O plimbare fantastică

Astăzi vreau să vă invit la o plimbare mai deosebită, la care n-aveți nevoie de picioare, ci doar de imaginație. Vom ”păși” pe o stradă unde putem să găsim absolut orice ne-am închipuit vreodată. Este vorba de Strada Ficțiunii, un loc căruia îi prezic un trafic intens, fiindcă foarte mulți dintre noi tânjesc după imagini deosebite, întâmplări incredibile și oameni extraordinari. Știu că mă veți urma în această incursiune, deoarece ați fost alături de mine și în povestirile fantastice pe care le-am scris pentru voi.

De data asta suntem provocați de Editura ALL, să ne desfătăm în lumea literară, printre colecțiile celor patru secțiuni ale acestei străzi imaginare. Vom face cunoștință cu maeștrii incontestabili a povestirilor fantastice din ultimul veac. E greu doar să ne decidem pe care din cele patru ramificații să o cercetăm în această plimbare: cea Clasică, Contemporană, Crime sau Bestseller-uri. Și fiindcă-i musai să alegem una, m-am gândit că Secțiunea Clasică ne-ar atrage pe toți, într-un mod nostalgic și benefic totodată.

În cadrul acestei secțiuni vom avea surpriza să întâlnim, pe lângă cărțile citite de mult și poate uitate de atâta vreme, alte titluri traduse recent sau având alți traducători, cum ar fi capodopera „Oblomov”, de Ivan Aleksandrovici Goncearov. Pentru a fi mai convingător, am să vă mai dau ca exemplu doi autori apreciați pentru calitatea și creativitatea lor. E vorba de Dombrovski, cu un stil foarte rafinat, și Robert Arlt, un adevărat monstru sacru al literaturii sud-americane din secolul trecut. Din creația celui de-al doilea, vă recomand cu căldură „Cei șapte nebuni”, un manifest admirabil al scriitorului argentinian.

Nu vă fie frică și lăsați emoțiile deoparte, chiar dacă o să întâlnim mulți autori cunoscuți și vom sta la taclale cu ei. Vom poposi la cafeneau scriitorilor și  ne vor povesti aventuri extraordinare, pe care nu le-am auzit încă. Sau ne vor împărtăși viziunea lor despre viitorul omenirii, fiindcă ei au știut întotdeauna să anticipeze ce se va întâmpla. Voi fi ghidul vostru până la capăt și vom răsfoi împreună cărți despre a căror existență nu ați auzit încă, dar care există pe această stradă. Iar când ne vom întoarce de acolo, vom fi mai bogați sufletește, fără să simțim nicio urmă de oboseală. După aceea veți putea vizita singuri colecția Strada Ficțiunii, ori de câte ori veți dori să evadați într-un univers magic.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Cont pentru sponsorizarea unei cărți

Urmare a inițiativei unei bune prietene și ale încurajărilor venite din partea multor alți prieteni și colegi de blogosferă, fac public aici contul în care pot fi ajutat în vederea publicării primei mele cărți. Numărul contului este: RO44BRDE250SV31646122500 și este deschis la BRD – Seini, jud. Maramureș

După cum mulți știu, este vorba de o carte pentru copii: „Revolta din ogradă”, pe care ați citit-o și mi-ați recomandat să o tipăresc. Cei care n-au avut ocazia să vadă despre ce e vorba, le recomand să tragă cu ochiul la categoria Povești. Pentru grafică, am ales-o pe fosta mea profesoară de limba română, care are un talent deosebit în pictură. Mi-a promis că desenele vor fi gata până la sfârșitul lunii noiembrie și sper să fie așa. Am luat legătura cu o editură din Baia Mare, care așteaptă doar startul, iar tirajul optim ar fi recomandat la 500 de exemplare.

Fiecărui sponsor, în afara recunoștinței și mulțumirilor mele, aș fi încântat să-i trimit câte un exemplar din acea carte. Mă bucur să spun că cineva a donat deja o sumă substanțială, doar că preferă să rămână anonim. Îi mulțumesc din suflet și pe această cale pentru generozitate! De asemenea, mulțumesc tuturor cititorilor pentru sprijinul moral, acordat la fiecare postare cu povestiri!

Ole!

Vi-l mai amintiți pe bunul meu prieten, Rică? Cel pe care l-am convins că epoca hârtiei e departe de a apune. Ei bine, el n-a uita de ziua în care mi-a dat dreptate și a plănuit să se revanșeze cu o idee proprie, prin care să mă egaleze la scor. Voia neapărat să impresioneze cu ceva special, să mă atragă în lumea lui tumultoasă, iar eu să-i apreciez inițiativa. Și sunt sigur că de aici a venit propunerea lui de a pleca amândoi într-o destinație exotică, mai precis în Spania. Când am văzut că deja luase bilete, am rămas mut de uimire.

E drept că prețul era foarte convenabil, ofertă găsită la agenția CND Turism – Vacanțe Speciale, despre care știam și eu că are mereu sejururi în destinații speciale, la care cel care visează poate să și ajungă fără mari cheltuieli. Dar faptul că nu m-a întrebat înainte, pentru a-mi spune și eu părerea, măcar în privința locului ales, mă irita. Vacanța exotică aleasă de el era în Spania, cu un tur complet de 9 zile și cazare la hoteluri de trei stele. Nici măcar familia lui nu a aflat de aceste bilete, decât după ce totul era stabili. Astfel că am intrat cu toții în priză, ne-am făcut bagajele și am luat autocarul agenției. Cei doi copii ai lui Rică erau cel încântați de această călătorie, în timp ce eu încă nu-mi regăseam cadența.

Pe parcursul drumului am aflat și planul ascuns al lui Rică. Omul era obsedat să vadă în realitate o luptă cu taurii și aflase că în această perioadă are loc festivalul de lupte de la Pamplona. Știa că, pentru a fi acolo, era nevoie să părăsească pentru câteva zile turul prestabilit și voia să merg cu el, în timp ce nevasta și copiii continuau traseul. Iată care era rolul meu în această vacanță exotică inopinată! Nu sunt dornic să văd cum sunt uciși taurii, dar n-am fost niciodată la un astfel de spectacol și, pe de altă parte, nu-mi puteam refuza prietenul care mi-a făcut cadou o astfel de excursie.

Nevasta lui Rică și copiii au fost neplăcut surprinși când au aflat că el va lipsi pentru un timp, dar le-a trecut repede, iar noi am plecat cu un alt autobuz spre Pamplona. După o scurtă călătorie am ajuns pe străzile aglomerate ale localității, unde era o efervescență de nedescris. Din puțina spaniolă pe care o știam, am aflat că tocmai urmează să se dea drumul la tauri, pentru comemorarea Sfântului Fermin. Acesta, după spusele localnicilor, ar fi fost târât de tauri și ucis. Nu știu dacă prietenul meu plănuise în amănunt această situație, dar mie nu-mi plăcea deloc ideea de a fi călcat în picioare de niște animale furioase.

Până să mă gândesc la un refugiu, am fost prins în valul de oameni, care au luat-o la fugă țipând și fluturându-și brațele. Spre noi veneau o mulțime de tauri mari și incitați. Am luat-o și eu la sănătoasa, fără să-mi mai pese de Rică sau de persoanele ajunse din urmă de cireada înnebunită. Eram foarte speriat și ochii mei căutau cu disperare o breșă prin care să ies de pe traseul periculos. Am avut noroc cu cei care voiau să facă spectacol și chiar încercau să atragă atenția animalelor. Astfel că pe mine m-au omis și am scăpat doar cu un surplus de adrenalină. Nici Rică nu a pățit mai nimic, după cum am văzut mai târziu. Doar că el era entuziasmat de cele întâmplate și râdea de mine cu gura până la urechi.

Poza este preluată de pe google, fiindcă amândoi eram prea extaziați pentru a mai face fotografii.

Tot Rică a făcut rost și de bilete pentru corida din acea după-amiază, după ce a purtat negocieri acerbe cu niște bișnițari dubioși. Spectacolul a fost mult mai plăcut decât cel desfășurat pe străzi, iar unele momente m-au impresionat profund. Prietenul meu savura fiecare strigăt de Ole, dar era atent și la reacțiile mele. Văzând că sunt încântat de locul în care m-a adus, m-a bătut pe umăr și mi-a spus tare la ureche:

– Vezi? Ți-am spus eu că merită să vedem așa ceva! Și, de data asta, eu am avut dreptate!

Era mulțumit că a egalat scorul dintre noi, cu o idee pe care eu nu o apreciasem de la început. A doua zi am recuperat distanța și ne-am reîntâlnit cu autocarul agenției CND Turism – Vacanțe Speciale. Acel sejur a fost peste așteptări și de multe ori când mă întâlnesc cu Rică și ne amintim de el, ne înveselim pe dată și ziua devine mai frumoasă. Voi în ce țară v-ați petrecut cea mai frumoasă vacanță și cum ați ajuns acolo?

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Planeta Paradis: O căsătorie intimă

Zilele treceau repede și aveau nevoie de un calendar, pentru a le contabiliza. Această misiune le-a revenit femeilor, care întâmpinau ceva greutăți cu întocmirea lui. Pe ceasurile de mână nu se mai puteau baza, fiindcă ziua de pe Paradis avea 22 de ore și circa 35 de minute. Oare câte zile să aibă vara și celelalte anotimpuri? Era o întrebare a cărui răspuns nu-l puteau da încă.

Munca de construire a casei era istovitoare, iar seara erau frânți de oboseală cu toții. A fost greu să cadă la înțelegere în ceea ce privește numărul de camere. Copiii își doreau fiecare câte una, iar Olguța cu Relu nu erau căsătoriți pentru a împărți același dormitor. Asta ar fi însemnat că-i nevoie de cinci camere (dormitoare), o bucătărie, o sufragerie, o cămară și o cameră de baie. Plus că și cavanele aveau nevoie de un acoperiș. În cele din urmă au căzut de acord că patru dormitoare e suficient, iar Relu ar trebui să se gândească la însurătoare. Arborii tăiați și transportați cu ajutorul cavanelor se înmulțeau rapid și ridicarea cabanei a început după o săptămână.

Fiecare avea rolul lui bine stabilit și contribuia cu ce se pricepea mai bine. Nu aveau cuie, dar poate că era mai bine să îmbine lemnăria așa cum se făcea pe vremuri, în Maramureșul Istoric de pe Pământ. Bărbații au pierdut o zi săpând haznaua și construind o toaletă provizorie, dar cât se putea de cochetă, în timp ce Bogdănel făcea o cușcă pentru Guță. Capanul își revenise complet și se atașase de oameni, în special de copii, care-l răsfățau uneori. E drept că avea un urlet prea strident, dar măcar le ținea la distanță pe celelalte sălbăticiuni.

Florica le-a impus să respecte a șaptea zi de odihnă, și nu doar din motive religioase. Dar vânatul și pescuitul nu erau considerate o corvoadă, așa că femeile rămâneau singure aproape toată ziua liberă, gătind, și citind câte ceva. Gavrilă și Bogdănel mergeau la vânătoare, iar Relu cu Carmen – la pescuit. Delta era mediul de care erau fermecați cu toții. Păsări de tot felul, unele foarte asemănătoare cu cele de pe Terra, iar altele de-a dreptul hilare, cum ar fi cele cu patru picioare. Nici peștii nu făceau excepție. Relu chiar s-a speriat la început de câte un soi de monștri, din care nici nu știa dacă-i bine să mănânce. Dar a început să se obișnuiască și să-i cunoască pe cei mai gustoși. Carmen era un discipol vrednic și a învățat repede tehnica unui pescuit eficace.

Gavrilă era din ce în ce mai zgârcit cu gloanțele, pe măsură ce acestea se împuținau. De aceea a început să meșteșugească lațuri de prins păsări și capcane pentru animale mari. Bogdănel a căutat și găsit materiale pentru arc și săgeți. Oricum el n-avea acces la puștile lui taică-su, așa că a fost foarte mândru când a vânat prima pasăre cu arma lui rudimentară. Săgețile erau cu vârf de os de pește, foarte ascuțite, iar ața arcului era făcută dintr-o liană subțire și rezistentă.

Astfel că mâncarea se diversifica din ce în ce mai mult și pământenii improvizau pe zi ce trece, adaptându-se condițiilor. Erau conștienți, însă, și de pericolele care-i pășteau la tot pasul, mai ales când erau în pădure sau în apropierea ei. Și Relu, dar și Gavrilă, aveau adesea senzația că nu-s singuri, ci sunt urmăriți de cineva ascuns între copaci, tufișuri sau frunzișuri. Nu au reușit niciodată să vadă ceva concret, dar erau mereu în stare de alertă. Pe de altă parte se gândeau la cavane și capani. Ale cui erau aceste animale blânde, cine le mulgea și care era explicația că unii capani păzeau cavanele, iar alții le atacau? Erau întrebări firești, dar fără vreun răspuns mulțumitor.

O altă modalitate de petrecere a timpului liber era plaja și baia în apele oceanului. După cum bine știți, terenul lor era înconjurat din două părți de ape – delta și oceanul – și două de câmpie și pădure. Nu aveau mult de mers până la nisipul fin, de un alb strălucitor, și îi prindea adesea seara pe malul apei. Într-una din acele seri, când doar Relu și Olguța mai rămăseseră pe plajă, primul a îngenuncheat în fața femeii și i-a cerut mâna:

– Te cer de soție în fața Muzei și a lui Cupidon, și-ți jur că te voi iubi și ocroti toată viața mea. Vreau să fim o familie, pentru că țin la Carmen ca și cum ar fi fiica mea. Iar dacă soarta ne va mai binecuvânta cu încă un copil, voi fi cel mai fericit om din Univers. Crezi că-i posibil?

Dacă n-ar fi fost seară, s-ar fi văzut cât de tare s-a roșit Olguța, dar așa doar vocea-i tremurătoare se făcu auzită:

– Ridică-te, dragul meu, și ia-mă în brațe. Pentru tine am venit aici și sunt nespus de fericită să mă căsătoresc cu tine. Oriunde vei merge, vreau să-ți fiu alături.

Bărbatul a îmbrățișat-o și apoi și-au unit buzele într-un sărut care le pecetluia unirea. Fără preot, fără ofițer al stării civile și fără inel. Doar cu inima, sufletul și gândul.

Epigrama care mușcă (CXXIII)

În România s-au furat și defrișat, în ultimul sfert de veac, sute de mii de hectare de pădure.

RUGĂ

Dă-le Doamne la tălhari,

Lemn pentru sicrie mari,

Și o cruce pe măsură,

Că tare rău ne mai fură.

Umorul de duminică

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Trei surori bătrâne stăteau âmpreună, în aceeași casă. Într-o seară, una dintre ele își pregătește o baie ca lumea, pune un picior în apă, se oprește și țipă la celelalte:
– Heeei, io intram acum în baie sau ieșeam?
Una dintre celelalte două surori, aflate la parter, răspunde:
– Nu știu, stai să vin sus să văd.
Începe să urce scările, dar pe la jumătate se oprește și întreabă:
– Hei, io urcam scările acuma sau le coboram?
A treia își zice în sinea ei: „Doamne ferește, ce v-ați prostit amândouă” și bate de trei ori în lemn. Apoi, cu voce tare:
– Stați să văd întâi cine-i la ușă și apoi vin io să v-ajut…
.
* Popescu îi spune prietenului său:
– M-am despărțit de soția mea amiabil: ea păstrează locuința și eu mașina și biroul.
– Bine, dar economiile voastre?
– Astea le păstrează avocatul…
.
* Ion și Gheorghe se întâlnesc pe ulița satului:
– Mă Ioane, am auzit că îți bați copilul!
– Apăi, cum să nu-l bat? Îi obraznic, nu învață, chiulește, n-o ascultă pe mă-sa.
– Bă, nu-i bine! Io pe al meu nu-l bat. Dimineața, când pleacă la școală, îi dau un tricou pe care scrie „Ponta președinte”, și-l bat colegii.
.
* CUM SĂ GĂTEȘTI CORECT SARMALE
1. Cumperi niște carne, varză, orez și pălincă.
2. Bea un pahar de pălincă.
3. Amestecă orezul cu carnea.
4. Bea un pahar de pălincă.
5. Îndeasă carnea în frunzele de varză și apoi pune-o pe foc.
6. Relaxează-te și mai bea două-trei pahare de pălincă.
7. Derifică sacă scade apa.
8. Mai pălincă un pahar de bea.
9. Lasă orele pe foc vreo două sarmale.
10. Pălincă bea un pahar.
11. Ia aragazul de pe sarmale.
12. Stinge cratița și lasă gazul la răcit.
13. Cai pea mâteva mahare pe dălincă.
14. Farfurie sarmalele într-o smântână plată și pune cu serveștele.
15. Somn.
.
* Doi ucraineni stau la o bere după intrarea Ucrainei în troaca UE
– Ei, cum e în „babelul” capitalist UE?
– E o porcărie globală. Eu sunt șomer, nevastă-mea spală podele în Italia, fiu-meu s-a căsătorit cu un olandez, fiică-mea e curvă în Franța, părinții i-am ars la crematoriu și i-am pus într-o clepsidră, să muncească și după…
– Și, cine e de vină?
– RUȘII, bineînțeles. Ne-au tot strigat să nu intrăm în UE. Știau, nenorociții, că o să le facem în ciudă…
.
* Discuție între Victor Ponta și soția lui…
16 Noiembrie 2014, seara alegerilor. Ora 18, Victor:
– Daciana, dragostea mea, la noapte te vei culca cu viitorul Președinte al României!
Ora 22, Daciana:
– Victore, cum rezolvăm cu viitorul Președinte: mă duci tu la Sibiu sau vine Johannis aici?
.
* – Ți-am fost fidelă douăzeci de ani… Ce mai vrei?
– Da, dar când ne-am căsătorit, mi-ai spus că o să-mi fii fidelă până la moarte!
– Recunosc, dar nu mi-am imaginat că o să trăiești așa de mult!
.
* – De acum trebuie să fie foarte atentă ca să nu rămân însărcinată.
– Dar mi-ai spus că soțul tău și-a făcut vasectomie.
– Tocmai de aceea, draga mea… tocmai de aceea.
.
* L-am rugat pe Dumnezeu să mă ferească de dușmani și brusc au dispărut câțiva prieteni.
.
* De ce nu prea vezi bărbați vânzând pâine în brutării?!
Pentru că e penibil să-i tot întrebi dacă e „moale” sau „tare”!!!
.
* Viața bărbaților e ca o zebră: blondă, brunetă, blondă, brunetă.
Viața femeilor e ca o grădină zoologică: bou, măgar, porc, elefant.
.
* Bărbatul se duce la ghicitoare și așteaptă neîncrezător spusele ei:
– Văd că ai doi copii…
– S-o crezi tu! De fapt am trei…
– Asta s-o crezi dumneata!
.
* Soțul sosește acasă și se aruncă în pat, lângă nevastă-sa.
– Lasă-mă în pace, că mă doare îngrozitor capul!, se plânge aceasta.
– Ce e cu voi astăzi!? Pe toate vă doare capul???

Întâlnire cu Yaris

La scrierea acestui articol, un ochi îmi râde și unul îmi plânge. Am fost încântat să aflu că Toyota ne-a pregătit o întâlnire cu noul Yaris, prezent acum și în țara noastră. Chiar eram pregătit să particip și eu la concursul de materiale foto-video, dedicat amatorilor de călătorii și mașini sub numele de „Yaris în orașul tău!”

Dar, din păcate trăiesc într-un orășel mic, în care sunt slabe șanse să văd acest autoturism de ultimă generație, cel puțin deocamdată. Până când voi avea șanse să testez și să mă fotografiez la volanul unui Yaris, vă invit pe voi să o faceți și să-mi spuneți apoi cum v-ați simțit. Sunt sigur că veți trăi momente frumoase și emoționante. Dar partea cea mai uimitoare este că, dacă vă înscrieți la concursul de fotografii și filmulețe avându-l protagonist pe Yaris, în diferite ipostaze din orașul vostru, puteți câștiga o călătorie inedită, Behind the Scenes, la fabrica Yaris din Valenciennes, Franța. Vizita are durata unui weekend, cu all-inclusiv (cazare, masă, transport) și cu posibilitatea de a descoperi tainele fabricării automobilului lansat în România la începutul lunii octombrie.

Concursul se desfășoară în perioada 13 octombrie – 10 noiembrie, iar tot ce trebuie să faceți  e să arătați că sunteți printre primii care au avut fericirea să conducă un Toyota Yaris. Fotografiile și videoclipurile sunt apoi postate în contul propriu toyotamea.ro. Chiar și participarea în sine este o aventură minunată, iar dacă ești în „pericol” de a fi răsplătit cu un astfel de premiu, e extraordinar. O adevărată provocare pentru cei care locuiesc în orașele București, Bacău, Baia Mare, Bistrița, Brăila, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Focșani, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Timișoara, Tg.Mureș. Showroom-urile Toyota vă așteaptă.

Vă recomand ca fotografiile și filmulețele cu Yaris să fie cât mai reprezentative orașului vostru, lângă monumente și clădiri renumite, peisaje deosebite sau alături de personalități de seamă ale localității. De asemenea, puteți alege locuri care au o valoare sentimentală pentru fiecare dintre voi. E important ca materialele uploadate să surprindă Toyota Yaris 2014 și să fie înscrise până în data de 10 noiembrie. Iată cum se punctează fiecare acțiune:

– La încărcarea unei poze tematice, participantul și, bineînțeles, orașul lui primesc 5 puncte

– La încărcarea a cel puțin un video tematic, participantul și orașul primesc încă 10 puncte

– La invitarea unor prieteni, prin e-mail, participantul și orașul primesc 1 punct

– Iar dacă prietenii invitați devin și ei participanți, prin crearea unor conturi în site, aceștia și orașul lor primesc 5 puncte la fiecare prieten cooptat  și o șansă dublă la tragerea la sorți.

La finalul etapei se vor stabili 3 câștigători: doi prin tragere la sorți, aleși dintre participanții cu cel puțin 6 puncte (unul la categoria „București” și celălalt la categoria „Alte orașe”), iar un al treilea premiu ( numit „Genial oriunde”) va fi oferit de juriul alcătuit din angajați Toyota, pentru originalitate în conceptul de lansare a noului model, având ca slogan „Genial în oraș, fericit oriunde”.

Regret mult că nu voi putea să-mi reprezint orașul la volanul noului Yaris. Dar voi, cei care locuiți în orașele enumerate mai sus, aveți ocazia unei aventuri premiate. Eu vă doresc mult succes!

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Un sfat binevenit

Nepoata mea favorită locuiește și muncește în Austria. De ani de zile mă invită să o vizitez, dar anul acesta a insistat mai mult ca niciodată. Bănuiesc că vrea să-mi arate casa pe care tocmai a cumpărat-o și cu care tare se mândrește, mai ales că are o mică grădină cu flori, legume și zarzavaturi. Eu, fiind o persoană mai sedentară, nu am ieșit niciodată din țară. Așa că, de fiecare dată când vorbesc cu nepoata la telefon, caut să-mi găsesc scuze prin actele de care aș avea nevoie pentru o asemenea vizită și prin lipsa mea de experiență. Dar credeți că am succes? Chiar zilele acestea mi-a spus foarte clar:

– Unchiule, nu te mai fofila într-atâta, că nu-ți trebuie decât buletinul și o asigurare de sănătate cu acoperire internațională.

– Păi, tocmai asta e! Ce asigurare să-mi fac? Fiindcă sunt o sumedenie de oferte, care de care mai tentante, iar eu nu știu care-i mai convenabilă. Poate îmi dai un sfat, că doar ești asistentă medicală și trebuie să știi care-i cea mai bună.

– Aici ai dreptate, unchiule, și-mi pare bine că m-ai întrebat. Din experiența mea, pot să te asigur că cea mai bună alegere e cea de la MediHelp, cu o acoperire de până la 2,5 milioane de euro pe an. Toți românii, dar și alți cetățeni străini, care au venit la noi cu o astfel de asigurare medicală, au fost foarte mulțumiți de serviciile oferite grație acestei alegeri.

– Și zici să mă asigur la…

– … MediHelp International, este cel mai important furnizor de asigurări de sănătate private și are acoperire internațională în Europa Centrală și de Est. Noi, cadrele medicale, colaborăm foarte bine cu acest furnizor încă din 1999, de când e prezent pe piață. Chiar și marile companii își fac asigurări de sănătate la MediHelp, pentru că garantează accesul la spitale publice și clinici private, iar cheltuielile cu spitalizarea, medicamentele și a intervențiilor chirurgicale sunt acoperite integral.

– Doamne ferește, că doar n-o să mi se întâmple ceva tocmai când mă duc la tine!, mă speriai eu.

– Așa zicem cu toții, unchiule. Dar e bine să fii prevăzător, pentru că nu știi niciodată când dă necazul peste tine. Iar cum dumneata nu mai ești tânăr, e bine să te gândești mai mult la sănătate. MediHelp oferă chiar și servicii de transplant de organe și țesuturi, transport aerian și acoperă cheltuielile în ambulatoriu. Te rog să optezi pentru cel mai nou produs al lor:  MediHelp Superior Plan, care oferă cea mai mare acoperire de pe piață, adică până la 2,5 milioane de euro pe an. Alege dumneata țara în care vrei să beneficiezi de îngrijire medicală, respectiv Austria, și nu vei mai avea nicio grijă.

– Tare bine sună, dacă-i așa cum spui, nepoată dragă. Așa am să fac și de abia aștept să ne întâlnim. Chiar mâine mă duc în Baia Mare pentru asta.

– Mă bucur că te-ai dat pe brazdă și te-ai hotărât. Nu uita că sănătatea e cel mai de preț dar al omului și cine investește azi puțin, va beneficia înzecit mâine. Îți spun asta în cunoștință de cauză, după ce am văzut multe cazuri ce s-au perindat prin spitalul de aici. Cei care au fost prevăzători și au făcut alegerea potrivită, erau liniștiți și siguri că vor beneficia de cea mai bună îngrijire, fără să aibă grija cheltuielilor. Pentru că la noi se practică o medicină la cel mai înalt nivel, cu oameni și aparatură de cea mai înaltă calitate. Nu trebuie să dai șpagă nimănui și nici să aștepți până îți vine rândul. Dacă vei veni în vizită la locul meu de muncă, vei fi uimit să vezi ce dotări avem pe aici și vei întâlni concetățeni care-ți vor spune cât de mulțumiți sunt că au ales asigurarea MediHelp International.

– M-ai convins demult, dragă nepoată. Nu te mai rețin, fiindcă imediat intri în tură. Am să te sun după ce-mi fac asigurarea și apoi bagajele. O zi bună, îți doresc! Pa.

Am închis și apoi am cugetat la sfatul nepoatei din Austria. Nu puteam să nu-l apreciez, fiindcă era în interesul meu, iar ea îmi voia numai binele. Voi, care probabil ați călătorit deja prin alte țări, cât de mare însemnătate credeți că are o asigurare de sănătate internațională, prin care să aveți acces la orice clinică din Europa, cu specialiști de prima mână și dotări de ultimă oră?

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Pledoarie pentru rimă

E ușor să scrii poeme
Abordând anoste teme
Și cuvinte-alambicate,
Fără rimă, fără fapte.
.
Să te crezi mare poet
C-ai găsit un epitet
Și ai scris o poezie,
Chiar și stând în pușcărie.
.
Tot românu’ are-n suflet
Un vers de mare răsunet
Și ar vrea să îl exprime
Folosind diverse rime.
.
Că-i țăran sau orășan,
Ardelean sau moldovean,
Vrea să spună că iubește,
Și rima o folosește.
.
Rimă-n colo, rimă-ncoace,
Românul face ce face
Și la ea tot se întoarce,
Pentru că tare îi place!
.
Rima albă, deseori,
E-o grădină fără flori,
E o pajiște uscată
Ce ar trebui udată.

Epigrama care mușcă (CXXII)

Sute de primari au migrat, de voie sau de nevoie, la PSD.

MAREA RACOLARE

Ponta, printr-o șmecherie,

Adună primari, o mie,

Și le dă sarcină-ndată:

Președinte să îl scoată.