Anul e pe sfârșite, când fiecare om chibzuit – așa cum mă străduiesc să fiu și eu – îi face retrospectiva pentru a trage învățăminte și a-și înfiripa noi speranțe pentru noul an, care începe curând. Bilanțul meu se poate împărți pe două planuri, din viața reală și din cea virtuală, ultima ocupând o mare parte din timpul meu și contribuind intens la starea mea spirituală. În general, pot zice că sunt mulțumit de ceea ce am trăit și realizat la ambele capitole, deși au fost câteva necazuri la primul dintre ele.
Pe scurt, am avut parte de un an bun, în care m-am bucurat de sărbătorile Paștelui și a Crăciunului alături de nepoțica mea cea mai scumpă, Emilia, și familia ei iubitoare. La capitolul realizări pot să trec și ieșirea de sub tipar a ultimelor cărți trimise pentru publicare: „Versuri pentru suflet și cuget” și „Metamorfoza”. De asemenea, un alt moment plăcut și emoționant a fost întâlnirea cu unul dintre cei mai buni prieteni și colegi de blog, Mugur Călin, cu care am petrecut câteva ore minunate în fața unei cești de cafea și al unui suc, pe o terasă din Seini. Vacanța la Geoagiu-Băi, împreună cu soră-mea, Doina, au fost alte două săptămâni benefice pe care le trec la capitolul împliniri. Din păcate, accidentul de la sfârșitul lunii noiembrie, în care Doina și-a fracturat glezna, e unul care mi-a umbrit sfârșitul de an. În prezent e internată la o clinică particulară pentru recuperare, până la începutul lui februarie. Astfel s-a dus fondul pentru vacanța de anul viitor, pe care am eliminat-o din planificări.
În schimb, pot afirma că viața virtuală de pe blog mi-a adus bucurii pe aproape toate planurile. Numărul prietenilor cu care dialoghez constant s-a mărit, deși, cu părere de rău, recunosc că sunt și cunoștințe plăcute pe care le-am pierdut. Așa e în blogosferă, precum în Univers: apar stele noi, care pot străluci mult și bine sau se pot stinge subit, fără să știm motivul. Și numărul urmăritorilor mi s-a mărit considerabil, zic eu, ajungând la peste 1850. Pe data de 2 iunie, am putut număra opt ani de activitate, cu peste 2660 de postări la activ. Din aceste postări s-au născut șase cărți, la care nici nu speram atunci când am așternut primele rânduri pe blogul meu cel mai longeviv. Am început timid, cu câte un text pe săptămână, urmat de articole preluate de pe internet sau e-mail. Am prins curaj pe parcurs, îmboldit fiind de munca altor oameni talentați și dedicați scrisului, oameni care mi-au stârnit ambiția, imaginația și inspirația, și cărora le voi fi mereu recunoscător. Probabil că îi știți la fel de bine ca mine.
Pornind de la aceste împliniri, ce mi-aș putea dori în anul 2020? Firește că imaginația mi-ar putea stârni multe aspirații, dar trebuie să fiu realist pentru a nu avea păreri de rău peste 366 de zile. Un an mai lung cu o zi, deci o șansă în plus pentru un articol, un text sau câteva versuri. În primul rând aș vrea să fiu sănătos, condiția esențială pentru a-mi realiza planurile. Apoi, aș vrea să vă am mereu alături, cu sfaturi, încurajări și critici constructive. Având aceste atuuri, cred că sunt mari șanse să termin romanul „Fetița care visa pentru alții” și să trimit materialul pentru publicare. De asemenea, să-mi sporesc zestrea de povestiri și versuri ce ar putea face subiectul altor volume, pentru anii care vin. Dar cel mai important este să ne citim cu interes, cu plăcere și cu zâmbete ușor de intuit pe chipurile din fața monitorului.
Eu vă îmbrățișez pe toți cu drag și vă doresc mereu aproape! Sănătate, mult spor și multă inspirație!
