Sorcova de pandemie

 

 

sorcova vesela: Sarbatori fericite!

Sorcova, vesela,
Veselă… și nu prea,
Că-i vreme de pandemie
Și nu-i altă soluție
Pentru-această urătură
Decât de pe tastatură,
Cu multe urări de bine
Pentru anul care vine.
Să fiți tari precum e piatra
Și mai iute ca săgeata,
Să fiți rezistenți ca fierul
Și mai trainici ca oțelul.
Să aveți belșug la bani,
Dar mai cu seamă la ani.
Să simțiți multă iubire,
Și la dat și la primire.
Noroc să aveți la toate,
Dar mai mult în sănătate,
Că trăim în vremuri grele
Cu virusuri multe în ele,
Iar Covidul îl lovește
Pe cel ce nu se ferește.
Sorcova de pandemie,
Vrea s-aducă bucurie
Pentru cei ce stau acasă
Și arată că le pasă
De viața semenilor,
Chiar dacă nu e ușor.
De aceea vă mai zice
S-aveți un An Nou, ferice,
Cu o nouă libertate
Și cu locuri mai curate;
Să aveți zile mai bune
Cu mai multă-nțelepciune,
Să răzbiți orice furtuni
Și să fiți mereu mai buni.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii,
Ca un fir de trandafir
Blagoslovit de zefir.
Sorcova tot ar mai vrea
Să spună câte ceva,
Dar e timpul să-nceteze
Și-n final să vă ureze:
La anu’ și la mulți ani!

Pe urmele tatălui (33)

Ieşean castrat de propriul frate. Bărbatul i-a şocat pe medicii care l-au  luat în primire - Stirile Kanal D

continuare

Mintea omului are tendința să respingă veștile proaste, măcar până e confirmată din mai multe surse și se resemnează. E drept că zvonurile rele în care este implicată toată specia umană sau chiar viața de pe Pământ sunt mai ușor asimilate, uneori chiar cu entuziasm colectiv. Cum ar fi un al treilea război mondial, o epidemie devastatoare sau Apocalipsa cea mult așteptată de cei care o consideră ca o izbăvire. Tot ca pe o catastrofă a lumii a perceput și Delia vestea că nea Matei ar putea fi ucigașul tatălui ei. Tocmai acel om în care mai avea încredere, deși îi stârnise câteva bănuieli cu mașina misterioasă, transformată peste noapte într-una obișnuită. Doar că, în adâncul inimii sale, îi acordase prezumția de nevinovăție, fiindu-i chiar jenă că a îndrăznit să se îndoiască de omul cel mai generos din viața ei de după marea pierdere, ba și dinainte, din câte își amintea. Acea persoană blândă și grijulie era ridicată pe un piedestal atât de înalt încât nu-și putea închipui să poată cădea de acolo fără să-i zdrobească crezurile și sentimentele făurite de-a lungul timpului. Oare era îndeajuns mărturia unui om necunoscut până atunci, fie el în apropierea morții? Ce ar avea de câștigat dacă ar minți-o? Pe de altă parte, de ce să-și deschidă din nou rana aceea pe care a tot oblojit-o și pe care o credea închisă? Se obișnuise cu gândul că iubitul ei părinte a sfârșit la datorie, într-o încăierare între niște țigani pe care nimeni nu a putut să-i nominalizeze. Acum, acel criminal primea un nume și un chip atât de apropiat încât se simțea părtașă la această mușamalizare. Dacă ar fi adevărat ce auzea? Domnul Pop e dator să-i povestească cu lux de amănunte toată această tragedie, doar că fiecare cuvânt pe care-l spunea părea un chin în starea lui. De aceea a intervenit fiul său, dezvăluind ce auzise de la el în ultimele zile.

– Vă dați seama că tata e prea obosit pentru a continua, dar, în mare, pot să vă spun că-l măcinau regretele, de când a aflat de boala lui. Părintele dumitale a fost un polițist cinstit și a refuzat să ia mită în acea noapte, mergând cu curajul și mai departe și avertizându-l pe colegul lui că-l va da în vileag. S-a întâmplat ca ”Magnificul” și tata să-l surprindă pe Matei când l-a străpuns cu cuțitul, iar apoi s-a împușcat singur în picior cu arma luată de la partenerul său. Doar după aceea i-a observat pe cei doi martori și a încercat să-i elimine. Ulterior, tatăl meu a primit un telefon de la el, în care era avertizat să-l predea pe clientul lui, pe rol de țap ispășitor, și totul va fi dat uitării. Restul se cam știe, în diferite variante, mai mult sau mai puțin înflorite.

Tânăra polițistă încerca din greu să se pună de acord cu noua perspectivă, privind pierdută spre chipurile celor trei personaje. Figuri sincere și compătimitoare, ale căror sentimente spera să o susțină suficient pentru a nu claca. Îi era ciudă și pentru că s-a complăcut în această situație, ca și cum i-ar fi fost frică de adevăr.

– Și eu am auzit câteva diferențe despre această atrocitate, dar credeam că nu au mare importanță, ci sunt doar amănunte redate după cum își amintea sau înțelegea fiecare, rosti ea cu un nod în gât. N-am crezut niciodată că adevărul e atât de diferit, iar asta mă doare foarte mult.

– Iartă-mă, se auzi și vocea stinsă a avocatului.

– Știu ce simți, interveni Mihaela. E al naibii de greu să retrăiești o pierdere atât de mare, mai ales când vezi că ești trădată tocmai de cei care ar trebui să-ți fie alături. Promit că eu nu te voi dezamăgi, ci voi încerca să mă revanșez în numele tatălui meu, pro bono. În ambele cazuri pe care vrei să le rezolvi.

Delia a surâs amar, ca și cum ar fi înghițit o pastilă grețoasă.

– De fapt sunt trei, mai am un caz foarte greu, despre mai multe inseminări misterioase, unele având ca victime fete fecioare.

– Cred că am auzit ceva despre asta, dar nu puteam să cred, exclamă cu uimire avocata. Deci există cu adevărat?!

– Desigur că există, doar că puțini vor să recunoască, iar asta le poate duce pe cele vizate la sinucidere, o informă polițista.

– Virgine care rămân gravide?, se amestecă și Doru. Sinucideri? Înseamnă că pacienta mea s-ar putea să spună adevărul.

– Ce pacientă?, au întrebat deodată ambele tinere.

– Alaltăieri, a fost internată o tânără care a vrut să-și pună capăt vieții, aruncându-se în fața unui autoturism. A avut noroc, dacă se poate spune așa, dar are ambele picioare zdrobite și o mână fracturată. Repeta întruna că e fată mare, dar am constatat că e însărcinată în douăsprezece săptămâni. Credeam că delirează și nu am acordat mare atenție vorbelor sale, însă acum e mai lucidă, s-a închis în ea și nu vrea să spună nici cum o cheamă. Mi-ar plăcea să veniți și să discutați. Cine știe, poate vă ajută în cazul despre care pomeneați adineauri.

Ce-a mai adus Moșul

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La farmacie:
– Un Xanax, vă rog.
– Aveți rețeta?
– Păi dacă aveam rețeta, mi-l făceam singur, nu crezi?

* Găina vine acasă și se ceartă rău cu cocoșul:
– Mi-au spus vecinii că azi te-au văzut bătând copiii…
– Păi din ce era să fac omletă?

* Toate cele care-n tinerețe se făceau curve una pe alta, la bătrânețe se țin de braț la ieșirea din biserică…

* Legenda spune că bărbații care fac pe deștepții… și-o iau de la femeile care fac pe îndrăgostitele!

* Dacă bărbații sunt porci, curvari și imaturi, de ce femeile luptă pentru egalitate?

* – Părinte, ieri a fost soția la spovedanie. Ce a mărturisit?
– Secret, fiule. Numai ai grijă cu coarnele alea, să nu-mi dărâmi vreo icoană.

* Poți să le iei românilor pădurile, drumurile, petrolul, aerul curat, educația, sănătatea și banii. Le poți lua chiar și demnitatea, dar nu cumva să le iei temperatura.

* Poți să le pui românilor coarne și să le spui hoți. Poți să le pui oricâte taxe și impozite, să-i faci analfabeți și să-i înjosești în cele mai rușinoase moduri, dar să nu-i obligi să poarte mască de protecție.

* – Cercetătorii elvețieni au descoperit că ciocolata îmbunătățește starea de spirit.
– Ei, probabil nu au încercat țuica noastră!

* Dacă îi faci grași, imediat se apucă de dietă.
Dacă îi faci proști, niciunul nu se apucă să citească o carte!

* Eu m-am rugat Domnului să-mi dea un soț bun.
Domnul mi-a dat un soț bun.
Soțul meu nu s-a rugat și a primit ceea ce a primit. Așa-i trebuie dacă nu se roagă!

* Oricărui mare savant, creionul în mână i l-a pus un ”modest” învățător…

* – Dacă îți zic ”te iubesc”, îmi zici și tu înapoi?
– Sigur.
– Te iubesc!
– Înapoi…

* Ce repede a trecut și anul ăsta…
– Ianuarie
– Februarie
– Carantină
– Decembrie

* – Mamă, sunt urât?
– Nu știu cum să-ți spun, dar când erai mic îți puneam cârnați în buzunare, să se joace măcar câinele cu tine…

* ”Otita anală” = patologie în care persoana afectată aude bine… dar o doare în cur!

* O zis ”Bil Gheiț” că nu ne mai pune microcipuri, că prea suntem proști grămadă și nu pricepem nimica… cică ne schimbă placa de bază cu totul!

* Am scăpat o bășină de față cu fata pe care o plac… Ca să disimulez, am izbucnit în râs! Mi-au ieșit toți mucii…

* – Mă Ioane, mă doare un ochi. Ce să fac?
– Pe mine, când m-o durut un dinte, l-am scos!

* Inventatorul dietei a murit la 65 de ani, a jogging-ului la 52. A slăninii afumate, la 93.

* Vorba unui câine: dacă nu găseam pomul ăsta, mă pișam pe mine.
Vorba politicienilor: dacă nu găseam proștii ăștia, trebuia să muncesc toată viața.

* – În halul ăsta se vine acasă, mă bețivule?! De rușine, ar trebui să intri în pământ!
– Ai dreptate, dă-mi cheia de la pivniță!

* Preotul satului:
– Doamne ajută, Ioane! Văd că ai crescut porc. Ai acolo, vreo sută de kile.
– Ce sută, părinte? Are 120 ca popa!

* Text preluat:
Nu vaccinați doctorii primii. Dacă se întâmplă ceva, rămânem fără ei. Începeți cu guvernanții.

* – Tată, uite c-am făcut 18 ani, mi-am luat permisul de conducere, deci pot veni acasă chiar și la trei dimineața.
– Da, dar mașina trebuie să fie-n garaj la 10, că e minoră, n-are decât 14 ani…

* Corpul uman crește până la 25 de ani.
Burta și curu’, fac ce dracu vor ele!

* Această pandemie este ca un serial turcesc. Crezi că s-a terminat și hop, apare un nou sezon…

* Aseară, vecinu’ s-a îmbătat și a cerut azil politic, dar a venit nevastă-sa cu sucitorul și a încălcat toate drepturile internaționale ale omului.

* Cum te poți încălzi o iarnă întreagă cu o singură buturugă?
O rostogolești zilnic prin curte!

* A fost o dată ca niciodată… pentru că nici prințul nu putea de două ori…

* Conform unor studii sociologice recente, femeile vorbesc cu 75% mai mult decât pot asculta bărbații.

* Rămân tot la părerea că o turlă de biserică dotată cu paratrăsnet, denotă lipsă de încredere.

* S-a confirmat că există gripă aviară. Dacă nu vă vaccinați cocoșelul, fierbeți-vă măcar ouăle.
Atenție la păsărici! Ardeți tot ce prindeți!

* Țin o cură de slăbire atât de drastică, încât am scos pâinea și din ”Tatăl Nostru”.

* Soțul meu vrea să verifice Facebook-ul meu, dacă vă întreabă ceva, v-am cunoscut pe toți la biserică. OK?

* A zis Arafat că, de Revelion, putem ieși pe balcon, dar eu cred că-i o capcană!
Ați văzut ce a pățit Ceaușescu după ce a ieșit pe balcon…

* Triere la UPU: – Ăia cu sarmalele pe stânga, bețivii pe dreapta!

* Deschid frigiderul la 4 dimineața, văd cum tremură gelatina de pe piftie. Zic: – Nu te teme, am venit după bere.

* – Alo, ce faci?
– Mâncam!
– Scuze, vorbim când termini.
–  Ok, ne auzim după 7 ianuarie!

* Anul acesta toate ați fost frumoase, masca v-a ajutat mult.

* Continuă să mănânci cât vrei.
Cine te iubește te poate lua și de fălci, nu doar de fund.

* Fac un apel la colindători, pentru 2020, să renunțe la ultimele două versuri: ”Și la anul când venim,/ Tot așa să vă găsim!”

OBICEIURI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN | Agenția de presă

Pe urmele tatălui (33)

Se spune că omul devine mai înțelept la bătrânețe, dar cele mai condensate gânduri îl încearcă atunci când știe că i-a rămas foarte puțin de trăit. Fiecare după viața pe care a dus-o și realizările spirituale pe care le lasă în urma lui. Cei care au oferit și au primit iubire, iar sentimentele frumoase s-au transformat într-o moștenire sufletească pentru omenire, vor zâmbi împăcați în fața morții, mulțumiți că au rodit cu folos. Dar aceia care s-au luptat doar pentru sine, acumulând bunuri materiale și pierzând timpul prin petreceri numeroase, folosindu-le ca pe un drog pentru a-și colora viața, vor pleca din ea cu mare părere de rău. În acele ultime zile o să priceapă cât de prețioasă a fost fiecare zi irosită, cât de puțin au contat banii și petrecerile cu care se lăuda. Cât de multe ar fi putut dărui și cât de puțin a făcut-o, ce multe lucruri bune ar fi putut face, dar cât de puține a realizat!

Avocatul Pop era unul dintre cei al cărui chip exprima o cumplită părere de rău, la care contribuia frica de moarte. I se părea nedrept să se stingă la doar 62 de ani, tocmai când ar fi avut ocazia să se bucure de o pensie frumușică, cu cei doi copii alături și în așteptarea nepoților la care spera din partea amândurora. Dar trupul lui devenea tot mai slab, de la o zi la alta, iar doctorii l-au asigurat că trebuie să-și încheie socotelile din această lume, cât mai repede. Acest ”cât mai repede” îl durea și îl măcina psihic, mai ales când își dădea seama cât a greșit în viață și câte ar fi de îndreptat. Doar acum se gândea cu adevărat la Dumnezeu, cerându-i iertare prin rugăciunile ascunse în noapte și prin gândurile pe care le nutrea față de cei pe care i-a nedreptățit. Iar dintre toate acele figuri estompate de timp, una se încăpățâna să i se arate ca un blestem de care nu putea scăpa.

De aceea a simțit un impuls energic incredibil când fiica sa i-a prezentat-o pe tânăra blondă și i-a explicat care-i era dorința. Chipul lui de muribund s-a luminat ca prin minune, iar vocea stinsă i-a căpătat un volum pe care nu-l mai avusese de mult. Cu această nouă putere și cu o undă de speranță, bolnavul îi întinse mâna vizitatoarei, ca unui înger picat din ceruri.

– Florin… Ce face Florin?, întrebă ca o rugăminte pentru o veste bună.

Delia simțea compătimire în fața unui om ale cărui clipe erau numărate, uitând cuvintele grele pe care le-a pregătit înainte de a-l vedea pe patul spitalului. Poate și de dragul Mihaelei și al fratelui Doru, prezent de asemenea la căpătâiul părintelui.

– Florin e bine, doar că are niște probleme cu justiția. Din această cauză vă deranjez…

– Pe mine nu mă deranjezi deloc! Vizita ta e ca un balsam, m-am gândit mult la bietul băiat… l-am văzut de mai multe ori cântând, seamănă cu tată-său, același talent, îi dădeam câte o bancnotă… dar ce necazuri are?

Doru îi oferi scaunul tinerei, iar Mihaela se așeză pe marginea patului, aranjând cu mâna părul de pe fruntea transpirată a bolnavului. Tot ea consideră că-i cazul să intervină.

– Tată, băiatul acela e acuzat de crimă, iar domnișoara polițistă, aici de față, vrea să îl reprezint în instanță. E convinsă de nevinovăția lui și crede cu tărie că o putem dovedi.

– Crimă?! Copilul acela n-ar fi în stare să omoare niciun țânțar. Cine i-a pus în cârcă această nelegiuire? Ce s-a întâmplat de fapt?

Delia povesti pe scurt toată grozăvia și ”bănuiala rezonabilă” pe care o are față de Cosmin, colegul său. Bolnavul asculta cu răbufniri vizibile prin expresia feței și a transpirației mai abundente, ștearsă periodic de fiica sa. Doar la urmă interveni printr-o expresie plină de dezgust:

– La așa tată, așa fiu! Trebuia să înfrunt vipera atunci când am avut-o în vizor, dar am fost un laș.

– Ce vreți să spuneți, domnule Pop? Tatăl lui e nea Matei, partener și prieten bun cu tata și un polițist respectabil.

– Încă mai crezi asta, fată inocentă?, oftă avocatul. Principala realizare a Diavolului a fost să ne convingă că nu există, iar a viperei să se ascundă bine după fiecare mușcătură. Acum îmi dau seama cât am greșit când l-am sfătuit pe tatăl lui Florin să fugă, doar pentru că-mi era frică să mă lupt cu un polițist criminal, cu mare credibilitate.

– Cu care polițist?, întrebă Delia, încă nelămurită. Cu nea Matei? Dar de ce?

– Pentru că am fost acolo și am văzut ce s-a întâmplat cu tatăl tău. Pentru că așa eram eu atunci: un laș și un apărător al celor puternici și cu bani. Pentru că trebuia să încerc măcar să-l apăr pe ”Magnificul” și să-ți spun adevărul despre tatăl tău. Dar eu am închis ochii, nenorocind astfel mai mulți oameni nevinovați.

– Care adevăr, domnule?, continuă tânăra polițistă, în același ton.

– Adevărul că tatăl tău a fost înjunghiat de colegul său, nea Matei, cum îi zici tu.

va urma

Cinci lucruri despre moarte, din perspectivă științifică | Societate | DW |  19.04.2019

Aluzii și iluzii

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Văd că mi-ați dat rest 8 lei în loc de 13…
– M-am gândit că poate sunteți superstițios!

* Iarna 2019:
Nu se compară nimic cu gustul de vin fiert și mirosul de mandarine.
Iarna 2020:
Nu se compară nimic cu gustul și mirosul.

* La spovedanie:
– Părinte, am înșelat, am mințit, am furat!
– Din ce partid faci parte, fiule?

* În fața instanței:
– De ce ai violat-o?
– Păi, stătea acolo… goală, întinsă… ce era să fac?
– Autopsia, boule!

* – Îmi cer scuze, nu dumneavoastră sunteți domnișoara care a dansat ieri noaptea în club, numai în sutien și chiloți?
– Tu, probabil, ai plecat prea devreme!

* Fosta mea lucrează într-o farmacie și când vreau să-i stric ziua… trec pe la farmacie și cumpăr prezervative.

* Nu vă fie frică de femeile deștepte. Și pe ele le prostește dragostea!

* ”Ieri, pe plajă-n miezul nopții,
Ea-l întrebă pe băiat:
Ce să fac, îmi scot chioții
Sau guma de mestecat?”

* – Bulă, cum vin copiii pe lume?
– Cu feribotul! Tata spunea aseară în dormitor: ”Nu mai feri botu’, că iar facem un cretin ca Bulă!”

* – Ce ochi frumoși aveți domnișoară…
– Lentile de contact.
– Ce dantură impecabilă aveți când zâmbiți!
– Proteză de porțelan…
– Părul dumneavoastră e așa de mătăsos…
– Perucă din păr natural.
– Dar sânii?
– Silicoane…
– Tu ești, mă Ioane?

* Ginecologul meu mi-a dat cerere de prietenie…
Chiar nu știu ce vrea să mai vadă.

* Felicitări tuturor bărbaților care se mulțumesc cu o singură femeie.
Momentan, nu cunosc pe nimeni, dar oricum, felicitări!

* – Dragă, tu ești cea mai frumoasă, cea mai fină, cea mai bună gospodină.
– Azi, fără sex. Sunt obosită, mă doare capul.
– Egoistă nerecunoscătoare, cu celulită, ce nu poate face o ciorbă!

* – Unde ți-ai făcut sprâncenele, că vreau și eu să-mi lipesc adidașii.

* Cum zicea Pablo Escobar: ”Banii nu cumpără femeile, dar le fac pe curve să se îndrăgostească”.

* Orice bărbat trecut de 30 de ani, înzestrat cu o oarecare inteligență, manifestă în preajma unei femei prudența câinelui care a mai luat bătaie.

* Cele mai dragi mi-s femeile care, în timp ce le dai jos chiloții, te întreabă: ”da’ ce vrei să faci?”

* – Te iubesc mult, să știi!
– Eu te iubesc mai mult!
– Nu mai minți!
– Păi, tu ai început!

* Să simulezi un orgasm e floare la ureche!
Să simulezi o erecție, ăla da talent!

* – Imediat vin musafirii. Ar trebui să muți bicicleta copilului din hol.
– Dar Popeștii nu fură!
– Știu. Să n-o recunoască!

* Femeile nu trebuie să alerge niciodată după bărbați.
Unde ați mai văzut capcană să fugă după șoareci?

* Într-o zi, în Paradis, Eva îl strigă pe Dumnezeu:
– Doamne, am un necaz!
– Ce necaz ai Evo?, întrebă Dumnezeu.
– Doamne, știu că ai creat această minunată grădină cu animale și cu șerpi atât de hazlii numai pentru mine, dar cu astea nu sunt fericită.
– De ce ești nefericită, Evo?
– Sunt atât de singură!… și de mere m-am cam săturat… nu mai pot să le văd!
– Bine, Evo! În cazul acesta, am o soluție! O să creez pentru tine bărbatul.
– Doamne, ce este un bărbat?
– Bărbatul este o creatură imperfectă cu tendințe agresive, cu un egoism accentuat și care nu e capabil de sentimente de apartenență la tine. Pe scurt, vei avea multe necazuri cu el. Dar el va fi mai mare și mai iute decât tine. Va fi foarte musculos și un bun luptător. Va juca foarte bine fotbal, va fi un foarte bun vânător și, în afară de asta, nu va fi deloc rău la pat!
– Sună destul de bine!, zice Eva.
– Bine, atunci, zice Dumnezeu, dar ar mai fi o singură condiție!
– Care?
– Lasă-l să creadă că pe el l-am creat prima dată…

* Când Gheorghiță l-o văzut pe tată-său că o mozolit-o pe vecină, o știut imediat ce culoare o să aibă bicicleta lui cea nouă!

* Cum o dai, nu e bine!
Când ești prea mică, nu te lasă părinții să ai iubit. Când crești, nu te lasă soțul!

* Când soția te iubește și ești fericit, nu contează a cui soție e!

* Bursa este un mod de a lua banii oamenilor care se cred deștepți. Pentru proști se folosește Loto!

* Nu spune prostului că-i prost. Zi-i, doar, că are ghinion când gândește…

* Lupul, care fusese școlit la Harvard, o prinde pe scufiță în pădure și o întreabă: ”Fuziune sau absorbție?”

* – O sticlă de vin, lumânări parfumate, 5 prezervative…
Invidia din ochii vânzătoarei nu se poate descrie în cuvinte…

* – Ce faci de revelion?
– Ce să fac… mă trezesc, strig de 2-3 ori ”La mulți ani!” și mă culc la loc.

* Nu știu ce să-i cumpăr de Crăciun soțului, are deja tot ce-mi doresc!

* – Părinte, pot să merg la femei, acum, în post?
– Poți, fiule, dar să nu fie grase!

* El și ea în parc:
Ea: – Știi la ce mă gândesc acum?
– El: – Știu!
– Ea: – Ce nesimțit ești!

* Iohannis a săpat PSD până a dat de AUR.

* – Nevastă, mâncarea asta nu are niciun gust!
– Eu zic să te mai gândești, altfel… chem izoleta.

* Pe plaja din Mamaia, un turist italian ochește o blondă și o întreabă:
– Maria?
– Si, signore, io sono Maria.
– Innocenta?
– No! Due centa!

* – O cafea, vă rog!
– Normală?
– Mi-o faceți puțin zăpăcită, așa ca mine, să am cu cine râde!

Vis într-o cană de cafea | Poteci de dor

Vis de Crăciun

Copiii · se · joacă · iarnă · tara · minunilor · fericit · împreună · copii - ilustratie vectoriala © Artisticco LLC (artisticco) (#3578396) | Stockfresh

Am visat c-a nins pe stradă
Cu fulgi mari și zâmbitori,
Ca o prelungă baladă
Începută până-n zori.

Ce surpriză minunată,
E cadoul cel mai bun,
Bucurie ce ni-i dată
Chiar în ziua de Crăciun.

Zăpada parcă ne zice,
Cu un aer șugubăț,
Că este atât de dulce
Ca și vata de pe băț.

A urmat o veselie
Și-o bătaie cu omăt,
Cum nu știu alta să fie
Sau cumva să vă arăt.

Într-o iarnă ca pe vremuri
Nici nu simți frigul intens,
Adunând albul în ghemuri
Și dând sărbătorii sens.

Visul s-a-ntrerupt deodată
Și m-am întristat s-ascult
Cum pe strada noastră lată
Ploua de Crăciun, mărunt.

Văd că nu-i o balivernă
Spusa celor ce-au prezis
Că în sărbători de iarnă
Ne ninge numai în vis.

Pe urmele tatălui (32)

Pe bună dreptate se spune că primul pas e cel mai important, dar și cel mai greu. Doar că trebuie să știi în ce direcție să-l faci, aș mai adăuga eu. Acel pas poate consta într-o primă atingere a unei persoane, o primă lacrimă prin care sufletul își dărâmă zidul de apărare, un prim cuvânt de înțelegere și încurajare. Astfel a simțit și Delia când avocata – care i s-a părut atât de rece la început – și-a dezvăluit dintr-o dată slăbiciunile de om obișnuit. Și ea, la fel ca Florin, avea o părere proastă despre această profesie, prin care mulți răufăcători au fost scăpați de pedepsele cuvenite, prin tertipuri avocățești sau exploatarea unor lacune ale legilor.

Era pentru prima dată când putea cunoaște îndeaproape un astfel de om, dincolo de tribunale sau discursuri sobre bazate pe citate și trimiteri la anumite articole. Reacția ei a convins-o pe Mihaela că rezonează cu adevărat la problemele care îi încercau tăria în acele momente grele. Iar de aici și până la o legătură ce putea duce la prietenie nu a mai fost nevoie decât de o invitație la cafea și o discuție cu sufletele la vedere. Întâlnire pe care au avut-o în acea după-amiază, când și-au dat seama că aveau multe în comun. În primul rând, faptul că lucrau amândouă pentru aplicarea legii, fiecare în felul ei, era prima legătură pe care Delia a crezut de cuviință să o dea în vileag. Adevărul, cât ar fi de periculos într-un început de relație, trebuie spus din start, altfel riscă să te oblige la un amalgam de minciuni din care nu mai poți ieși cu conștiința împăcată.

Tânăra avocată a fost surprinsă la început, dar polițista a continuat să-și dezvăluie crezul și problemele cu care se confruntă, demonstrând că este și ea un om cu intenții bune și idealuri firești. De asemenea, amândouă erau însărcinate cam în aceeași lună, fapt ce le-a apropiat și mai mult. Și Mihaela s-a despărțit de iubit, un avocat care nu era de acord să devină tată înainte de a-și consolida situația materială. De altfel, el susținea că a protejat-o la fiecare act sexual și nu poate să-și explice cum s-a întâmplat acest ”accident”. Ce-i drept, i-a dat de ales: avortul sau despărțirea, însă ea a preferat să nu ia o viață inocentă și nevinovată. Era o fată mândră – la propriu și la figurat – și cu speranța că-și va găsi un bărbat care să pună mai presus dragostea, decât situația materială și un copil al altuia. Chipul ei luminos, ochii mari și inteligenți, părul bogat care-i cădea în cascadă pe umeri, fizicul încă perfect, dar mai ales convingerea că totul va fi bine, erau motive suficiente să creadă că va răzbi, în cele din urmă. Chiar și de una singură.

E drept că trecea printr-o perioadă mai grea și se mira că a cedat sentimentelor în fața Deliei. Nu i se mai întâmplase, însă poate că destinul a intervenit cu un anumit scop. Zâmbea amar când a strecurat această percepție, pentru că nu era o femeie superstițioasă, fiind convinsă că soarta stă în mâna fiecăruia și numai accidentele o pot influența. Tatăl ei a învățat-o asta și ea l-a iubit, deși ar fi avut multe să-i reproșeze. În primul rând pentru că a divorțat de mama și a trăit o viață iresponsabilă. Cu excese amoroase, alimentare și bahice. Schimba iubitele ca un Casanova și mergea la petreceri din cele mai extravagante, unde mânca și bea cât zece. Dar vremurile acelea au apus și a venit vremea să plătească. Dintr-un om înalt ca un brad bine împodobit, a ajuns un pirpiriu pe care nu-l mai recunoști decât atunci când îi auzi cuvintele. Doar ea și fratele ei, medic neurolog la spitalul în care își trăia ultimele zile, îi mai erau alături. Mama lor nu a rezistat mult despărțirii și s-a stins în urmă cu doi ani.

Toate aceste destăinuiri au venit alternativ cu cele făcute de Delia, amândouă mirându-se cât de bine este să ai pe cineva în fața căruia poți să te descarci. Au lăcrimat deodată, au zâmbit în același timp și s-au mângâiat pe rând, de câte ori a fost nevoie. Ore întregi au trecut, fără ca ele să-și dea seama, omițând lumea din jur și numărul cafelelor comandate. Se însera și inevitabila despărțire trebuia să vină, așa cum vin toate, în cele din urmă. Doar atunci, cu o strângere de mână mai insistentă, Mihaela i-a mărturisit un ultim lucru:

– Știu că tata a făcut multe rele, a apărat persoane dubioase și a refuzat cazurile unor oameni nevinovați. Simt că-l macină acest trecut nedemn, pentru că-i un om bun în adâncul lui. Mi-a povestit că, în special, are un mare regret pentru un prieten pe care l-a dezamăgit. O fi vorba tocmai de cazul protejatului tău, dar pentru asta trebuie să vorbești tu cu el. Poți să vii mâine în vizită și să lămurești această problemă. Poate te ajută și îl împacă pe el cu o parte importantă din trecutul lui. Sună-mă și o să stabilim ora potrivită.

Oameni Fete Femei - Fotografie gratuită pe Pixabay