?
– Ca fulgerul.
– Cum adică?
– În zig-zag!

* Dacă aveți 50 de ani și sunteți întrebată câți ani aveți, spuneți-i că 49,99! La supermarket funcționează!

* Femeie nu cumpără, ele găsesc!
”Iubi, nu-mi vine să cred, ia uite ce poșetuță frumoasă am găsit!”

* Am și eu o nelămurire. Papucii de casă pot fi purtați și la bloc?!

* Toți bărbații se plâng că nu găsesc o femeie ca lumea, dar niciunul nu înțelege că, după ce o găsește, trebuie să se oprească din căutat.

* Un tip, la un interviu de angajare:
– Firma dvs. asigură unele facilități în caz de deces?
– Da, dacă mori nu mai vii la muncă.

* – Copilului meu nu-i place peștele. Cu ce-l pot înlocui?
– Cu un pelican. Pelicanilor le place foarte mult peștele.

* – Tati, când erați voi copii, se furau telefoane?
– Nu, că le țineau legate de perete.

* Azi am răgușit în fața unei uși închise. Pe ușă scria ”rage tare”!
Căzuse prima literă…

* – Ioane, ai luat salariul? Ziceai că azi vi-l dă.
– Da, Mărie, desigur. Ne-au plătit în ”elefanți”, nu în ”lei”.
– Cum așa în elefanți?
Întoarce Ion buzunarele pe dos și zice:
– No, uite-i urechile. Vrei să-i vezi și trompa?

* Nora aduce doi pepeni acasă și zice către soacră:
– Mamă-soacră, te-am auzit ieri spunând că ți-ai da viața pentru un pepene. Ți-am adus doi!

* Întrebare la Radio Erevan:
– Pot să spun că, deși prețurile cresc, nimic nu se scumpește?
– Cîțule, tu ești?

* România, țară unde Uber te localizează instant, iar poliția te caută 3 zile…

* ”Nu toți oamenii sunt capabili să te dezamăgească din prima, cu unii trebuie să ai răbdare” (Confucius)

* Între noi era chimie, dar ție au început să-ți placă și alte materii.

* Doi polițiști patrulau prin cartier.
La un moment dat, pe la miezul nopții, văd un individ care trece cu un sac negru, plin, după care se întoarce fără el.
– Ghiță, uite un infractor! Ce-o fi ascuns?
– Nu, bă, o fi unul cu gunoiul!
– Și dacă e un hoț? Mă duc să-i cer actele.
Se duce și îl abordează pe individ:
– Actele dumneavoastră, vă rog!
– Nu le am la mine, am ieșit doar cu gunoiul.
– La ora asta? Nu te cred! Mergem la secție!
– Domnule, sunt inginerul Ionescu, stau în blocul ăsta, la apartamentul 8.
– Ghiță, trezește tu administratorul și verifică!
Se duce Ghiță și vine fuga înapoi:
– Nu locuiește niciun inginer Ionescu la ap. 8.
Merg ei la secție, individul tot face gălăgie că stă la apartamentul 8. Îl mai trimite șeful pe Ghiță la asociație să verifice, același rezultat: niciun inginer Ionescu la apartamentul 8.Îl bagă la arest.
A doua zi de dimineață apare șeful poliției, vecin de scară cu Ionescu. Aude povestea și îl eliberează pe inginer. Acesta merge supărat direct la asociație. Administratorul nici nu-l lasă să deschidă gura:
– Domnule Ionescu, vedeți că aveți probleme. V-a căutat poliția de două ori să vă salte, dar v-am salvat, le-am zis că nu stați aici.

* Un tip, mort de beat, iese din toaleta unui bar de noapte, comandă un whisky pe care-l bea în timp ce se uita tulbure la cei din jur, apoi se întoarce către barmanul care stătea de vorbă la bar cu o tipă sexi. Îi face semn acestuia să vină la el și îi șoptește la ureche:
– Îți dau 5000 de euro dacă îmi aranjezi ca tipa aia să vină la mine acasă, în noaptea asta!
Barmanul ia banii, se duce și discută cu tipa, iar aceasta se ridică, își ia haina și pleacă cu bărbatul beat.
După ce ies, barmanul le zice clienților:
– E prima oară când văd un om așa de beat! Mi-a dat 5000 de euro ca să plece acasă cu nevastă-sa!

* – Bună ziua! Sunt noua vecină.
– Stați deasupra sau dedesubt?
– Mai ușor! Întâi să ne cunoaștem…

* O femeie care nu gătește, trebuie să caute un bărbat care nu mănâncă!

* – Chelner! Ai adus nota de plată pentru 3 ciorbe, dar eu am comandat 2, pentru mine și pentru iubita mea?!
– Știu, dar soției dvs., care stă în spate, îi era foame…

* Trăim într-o lume în care alimentele sunt pline de chimicale, dar săpunul conține ulei, miere și vitamine!

* Aeroportul din Cluj. Pilotul:
– Alo, turnul de control? Am ieșit de pe pistă!
– No, bine, vedeți că-i radar la ieșirea din Someșeni spre Apahida!

* La ora de gramatică, învățătoarea îl întreabă pe Andrei:
– Care este viitorul verbului ”eu casc”?
– Eu dorm!

* Cred că o iau pe arătură!
Azi am ieșit de la duș și primul lucru a fost să mă spăl pe mâini.

* M-am decis ca astăzi să m-apuc de puțină muncă bărbătească.
M-am așezat pe canapea și mă uit la televizor. E greu, dar mă sacrific!

Eşti bărbat şi te uiţi foarte mult la televizor? Ai şanse mai mari să nu ai

Bulgărașul de zăpadă (4)

În acele vremuri, nu era deloc o cinste să fii chemat la miliție, cu atât mai puțin dacă erai vizitat de vreunul acasă. Tata s-a pomenit cu tânărul milițian, Adrian, intrându-i în casă, într-o dimineață de toamnă blândă. Era perfect de înțeles spaima prin care a trecut, alături de mama, când l-au văzut îmbrăcat în uniformă, cu totul altfel de cum arăta  în întâlnirile joviale dintre vecini. Eu eram plecat la internat, căci tocmai începuse școala, dar nu voi uita trăirile pe care mi le-a descris ulterior mama, printr-o scrisoare lungă.

– Bade Petre, hai până afară, că te caută căpitanul Apopei, au fost cuvintele plutonierului, care l-au lovit ca o măciucă în moalele capului.

Femeia și-a dus mâna la gură, a surprindere, iar bărbatul și-a tras repede cizmele în picioare, după care l-a urmat. Șeful de post nu avea mai mult de patruzeci de ani, dar arăta acrit de viață și de vremuri. Înalt de făptură, cu tâmplele în nuanțe argintii și cu o burtă moderată, se căznea să-și culeagă o pară din pomul crescut chiar în fața casei. A reușit să o ia pe cea dorită, iar chipul i s-a arătat mai destins la vederea gazdei. Însă expresia de lehamite tot nu putea să dispară complet.

– Bună dimineața, a salutat bătrânul, cu o voce gâtuită de emoție.

– Tovarășe, ai belit-o!, i s-a adresat șeful de post, în timp ce-și ștergea para cu o palmă.

– Nu înțeleg, domnu’ căpitan, a răspuns gazda nedumerită.

– Dumneata ai un capăt de grădină nelucrat, care este înconjurat de proprietățile mai multor vecini, continuă pe aceeași notă șeful de post.

– Păi, cam am… da-i pământ rău și nu știu la ce s-ar putea folosi, se justifică omul.

– Hmmm, mormăi ofițerul în timp ce mușca din para încă necoaptă pe de-a-ntregul.

Nu se știa dacă era un răspuns la afirmația gazdei sau o nemulțumire la gustul mai puțin dulce al fructului. Oricum, continuă să-i exploreze aromele, sperând să găsească măcar o parte din cele la care se aștepta.

– Zici că nu-i lucrat?, reveni el într-un târziu, după ce aruncă departe cotorul. Ia să ne conduci mata până acolo, să vedem cum arată.

Presimțiri sumbre l-au încercat pe tata, mai ales când și-a amintit de groapa aceea misterioasă. A astupat-o el cât a reușit, dar poate că s-a jucat vreun copil pe-acolo și s-a accidentat. Sau cine știe ce altceva, din moment ce miliția vrea s-o vadă. A pornit înainte cu pași șovăitori, urmat îndeaproape de oamenii în uniformă albastră, atenți la fiecare detaliu. Roua dimineții persista încă pe frunzele stafidite, iar pomii își trădau intenția de a se debarasa de verdeață. Mare parte din legume erau și ele strânse, lăsând în urma lor goliciuni care contrastau cu porțiunile nerecoltate. Fundul grădinii a apărut în față, în toată nebulozitatea lui, iar uimirea proprietarului se citea pe chipul îngrozit. Terenul plin de vegetație sălbatică odinioară, părea acum un câmp de luptă plin de tranșee, cu un pământ negru și frământat în fel și chip. Un adevărat coșmar, neîntâlnit încă de vreun agricultor.

– Pe-al meu Dumnezeu!, exclamă proprietarul din străfundul sufletului.

– Ai belit-o rău de tot, tovarășe, îl asigură și căpitanul Apopei. Parcă ziceai că nu merită lucrat terenul, dar văd că aici s-a săpat din greu.

Gazda s-a întors spre milițieni cu aceeași figură răvășită și o voce gâtuită de uimire:

– Dar nu eu am săpat aici, că doar nu-s nebun!, îi asigură el. Era doar o groapă, pe care aproape am acoperit-o.

– Doar o groapă zici? Și cine a făcut-o?, îl întrebă șeful de post.

– Habar n-am! M-am enervat și i-am spus nevestii despre ea, după care am făcut ce am putut în ziua aia ca să refac pământul. N-am apucat să termin, dar văd că ar fi fost în zadar: e ceva diabolic aici.

– Nu-i vorba de nimic supranatural, îl asigură căpitanul. Nu știu când ai fost ultima dată pe aici, dar ar trebui să cunoști ce se întâmplă în ograda dumitale. Nici măcar nu ai un gard ca lumea, așa că poate intra oricine poftește. Azi-noapte, au săpat aici vecinii tăi, Milu și Manu, doi pierde-vară bețivi și certați cu legea, care au scos la lumină un sac de plastic cu un cadavru în el.

– Un mort pe terenul meu?!, se îngrozi bătrânul.

– Da, mai degrabă o bătrână decedată. E vorba de vecina din capăt, pe care fiica sa nebună a îngropat-o pe ascuns, ca să primească în continuare pensia. Nimeni nu știa că a decedat, iar poștașul îi dădea banii pe semnătura ei. Frații ăștia au crezut că vor găsi o altă pleașcă, după ce au văzut pe altcineva săpând în toiul nopții. Așadar, înțelegi câte probleme ne-a făcut terenul ăsta blestemat? Trebuie să vii la secție și să dai o declarație scrisă cu tot ce știi despre el și ce ai făcut în această  privință. Apoi o să îngrădești bine proprietatea și o vei păzi ca pe ochii din cap.

– Dar eu nu-mi permit atâta material acum, se plânse omul cu amărăciune în glas.

– O să te ajutăm noi cu plasă și stâlpi, ba o să-ți trimitem doi oameni buni de lucru. Dar nu vreau să mai aud de locul ăsta, ai înțeles?

Tata a dat din cap a încuviințare, deși nu prea avea încredere în promisiunile unui milițian. Era clar că-l așteptau zile grele, pe lângă atâtea altele de care era sătul până peste cap.

 

Dacia Militie / 1310 - Reno.ro - Forum Renault Romania

 

Însorite

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Știți ce face un curcan care se desparte de curca lui?
– Se des-curcă!

* – Ai reparat vreodată un televizor?, întreabă ea, uitându-se pe fereastră.
– Nu!, răspunde el, tolănit pe pat.
– Ar fi bine s-o poți face, pentru că vine soțul meu!

* Îmi pare rău pentru oamenii care nu beau…
Ei nu vor putea aprecia niciodată răcoarea și confortul gresiei din baie…

* Peștișorul de aur
– Dacă îmi dai drumul, am să-ți îndeplinesc o dorință!
– Vreau un Audi Q7 roșu!
– Vrei în rate sau în leasing?
– Tu vrei în ulei sau în untură?

* Alcoolul este cel mai bun dizolvant!
El dizolvă familia, prietenia, căsătoria, ficatul și creierul. Dar nu și problemele!

* – Tati, am nevoie de pantofi noi pentru la școală…
– Nu avem bani.
– Da, dar mama și-a luat pantofi noi.
– De aceea nu avem bani…

* Am scris pe frigider:
– De mâine nu mai mănânc dulciuri!!! În fiecare dimineață citesc și mă bucur: ”Ce bine că trebuie să încep de mâine, și nu de azi!”

* Dacă un bărbat se uită îndelung la buzele tale, ori vrea să te sărute, ori ți-a observat mustața.

* Ieri mi-am cumpărat o umbrelă și azi toată ziua a plouat…, mâine îmi cumpăr o cutie de prezervative. Așa, numa’ de curiozitate.

* Un țigan, pe drum, pedalând de zor pe bicicletă, cu un sac mare și greu pe umăr…
Puradelul, fugind pe lângă bicicletă, îi zice:
– Tată, ai zis că azi mă înveți ceva!
– Las’ că vezi tu, acuma taci și fugi…
După un timp…
– Tată, tată, ce mă înveți azi?
– Taci, mă, că vezi tu…
Nu după mult timp, se întâlnesc cu un polițist cu o mutră hotărâtă, care îi oprește.
– Ce-ai în sac, țigane? Ce-ai furat?
– N-am furat nimic, păcatele mele, ia am și io în sac niște pietre, să-mi repar cocioaba…
– Pietre, băi țigane? Îți bați joc de mine? Ia desfă sacul!
Desface țiganul gura sacului și, într-adevăr, erau pietre. Polițistul îi cere să golească tot conținutul, omul se conformează și demonstrează că-s numai pietre. Dezamăgit, polițistul îi cere să le adune, țiganul le bagă în sac, pe care-l pune în spate, se urcă pe bicicletă și pleacă. Puradelul, care în continuare alerga pe lângă bicicletă, întreabă:
– Tată, tată, ce mă înveți azi?
– Băăă! Azi ai învățat cum se fură o bicicletă…

* Doi prieteni încercau din greu să găsească de lucru în Anglia. În fine, unul dintre ei citește în ziar un anunț: ”Se caută de urgență un valet, la o casă aristocratică”. Se duce acolo pentru interviu și e respins. Seara, îi povestește amicului său cum a decurs întâlnirea:
– Începutul a fost promițător! m-a primit contesa în persoană, foarte distinsă și foarte sexi! M-a pus să-i arăt mâinile și a spus că sunt destul de fine, iar cu mănușile albe voi arăta perfect! Apoi, m-a pus să-i arăt gambele. Mi-am dat jos pantalonii, a zis că sunt ok. și că voi putea purta pantaloni trei-sferturi. După aceea, mi-a zis să-i arăt referințele. Ei, aici cred că am înțeles greșit ce trebuia să-i arăt!

* Un schior începător își rupe piciorul la prima coborâre pe pârtia de schi. Sosește salvamontul cu targa și îl ridică.
– Merge, merge treaba, ai progresat binișor!, îi zice brancardierul. Dacă îmi aduc aminte bine, anul trecut ți l-ai rupt când ai coborât din tren.

* – Când nu lucram, nu aveam bani…
– Păi și acum?
– Acum sunt și obosit.

* Un polițist stă de vorbă cu soția unei persoane decedate:
– Și chiar nu v-ați dat seama că soțul dumneavoastră face un infarct?
– Nu…, am rămas doar surprinsă că, după 25 de ani de căsnicie, îmi spune ”Doina, inima mea!”

* La mecanic:
– Șefu, cât mă costă schimbul plăcuțelor de frână?
– În jur de 250 de euro.
– Atunci, fă claxonul mai tare!

* Un tip se duce la doctor și îi spune:
– Aș dori să fac o schimbare de sex.
– Și cum ați dori să fie?
– Mai frecvent…

* Mi-a venit factura la curent. Cred că mi-au pus iluminatul public din localitate…

* Vasile și Lenuța s-au căsătorit.
După căsătorie, au plecat la Poiana Brașov în luna de miere. Pe Valea Prahovei, Vasile a pus o mână pe genunchiul Lenuței, iar aceasta i-a spus, chicotind:
– Vasilică, poți să mergi mai departe dacă vrei ceva…
Așa că Vasile a condus până la Cluj.

* Vine toamna, unii pun murături… alții se întâlnesc cu ele!

* Fericirea e atunci când treci la hainele de toamnă.
Și găsești 50 de lei într-un hanorac.

* Omul cât trăiește… învață!
(Ion, 33 de ani, clasa a V-a)

* În timpul pandemiilor, incașii aduceau drept jertfă zeilor pe conducătorii lor. Frumoase obiceiuri!

* Soțul către proaspătul ginerică: – Ia-o și să ai grijă mare de ea, ca de ochii din cap, că așa femeie vrednică nu mai găsești. Într-o seară a venit acasă cu 3 bărbați și toți au plecat dimineață mulțumiți.

* Un chelner ardelean trecea pe nota de plată cam așa: pâine – 2 lei, ciorbă – 10 lei, grătar – 14 lei, salată – 5 lei, mere – 25 de lei. Unii clienți, neatenți, plăteau totalul fără să consulte nota de plată. Alții, ceva mai atenți, spuneau că nu au mâncat mere. Chelnerul lua un pix și cu mișcări supărate tăia merele de pe nota de plată și își spunea: ”dacă nu mere, nu mere…”

Merele si putrefactia experimentul lui Bacon - Pestre

Trac

Mă înfior de emoție la fiecare căutătură,
Mâinile îmi tremură ca iarba sub vântul neîndurător,
Inima-mi bate ca o tobă în surdină,
Sufletul meu se perpelește sub ochii ascuțiți ai auditorului,
Cuvintele mi se rostogolesc sub formă de gheme inegale,
Iar trupu-mi simte răceala unui aisberg polar.
Sunt o frunză care se zbate pe ram,
Cu frica desprinderii sub greutatea privirilor.

Frunze in toamna – Poezii pentru sufletul meu

Bulgărașul de zăpadă (3)

Frații Tâmb umblau mereu împreună, de parcă numai așa ar reprezenta o persoană completă. Nu erau gemeni și nici nu semănau prea mult ca fizionomie, dar au fost botezați cu nume asemănătoare: Emilian și Emanuel, de unde și prescurtările, Milu și Manu. Diferența de vârstă dintre ei era mică și puțini știau care-i mai mare, mai ales că oamenii liniștiți îi ocoleau. Și nu doar din cauză că erau ”tâmbiți” când se îmbătau – iar asta se întâmpla frecvent -, dar se știa că au avut probleme cu poliția, după câteva reclamații de furt și agresiune venite din partea unor consăteni. Nu lucrau nicăieri cu forme legale și nimeni nu-și explica de unde își permiteau să bea în fiecare zi, mai ales că nu le plăcea munca. E drept că aveau o grădină mare, cu pomi și viță de vie, moștenită de la părinții decedați înainte de vreme. Dar pământul era năpădit de buruieni și vița de vie se sălbăticise de când nu a mai fost curățată, Milu și Manu fiind prea ocupați cu planurile de câștig facil.

– Mi-a venit o idee strălucită, tinere!, radie de bucurie Milu, în timp ce desfăcea alte două sticle de bere.

Era seară și se bucurau de ”cina” lor obișnuită, servită în curte, tolăniți pe cele două scaune confortabile și privind cu lehamite la iarba care le cucerise curtea.

– La câte idei strălucite ai avut, ar fi trebuit să ne scăldăm într-o piscină umplută cu pălincă, îi replică Manu, admirându-și tatuajele care-i înnegreau brațele.

– Păi numai eu vin cu idei, dacă tu ești prost, se burzului primul frate. Auzi la el: o piscină cu pălincă!? Te-ai îneca în ea, mă, că n-ai mai putea să respiri! Cum a pățit și Nuțu lu’ Popicu când a căzut în cada cu vin pentru oțet a fabricii.

– Vezi că nu mă înțelegi, deși te dai deștept! Era o metaforă, răspunse cu emfază cel de-al doilea frate.

– Lasă tu metaforele, că eu vin cu o afacere reală și bănoasă, îi explică Milu în timp ce-și trecea mâna prin părul lung și unsuros. Trebuie doar să săpăm puțin în grădina vecinului și… oameni ne-am făcut!

– Să săpăm?! N-am mai săpat de când ne obliga tata, dar și atunci îl fentam, se revoltă Manu. Săpatul e o muncă primitivă și josnică, ai spus-o și tu.

– Stai că nu mă înțelegi, reluă fratele cu idei, după care goli cu sete jumătate din sticla cu băutură, exemplu pe care-l urmă și celălalt. Într-una din nopțile trecute, l-am văzut pe Folturosu’ cum a îngropat ceva pe terenul acela nefolosit, în toiul nopții. Era și nevasta cu el și au săpat câteva ore ca să ascundă un lucru important. S-a nimerit să nu pot dormi din cauza lătratului repetat al lui Lăbuș, câinele vecinului din față. Am luat furcoiul din grajd, hotărât să-i fac felu’, dar mi-am dat seama cui se adresa și atunci i-am observat pe cei doi, după lanterna pe care o foloseau. E ceva baban aici, tinere!

– Asta crezi tu, răspunse mai puțin hotărât fratele, sorbind iar din bere și căutându-și țigările. Poate nu merită osteneala și ne alegem doar cu o febră musculară. Urăsc durerea de după efort.

– Sunt sigur că merită și bănuiesc despre ce-i vorba. Mai ții tu minte că a dispărut fetița lui Țompa? Nu s-a dat de urma ei nici până acum, deși tatăl a promis o recompensă mare celui care o găsește, vie sau moartă. Cred că Folturosu’ a omorât-o pentru că tot striga după el. Apoi, împreună cu Maricica, au scăpat de cadavru îngropându-l în grădina dintre noi.

Manu a căzut pe gânduri, printre fumurile dese de țigară care-l făceau să se simtă precum o locomotivă veche, dar puternică. În cele din urmă, se hotărî să facă un compromis:

– Ok, sunt de acord, dacă ne stimulăm înainte cu o sticlă de tărie. Pe care o plătești doar tu, dacă nu găsim nimic de valoare.

Milu a acceptat învoiala, fiind ferm convins că are dreptate, iar aventura lor a început în aceeași seară, prin pregătirea sculelor ruginite de când n-au mai fost folosite. Până s-au întărit cu o pălincă luată pe datorie de la vecini, noaptea s-a lăsat iarăși împodobită de stele, numai bună pentru a le facilita căutările. Și totuși, săpatul nu era o muncă ușoară nici la vârsta lor, mai ales că terenul era plin de gropi proaspete, încât nu știau care zonă ar fi cea în care să insiste. După mai multe ore de efort, pe când fratele mai sceptic se gândea să abandoneze, hârlețul lui a dat de ceva care i-a atras atenția.

– Măi frățioare, ia vino să vezi ce e în sacul acesta de plastic, a exclamat el cu mai mult entuziasm.

Pletosul s-a apropiat și a aprins bricheta pentru a cerceta mai bine. Cu forțe noi, au continuat amândoi să dea la o parte pământul, până când l-au eliberat de tot și au putut să-l examineze pe îndelete. Milu și Manu erau încântați, iar primul și-a exprimat astfel bucuria:

– Ți-am zis că aici e îngropată fetița lui Țompa! I-o ducem acasă chiar acum și ne luăm recompensa. Am auzit că-i vorba de zece mii de lei, tinere!

 

2021.Microintreprindere - Cheltuieli in folosul personal al asociatilor -  Liliana Ungureanu | Expert contabil

Cu intenții bune

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Mamaie, ce zici de Brexit?
– D-apoi ce să zic, eu mă simt bine și după Diazepam.

* – Bărbate, susțin libertatea de exprimare ca drept fundamental!
– Și eu!
– Tu să taci!

* La medic:
– Domnule doctor, ajutați-mă! Am o așchie în limbă!
– Dar cum s-a întâmplat?
– No, mi s-o vărsat pălinca pe pardoseală!

* – Doctore, mă doare rău spatele!
– De ce oare?
– Muncesc toată ziua să-mi plătesc taxele!
– E clar, ai hernie de fisc!

* – Ioane, am tăiat o găină. Ce vrei să fac din ea?
– Pălincă.

* – Bunicule, vrei să ne uităm la meci?
– Cine joacă?
– Austria – Ungaria.
– Împotriva cui?

* – Apoi, mă Gheo’, oare nu-ți vine să bolunzești când știi că nevastă-ta ți-o făcut un copil negru?
– Nu, că la ea toate ies arse!

* – Cum se zice corect, șoric sau șorici?
– Noi la țară îi spunem simplu: epidermă sau țesut epitelial.

* – Din ce se face pălinca de post?
– Din prune fără viermi…

* – În Maramureș, poți să-ți montezi 5 chiuvete, 4 căzi și 3 cabine de duș și tot îți rămâne loc.
– Cum așa?
– E Baia Mare.

* – Cu ce te ocupi?
– Lucrez la SRI.
– Spune-mi ceva interesant!
– Despre mine sau despre tine?

* – Doctore, doctore, nu mă mai pot opri din furat de mașini.
– Ia pastilele astea, o dată pe zi. Dacă nu merg, adu-mi un Porsche data viitoare când treci pe aici.

* Nu cunoști cu adevărat pe cineva până nu-l vezi mâncând la ALL INCLUSIVE.

* – Poți să-ți dau un sfat?
– Prefer o bere.

* – Mi-au furat telefonul, ce să fac?
– La poliție ai fost?
– Am fost, nu l-au furat ei…

* – Iubito, ai zis că știi să gătești, dar habar nu ai!
– Dacă începi cu d-astea, următorul iaurt ți-l prăjești singur!

* Nu vă trăiți viața dând explicații!
Prietenii nu au nevoie, dușmanii nu cred, iar proștii nu înțeleg!

* Până acum, bunica umbla după mine să-i bag ața în ac…, acum mă caută să-i bag parola de wi-fi…

* O femeie nervoasă face cât o mie de bărbați supărați.

* Programare la medic.
Asistenta mă trimite la cabinetul 23. Citesc pe ușă: ”Dr. Eleonora Coșciug”. Să mor eu dacă intru.

* – Doamnă, ați ajuns vreodată la orgasm?
– Nu, n-am călătorit mai departe de Craiova…

* Vând pământ în Poiana Brașov. Zonă turistică deosebit de frumoasă. Mai am 6 roabe…

* Când le este frig sau au emoții, bărbaților li se face pielea de găină sau de cocoș?

* Vitejie, onoare și curaj – trei semne distincte ale stării de ebrietate.

* Înainte, când scoteai gecile pentru sezonul următor, mai găseai bani. Acum, doar măști.

* Urăsc violența, dar îmi place să mă bată norocul!

* Într-un sat din Ardeal, un fotograf nou, cam fără experiență…
Cum lua el cadrele… pozele ieșeau aiurea și, de cele mai multe ori, oamenilor nu li se vedeau ochii. Vin două unguroaice – mamă și fiică.
– Bune ziua, domnu’ foto. Venit noi la dumnevostre se foteți la noi. Acuma, pe bine foteți în fund, și pe fata în piciore. Da’ știți ce rughem la dumnevostre, domnu’ foto? Foteți la noi așe de se ne iasă ochii…!!!

* Cugetare femeiască: Bărbații sunt atât de aiuriți și instabili… Astăzi te sărută unul, mâine altul…

* Ciudat virus: Atacă în general vârsta de peste 50 de ani și numai pe cei cu pensii mici! La pensiile speciale, nu se bagă!

* Cică oriunde mergi în lume… auzi vorbindu-se românește.
Măi băieți… cred că voi nu ați fost în Harghita!

* Când fac pizza, îmi place să pun salam până sună vecinii la poliție…

* Două babe stau la slujbă în biserică:
– Mi-a adormit curul!
– Știu, l-am auzit că a sforăit de 3 ori!

* Dacă te uzi prea mult la picioare, te doare gâtul…
Dacă îți uzi prea mult gâtul, te lasă picioarele…

* Se spune că dragostea e mai importantă decât banii! Am vrut să plătesc o factură cu îmbrățișări da’ n-a mers. Tot bani au vrut…

* La o bere cu vecinul meu chinez.
– Măi Lee, pe tine nu te enervează când lumea spune că voi, chinezii, semănați atât de mult?
– Lee plecat să ia bere…, eu soția sunt!

* Se întâlnește gazul cu electricitatea:
– Bună, scumpo!
– Bună, scumpule!

* Un copil povestește cu entuziasm învățătoarei:
– Mama mea mă iubește foarte mult!
– Da’ de unde ți-ai dat seama?
– Păi, pe tata îl tot schimbă, dar pe mine mă păstrează mereu.

* Cum e posibil să stai în Constanța și să nu știi să înoți?
– Păi ce, tu dacă stai în Otopeni, știi să zbori?

* Nu știm de unde vine expresia: ”Las-o mai moale”, dar sună foarte ciudat când o spune o femeie.

* Mi-am luat un pui de broască țestoasă…
Vreau să verific dacă trăiește 200 de ani.

* Ion și Gheorghe ajung în oraș și se cazează la hotel. Ajung în cameră, se uită în stânga, în dreapta, frumos, curat. Intră în baie, dau drumul la apă în cadă și… surpriză: apă caldă!
– Mă Gheo, ce păcat că e joi!
– De ce, mă Ioane?
– Dacă era sâmbătă, făceam și noi o baie!

* În ziua în care ai să înțelegi de ce pizza se face rotundă și se pune în cutii pătrate, ca să o mănânci triunghiuri, tot atunci o să înțelegi și femeia.

La o pizza … | Silence's Blog

Toamna pe neașteptate

A-nceput c-o adiere
Care s-a-ntețit îndată,
Păsările-n deviere
S-au adăpostit pe-o baltă.

A urmat o ploaie mică,
Iar apoi una mai mare,
Necazuri pentru furnică,
Dar pentru pești… o-ncântare.

Vântul s-a trezit la viață,
Se avântă-n rămurișuri,
Toate frunzele le-agață
Și le-aruncă prin hățișuri.

Soarele se-ndepărtează,
Tot mai mică-i a sa sferă,
Pentru că și el migrează
Spre o altă emisferă.

Se vede că-i supărată
Și vrea autoritate,
De aceea ni se-arată
Toamna pe neașteptate.

Peste 3 de imagini gratuite cu Bank Stare și Toamna