10 motive să iubești o asistentă

  1. de ce iubim asistentele1. Nici o parte a corpului nu o sperie.
  2. Defibrilarea, știe să te facă să tremuri dintr-o singură atingere.
  3. Este obișnuită să lucreze toată noaptea.
  4. Cine altcineva te va încuraja să tragi un ”vânt”.
  5. A răsucit persoane și mai mari decât tine în pat.
  6. Nu vei fi scârbit de nici o discuție din timpul cinei.
  7. Drogurile… le cunoaște pe toate.
  8. Știe un cod pentru toate culorile, chiar și pentru maro.
  9. Știe cum să te lege de pat.
  10. Apasă butonul potrivit și imediat va veni.

Sursa: Cercetează.com

Advertisements

Cum să păstrezi pepenele roșu până la iarnă

O metodă genială ca să păstrezi pepenele roșu până la iarnă

Imagini pentru poze cu pepene rosu

Nu ți-ar plăcea să mănânci o felie de pepene roșu dulce și zemos de Crăciun? Ei bine, există o metodă genială care te ajută să păstrezi pepenele roșu până la iarnă! Nu te-ai fi așteptat la asta? Dar, la fel cum poți să păstrezi mustul fără să fermenteze și să-l consumi toată iarna, există și o metodă să ai pepene roșu proaspăt la iarnă. Și nu vei fi nevoită să-l cumperi din supermarket dacă îți este poftă, ci vei avea un pepene roșu dulce și zemos crescut în sezonul lui.

Iată cum poți să păstrezi pepenele roșu până la iarnă și care este metoda secretă! În primul rând trebuie să te asiguri că ai ales un pepene roșu bun. Pentru asta trebuie să cunoști câteva secrete ale producătorilor, pe care le găsiți aici.

O metodă genială să păstrezi pepenele proaspăt câteva luni

Imagini pentru poze cu lumanari tip pastila

După ce ai ales un pepene roșu bun trebuie să recurgi la următoarea soluție, care-l va conserva și-l va păstra bun câteva luni de zile. Metoda a fost folosită pentru prima dată în India și implică folosirea unui strat de ceară care să învelească complet pepenele roșu. Iată un ghid pas cu pas cum trebuie să procedezi: șterge bine coaja pepenelui cu un prosop curat. Nu trebuie să-l speli!; topește într-un vas mai multe lumânări de tip pastilă, folosind metoda de topire la aburi (așază vasul cu lumânările deasupra unui vas cu apă care fierbe); scoate fiecare lumânare din recipient, îndepărtează fitilul și taie lumânarea în bucăți mai mici pentru a se topi mai ușor; ceara topită trebuie să o lași puțin la răcit înainte de a acoperi cu ea tot pepenele, folosind un strat gros; pentru a-l păstra trebuie să-l așezi într-o cutie plină de paie sau ziare și să-l lași într-un loc întunecos, uscat și rece; verifică-l din când în când să nu apară fisuri în stratul de ceară; când vrei să-l consumi, trebuie să îndepărtezi ceara și să speli foarte bine coaja înainte de a-l felia.

Resuscitări

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La spovedanie vine o tipă super frumoasă și cu un decolteu generos. Părintele, privind-o, exclamă:
– O, Doamne!
De sus se aude o voce:
– În sfârșit m-ai chemat pentru ceva ce merită!

* La un restaurant chinezesc vine OPC-ul:
– Bună ziua! Am auzit că aveți șobolani…
– Daaaa… dar și orezul este foarte bun!

* – Când te îneci cu mâncare, trebuie să te ia cineva în brațe și să te strângă. Asta e manevra Heimlich.
– Eu când mă înec, beau o bere.
– Asta e manevra Haineken!

* – John?
– Yes, sir!
– Adu-mi, te rog, pianul.
– Vreți să cântați la pian, Sir?
– Nu, John… dar mi-am uitat țigările pe el și mă gândeam să nu te deranjez pentru un fleac!

* I-am spus iubitei că un bărbat e ca un vin scump: se face mai bun odată cu trecerea timpului. Și m-a închis în pivniță.

* Mi-ar plăcea să mănânc din propria grădină, dar nu găsesc nicăieri semințe de șuncă de porc.

* Bulă întorcându-se beat, în zori, către Bubulina:
– Unde mi-ai fost, femeie? Toată noaptea te-am căutat prin cârciumi!

* Ora de anatomie:
– Bulă, cum se numesc ultimii dinți care ne apar în gură?
– Proteză, domnule profesor.

* Ea și el la magazin:
– Iubitule, nu-mi pot dezlipi ochii de pe rochia asta superbă! Este grandioasă! Este magnifică! Este…
– Bine, bine dragă! M-ai convins! Stai să-i fac o poză și te mai uiți și acasă la ea!

* La prezentarea unui detergent nou:
– Uitați-vă doamnă, cât de albă vă este cămașa acum, zice agentul comercial.
– Frumos, foarte frumos, dar mie îmi plăceau mai mult carourile!

* Aflându-se într-o excursie în afara orașului, soțul și soția ajung într-un loc mai izolat, care le trezește amintiri…
– Ia te uită, dragă, spune soția, gardul lângă care am făcut noi doi dragoste prima dată…
– Au trecut atâția ani, dar ce-ar fi să o facem din nou aici?, propune soțul.
A urmat o partidă de sex sălbatic, în care soția l-a surprins foarte plăcut pe soț cu mișcările ei pasionale, cu țipetele și mușcăturile… iar în final, soția a leșinat. După circa 30 de minute, când și-a revenit, soțul i-a spus:
– Ai fost perfectă astăzi, nici când eram noi tineri nu am făcut dragoste atât de bine…
– da, dragă… Dar nici gardul nu era electrificat când eram noi tineri!!!

* Scrisoare către postul de televiziune: ”Vă rog să terminați cu știrile difuzate în josul ecranului! Soacra-mea crede că e karaoke!”

* – Bulă, care este opusul râsului?
– Sexul, doamnă!
– Cum adică?
– La râs e HA-HA-HA, iar la sex e AH-AH-AH!

* – De ce există soacre pe pământ?
– Pentru că dracu nu are timp să facă rău la toată lumea!

* Am găsit un portofel cu 500 de lei înăuntru. Și ca bun creștin mi-am zis:
– Ce ar face Iisus?…, așa că i-am transformat în vin.

* – Care e diferența dintre un nevrotic, psihotic și un psihiatru?
– Nevroticul construiește castele în aer, psihoticul locuiește în ele, iar psihiatrul cere chiria.

* Fantezia soției mele este să fie din când în când și cu alt bărbat.
Pentru că a fost corectă cu mine și mi-a spus ce-și dorește, am recunoscut că fantezia mea este să am două fete în același timp.
Probabil nu m-a înțeles bine, pentru că… Acum avem două fete gemene, făcute cu poștașul…

* Un zgârcit sună la 89.89.89… La celălalt capăt al firului se aude:
– Iubire, bine ai venit, fac tot ce vrei, cum vrei, când vrei!
Zgârcitul întreabă:
– Chiar faci tot ce vreau?
– Da, iubire, tot ce vrei, când vrei, cum vrei.
– Atunci eu închid și sună-mă tu.

Lică la dezalcoolizare

Nu știa cum a ajuns pe patul acela, legat la mâini și cu o durere de cap îngrozitoare. Își amintea doar cum se distra vizionând meciul naționalei de fotbal, pe ecranul televizorului din restaurant, dar și cum patronul făcea cinste tuturor cu câte o halbă de bere la fiecare gol marcat de ai noștri. Probabil că fuseseră multe goluri, din moment ce pierduse numărul lor. Încercă să se ridice, dar curelele de la mâini îi provocau alte dureri, fapt ce-l făcu să strige după oricine l-ar auzi.Într-un târziu, văzu capul unei femei ce se strecura pe ușa întredeschisă, dar care dispăru la fel de repede precum apăruse. După alte câteva minute, apăru un bărbat mărunțel, zâmbitor și îmbrăcat într-un halat alb. Imediat, îl bombardă cu întrebări răstite:

– Ce mi s-a întâmplat? Unde sunt? De ce-s legat la mâini?

Mărunțelul își trase un scaun și se așeză în apropierea lui Lică.

– Chiar nu mai știi ce ai făcut? Vezi dacă ți-ai băut mințile?

– Ce-am făcut!? Am fost la meci…

– Iar la sfârșit ai devenit violent, ai împărțit pumni și scaune în stânga și-n dreapta. De aceea te-au legat și te-au adus în Sighet, la dezalcoolizare.

– Asta Dorina mi-a făcut-o!…

– Așa e! Dacă nu era nevastă-ta, acum erai în pușcărie, nu în spital. Ea ne-a sunat și ne-a povestit despre problema ta cu băutura.

– N-am nicio problemă.

– S-a văzut… Eu sunt doctorul Pricop și am să te dezleg, dacă te calmezi și vrei să cooperezi.

– Dezleagă-mă. Mă dor toate și mi-e sete.

Doctorul îi desfăcu legăturile și apoi veni cu un pahar. Lică îl apucă și gustă cu lăcomie din băutură, dar se opri cu greață:

– Dar asta e… apă!, exclamă el strâmbându-se.

– Dar ce-ai fi vrut să fie?

– Ceva cu alcool! Nu așa faceți dezalcoolizarea?

– Nu, nu așa o facem, ci prin pastile și ședințe de terapie. Cine ți-a băgat în cap alte idei? Și cum ai ajuns dependent?, întrebă Pricop, așezându-se pe scaun și scoțând din buzunar un pix și un carnețel.

– Nu sunt dependent, cum zici matale. Pot oricând să mă las, da’ nu vreau. Așa era și bunicul, om bun la suflet, de aceea îmi plăcea să-l vizitez în fiecare zi, dar mai ales seara. Eram doar un copil, însă știam că-și aduce câte un sfert de albușcă, iar atunci avea drag să-mi povestească multe lucruri interesante. Țin minte cum odată, după ce aflase că am limbrici, mi-a pus și mie un deget de băutură și mi-a zis: „Dă-l peste cap și nu mai trebuie să iei prafuri de la farmacie. Cu ăsta scapi de toți viermii”. Mi s-a părut grețos, dar a avut dreptate: de atunci n-am mai avut limbrici. E drept că a început să-mi placă efectul, iar bunicul și-a făcut un obicei din a-mi da să gust mereu din băutură. Doar uneori îmi amintea: „Mă, nepoate, ai grijă când ai să crești! Să nu ajungi ca Fleandură, ăla ce umblă toată ziua cu hainele rupte. Atâta a băut, până l-au dus la dezalcoolizare. Acolo l-au forțat să bea numai tărie, fără pic de apă, până i s-a făcut greață și nu mai poate să vadă băutură în fața lui. Uită-te la el, că parcă și-a pierdut mințile!”

Doctorul zâmbi amar, notând ceva în carnețel.

– Hmm… Cred că cineva te-a informat greșit. Nu țin minte să fi existat un astfel de tratament, dar m-ai făcut să râd, ceea ce e bine. Și umorul e bun pentru tratament. O să te ținem aici o lună, după care sperăm să te vindeci. Altfel nu putem să te ajutăm, depinde doar de tine.

– Dar eu nu sunt bonav, doctore!

– Atunci n-ai nimic de pierdut dacă iei o vacanță și stai cu noi. Avem activități distractive, doar că n-ai dreptul la vizite. Fă-ți prieteni printre pacienți și timpul va trece mai repede.

Mărunțelul îi zâmbi încă o dată și ieși din salon. Lică se uită chiorâș la paharul de alături, iar după un timp își făcu curaj și îl goli. Amară i se părea apa, dar mai ales cele treizeci de zile care urmau. Asistenta se prezentă curând cu câteva pastile, amare și alea.

Zilele treceau din ce în ce mai ușor, iar Lică părea alt om peste o lună. Dorina a venit după el și s-au bucurat amândoi de revedere. Speranțele într-o benefică schimbare au ținut doar două săptămâni. Bărbatul n-a mai putut rezista ispitei, mai ales când își vedea prietenii la terasă, cu paharele în față și un rânjet batjocoritor pe chip. Doar nu era dependent, a dovedit asta timp de 45 de zile. Acum putea să reintre cu fruntea sus în rândul prietenilor de pahar.

Cele mai importante categorii ale gândirii umane

Gândirea nu funcționează la fel la toți oamenii, ea ne modelează caracterul, ne controlează viața, ba chiar ne formează și destinul. Vă prezentăm mai jos câteva tipuri de gândire în care fiecare se poate regăsi:

1. Gândirea algoritmică

Gândirea algoritmică este bazată pe operații prefigurate, conservative, habituale, pe treceri riguroase de la o stare la alta în succesiunea obligatorie a evenimentelor în timp, efectuarea corectă a unui „pas” conducând în mod necesar la soluționarea integrală și sigură a problemei.

2. Gândirea euristică

Gândirea euristică presupune operații în curs de elaborare care abia urmează a fi descoperite, desfășurarea ei având un caracter arborescent, din fiecare „nod” subiectul trebuind să aleagă o stare (cale) din mai multe posibile.

3. Gândirea inductivă

În gândirea inductivă mișcarea cunoașterii se realizează de la particular la general, de la multitudinea trăsăturilor, atributelor la concepte, relații, legi. Gândirea inductivă surprinde regularitatea, ceea ce este comun, constant, invariant. Pornind de la stimuli, subiectul construiește o schemă de răspuns căruia i se adaptează.

4. Gândirea deductivă

Gândirea deductivă se caracterizează prin mișcarea cunoașterii în sens invers celei inductive, adică de la general la particular. Deducția constă „în a extrage un adevăr particular dintr-un principiu foarte general, ceea ce necesită ca principiul general să fie el însuși adevărat; adevărul particular fiind el însuși conținut în principiul general” (Goguelin, 1988, vol. II, p. 248). Prin gândirea deductivă, pornind de la o serie de reguli și legalități deja stabilite, omul tinde spre obținerea unor noi informații.

5. Gândirea analogică

Surprinderea unor similitudini între obiective, fenomene, concepte, idei, acolo unde aparent ele nu există sau transferul unor cunoștințe asimilate anterior în situații necunoscute. Acest transfer depinde de cunoștințele conceptuale (sărăcia acestora creează dificultăți în realizarea unor analogii).

6. Gândirea pozitivă

Stil activ, ofensiv, constructiv în situații ambigue, stresante, prezența atitudinilor pozitive, care stimulează găsirea unor soluții, stabilirea scopurilor în funcție de propriile posibilități. Aceasta este corelată cu o imagine de sine pozitivă. Oamenii cu gândirea pozitivă au o toleranță ridicată față de stres, se concentrează asupra aspectelor pozitive, succeselor obținute, trecând ușor peste eventualele eșecuri.

7. Gândirea negativă

Stil defensiv, pasiv, neconstructiv, demobilizare sau blocaj în fața dificultăților mărite, anxietate, nefericire, ostilitate, conflict cu propria persoană, imagine de sine negativă, autoprogramare mentală pentru eșec, complexe de inferioritate, valorificare scăzută a propriului potențial și concentrare asupra defectelor.

8. Gândirea divergentă

Gândirea divergentă reclamă din partea subiecților căutarea cât mai multor soluții sau îndepărtarea în cât mai multe direcții în raport cu punctul inițial de plecare. Ea se mișcă de la unitate la diversitate, de la sintetic la analitic.

9.Gândirea laterală

Gândirea laterală înseamnă: a vedea și a interpreta în moduri expresii diferite lucruri și idei care erau văzute și interpretate în același fel; a restructura vechile tipare, a evada din obișnuit și a construi noi modele; a genera nu numai noi idei, ci a declanșa conflicte între ideile opuse, între cele vechi și cele noi; a lucra prin salturi, nu prin „pași mărunți”; a ajunge la o soluție concretă nouă, interesantă chiar dacă pașii au fost eronați; a schimba încadrarea în clase și sisteme (ceea ce a fost introdus la un moment dat într-un sistem poate fi introdus la un moment dat în într-altul); a opera nu doar cu elemente relevante, ci și cu cele irelevante; a permite ca elementele spontane ale gândirii să influențeze gândirea planificată, sistematică sau invers.

10. Gândirea eficientă

Gândirea eficientă ar trebui să satisfacă două criterii: a) urmărirea, într-un mod rezonabil, a procedeelor stabilite; b) utilizarea, așa cum este de așteptat, a informației complete (Moore et al., 1985, p. 15). Când aceste două criterii nu sunt luate în considerare, ci dimpotrivă, ele sunt încălcate, avem de-a face cu o gândire ineficientă.

Sursa: „Graiul Maramureșului”

 

Cum putem schimba ideile cuiva fără să-l contrazicem?

Cercetătorii au observat, cu ajutorul unui studiu, că deseori putem schimba convingerile oamenilor fiind de acord cu ei și ducând ideile lor la extrem, deci fără să-i contrazicem.

negocieri

Tehnica prin care o persoană ia contact cu o versiune extremă a propriilor idei, în loc să fie contrazisă cu argumente, este mult mai eficientă dacă vrem să schimbăm opinia acesteia, susține o echipă de cercetători.

Dacă nu sunt contraziși, oamenii devin mai deschiși la alte puncte de vedere, se arată într-un studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Asta deoarece prin această metodă de comunicare ei își dau seama mai repede că ideile lor sunt absurde sau greșite.

De obicei, conflictele sunt generate de bariere psihologice, nu de probleme reale, spune Eran Halperin, psiholog la Interdisciplinary Center Herzliya din Israel.

În cadrul studiului, 150 de israelieni au participat ca voluntari. Jumătate dintre ei a vizionat imagini despre conflictul cu palestinienii, iar cealaltă a văzut reclame tv neutre.

Ulterior, cei care au vizionat imagini despre conflict au fost încurajați în convingerile lor, cercetătorii ducând la limită ideile fiecărui participant. De exemplu, ei au pus accent pe ideea, populară în rândul evreilor, că Israelul este un stat foarte moral și că trebuie să continue conflictul armat, pentru ca locuitorii să poată trăi mai departe într-o societate morală.

Subiecții au reacționat agresiv când li s-a expus această idee, pe care au considerat-o absurdă, deși corespundea de fapt cu propriile lor idei.

Voluntarii care au luat parte la experiment s-au declarat cu 30% mai dispuși să renecocieze poziția în conflict, în comparație cu voluntarii care au vizionat imagini neutre. Schimbarea lor de atitudine a persistat un an de zile după acest experiment. Ei au votat cu partide politice mai moderate, dispuse la măsuri de reconciliere, deci metoda a dus și la schimbări de comportament, nu doar de gândire.

Această tehnică se numește gândire paradoxală, iar efectul foarte puternic pe care îl are poate fi explicat prin faptul că îi provoacă pe oameni să gândească fără să îi pună în gardă prin argumente contradictorii.

Există însă și un risc. Unii dintre subiecții care au participat la experiment au asimilat ideile extreme prezentate, care au devenit apoi propriile convingeri, prin urmare metoda poate fi folosită și pentru manipulare.

Sursa: Los Angeles Times