Pe urmele tatălui (8)

continuare

Un zâmbet sarcastic înflori pe buzele Jucătorului, întrerupt doar de fixarea paiului din cocktail în gură și sorbirea îndelungă a lichidului rece. E posibil ca această pauză să-i dea timp în a-și găsi cuvintele cele mai inteligente pentru răspuns, fără să-și slăbească nicio clipă interlocutorul din privirea cercetătoare. În fața lui părea să fie o victimă prea măruntă pentru capacitatea lui de atac, de aceea preferă să se joace cu prada, ca un antrenament distractiv.

– Șefii tăi știu că apelezi la ajutorul unui persoane dizgrațiate?, îl tachină el și apoi continuă fără să aștepte răspunsul. Îți amintești de cazul din Caracal, când un mahăr de la poliție a cerut informații de la un interlop local, iar apoi a fost luat în șuturi? Parcă tot despre niște fete tinere era vorba. Cred că tu vrei să rămână totul între noi, să-ți ofer tot sprijinul, iar tu să culegi laurii unui succes care să-ți aducă laude și poate o promovare? Cu ce mă aleg eu în schimb? Îi fi tu băiatul pe care l-am simpatizat mereu, dar tot trebuie să oferi ceva în schimb, că așa-i corect între două părți care se respectă.

Tivi își învinse timiditatea, ridicând privirea cu îndrăzneală și întărindu-și părerea prin cuvinte în care credea până în adâncul sufletului:

– Crima e cea mai gravă infracțiune, iar ceea ce se întâmplă acum se poate încadra în această categorie. O adolescentă și-a luat viața din această cauză, iar altele ar putea să facă la fel. Dacă dumneata ai avea o fată și ar păți așa ceva, cred că l-ai căuta și pedepsi imediat pe vinovat, cu mâna dumitale. Eu am datoria să-l găsesc sau să-i găsesc pe cei responsabili, înainte de a se mai întâmpla vreo nenorocire. M-am gândit că vrei același lucru și am acționat în consecință, de unul singur. Poți să mă ajuți, iar eu îți voi fi recunoscător, sau poți să mă trimiți la plimbare pentru că nu-ți pasă… sau nu poți.

– Ha-ha-ha!, se porni pe un râs zgomotos gazda, impresionat de discursul tânărului. Hai că îmi place curajul, dar mai ales tactica ta, atunci când insinuezi că nu pot. Se vede că v-au învățat ceva la școala aia de polițai, dar nici eu n-am rămas corigent la examenele vieții, băiete. Aș putea să joc cartea mirării, să-ți spun că povestea ta e fantezistă, iar fetele despre care vorbești au secretele lor, care atunci când ar fi dezvăluite ar duce la răspunsuri cât se poate de obișnuite. Aș putea și să te ajut, măcar cu o informație, dar numai dacă treci testul meu.

– Ok, dacă nu e nimic ilegal sau imoral, răspunse Tivi cu ceva destindere în glas.

– Ilegal nu e, dar cei mai puritani sau habotnici ar zice că-i imoral. Sunt sigur că tu nu faci parte dintre ei, deci hai să trecem la subiect, că-i partea cea mai plăcută a zilei. Pe scurt, iată despre ce-i vorba: alege un joc din zaruri, cărți sau șah, la care crezi tu că ai mai mult noroc sau… minte. Dacă mă învingi, ai o informație prețioasă de la mine.

– Și dacă nu?, întrebă tânărul cu oarece reținere.

– Dacă nu… va trebui să te omor, râse iar Jucătorul.

”Oare glumește sau vorbește serios?”, se întreba Tivi, încercând să decidă dacă merită să susțină acest pariu nebunesc. Se liniști la gândul că nu putea să omoare un polițist doar pentru că a pierdut la un joc, dar, pe de altă parte, renumele de ”Jucătorul” trebuia să aibă o justificare profundă. Își alungă temerile și se trezi spunând:

– Nu știu să joc șah, nici la cărți nu am prea câștigat, dar cu zarurile cred că-i mai simplu.

– Bună alegere, îl încurajă gazda în timp ce se întindea după un pahar auriu, cu doi șerpi sculptați pe dinafară. Aici sunt trei zaruri și nu trebuie decât să-ți iasă un număr mai mare ca al meu. Dacă-i egal, se repetă aruncarea până unul din noi câștigă. Înțeles? Tu dai primul.

Tânărul a primit cu strângere de inimă paharul strălucitor și zarurile la fel de prețioase, după care început să le agite de parcă voia să le amețească. A mai jucat el astfel, dar niciodată nu a simțit așa emoție, dată fiind și miza atât de…de…

Poze : dices, zaruri joc, jocuri de noroc, a juca, ghinion, avere ...

– 15!, a exclamat el fericit, după ce a ridicat paharul de pe colțul mesei.

– Bravo, băiete!, se arătă impresionat Jucătorul. Se vede că ești un norocos în viață, dar oare e destul?

Gazda preluă zarurile și le agită doar de două ori, după care răsturnă paharul pe masă.

– Hai, ridică-l tu și bucură-te dacă e cazul, îl invită pe Tivi în timp ce-și făcea comod pe scaun și gusta ultimele picături din băutura răcoritoare.

Tânărul era pregătit să exulte de fericire, dar vederea zarurilor l-a dezamăgit cumplit: 17, un număr cu greu de atins, dar nu în fața unui astfel de adversar!

– Noroc că-mi ești simpatic, altfel trebuia să plătești cu viața, zâmbi amăgitor Jucătorul. Am glumit, desigur, continuă el în aceeași notă. Oricum, zarurile au decis că nu trebuie să-ți dau informația pe care o așteptai. Îți doresc mult succes în rezolvarea cazului, nepoate!

Fără mănuși

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O bătrână intră în autobuz și, așezându-se vizavi de un bătrân, își desface picioarele. Moșul:
– Închide-ți mormântul!
– De ce? S-a mișcat mortul?

* Ce este sexul???
După medici este o boală, pentru că ajungi mereu la pat.
După avocați este o instituție, pentru că întotdeauna este unul deasupra, altul dedesubt.
După politicieni este democrația perfectă, pentru că se bucură atât cel deasupra, cât și cel dedesubt.
După economiști este o investiție proastă, pentru că e mai mult ce intră, decât ceea ce iese.
După matematicieni este ecuația perfectă, pentru că femeia ridică membrul la maximă putere, îl închide între paranteze, extrage factorul comun și-l reduce la expresia minimă!

* Urăsc persoanele care iau droguri: polițiștii, vameșii, mascații…

* La vamă, polițistul și câinele de la brigada anti-drog:
– Câinele meu spune că ați consumat ceva droguri…, vă supunem la un test.
– Cine, eu? Dumneavoastră vorbiți cu câinele și eu am consumat droguri?!

* Dacă e adevărat că inteligența va salva lumea, cu cât mă uit în jur, cu atât îmi dau seama că ne-am dus naibii.

* Eu: – Am o prietenă imaginară.
Psihiatrul: – Meriți ceva mai bun.
Eu: – Știu.
Psihiatrul: – Nu cu tine, cu ea vorbeam.

* Ordonanța numărul 10 va preciza între ce ore trebuie să ieșim pentru amendă și între ce ore pentru bătaie!

* Ce aveți, dom’le, cu cei care merg la cules de sparanghel? La noi nu vin austriecii la cules de lemne?

* Acum nici certurile conjugale nu mai au farmec.
Nu mai poate omul să plece de-acasă trântind ușa. 😦

* Doi ardeleni se întâlnesc, fiecare în căruța lui, în drum spre casele lor…
– Mă, tu ești Vasile de la Turda?
– Nu, io mi-s Gheorghe de la Apahida!
– Mă gândeam io, că nu semeni deloc cu el!

* Când te desparți de fostul e ca la mort: plângi două zile și a treia zi dai de băut.

* Se uită Gheo și Rozi la un meci de fotbal, împreună…
La un moment dat, Gheo se duce la WC, și revine după cam două minute:
– Cât e scorul?
– 3-0!
– Ioooai! Așe repede? Cine o dat golurile, tu?
– Țucudean… și două unu’ de îi zice Replay!

Filme și meciuri pe videoproiector în casă și în curte – O ...

* Ați văzut că s-au întors în țară oamenii harnici?
Au și pus mâna pe furci, topoare și cazmale!

* Mergeam pe stradă și m-a apucat un căscat de era să înghit masca.
Asta îmi mai trebuia, să mor sănătos, înecat cu masca!

* Doamne, ce coșmar am avut…
Se deschideau barurile și se intra în ordine alfabetică… și pe mine mă cheamă Zamfir. 😦

* Mă uitam la un film, când, deodată. actorul a început să tușească. Am închis televizorul imediat. Nu se știe niciodată…

* Propunerea elevilor pentru reducerea îmbolnăvirilor: elevii vor veni la școală în zilele pare, iar profesorii în cele impare!

* Ți-ai dat seama că atunci când faci plecăciuni în fața cuiva, îți arăți fundul la altcineva?

* Copiii mei învață acasă. Rog administrația școlii să dea bani pentru draperii noi și mobilă.

* Bărbații traversează cel mai prost moment din istorie.
Guvernul nu îi vrea la muncă.
Poliția nu îi vrea pe stradă.
Iar soțiile nu îi vor acasă!

* Doi tractoriști scot pita, slana, bat o ceapă de roata tractorului și se pun să mănânce. Vine șeful, turbat de nervi, și îi întreabă:
– Voi de ce nu semănați?!
Unul din ei, nedumerit, răspunde:
– Păi… noi nu suntem frați!

* – Mă, Gheorghe! De ce bei cu ochii închiși?
– Păi, o zâs doctorul să nici nu mă uit la beutură!

* Atenție!!!
Dacă aveți următoarele simptome:
1. Dureri de cap
2. Vedere încețoșată
3. Insomnie
4. Nervozitate
5. Amețeli
Nu este COVID-19, sunt simptomele lipsei de bani, iar boala se numește CARDVID-20.

* O vorbă din bătrâni zice că dacă ești prost, stai acasă!
Bag-samă că ne-am înmulțit al dracului!

* Singura care s-a bucurat că m-a văzut cu mască a fost bunica. Era visul ei pentru mine să mă vadă doctor.

* Aniversările celor născuți în martie, aprilie și mai sunt suspendate. Așadar, cei în cauză, rămân cu aceeași vârstă până anul viitor.

Te caut

 

 

Arriva l'anticiclone delle Azzorre sul Piemonte - Quotidiano ...

 

Te caut cercetând cerul senin
Și te regăsesc în razele de soare,
Când te caut printre nori răvășiți,
Te simt în picăturile de ploaie.
Te caut noaptea printre stele
Și te zăresc zburdând pe Carul Mare.
Te caut în diminețile virgine
Și te strâng din picăturile de rouă.
Te caut în neprihănita floare
Și te adun petală cu petală.
Te caut în poeziile de dragoste
Și te percep în fiecare vers.
Te caut în toți ochii limpezi
Și te inhalez din fiecare răsuflare.
Te caut în cuvintele șoptite
Și te culeg din zâmbete luminoase.
Sunt menit să fiu un neobosit căutător,
Iar tu să te ascunzi în mii de forme.

Pe urmele tatălui (8)

”Nu există oraș important fără interlopii lui”, o altă avertizare de-a tatălui Deliei, care-i răsuna acum în minte. Era partea neagră a metropolei, cu infractori grupați în jurul unor lideri, precum mafioții în jurul Nașului. Bande despre care auzise atâtea nelegiuiri strigătoare la cer, povestiri înfiorătoare pe care le credea exagerări sau pur și simplu plăsmuiri menite să o țină departe de această zonă în care doar polițiștii cu state vechi aveau acces. Poate că aluzia Micului Mare era menită să o sperie, când a pomenit despre această lume, dar la fel de bine era posibil să fie o sugestie în ce privește următorul pas pe care trebuia să-l facă.

Însă, pe măsură ce zilele treceau, tânăra agentă se convingea că nu avea altă cale, mai ales după interogarea celor două noi cazuri. Prima se dovedi o farsă din partea unei fete care voia să-și ascundă infidelitatea față de iubit. Auzise ea de undeva că niște virgine au rămas gravide, iar asta i s-a părut că-i soluția cea mai bună prin care să motiveze de ce a rămas însărcinată. În cazul ei, adevărul a ieșit la iveală, însă în cea de-al doilea era vorba de o femeie credincioasă care jura cu mâna pe Biblie că nu a avut relații sexuale de un an și jumătate. Probabil că avea dreptate și medicul ginecolog ar fi putut confirma, ceea ce adâncea și mai mult misterul prin care acele patru domnișoare au fost inseminate. Fiind deja un fenomen tot mai cunoscut, Delia era presată zilnic să vină cu informații noi, astfel că apelarea la cele două ”personalități controversate” devenea o necesitate. Ei aveau oameni în toate păturile sociale, în fiecare zonă din oraș, iar dacă ceva important se întâmpla, tot ei erau cei care aflau primii.

Tivi auzise mai multe despre amândoi, nu neapărat din surse oficiale, ci mai mult de la rude și prietenii din copilărie. A fost unul din motivele pentru care i-a solicitat colegei sale să-i acorde ”privilegiul” de a lua legătura cu Jucătorul, cel mai ușor de abordat, după părerea lui. Celălalt motiv – nespus, dar bănuit de amândoi – ar fi fost că o polițistă tânără risca să devină batjocura locotenenților care apărau fieful șefului și se hrăneau cu bunătățile rămase de la masa sa. Delia nu a obiectat nimic, recunoscând în sine că tânărul coleg îi face un serviciu, dar îl copleși cu o sumedenie de sfaturi înainte de acțiune.

Jucătorul – pe numele adevărat de Zetea Ilie – își avea fieful într-un apartament penthouse din centrul municipiului, cu cinci camere sus și încă cinci cu un etaj mai jos, fiind legate printr-o scară solidă din lemn sculptat. A fost de acord să-l primească pe Tivi – deși nu putea să-i suporte pe polițai – doar fiindcă îl știa pe nașul său, cu care e posibil să fi făcut afaceri.

– Ia te uite ce ai mai crescut, măi puștiule!, îl întâmpină gazda cu brațele deschise.

Era un om bine făcut și elegant îmbrăcat, cu un chip care impunea respect și o chelie în vârful capului ce contrasta cu părul des și bine întreținut de pe lături, la fel ca barba deasă și neagră sau ochelarii discreți de după care te fixa o privire ascuțită.

-Țin minte când te bălăceai în Lacul Vulpilor, alături de alți puradei de vârsta ta. S-a dus și lacul și te-ai dus și tu dintre oamenii pe care aș fi vrut să-i am aproape. Ce ți-a venit să te faci tu polițai, când aveai viitorul în față?!

Întrebarea avea o doză de duioșie, motiv pentru care tânărul agent nu consideră că trebuie să-i răspundă. În schimb, acceptă să ia loc la o masă dichisită cu mai multe feluri de mâncare și băutură, mulțumind pentru onoarea de a fi primit.

– Dar nu te condamn, puștiule, continuă Jucătorul. Adevărul este că ne reîncarnăm de fiecare dată într-o persoană cu care ne-am confruntat în viața anterioară. Eu, de exemplu, am dovezi sigure că în viața de dinainte am fost polițist, și încă unul de ăla rău. La fel cum și tu ai fost, fără îndoială, un rebel care se lupta pentru libertate și o democrație adecvată, așa cum fac eu acum. Fără să încalc legile, ”domnule polițist”, adăugă bărbatul cu un râs artificial.

O tânără și sexy se oferi să le pună în pahare, fiecăruia după dorințe, după care ieși la fel de discret, lăsându-i singuri. Firește că gazda conducea discuția, fiind la ea acasă și având privilegiul omului mai în vârstă cu vreo două decenii.

Rețete de cocktailuri | Kaufland

– Ia spune-mi cu ce te pot ajuta, că altfel nu veneai tu la mine, rosti bărbatul gustând din cocktailul viu colorat și îndemnându-l pe Tivi să ridice ceașca de cafea.

– Domnule…

– Ce ”domnule”?! Zi-mi ”unchiule”, că doar sunt ca un frate cu nașul tău. Măcar în intimitate să-mi spui așa, că altfel dă de bănuit colegilor, îi făcu cu ochiul gazda.

– Ok… unchiule, e vorba de primul meu caz, al naibii de ciudat. Niște fete au rămas gravide în serie și nici măcar nu au avut contacte sexuale. Mă gândeam că poate ai auzit ceva și îmi dai o pistă pe care să merg.

va urma

Vârstele iubirii

 

Poze frumoase cu fluturi si flori pentru fete si baieti, imagini ...

 

Iubirile tinereții le-am risipit cu nonșalanță,
Zburdam pe câmpia cu inimi îmbobocite,
Alegând mereu altă floare, alt parfum, altă culoare,
De parcă toate îmi erau dedicate mie.

La maturitate, am devenit mai pretențios
Și trăiam pe rând un noian de sentimente,
Încercând să pătrund adânc în fiecare suflet,
Dar plecam înainte de-a-l înțelege pe deplin.

Acum, când am acumulat un ocean de răbdare,
Inimile nu se mai lasă cercetate
Sau descopăr că au o carapace impenetrabilă,
Care le ajută să rămână închise în trecut.

Lumina zâmbetelor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

BANCUL ZILEI: Soţul şi soţia, vacanţă de Paşte la Ierusalim ...

* Un maniac a stropit banii cu otravă și i-a donat unui azil de bătrâni. Au murit 5 deputați, primarul și asistența sa. Niciun bătrân nu a avut de suferit.

* Propun să ne scriem numele pe măști, eu habar nu am pe cine salut pe stradă!

* Adevărul este că unii sunteți mai frumoși cu măști!
Da’ nu-i treaba mea, numa’ zic!

* Azi m-am tuns singur și mi-am lăsat 5 lei ciubuc. Nu mai mult, că nu merit. Arăt ca un mop flocăit.

* De 4 zile mâncăm numai fasole frecată!
Acum, și prin casă umblăm cu măști.

* De când sunt în carantină, mai vorbesc și singur, da’ nu-mi răspund. Nu stau eu de vorbă cu toți nebunii.

* Anul 2022, interviu de angajare:
– Lipsește un an din CV, ce ai făcut în 2020?
– M-am spălat pe mâini…

* Scrisoarea buclucașă
– Salut, Ioane, te-am chemat să te întreb dacă îți mai aduci aminte de văduva aia la care am dormit când am fost la munte, acum 9 luni.
– Îmi amintesc, Vasile… faină femeie!
– Nu cumva, în timpul nopții, tu te-ai trezit și ai fost în camera ei?
– Am fost, Vasile…
– Și nu cumva ți-ai dat numele meu?
– Ba da…, iartă-mă, fratele meu…, dar ce s-a întâmplat?
– Am primit scrisoare de la avocatul ei! A murit și mi-a lăsat mie totul!

* – Alo, iubire, sunt la Kaufland, iau ceva?
– Porți mască?
– Daaa…
– Ia casa de marcat.

* Digi24: ”Descoperire uimitoare a cercetătorilor belgieni: românii au gene care îi fac mai puțin susceptibili la infecția cu COVID-19.” Genele ca genele, dar să le vedeți sprâncenele!

* La ieșirea din izolare voi fi irecognoscibil de frumos… la câte somnuri de frumusețe trag.

* Mi-e dor de epidemiile copilăriei…
Singura distanțare socială era:
– Stai departe de ăla că are păduchi.

* Anunț de mare importanță!
Am venit de la magazin, ne-am scos amândoi măștile… iar bărbatul nu-i al meu! Fiți vigilenți!

* De astăzi au fost interzise și bășinile. Se consideră tuse pe la spate.

* Frate, s-au făcut amenzile cât darul de la nuntă! Pe mine m-au prins ieri și m-au făcut naș!

* Am coborât până la magazin să-mi cumpăr o pâine și hop, poliția!
”Unde te duci?”
Am intrat în panică și le-am spus că în Germania. Atunci m-au lăsat să trec fără alte întrebări.

* Aseară, iubi a găsit un gândac în bucătărie. A curățat și a lustruit toată bucătăria. Diseară o să mut gândacul în baie.

* Masca purtată ”lejer”, sub bărbie, e noul maieu suflecat deasupra burții.

* – Iubito, ce vrei să primești de ziua ta?
– Ah, iubitule, uite, îmi doresc ceva pentru degețelele mele fine, ori ceva pentru urechiușele mele mici sau pentru gât.
– Aaaaa, e clar, vrei un săpun!

* Eu, strigând din apartament:
– Mulțumesc pentru livrare! Lasă sacoșele la ușă!
Soția: – Dă-mi drumul în casă, animalule!

* Europenii au văzut liliacul și l-au făcut pe Dracula.
Americanii au văzut liliacul și l-au făcut pe Batman.
Chinezii au văzut liliacul și au făcut o supă…

* Acum, cică alcoolul nu îl mai afectează pe virus.
Al naibii Covid, abia a ajuns în România și s-a și învățat cu băutura!

* Iepurașul și ursul sunt chemați la încorporare. Ca să nu meargă în armată, se gândesc ei să recurgă la înșelăciuni. Iepurașului îi vine primul ideea:
– Am să-mi tai urechile! Fără ele nu mă pot apăra de dușmani, deci voi fi considerat invalid.
Zis și făcut. Intră la control și când iese, ursul îl întreabă:
– Ei?
– Respins, răspunde el fericit, fără urechi nu pot dormi iepurește.
Vine rândul ursului:
– La mine e mai greu. N-am cine știe ce urechi, coadă nici atât. Eu o să-mi tai o labă, căci în ea stă puterea mea.
Zis și făcut. Iese ursul șchiopătând din cabinet și iepurașul îl întreabă:
– Ia zi, te-au respins?
– Da, zise ursul bucuros, mi-au spus că sunt prea gras.