Mirosul îți divulgă personalitatea

Noi cercetări sugerează că putem cataloga personalitatea cuiva în funcție de mirosul persoanei în cauză. Studiul este primul de acest fel, participanții putând spune, cu oarecare acuratețe, dacă persoanele din jurul lor erau prietenoase, anxioase sau dominante, în funcție de mirosul corporal.

Cercetarea, realizată de specialiștii de la Universitatea din Wroclaw, Polonia, sugerează importanța pe care o are mirosul corporal în crearea primei impresii.

La studiu au luat parte 30 de bărbați și 30 de femei care au fost rugați să poarte un tricou alb timp de trei nopți, fără a avea voie să folosească deodorant, parfum, cremă și săpun, să fumeze sau să consume alimente cu miros intens. De asemenea, participanții au fost supuși unui test de personalitate.

Fiecare tricou a fost pus într-un sac de plastic, iar 100 de femei și 100 de bărbați au fost rugați să le miroasă. În funcție de miros, li s-a cerut să stabilească, pe o scară de la 1 la 10, cinci trăsături ale personalității deținătorului. Fiecare din cei 200 de evaluatori a avut de analizat 6 tricouri, iar fiecare tricou a fost, pe rând, examinat de 20 de persoane.

Aprecierile făcute de cei 200 de indivizi au fost comparate cu cele rezultate din auto-evaluările de cei ce purtaseră tricourile, evaluări care s-au axat pe trei caracteristici ale personalității: extraversiunea, dominanța și nevrotismul.

Potrivirile au fost departe de perfecțiune, însă evaluatorii au putut identifica nivelurile de extraversiune și nevrotism ale participanților cu aceeași acuratețe cu care alte persoane au făcut-o în studii bazate pe imagini video.

Tricourile persoanelor dominante au fost cel mai ușor de identificat. Acestea aveau impregnat, pe lângă mirosul proprietarului, și pe cel al partenerului. Extraversiunea, nevrotismul și dominanța sunt trăsături care ar putea, într-o anumită măsură, să fie exprimate din punct de vedere fiziologic sau emoțional. De exemplu, nevroticii transpiră mai mult în condiții de stres, iar mirosul lor se modifică.

De asemenea, trăsăturile de personalitate pot fi legate de secreția hormonală, care ar putea modifica mirosul unei persoane. Este posibil ca persoanele dominante să aibă un miros ridicat de testosteron care să le modifice secreția glandelor sudoripare.

Studiul este preliminar, dar cercetătorii spun că el constituie un început bun în ceea ce privește importanța mirosului în identificarea personalității.

Sursa: msnbc

Educație autohtonă

Iarăși e vineri 13. Dar nu asta mă deranjează, ci căldura care se instalează pe măsură ce se apropie miezul zilei și care se resimte mai puternic la etajele superioare. În astfel de zile regret aerul mai răcoros de care aveam parte la casa cu curte și cu pomi umbroși, pe care am abandonat-o anul trecut. Ce mult contează câteva grade în minus!

Ies pe balcon doar dimineața, când soarele e prea timid pentru a mă arde, iar aerul tocmai bun pentru o cură de prospețime. De la etajul al doilea văd lumea grăbindu-se în toate direcțiile. Unii spre serviciu, alții spre magazine și piețe, iar copiii către școală. Chiar în fața mea, la vreo 100 de metri, se află un birou al Apa Nova, locul unde se achită lunar apa consumată. Din sediu iese un bărbat supraponderal, cu câte o pungă plină în fiecare mână. Îl privesc apatic cum îi șoptește ceva unui pici de vreo 5-6 ani, apoi îi pasează bagajele. Copilul le prinde cu dificultate și străbate cu ele vreo 50 de metri, ajungând pe zona verde a unui bloc din vecinătate. Acolo se opintește din răsputeri și le aruncă cât mai departe de trotuar și cât mai aproape de zidul clădirii. Omul de la Apa Nova îl aprobă, dând mulțumit din cap, în timp ce eu priveam costernat.

Din fericire, o doamnă care tocmai trecea pe lângă băiețaș, îl apostrofează pe acesta, însă domnul corpolent strigă la ea:

– Lasă-l, cucoană, ce te bagi matale! Nu vezi cât e de mic? Cum să care el două pungi mari și grele până la tomberon?

Doamna se uită la omul cu brațele încrucișate și cu gură mare și plecă fără să mai răspundă ceva. Sunt convins că nu știa cine-l însărcinase pe puști să arunce gunoiul pe zona verde. Și chiar dacă ar fi știut, probabil că s-ar fi temut să se certe cu bărbatul de la Apa Nova. Eu am rămas cu un gust amar și cu încă o explicație a gunoaielor care apar mereu în jurul nostru. Sunt sigur că omul acela gras nu era la prima lui acțiune de acest fel. S-ar fi putut ca în alte dăți să apeleze la alți copii, cu același îndemn. Poate că le dădea de o înghețată, numai să-l scape de mizerii.

Mă întreb ce învață copiii din astfel de exemple și răspunsul nu-i greu de dat. Dacă oameni în toată firea, cu funcții de invidiat, îi îndeamnă să arunci gunoiul pe spațiul verde, firește că așa vor face mereu de acum-încolo. Și așa vor învăța și alți copii să facă, pentru că exemplele rele sunt cele mai molipsitoare. Iar când cineva le atrage atenția că nu e bine, poate să aibă mari probleme dacă prin preajmă se află un tip masiv, arțăgos și prost educat, cum e domnul de la Apa Nova.

A-i spune copilului „nu”

De când se naște, copilul este „șeful” casei, în jurul lui se desfășoară toată activitatea familiei. Dacă are și bunici pensionari, răsfățul său devine deplin și primește totul de-a gata. Noi, părinții, trebuie să învățăm să spunem NU!

Cum îi educăm pe tinerii din noua generație este o problemă de esență a societății. Familiile fac de regulă un singur copil, pe care îl cresc ca pe un prinț și după ce absolvă liceul sau facultatea refuză să muncească și să-și câștige singur pita de toate zilele. An de an, zeci de mii (…) de absolvenți de liceu sau facultate, care nu au lucrat nici măcar o zi, cer și primesc de la stat indemnizație de șomaj. La vârsta debutului în muncă, parcă ar vrea să treacă direct în… pensie.

Cauzele acestor efecte pornesc de la părinții prea permisivi, care îi lasă pe copii să facă ce vor, ori de câte ori vor și le satisfac toate dorințele, ceea ce este o greșeală frecventă mai ales la oraș. Educația corectă înseamnă disciplină și instrucție și se bazează pe rațiune.

Copilul are nevoie de ajutorul părintelui pentru a fi disciplinat, educat, civilizat. Omul lăsat liber să facă tot ce vrea nu va mai accepta să fie contrazis și va tinde să încalce libertatea celor din jur. Caracterul dedat capriciilor se schimbă greu la maturitate, așa că părinții trebuie să fie atenți. Nu slujește la nimic să-ți lași copilul să facă ce vrea, modelul liberal de educație pare să fie depășit. Occidentalii au ajuns la concluzia că educația permisivă creează o generație de tineri fără empatie socială, care sfârșesc prin a fi dezamăgiți de viață.

Părinții, nu „cei mai buni prieteni”, trebuie să-l învețe pe copil cum să se comporte. Este important să-l lase liber și să intervină cu explicații și negocieri doar atunci când încalcă libertatea altora, pentru a-l convinge că fiecare om are dreptul să-și atingă scopurile proprii, cu condiția să nu-i împiedice pe ceilalți să și le atingă pe ale lor.

De regulă omul needucat încalcă libertatea altora. Părinții trebuie să-i îndemne mereu pe copii să fie liberi, adică să se lipsească de ajutorul celor din jur, deoarece vor ajunge adulți și vor fi obligați să se întrețină singuri. Dacă părinții îi fac pantofii fiului de 30 de ani, înseamnă că nu l-au educat și a rămas tot un copil. Acum este greu să-l disciplineze, educe, civilizeze, iar acest om pare pierdut pentru societate; nefiind educat, nu are un scop în viață.

Educatorii din școli nu sunt nici ei bine educați de părinți și profesori. Omul devine om prin educație, zicea Kant, în secolul XVIII. Lipsa culturii poate fi suplinită, dar lipsa educației de acasă și din școală nu poate fi înlocuită. Fără educație, omul nu-și poate dezvolta aptitudinile naturale și nu-și va găsi rostul. Fiecare copil e unic și are inteligențe multiple (talentele lui), așa că educația tinerilor se face prin negociere și educare la fiecare. Părinții participă la educația copilului direct, nu prin intermediar. Copilul învață prin imitație, dar atât cele bune, cât și cele rele…

Lanțul educației precare de la noi pornește, să ne criticăm pe noi, părinți și educatori, și abia apoi pe tinerii care nu au respect pentru muncă și societate. Să ne spunem NU și nouă!

Sursa: Nicolae GOJA („Graiul Maramureșului”)

Regulile de bază ale comunicării pentru domni

Doresc să vă fac cunoștință cu regulile de bază ale comunicării pentru domni, care au fost publicate pentru prima dată în 1875 în cartea „A Gentlemen’s Guide to Etiquette” de Cecil B. Hartley.
Aproape toate regulile din conduita domnilor sunt aplicabile și acum.
.
1 Culmea lipsei de educație este distragerea atenției în timpul convorbirii – la ceas, la telefon sau agendă. Chiar dacă sunteți obosit și v-ați plictisit, nu arătați acest lucru.
1. Nu-l întrerupeți pe cel care vorbește. Chiar și o simplă corectare a datelor incorecte este un semn nepoliticos, dacă nimeni nu v-a rugat să faceți acest lucru. Chiar mai rău decât atât este să continuați ideea persoanei sau să o grăbiți în vreun fel. Ascultați până la sfârșit bancul sau povestea, chiar dacă o știți.
3. Nu încercați niciodată să vă demonstrați dreptatea prin ridicarea tonului, aroganță sau prin jigniri. Fiți întotdeauna politicos și sincer, lipsit de orice dictatură.
4. Niciodată, desigur, dacă nu vă întreabă cineva, nu povestiți despre propria afacere sau profesie în societate. În general, acordați mai puțină atenție persoanei dumneavoastră.
5. Un gentleman are o inteligență reală și cultură, iar, de regulă, el este modest. El poate simți, aflându-se într-o societate obișnuită, că este superior intelectual, dar nu va căuta să demonstreze superioritatea în nici un fel. El nu va căuta să abordeze subiectele despre care interlocutorii nu sunt informați. Tot ce spune un gentleman este întotdeauna marcat de amabilitate și respect față de sentimentele și opiniile celorlalți.
6. Nu mai puțin important decât capacitatea de a vorbi bine, este capacitatea de a asculta cu atenție. Aceste caracteristici evidențiază persoana ca pe un bun interlocutor și apartenența sa la înalta societate.
7. Niciodată nu ascultați conversația dintre două persoane, care nu vi se adresează dumneavoastră. Dacă sunt atât de aproape, încât nu puteți să nu auziți, pur și simplu, dați dovadă de politețe și plecați în altă parte.
8. Străduiți-vă, cât mai posibil, să vorbiți scurt și la obiect. Evitați distragerile prelungite și observațiile, care nu au nici o legătură cu subiectul.
9. Dacă dați ascultare lingușirii, așteptați-vă și la prostie și încredere exagerată în sine – pentru că acolo unde-i lingușire sunt și prostia și îngâmfarea.
10. Chiar dacă sunteți sigur că oponentul nu are dreptate, păstrați-vă calmul în discuție, spuneți argumentele și contra-argumentele fără să jigniți. Dacă observați că interlocutorul este de neclintit în erorile sale, mutați abil conversația la un alt subiect, lăsându-l să-și păstreze părerea de sine, iar dumneavoastră veți evita furia și iritarea.
11. Să aveți, dacă doriți, convingeri politice. Dar să nu le umflați în orice caz și să nu forțați alte persoane să fie de acord cu dumneavoastră. Ascultați calm alte opinii și nu vă băgați într-o dezbatere aprigă. Lăsați ca persoana respectivă să creadă să creadă că sunteți un politician rău, să nu-i dați vreun motiv pentru îndoiala de faptul că sunteți un gentleman.
12. Vorbind despre prietenii dumneavoastră, nu-i comparați cu nimeni. Vorbiți despre meritele fiecăruia, dar nu încercați să sporiți demnitatea unuia prin comparație cu viciile celuilalt.
13. Evitați în discuții subiecte care i-ar putea răni pe cei care lipsesc. Un gentleman niciodată nu va bârfi și nu le va asculta de la alții.
14. Chiar și un om plin de spirit va deveni plictisitor și prost educat, atunci când el va încerca să absoarbă pe deplin atenția companiei.
15. Evitați folosirea prea frecventă a citatelor și gândurilor mărețe. Precum condimentele în mâncare, acestea pot decora conversația, dar excesul lor poate strica mâncarea.
16. Evitați pedanteria. Acest lucru nu este un semn al inteligenței, ci a prostiei.
17. Vorbiți limba maternă corect și în același timp, să nu fiți mare susținător al corectitudinii formale a frazelor.
18. Nu faceți observații, în cazul în care alții fac greșeli în discursul lor. Acordarea unei atenții la cuvinte sau altor acțiuni eronate ale interlocutorilor, sunt semne de proaste maniere.
19. Dacă sunteți un expert sau un savant, evitați folosirea termenilor tehnici. Este de prost gust, pentru că mulți oameni nu le pot înțelege. Cu toate acestea, dacă se întâmplă să folosiți un cuvânt sau o expresie, va fi o greșeală și mai mare să vă grăbiți imediat să explicați sensul său. Nimeni nu vă va mulțumi pentru această subliniere a inculturii lor.
20. Nu căutați să jucați un rol de clovn, pentru că foarte repede veți obține faima unui „om nostim”, pentru petreceri. Acest rol nu poate fi admis pentru un gentleman adevărat. Străduiți-vă ca interlocutorii să râdă împreună cu dumneavoastră, nu de dumneavoastră.
21. Evitați lauda. Vorbele despre proprii bani, relații, oportunități sunt de prost gust. De asemenea, nu este bine să fiți mândri de cunoștințele cu persoane remarcabile, chiar dacă asta a avut loc. Accentul constant pe „prietenul meu este guvernatorul X” sau „prietenul meu este apropiatul președintelui Y” este pompos și inacceptabil.
22. Nu vă străduiți să redați comportamentului rafinament și profunzime excesivă, respingând cu dispreț conversații amuzante, glume și divertisment. Încercați să acționați în conformitate cu societatea în care vă aflați, în cazul în care aceasta nu intră în conflict cu normele unui gentlemen.
23. Este de-a dreptul nepoliticos, obscen și prostesc să folosiți în discuții, expresii și termeni în limbi străine.
24. Dacă simțiți că începeți să vă enervați într-o conversație, atunci fie schimbați tema discuției sau mai bine tăceți. Fiind nervos puteți spune cuvinte pe care niciodată nu le-ați fi folosit într-o stare calmă, pentru care veți regreta amarnic mai târziu.
25. „Niciodată nu vorbiți despre o frânghie în prezența celui a cărui rudă s-a spânzurat” – deși acest proverb este dur, este foarte adevărat. Evitați cu atenție subiectele care pot fi prea personale pentru interlocutor, nu vă amestecați în treburile altor familii. Nu căutați să discutați secretele cuiva, iar dacă cineva vi le-a încredințat, tratați-le ca pe un semn foarte valoros și nu mai transmiteți cele aflate nimănui.
26. Deși călătoriile contribuie la dezvoltarea minții și perspectivele gentlemanilor, nu se cade la orice pas să introduceți fraze: „Când am fost la Paris”…”, „în Italia nu se poartă așa ceva…” și așa mai departe.
27. Evitați bârfele. Când femeile bârfesc sunt dezgustătoare, însă la bărbați e absolut josnic.