Harul umorului

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Ai auzit de restaurantul de pe Marte?
– Da! Super meniu, dar zero atmosferă…

* Mi-ar plăcea să-mi pot lăsa corpul la sală să facă sport. Doar să-l ridic… când e gata!

* Un prieten îl observă pe Bulă cum aleargă cu disperare pe o plajă încinsă de soare.
– Ce se întâmplă, Bulă? Te-a prins cumva soarele?
– E mai rău, prietene! M-a prins nevasta!

* – Îmi spuneți, vă rog, cât face trenul din Târgu Mureș până în București?
– O secundă…
– Mulțumesc!!!

* Un avocat era bucuros că fiul său terminase avocatura și astfel va putea să calce pe urme. Trece ceva timp și avocatul cel tânăr reia cazurile tatălui său, acesta ieșind la pensie. Într-o zi, vine bucuros acasă și îi zice tatălui:
– Tată, știi cazul ăla care n-ai putut să-l rezolvi în 25 de ani?
– Da, fiule!
– Păi eu l-am rezolvat într-o săptămână!
– Foarte bine, fiule, dar să nu uiți că acest caz te-a ținut pe tine la școală, la liceu, la facultate și mai rămânea și de-o vacanță.

* Reguli noi la divorț:
– Copilul rămâne cu mama, iar tatăl cu bona.

* – Alo, bună ziua. Cu Mihai aș dori.
– Sunt soția lui, spuneți-mi, vă rog, ce să-i transmit.
– Spuneți-i că o să păstrez copilul.
– Păstrează-l liniștită, tânără doamnă, că și el crește copilul vecinului Vasile și nu se laudă atâta.

* – Sunt agentul Ionescu, de la poliția rutieră. Vă rog să-mi spuneți ce aveți în portbagaj.
– O jumătate de miel.
– Viu?

* – Unde ești, iubitule?
– Acasă, cuminte, scumpa mea!
– Nu te cred! Fă-mi o poză cu nevastă-ta!

* Cheltuim bani mulți pentru haine scumpe…
Dar adevărata plăcere este tot în pielea goală.

* Valea Prahovei: 8 ore pe șosea, 2 ore la telegondolă și 3 minute pe pârtie cu ursul după tine.

* – Este bună țuica la răceală?
– Este, mai ales la răceala dintre soț și soție.

* Doar în România deschizi frigiderul și dai de lăutari: Salam, Ciorbă, Pește!

* Eu am două telefoane. Când mă simt singur îmi trimit câte un mesaj, să mă asigur că sunt bine.

* – Ce înseamnă când secretara rămâne însărcinată?
– Că a avut un accident de muncă!

* Bunicul avea o vorbă: ”Să nu te uiți niciodată la nevasta altuia, mai ales dacă știi că nu încapi în șifonier.

* Viața unei persoane este împărțită în patru etape: copilăria, adolescența, ”Arăți grozav!” și ”Te ții bine!”

* – Domnu jude, aș vrea să divorțez de muiere, așa, mai discret…
– De ce mai discret?
– Pentru că, dacă află, mă omoară!

* Un boschetar se oprește lângă o mașină decapotabilă și-i zice șoferului:
– Dă-mi, nene, și mie o țigară. Măcar noi, ăștia fără acoperiș, să fim solidari…

* Noi, românii, suntem oameni faini… Până și iarna se desparte greu de noi!

* În ziua de azi, prea multe muște le explică albinelor cum se face mierea…

* Veganii nu mănâncă carne, dar umblă cu pantofi de piele. Încă nu am văzut un vegan cu pantofi de ștevie!

* Cine a ascultat în tinerețe Abba, Boney M, Modern Talking, BZN… este așteptat la Catena! Au Voltaren la reducere!

* Se renunță la cumulul pensiei cu salariul, imediat după cumulul Paștelui ortodox cu cel catolic. La Paștele Cailor.

* La magazin am văzut un bunic blând și manierat, care făcea cumpărături cu nepotul mic și needucat. Nepotul țipa, scuipa, arunca obiecte în jur, iar bunicul spunea de fiecare dată doar: ”Tilică, ai răbdare, fii calm că acuși suntem acasă”. M-am apropiat și i-am zis:
– Sunteți de admirat cât de blând puteți fi cu Tilică.
Mi-a răspuns:
– Dom-le, Tilică sunt eu, pe jigodie o cheamă Nelu și abia aștept s-ajung acasă și să-l bat de se cacă pe el!

* În viață vei găsi multe uși închise, dar cel mai rău este când e închisă ușa de la baie.

* ”Somnoroase păsărele
Pe la cap mi se adună
Și sunt tot mai multicele
De vreo lună”

* Cică dacă ești o femeie cu copii, nu te mai vrea niciunul. Ce vrăjeală! Sunt unii care te iubesc cu tot cu soț!

* Continuă să mănânci cât vrei. Cine te iubește te poate lua și de fălci, nu doar de fund.

* – Vecine, ce-a pățit motanul tău că aleargă de pe un acoperiș pe altul?
– Aseară am fost la medicul veterinar cu el, l-am castrat, iar azi își anulează toate întâlnirile!

* – De ce nu e bine să mori lunea?
– Îți merge prost toată săptămâna!

* – Draga mea, dacă mor, să te căsătorești, să fii fericită! Îmi promiți?
– Dragule, e doar o ciorbă! Dacă n-o vrei, n-o mânca!

* – Iubitule, la mulți ani!
– Dar nu e ziua mea!
– Lasă că tu mereu ești Gică… contra.

* În spatele fiecărui nebun este o femeie care l-a adus în starea asta!

* Coincidență rară anul acesta: 1 Mai catolic pică în aceeași zi cu cel ortodox.

* – Cum l-ai cunoscut pe soțul tău?
– Lucram ca farmacistă… venise să cumpere prezervative mărimea XXXL. Ne-am căsătorit imediat… după aia am observat că era bâlbâit.

* Bărbatul a descoperit STICLA și a inventat PAHARUL.
Femeia a luat STICLA și a inventat OGLINDA.
Bărbatul a descoperit ZARUL și a inventat JOCUL.
Femeia a luat ZARUL și a inventat VRĂJITORIA.
Bărbatul a descoperit CUVÂNTUL și a inventat CONVERSAȚIA.
Femeia a luat CUVÂNTUL și a inventat BÂRFA.
Bărbatul a descoperit BANUL și a inventat COMERȚUL.
Femeia a luat BANUL și a inventat CREDITUL.
Bărbatul a descoperit TRANZACȚIILE și a inventat CARTEA DE CREDIT.
Femeia a luat CARTEA DE CREDIT și bărbatul a dat de dracu…
Bărbatul a descoperit MUNCA și a inventat SALARIUL.
Femeia a luat SALARIUL și bărbatul iar a dat de dracu…
Bărbatul a descoperit FEMEIA și a inventat SEXUL.
Femeia a descoperit SEXUL și a inventat PRETENȚIILE.
După asta, bărbatul s-a supărat și nu a mai inventat nimic.
Până când să tot cadă de prost?!

* Zicala zilei:
Dacă vezi că paharul tău este pe jumătate gol, varsă-l într-un pahar mai mic și încetează u văicăreala!

* Un tip își cumpără țigări dintr-un magazin și imediat își aprinde o țigară. Vânzătorul:
– Aici nu se fumează!
– Cum așa? Păi, dacă vindeți țigări, înseamnă că sunteți de acord cu fumatul. Deci, pot să fumez! E o chestie de logică…
– Și ce dacă? Noi vindem și hârtie igienică!

* Dacă ai o stare proastă, gândește-te că fix în momentul ăsta cineva merge la ghișeu și crede că are toate actele la el.

* Vrăjeală cu proverbele astea!
Cică ”Să nu râzi de cineva, că poți ajunge la fel ca el!”
De o oră râd de Țiriac și tot sărac sunt.

* Un grup de faimoși cercetători romi au constatat că oamenii din România au cele mai sărace portofele din Uniunea Europeană!!!

A apărut cartea ”Judecăți, prejudecăți și mere”

Vă mai amintiți de Bulgărașul de zăpadă și pământul negru atât de controversat? Dar de Fructul interzis, în care merele din grădina mea au făcut miracole cu oamenii care le gustau? Aceste două grupaje de povestiri, plus încă opt fragmente de amintiri savuroase, le-am adunat sub titlul ”Judecăți, prejudecăți și mere”, carte care a apărut de curând la Editura Siono, iar eu am primit-o ieri cu mare bucurie. E frumoasă din toate punctele de vedere și este cartea vieții mele, cu lecțiilor dure pe care le-am primit timp de treizeci de ani, lecții îndulcite de fructele metaforice răsărite să mă susțină și să atenueze prejudecățile unor vremuri grele. E o carte pe care o recomand cu convingerea că o să vă impresioneze, fie că sunteți tânăr sau mai în vârstă. Pentru că oamenii din jurul nostru nu s-au schimbat atât de mult, iar merele despre care vorbesc ar fi la fel de necesare și în zilele pe care le trăim azi.

Atenționare: nu împrumutați cartea nici celui mai bun prieten, pentru că există un mare risc să nu o primiți înapoi. Fără glumă!

 

”Petru Racolța este un scriitor matur, cu un stil propriu ce captivează cititorul, atuul său fiind versatilitatea stilistică ce generează o abordare tipică fiecărui subiect. De la cărți pentru copii sau fantasy, până la romane polițiste și thrillere (Fetița care visa pentru alții, 2020 și Pe urmele tatălui, 2021-SIONO Editura ), Petru Racolța și-a câștigat un loc binemeritat în galeria autorilor români contemporani foarte valoroși.

Având ca punct de pornire câteva amintiri din copilărie, Judecăți, prejudecăți și mere și-a construit firul narativ sub forma unei înlănțuiri de metafore și emoții răscolitoare, constituite ca ramă a tabloului central: itinerarul unei sorți pline de încercări. Sumele experiențelor proiectate în contextul istoric al perioadelor respective, aparenta detașare, dramatismul sau, dimpotrivă, umorul situațiilor alcătuiesc un bildungsroman, o scriere complexă a unei inițiate maturități, proiectate într-un fundal de un realism magic – prezența merelor fermecate, care provoacă la o sinceritate impulsivă. Meritul autorului rezidă în păstrarea unei distanțe față de sine, lăsând acest loc cititorului care, fără a-și da seama, este absorbit de firul narativ, ajungând să trăiască el însuși diferitele situații ale unei vieți relatate uneori cu dramatism, iar alteori cu umor.”

Radu Prodan

Comenzile se pot face aici

Satul dintre neguri XI

Probabil că au ațipit unul lângă celălalt, obosiți de drum și emoții cum nu au mai simțit până atunci. Așa se poate explica faptul că n-au observat când s-a luminat de ziuă, doar razele dimineții le-au pătruns prin pleoape și i-au trezit la realitate. Era frumoasă priveliștea care li se înfățișa înainte, însă nu puteau să se bucure de ea, văzând că sunt tot singuri, fără mângâierile și încurajările cu care îi obișnuiseră părinții. Îngrijorarea și dorul de ei a făcut-o pe Bianca să-și înceapă ziua cu un plâns amar, alinat într-o oarecare măsură de fratele ei.

– Hai că or să apară și ei, i-a spus el, în timp ce o mângâia cu stângăcie.

Adevărul era că și el plângea în sinea lui, regretând nespus clipa în care s-a gândit să se aventureze într-o călătorie atât de nesăbuită, ba să o atragă și pe surioară prin încăpățânarea de care a dat dovadă. Până acum nu a fost dispus niciodată să-și arate partea de frate grijuliu, lăsând pe seama mamei să se ocupe de surioara ”râzgâiată”, după cum îi plăcea să numească. Acum, însă, era conștient cât de mult contează să ai pe cineva alături, mai ales că avea și el nevoie de îmbărbătare.

– Trebuia să ne întoarcem înapoi, a spus printre suspine fetița. Poate s-au supărat pe noi și nu mai vor să ne vadă. Ne-au abandonat și vom rămâne orfani pentru totdeauna.

– Nici să nu te gândești la așa ceva, a tresărit din tot trupul Adi. Părinții noștri ne iubesc foarte mult, orice s-ar întâmpla, după cum au dovedit-o de atâtea ori când făceam cele mai mari boacăne. Sunt sigur că ne caută și ne vor găsi curând.

Bianca își șterse lacrimile de pe obraji și își privi frățiorul cu speranță redobândită. Niciodată nu-l simțise atât de aproape sufletește, iar asta o făcea să prindă putere și să se bazeze pe sprijinul lui.

– Mi-e sete și mi-e foame, iar noi nu avem nimic, nici măcar un pătrățel de ciocolată, a mărturisit ea, ca și cum această necesitate firească ar fi fost menită să atenueze temerile exprimate înainte.

Adi s-a ridicat atunci în picioare, ca un bărbat adevărat, și i-a întins mâna să o ajute în a-l urma.

– Exact aceleași nevoi simt și eu, domniță, a zâmbit pe cât putea el de drăguț. Să mergem în satul care ne așteaptă cu brațele deschise și poate noi vom fi primii care-l vom găsi pe Bunicul. Precis că o să ne facă o omletă din ouă de casă, cu caș și șuncă, iar apoi vom bea apă rece din fântână. Sau poate un suc de fructe proaspete, ce zici?

– Nu cred că-i o idee bună să mergem toți trei, se făcu auzită vocea câinelui. Cineva trebuie să aștepte aici întâlnirea cu părinții, iar acela trebuie să fiu eu, pentru că îi pot duce pe urmele voastre.

– Maia, tu ești mereu cea care se sacrifică, dar acum s-ar putea să rabzi de foame multă vreme, i-a răspuns Adi.

După care, amândoi frații i-au arătat dragostea prin mângâieri și îmbrățișări. Era greu pentru toți să se despartă într-o lume imprevizibilă, dar patrupedul îi încurajă, zâmbind câinește.

– Nu e nicio problemă pentru mine, atâta vreme cât sunt iute de picior și văzul mi-e ager. Găsesc eu ceva de-ale gurii, poate prind vreun iepure sau altă bunătate. O să vă caut în curând, singur sau cu cei pe care-i așteptăm.

Copiii s-au lăsat convinși, după care a urmat momentul despărțirii și al promisiunilor că se vor revedea cu vești bune. Încrederea transmisă reciproc le-a prins bine celor doi frați, care s-au molipsit de visurile frumoase, iar pașii le-au devenit tot mai sprinteni, pe măsură ce se apropiau de prima căsuță. La drept vorbind, era chiar mai modestă decât orice căsuță văzută de ei, mică de tot, făcută din șipci și acoperită cu paie.

– Cred că nu poate locui nimeni aici, a rostit cu dezamăgire Adi. E prea mică pentru oamenii normali și mai e și sărăcăcioasă.

– Poate că e casa piticilor din povestea cu Alba ca Zăpada, interveni cu o idee Bianca. Ei sunt foarte mici, dar buni cu musafirii.

– Piticii aceia locuiau în pădure, iar aici suntem la capătul localității, o corectă băiatul. Însă nu strică să vedem dacă găsim ceva sau pe cineva între scândurelele alea. Mai ales că văd un gemuleț și o ușă micuță… care pare închisă.

Ușița în fața căreia au ajuns era într-adevăr atât de mică încât și Adi era mai înalt, dar s-au încumetat să ciocănească de câteva ori în ea. După prima încercare nu s-a auzit niciun răspuns și nicio mișcare n-a fost percepută. Băiatul s-a convins că e zăvorâtă pe dinăuntru, așa că insistă cu bătăile până când o voce subțire le-a ajuns la urechi.

– Cine-i acolo?

– Suntem doi drumeți însetați și flămânzi, a reacționat fratele.

Câteva șoapte s-au făcut auzite, după care aceeași voce le-a răspuns:

– Nu avem voie să deschidem decât mamei. De unde să știm că nu ești lupul cel rău care vrea să ne mănânce?

Frățiorii s-au privit mirați, neștiind dacă e vorba de vreo glumă sau era o treabă serioasă. Bianca a fost cea care s-a luminat la chip și a început să recite versurile pe care le știa din poveste:

”Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș,
Smoc de flori
Pe subsuori.”

– E glasul mămucăi, se auzi o voce.

– Și versurile cu care ne cere să-i deschidem, completă altă voce.

– Ba nu e mămuca, doar ați auzit ce ne-au spus de la început, interveni un glas și mai subțire.

– Oricum, trebuie să vină din partea ei, dacă i-a învățat ce trebuie să spună. Hai să deschidem, că or avea nevoie de odihnă și mâncare.

Un zăvor răsună și ușița se deschise, oferindu-le copiilor o imagine incredibilă. În fața lor se înfățișau trei ieduți, din care doi stăteau în două labe, iar cel mai plăpând în toate cele patru. La fel de mirați arătau și ei când au văzut pe cine au slobozit, de parcă ar fi fost prima oară când văd asemenea ființe.

– Voi sunteți oameni adevărați?!, întrebă cel care părea iedul mai mare.

– Mai degrabă pui de oameni, a răspuns Adi, cu ochii măriți ca cepele. Iar voi sunteți pui de capră, cum nu mi-a mai fost dat să văd.

S-au examinat un timp unii pe alții, curioși și uimiți să descopere o specie atât de diferită față de ce au auzit, după care a venit invitația din partea gazdelor.

– Puteți să intrați, dacă sunteți cu adevărat oameni buni. Știm că există și din aceia care umblă cu cuțite la ei și ne taie, așa cum ne sfârtecă lupii dacă ne găsesc fără apărare.

Cei doi frați au pășit cu șovăială și atenție în micuța încăpere, cercetând cu același interes mobilierul compus din două așternuturi din paie, o sobă, o masă și patru scaune, toate în miniatură. Biancăi i se părea o căsuță pentru păpuși mai mari, iar asta o încânta vizibil. Iedul mai mărișor a închis la loc ușa, după ce a aruncat o privire temătoare pe afară.

– Lupul cel rău ne dă târcoale mereu, dar noi suntem atenți și nu-i deschidem niciodată, a explicat el cu o expresie gravă. Voi sunteți primii musafiri pe care-i primim, luați loc pe scaune și beți din apa proaspătă. Mâncare nu avem, până vine mama cu cele de trebuință.

Pe masă era într-adevăr un ulcior cu apă și patru păhărele pe care iezișorii puteau să le apuce cu copitele despicate și adaptate pentru asta. Au băut cu sete din apa rece și limpede, după care au continuat să-și astâmpere curiozitatea.

– De unde veniți voi?, a întrebat iedul cel mic.

– De departe tare, a răspuns tot Adi, pentru că Bianca era deocamdată prea fascinată de ceea ce vede, pentru a mai fi în stare să poarte o conversație cu eroii ei de poveste. Acolo unde animalele nu vorbesc și sunt îngrijite de oameni.

– Ce sunt acelea ”animale”?, se interesă iedul mijlociu.

Băiatul își căută cu atenție cuvintele, înainte de a da o definiție greu de înțeles în această situație.

– Adică specii ca voi… care nu au mâini și… nu seamănă cu noi.

– Eu am mâini, doar ți-am pus apă cu ele. E drept că mi-a trebuit ceva timp până m-a învățat mama. Cred că și voi aveți o mamă care v-a învățat tot ce știți.

– Așa este, oftă cu tristețe băiatul. Doar că acum ne-am rătăcit de ea și ne căutăm Bunicul, un bătrân care ne-a invitat în satul ăsta.

– Îmi pare rău pentru voi, îi compătimi mezinul. Dar poate aveți noroc, pentru că mămuca lucrează la un moșneag foarte bogat, care poate fi bunicul vostru.

va urma

Gustări spirituale

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* În perioada asta sunt de evitat vizitele. Toți vor să bage în tine mâncarea care le-a rămas…

* Am pierdut multe în viață, dar niciodată pofta de mâncare! 🙂

* M-am cântărit să văd cum e. E rău. Nu vă cântăriți.

* – Doctore, mă scarpin peste tot.
– Ați încercat să vă spălați?
– Da, dar peste o lună mă mănâncă iarăși.

* – Bă, am fost la oftalmolog și o să port ochelari.
– Da’ ce probleme ai?
– Cu dreptu’ te văd cam prost.
– Și cu stângul?
– Sunt convins că ești.

* Logica japoneză:
”Dacă cineva o poate face, și eu pot. Dacă nimeni nu a putut să o facă, o voi face eu.”
Logica latină:
”Dacă cineva o poate face, să o facă el. Dacă nimeni nu a putut, de ce trebuie să o fac eu?”

* Cupidoaneeee, data viitoare trage în amândoi, trăiască familia ta!

* Dacă mănânci ciocolată și ai rupt din ea un rând strâmb, trebuie să mănânci și următorul rând!

* La târgul de cai, undeva în Ardeal
– No, domnule dragă, calul ăsta aleargă bine?
– Ăsta? Fuge de rupe pământul! 10 kilometri aleargă fără oprire.
– No, asta nu-i bine!
– De ce?
– Pentru că eu stau la 6 kilometri de aici și n-am chef să mă întorc zilnic 4 kilometri pe jos!

* Bărbații adevărați oferă orgasme, nu mărțișoare.

* – Domnule, nu vă pot lăsa să intrați în Casino fără cravată!
– Cum așa? Domnul ăla e chiar în curul gol!
– Da, dar el iese!

* S-a născut primul copil făcut cu viagra. El s-a ridicat în picioare din prima zi.

* English lesson
Tsunami ……. T is silent
Honest ………H is silent
Psychology……P is silent
Knife………..K is silent
Wife…………Husband is silent
Class dismissed…

* – Domnule Diaconescu, aveți probleme…!?
– Minore…

* În Sicilia nu există ”Martorii lui Iehova”. Sicilienilor în general nu le plac martorii.

* Gata cu sexul și genul. Pe noile buletine va scrie Fătălău sau Amețită.

* Jos, la bloc, e un teren de fotbal. Domnii care joacă un meci se jignesc reciproc, urlă ca disperații… din astea.
La un moment dat, se aude de la un balcon o voce de femeie:
– Eugene, hai acasă dacă ai chef de ceartă.

* Băutura luată la pescuit a salvat mai mulți pești decât Organizația Greenpeace…

* Pușcăriașii se plâng că în închisoare se încalcă normele ISU: ”E o singură ieșire, și aia blocată!”

* – Iubi, ne luăm iPhone sau garsonieră?
– iPhone, că are 3 camere!

* Angajator:
– Aveți experiență ca și lider?
Eu: – Daa, sunt admin pe un grup de Facebook!

* ”Apa trece, pietrele rămân.”
Semnat – Un rinichi

* Un popă ortodox se întâlnește cu un popă catolic.
Ortodoxul: – Hristos a înviat!
Catolicul: – Al nostru umblă de o săptămână!

* În sfârșit, s-a făcut frumos afară!
George Bacovia

* – De ce te cerți mereu cu nevastă-ta și pe soacră-ta o respecți?
– A fost singura care s-a opus căsătoriei!

* Bagă-mă în seamă, că dacă te bag eu zici că te agăț.

* ”Mai adu niște sarmale, că văd că ambulanța întârzie”

* Eu, către musafiri:
– Ce păcat că, în sfârșit, plecați!

* Bărbatul care nu are noroc la femei, nu știe ce noroc are!

* – Meidei, meidei! Apel la turnul de control Ierusalim!
– Aici turnul de control Ierusalim, comunicați!
– Aici cursa Tarom 642, ne întoarcem pe pistă!
– Aveți defecțiuni?
– Nu, a strănutat prostu’ și a stins lumânarea.

* Interviu pentru angajare:
– Cunoașteți limba engleză?
– Da.
– Știți ce înseamnă ”allow”?
– Da.
– Alcătuiți o propoziție care să conțină acest cuvânt!
– ”Allow! Cine-i la telefon?”

* Românii sunt inconștienți și fac grătare în pădure, își pun viața în pericol, oricând pot fi călcați de un camion cu lemne.

* Un 8 la psiholog:
– Întinde-te, hai să vorbim!
– Nu mă întind… că nu mai terminăm niciodată!

* Diferența dintre weekend și restul săptămânii este că în weekend te trezești la aceeași oră… dar fără alarmă.

* Cu salariul nostru poți trăi întreaga lună! Cele mai dificile sunt ultimele 28 de zile.

* A fugit cu un italian care i-a promis c-o s-o iubească tutta la vita.
Tuta l-a crezut și s-a întors… vită.

* Mama mi-a zis: urmează-ți visele. Așa am făcut: m-am întors în pat…

* La Moscova s-a organizat un concurs de bancuri politice. Locul I: patru ani și jumătate.

* Ea: – Iubitule, la anul avem 25 de ani de căsnicie… Sărbătorim ”Nunta de argint”?
El: – Dragă, mai așteptăm 5 ani și putem sărbători ”Războiul de 30 de ani”…

* Urăsc violența, dar îmi place când mă lovește… norocul.

* Un tată și-a luat fiul la pescuit. În timp ce se ocupa de undițe, fiul îi spune:
– Tată, vreau să fac caca.
– Fiule, suntem în natură, poți să faci oriunde, și pentru asta nimeni n-o să te certe!
Fiul pleacă și revine peste ceva timp.
– Ei, unde te-ai ușurat?
– În mașină, că acolo nu sunt țânțari.

* În povestea modernă, Făt Frumos nu-l mai bate pe Zmeu, îl ia de nevastă!

* – Tu ce crezi, în Rai, bărbații trăiesc separat de femei?
– Bineînțeles, altfel n-ar mai fi Rai!

* Uleiul de măsline ajută la cura de slăbire!… Mai ales dacă ungi cu el gresia din jurul frigiderului…

* – Domn’ doctor, soțul meu a înghițit un algocalmin din greșeală! Ce să fac?
– Dă-i o durere de cap, să nu prăpădești degeaba medicamentul…

* Un chinez și un american se întâlnesc la bar:
– Știi Kung Fu sau alte arte marțiale?
– Mă întrebi pentru că sunt chinez?
– Nu, pentru că bei din berea mea!

* – De ce împingi mașina în lac?
– Vorbește mai încet, c-o trezești pe soacră-mea…

* Auzi acolo, cică femeile au venit de pe altă planetă. Nu e adevărat… au fost alungate de acolo.

* Dacă îți ia 2-3 ore să te faci frumoasă, înseamnă că nu ești.

* Sfat pentru părinți: când nu vă găsiți copiii prin casă, doar dezactivați Wi-Fi-ul. Vă vor căuta ei!

* Trei prietene:
– Eu am petrecut Paștele la Paris.
– Eu la Londra.
– Eu cu voi în bucătărie, dar n-am fumat nimic.

* -Mor 6 polițiști și se anchetează cazul. Trei dintre ei erau cu barca pe lac și doi și-au aprins o țigară. Unul și-a adus aminte că a uitat să stingă chibritul, a intrat în apă și s-a-necat. Al doilea uitase să-și stingă chiștocul, a sărit și el și s-a-necat.
– Și al treilea?
– Nu pornea barca, s-a dat jos s-o-mpingă și s-a-necat.
– Bine, dar ceilalți trei?
– Ei au murit la reconstituire…

* O blondă stă pe o bancă în parc și plânge. Un tip se apropie și o întreabă ce s-a întâmplat.
– Vești groaznice. A murit mama, dar asta nu-i tot; am sunat-o pe soră-mea geamănă să-i spun nenorocirea și mi-a zis că și mama ei a murit!

Epigrama care mușcă

SCUZĂ PENTRU ÎNGRĂȘARE

Grăsimea stă să-l doboare,
Cică-i boală păcătoasă,
Dar la masă – ce stupoare!,
Are poftă sănătoasă.

DE SĂRBĂTORI

Nu te-ai oprit din mâncare,
Nici din golit de pahare,
Până când, fără mirare,
Ai plecat cu o Salvare.

Satul dintre neguri X

continuare

Vremea era foarte frumoasă și plăcută în satul acela dintre neguri, începând de la răsăritul și până la apusul soarelui. Chiar și în miezul zilei, deși astrul strălucea în toată splendoarea, puteai să te bucuri de căldura lui fără să simți caniculă și să te treacă nădușelile. Doar Vasile nu avea timp – și nici starea necesară – să simtă binefacerile unei zile de vară, cum nu trăise vreodată în lumea de unde venea. Degeaba a mai încercat să intre în vorbă cu gazda înfricoșătoare, pentru că doleanțele sale nu-și găseau nici cel mai mic ecou. Mai ales după ce logodnica din turn a încercat să-și lovească pretendentul cu farfuriile pe care le-a aruncat de la fereastră asupra lui, scoțându-l și mai mult din sărite.

– Lasă că te îmblânzesc eu până la urmă, a tunat el către fata înverșunată. Îmi vei face niște zmeișori frumoși ca tine și puternici ca mine. Iar tu treci la lucru, că tare-mi vine să zdrobesc ceva din jurul meu și n-aș vrea să rămân fără mână de lucru.

Expresia de la urmă i-a fost adresată bietului slujbaș de ocazie, nevoit să se retragă iarăși în munca lui fără zăbavă, cel puțin până la căderea nopții. Merele și cele câteva legume culese din grădină nu-i astâmpăraseră foamea, dar nu pentru stomac își făcea el griji. A adormit cu greu, pe un așternut de paie improvizat în apropierea calului răsfățat și a iepii muribunde, visându-și familia reunită și zâmbitoare.

Un cântec din fluier l-a trezit din somnul greu, derutat în a înțelege dacă-i doar în capul lui sau vine din realitatea dură care-l întâmpina de dimineață. Buimăceala i-a trecut în momentul când l-a văzut pe Zmeu cum intră în grajd, înjurând de mama focului și încălecând în grabă calul, cu nelipsitul buzdugan pe umăr. Ceva se întâmpla, dar Vasile nu a avut curajul să întrebe despre ce-i vorba, ieșind doar în urma călărețului nervos. Ajuns la poartă, acesta și-a scos cheia de la brâu, a deschis lacătul greu, ieșind tot călare din curte.

Tocmai atunci trecea prin fața castelului o femeie tinerică și frumușică, pe care Zmeul a întrebat-o aspru:

– N-ai văzut cumva pe acela care a fluierat atât de provocator? Spune-mi numaidecât cine a fost și încotro a fugit ca un laș!

– Vai, domnule Zmeu, eu sunt doar în căutare de lucru pe aici. Nimeni nu-i mai priceput ca mine, mai ales la gătit mâncăruri din cele mai alese…

– Bine, bine… Te iau, dar răspunde-mi odată la ce te-am întrebat sau îți tai capul cu paloșul.

– Desigur, domnule, tânărul care a suflat în fluier a fugit în partea aceea, i-a arătat femeia o direcție aproximativă.

– Ahaaa! E obrăznicătura de Făt-Frumos, dar îl prind eu din urmă. Intră repede înăuntru, să pot închide poarta. Mai vorbim noi când mă întorc.

Sanda – pentru că ea era străina în cauză – s-a strecurat imediat în curte, curioasă și nerăbdătoare să-și găsească bărbatul. L-a văzut de departe, venind cu pași șovăielnici și trupul aplecat, de parcă ar fi îmbătrânit câțiva ani într-o zi. Nu a recunoscut-o decât când au ajuns foarte aproape, iar atunci s-au aruncat unul în brațele celuilalt. Femeia îl strângea la piept bucuroasă, în timp ce bărbatul lăcrima și o săruta pe obraji, pe buze, pe frunte și pe mâinile cu care-l mângâia.

– Nu pot să cred că ești tu, prințesă a inimii mele, a rostit el gâtuit de emoție. Arăți atât de frumoasă în costumul ăsta țărănesc, încât am crezut că ești o zână din povești. De unde îl ai și cum l-ai convins pe Zmeu să te lase înăuntru?

– Hainele le-am primit de la Sfânta Vineri, împreună cu un fluier făcut special pentru a-i întărâta pe zmei. Eu am fost cea care a cântat din el, pentru a-l atrage din castel și a-mi oferi serviciile. Știam cine stă aici și mi s-a spus că ai făcut o alegere proastă, dar acum trebuie să plecăm înainte de revenirea gazdei. Ai vrei idee cum am putea ieși de aici, pentru că poarta e încuiată pe dinafară, iar zidurile sunt înalte și imposibil de escaladat.

Dar nici Vasile nu știa vreo cale de evadare din această fortăreață, deși se gândea la cele mai fanteziste planuri în timp ce mergeau prin curte lipiți unul de celălalt, ca doi tineri îndrăgostiți foc. În cele din urmă, i-a venit totuși o idee care ar fi putut să le fie de ajutor.

– Săndica mea, în turnul acela e o tânără răpită și încuiată. Eu zic să o eliberăm și poate o să ne ajute cu vreun sfat, că-i mai de multă vreme pe aici și o fi știind unele lucruri.

Nevasta i-a primit cu însuflețire propunerea și s-au grăbit amândoi să ajungă la odaia folosită ca închisoare. Nu înainte de a lua cu ei un topor bun în a sparge lacăte sau alte încuietori care li s-ar fi ivit în cale. Au avut de trecut prin trei uși solide și bine ferecate, care l-au pus la grea încercare pe bărbatul pornit să se răzbune astfel pentru exploatarea la care a fost supus. Doar așa au putut să intre în încăperea care o ținea captivă pe Ileana Cosânzeana, fiind întâmpinați  cu brațele deschise și ochii lăcrimând de bucurie. Așa făptură superbă nu le-a fost dat să vadă, iar momentul îmbrățișării i-a provocat lui Vasile emoții cum nu-și amintea să fi trăit, nici măcar în cele mai frumoase vise. Cu părul lung și îngrijit, un parfum de flori îmbătător, ochi de smarald limpezi, un mijloc subțire și atingeri catifelate, nici nu puteai crede că toate aceste calități n-au fost afectate de detenția strictă a unui monstru.

– Trebuie să fugim imediat din acest loc groaznic, le-a amintit ea care le este prioritatea, cu o voce ca de zână.

– Asta vrem și noi, dar nu știm cum am putea ieși, pentru că poarta de la intrare nu cedează ca ușile astea, i-a răspuns Sanda.

– Singura nădejde e în calul lui Făt-Frumos, cu care am fost prinsă într-o capcană și bănuiesc că-i în grajdul zmeului.

– Acolo n-am văzut decât o gloabă bolnavă și fără puterea de a se ridica măcar în picioare, o asigură cu amărăciune Vasile.

– Ea este iapa despre care vă spun, doar că nu a fost hrănită cu ce trebuie. Credeți că puteți face rost de niște ardei iuți ca focul?

Bărbatul se uită cu neîncredere la fecioara fermecătoare, să distingă dacă vorbește serios. Convins și din priviri că nu-i o glumă, veni cu o posibilă rezolvare.

– Am văzut în grădină câteva tufe cu ardei roșii și promițători, posibil să fie ceea ce-mi spui, după care veni cu o completare. Credeam că un astfel de cal trebuie să mănânce jăratic.

Ileana Cosânzeana găsi puterea să râdă cristalin, ca un sunet de clopoțel.

– Aceea e doar o figură de stil pe care am auzit-o și eu.

Nu era timp de palavre, ci de trecut la acțiune, fecioara alergând spre grajd, în timp ce bărbatul cu nevasta lui s-au dus în pas alert spre locul cu ardei miraculoși. I-au găsit numaidecât și au recoltat tot ce era matur, după ce s-au convins că erau într-adevăr cei mai aspri din care gustaseră vreodată. Întorși la grajd, au fost uimiți să constate că gloaba se ridicase în picioare, după ce-și primise porția de mângâieri delicate de la Ileana Cosânzeana. Dar mirarea cea mai mare a venit când au văzut cum înfuleca toți ardeii iuți pe care i-au adus, de parcă ar fi mere dulci. Schimbarea s-a produs aproape instantaneu, iar din iapa aceea muribundă s-a transformat într-una viguroasă și nerăbdătoare de galop.

– Stăpână, spune-mi care ți-e voia și o să ți-o îndeplinesc pe loc, a vorbit animalul plin de încredere.

– Suntem trei oameni și nu putem trece peste zidul castelului, i-a explicat fecioara. Cum crezi că ne poți ajuta?

– Urcați toți pe spinarea mea și țineți-vă bine, i-a îndemnat el.

Era ceva incredibil pentru cei doi orășeni, dar Ileana Cosânzeana le-a insuflat curaj, astfel că au făcut precum li s-a cerut. Calul și-a luat avânt și, cu câțiva metri înaintea zidului, s-a desprins de pământ, trecând razant peste obstacol. Sanda și Vasile erau încă amuțiți de această performanță timp de mai multe clipe după ce au ajuns cu bine pe cealaltă parte și au coborât cu picioarele pe sol.

– Vă mulțumesc pentru eliberare, le-a spus fecioara cu recunoștință. Eu trebuie să ajung la iubitul meu și să-l avertizez că zmeul îl caută. Sper să ne mai întâlnim, poate chiar la nunta noastră.

N-a mai așteptat vreun răspuns de la cei doi salvatori buimăciți încă, ci a pornit ca vântul spre răsărit. Doar după o vreme s-a auzit vocea interioară și plină de admirație a lui Vasile:

– Minunată fată!

Sanda s-a uitat cu reproș la el și a replicat:

– Eh, e ceva mai înăltuță, dar în rest și eu arătam ca ea, când eram de aceeași vârstă.

– Daaa, a răspuns bărbatul, după ce și-a mai revenit. Pentru mine tot tu rămâi cea mai frumoasă dintre toate fetele.

Au zâmbit amândoi și s-au grăbit să plece cât mai departe de castelul acela blestemat.

Zâmbete de Paște

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Soțul către soție:
– Gândește-te numai, draga mea… Zece ani și nicio ceartă…
– Știu, fricosul naibii.

* În toiul nopții, doctorul e chemat de urgență acasă la un pacient. După consultație, pacientul întreabă:
– Doctore, e grav?
Doctorul, cu o față încruntată și o voce gravă:
– V-ați făcut testamentul?
– Nu, n-am crezut că e cazul.
Doctorul îi pune telefonul în mână și-i zice:
– Chemați-vă de urgență avocatul, un notar și toate rudele apropiate, ca în noaptea asta să-l faceți neapărat.
După ce-i sună pe toți cei pe care-i enumerase doctorul, pacientul întreabă foarte îngrijorat:
– E chiar atât de grav? O să mor?
– Nuuu, domnule, n-ai absolut nimic, dar mi-am zis că de ce mama dracului să fiu eu singurul fraier pe care îl trezești și-l aduci aici de pomană în noaptea asta?

* Am și eu o nelămurire.
Papucii de casă pot fi purtați și la bloc?!

* Două flori de câmp cresc alăturat.
– Te iubesc, îi șoptește una celeilalte.
– Și eu te iubesc! Ești de părere să anunțăm o albină?

* Logică feminină: dacă ea îți trimite mesaj la 10:30, tu trebuie să răspunzi la 10:29.

* – Iubitule, ești leit mă-ta.
– Cum adică?
– Păi, ai ochii mă-tii, gura mă-tii, gâtul mă-tii!

* Un moș mergea pe stradă cu o sacoșă în mână. Deodată, se împiedică de bordură și cade peste sacoșă:
– S-au dus ouăle mele…
O babă îl întreabă:
– Aoleu… aveați ouă în sacoșă?
– Nu, cuie!

* Doi prieteni stau de vorbă:
– Frate, da’ ce-ai mai slăbit!
– Daaaa. 17 kg într-o lună.
– Nahh, ești nebun? Cum ai reușit?
– Mi-am luat niște adidași la 380 de euro.
– Și… cât alergi pe zi?
– Alerg pe dracu. Nu mai am bani de mâncare!!!

* Mireasa era atât de îngrijorată de noaptea nunții, încât a făcut repetiții cu cavalerul de onoare!

* Îmi place luna Aprilie, că nu știi ce te Paște…

* Nu toate căsătoriile încep cu: ”Vrei să fii soția mea?”
Unele încep cu: ”Sunt gravidă, în gâtu’ mă-tii de prost!”

* Draga mea, magazinul de bijuterii era închis, așa că ți-am cumpărat un iaurt!

* Eu aș propune armată obligatorie pentru femei. Poate învață să asculte de bărbat. (!!!)

* Vând esență de miel. Trei picături de esență transformă ciorba de ștevie în ciorbă de miel.

* Dacă muncești de acasă, ai voie să-ți aduci secretara?
Mă tot contrazic cu nevasta!

* Acum, după ulei și carburanți, sper să nu crească prețul și la diamante și caviar!!! Iar cozi, iar nervi!!

* Un tânăr a murit după ce s-a masturbat de 52 de ori.
Putem spune că și-a făcut-o cu mâna lui.

* Iepurașul intră într-un supermarket și, după ce a cerut un cui, întreabă.
– Cât mă costă acest cui?
Vânzătorul răspunde:
– Ei, domnule, mai nimic, un cui se poate pierde la transport.
Timp de o săptămână, seară de seară, iepurașul nostru cumpără de la același magazin câte un cui. Iritat, vânzătorul se hotărăște să-i dea din partea firmei, drept cadou, un kilogram de cuie. La această ofertă, iepurașul răspunde:
– A, nu, n-am nevoie de un kilogram de cuie. Știți, eu ies seara la plimbare și n-am cui să dau un telefon.

* Într-o seară, un iepuraș intră într-un bar și întreabă:
– Cât mă costă o picătură de vodcă?
Barmanul îi răspunde că nimic. Atunci, iepurașul îi spune:
– Bine, înseamnă că puteți să-mi dați și mie 1000 de picături.

* Iepurașul și soția lui urmăreau emisiunea lui David Copperfield. Magicianul scotea zeci de iepurași dintr-un joben. Iepurașul se uită uimit și îi zice soției:
– Nu a fost rău deloc, dar să știi că tot metoda noastră e mai bună.

* Se plimbă iepurașul prin pădure. Hop, îl prinde ursul și-l bate.
Pe acolo trece călare un cavaler cu o mască neagră și pelerină de aceeași culoare. Se oprește, snopește ursul în bătaie, își scoate apoi sabia și face un Z mare pe blana lui. După care, se urcă pe cal și pleacă mai departe. Iepurașul își revine cu greu și șoptește:
– Mulțumesc, Zuperman!

* Iepurașul fugea ca apucat prin pădure. Îl oprește altu’ și-l întreabă ce l-a apucat.
– Păi, nu știi? Vin ăia cu reorganizarea științifică a pădurii.
– Și ce au cu animalele?
– Păi… suntem și noi în pădure! Dacă te găsesc cu trei urechi, îți taie una!
– Păi, noi n-avem numai două!
– Da, dar ei întâi taie și după aia numără…

* Într-o zi, Iepurașul se întâlnește cu Lupul. Iepurașul căra o plasmă de ultima generație.
– Dar de unde ai, măi iepurașule, plasma asta, că tu ești lefter.
– Păi, am fost la Vulpe.
– Și???
– M-a invitat la o cafea, după care s-a dezbrăcat și a zis ”ia ce e mai bun de la mine”.
– Și?
– Și eu am luat plasma.

* – Ionescu, ce-i mă-ta?
– Digital princess!
– Popescu, ce-i tac-tu?
– Influencer!
– Georgescu, ce-i tactu?
– Content creator!
– Bulă, ce-i tac-tu?
– Tot șomer, doamnă. Da’ io nu știu engleză.

* Ne naștem… iubim… îmbătrânim… murim.
Doamne ce proaste obiceiuri avem!

* Știți care-i culmea pasiunii?
Să-ți convingi iubita că tu, în mod deliberat, o faci să fie așa mică și moale, ca să nu o doară…

* Fiecare dintre noi avem patru vieți: o viață publică, o viață privată, o viață secretă și… și o viață de ”rahat”!

* Femeile frumoase îți distrug inima!
Cele urâte… ficatul.

* Atenție! Au apărut femei care te invită acasă la ele la un rachiu… și n-au rachiu!

* Dacă după muncă nu ai chef de sex, înseamnă că munca te satisface 100%!!!

* Aseară a bătut popa la ușă. I-am deschis și l-am poftit la masă.
– Fiule, a zis el după ce s-a așezat comod în sufragerie, am venit doar ca să îți spun care e cel mai mare păcat.
– Care e, părinte?
– Să nu ai țuică în casă.

* Ion: – Fă, Marie? Ai vrea să mergem cu o mașină mare, cu mulți cai putere și pe care nu trebuie să o conducem noi, pentru că are șofer?
Maria: – Vai, Ioane, de când aștept acest moment!
Ion: – Atunci, hai repede că vine autobuzul!

* Profesoara:
– De unde ai ceasul ăsta de aur, Bulă?
– L-am câștigat la un maraton.
– Câte persoane au participat?
– Trei… un polițist, proprietarul ceasului și cu mine!

* Se eliberează Gheorghe după ani de pușcărie. Ajunge acasă, unde găsește un prunc în plus.
– Tu, Rozi! Da ăsta de unghe o apărut, tu?
– Vai, măi Gheorghe, ăsta e rodul sărăciei de când ai ajuns la bulău! De necaz, am vrut să mă omor și m-am pus pe șinele trenului!
– No, și?
– No bine mă! Io îs de vină că impegatul o ajuns mai repede ca trenul?!

* Nasturii și mintea se observă numai când lipsesc.

* Un tip, în avion, către o doamnă elegantă:
– Ador parfumul tău! Ce este? Vreau să-i cumpăr și soției mele.
– Nu-i lua! Unii idioți îl vor folosi ca scuză să intre în vorbă cu ea.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Covoare pentru tine

Aștept să te îndrepți zâmbind spre mine
Și-ți pregătesc covoare potrivite,
Care cu gânduri bune-au fost tivite,
Din dragostea ce n-o puteam reține.

Covorul roșu ți-l aștern în cale,
O mare de iubire să reverse,
Capabil să alunge controverse
Și să se-nmoaie-n fața dumitale.

Dacă ți-e voia pun covorul verde,
Culoare-mprumutată din natură,
O mică pajiște-n miniatură
Prin care-s sigur că nu te voi pierde.

Ți-am pregătit și un covor albastru,
În caz că îți e talpa prea fierbinte,
Să calci pe el fără încălțăminte
Și să-mi apari în față ca un astru.

Mai sper să îți inducă sărbătoare
Covorul cel din flori multicolore,
Plin de parfumuri, mângâieri majore,
Pentru primirea cea mai iubitoare.

Satul dintre neguri X

Ademenitor era castelul ales de Vasile pentru popas, dar devenea tot mai rece și mai neprimitor pe măsură ce se apropia de el. Împrejmuit de un zid înalt și fortificat ca o cetate, poarta din fier îl descuraja și mai tare, când a ajuns în dreptul ei și a găsit-o ferecată. Parcă nici soarele darnic al dimineții nu reușea să o lumineze, darămite să-i transmită din căldura lui. Totuși, și-a făcut curaj și a bătut cu pumnul în metalul surd, cu speranța că va fi auzit de gazdă sau de vreun alt angajat al proprietarului, însă încercarea lui nu a avut niciun efect. Apoi a observat ciocanul ruginit care atârna de un lanț, alături de un disc din tablă menit să fie mijlocul prin care vizitatorii își făceau cunoscută dorința de a intra în legătură cu proprietarul. A folosit cu timiditate această unealtă, iar sunetul scos în urma loviturii l-a speriat ca un tunet din senin. Fără răspuns și de această dată, situație care l-a făcut pe bietul om să creadă că-i mai bine dacă renunță și se întoarce la casa unde a fost primită nevastă-sa. Tocmai când voia să pună în aplicare schimbarea de plan, s-a auzit o voce puternică, care-ți îngheță sângele în vine.

– Cine-i acolo?

Vasile și-a adunat tot curajul pe care-l mai avea, căutând un răspuns cât mai liniștitor.

– Om bun, a zis el cu toată energia de care dispunea.

– Ești înarmat?, a venit o altă întrebare, în aceeași notă intimidantă.

Ce putea să-i spună? Că avea la el un cuțitaș cu care tăia pâinea și brânza? Se putea înțelege că-i și aceea o armă, așa că o mică minciună nu putea decât să-l ferească de necazuri.

– Nu, sunt un om pașnic și doar în trecere pe aici.

Poarta grea s-a deschis încet, cu un țiuit de metale care nu au fost unse de multă vreme. În fața lui s-a arătat o matahală de om cu bustul gol, dar tatuat cu figuri din cele mai înfricoșătoare și scene de luptă pline de cruzime. Părul îi era vâlvoi, în timp ce din ochii încrucișați parcă ieșeau flăcări menite să-ți topească orice urmă de îndrăzneală în a-l înfrunta cumva. Purta pe umăr un buzdugan impresionant, în timp ce îl pironea pe vizitator cu privirea, ca pe un animal sălbatic prins noaptea în lumina hipnotizantă a farurilor.

– Ce cauți aici?, a bubuit iarăși vocea venită din pieptul imens ca un hău.

– Păi…, se strădui cu greu omul să-și spună păsul. Îmi caut copiii și bunicul… Mă gândeam că știți ceva, că aveți oarece influență… după cum arată vila dumneavoastră…

– Ha-ha-ha, râse cu spasme mari namila. Sigur că știu tot ce se întâmplă pe tărâmul meu. Dar tu ce-mi dai în schimbul veștilor?

– Ce-aș putea să vă ofer?…, se căzni omul să găsească un răspuns. Poate ceva ajutor în gospodărie, că am rămas și fără merinde după atâta drum.

În acel moment, de undeva din curte, mascat de corpul imens al gazdei, a țâșnit cu o iuțeală de apreciat un bărbat deșirat, având un ochi acoperit de un plasture din piele neagră, vânăt la față și șchiopătând vizibil. Se opri doar o clipă să-l privească pe Vasile și să-i adreseze câteva cuvinte:

– Mulțumesc, omule, oricine ai fi. Dănilă îți va rămâne mereu dator, dacă reușești să scapi de aici.

După care își continuă fuga ca din pușcă, sfidând dificultatea pricinuită de piciorul beteag. În același timp, matahala se apropie de vizitator, îl ridică precum pe o orătanie și-l azvârli în curte, după care ferecă poarta cu un lacăt imens.

– Bine că ai luat locul nenorocitului acela, puturos de la început și tot mai nefolositor în ultima vreme. Tu pari sănătos și te poți apuca imediat de treabă. Grajdul trebuie rânit, calul așteaptă să fie țesălat, curtea trebuie măturată, grădina întreținută, iar viitoarea mea nevastă așteaptă să-i pregătești ceva bun pe la prânz. Sper că te pricepi la asta, altfel vei fi bătut mai rău ca un câine.

Bietul om s-a ridicat din praful și mizeria în care a căzut, blestemându-și decizia să bată la intrarea în acest palat și încercând să priceapă mai bine în ce necaz a intrat.

– Domnule, eu am crezut că suntem oameni de bună credință și putem să ne înțelegem. Cine ești dumneata de îți permiți să mă sechestrezi și să-mi poruncești ca unui sclav? Chiar primar de-ai fi, nu se cuvine și poți să dai socoteală pentru acest comportament barbar.

– Ha-ha-ha! Chiar sunt primul și cel mai puternic zmeu din lume, așa că nu mă tem de nimeni. Mă mir că nu ai auzit de faptele mele eroice, în care l-am învins de atâtea ori pe Făt-Frumos. Doar că obraznicul ăla mic nu vrea să se lase păgubaș, iar asta mă calcă pe nervi. Nu îndrăzni să faci la fel, că buzduganul acesta îți poate zdrobi capul ca pe o nucă. Grajdul e acolo, iar mâncarea pentru armăsarul meu o găsești pe câmpul din spatele grajdului. Poți să mănânci din toate merele, dar nu din mărul cu fructe aurii, că aflu imediat și te cotonogesc de nu te vezi. Alea sunt doar pentru mine și calul pe care trebuie să-l îngrijești ca pe un Prinț, așa cum îl și cheamă. Hai că nu am timp de palavre, treci la treabă imediat, iar după ce termini aici, vino la ușa mea să discutăm despre moșul și copiii tăi.

Împins din spate și luat la șuturi, lui Vasile i se părea că a nimerit într-un coșmar din care tot aștepta să se trezească. Dar nu era așa, pentru că loviturile îl dureau, setea și foamea îl măcinau, iar gândurile negre nu se lăsau alungate. Neavând încotro, se văzu nevoit să execute poruncile primite, cât or fi ele de grele, multe și umilitoare. Poate că va găsi între timp o cale de salvare sau se va milostivi Dumnezeu de el și-l va scăpa, așa cum el l-a salvat pe amărâtul acela de Dănilă. Nu era obișnuit cu munca fizică, dar frica și speranța că va primi informațiile mult așteptate l-au făcut să prindă putere.

A început prin hrănirea superbului armăsar, un exemplar cum nu-i mai fusese dat să vadă nici măcar în poze. I-a adus ovăz, mere din acelea speciale, după cum îi recomandase Zmeul. Și-a astâmpărat și el foamea cu câteva, dar nu a îndrăznit să mănânce decât din ceilalți meri. Apoi a țesălat calul cum se pricepea mai bine și a trecut la rânirea grajdului, o treabă care l-a solicitat până la extenuare. Într-un colț întunecat a observat o amărâtă de iapă, numai piele și os, zăcând ca și cum ar fi pe moarte. I s-a făcut milă, i-a adus apă de băut și ceva de mâncare. Doar de apă s-a atins, refuzând să mănânce până și din merele cu care se îndestula armăsarul cel viguros. Cu părere de rău, Vasile a trecut la măturarea curții și culesul celorlalte roade din grădină.

Un strigăt sfâșietor l-a făcut să ridice privirea spre turnul castelului, la fereastra căruia a observat o tânără cu părul lung care flutura o pânză albă și striga la el după ajutor. ”Asta să fie viitoarea nevastă a Zmeului?” se gândi Vasile, privind neputincios la zbaterea zadarnică. ”Te pomenești că-i Ileana Cosânzeana, iar cel pe care l-am înlocuit o fi fost Dănilă Prepeleac! Cred că am dat-o și eu în mintea copiilor… sau chiar trăiesc într-o lume fantastică”. Era amiază și venise momentul să-l caute pe proprietar pentru a-și ține făgăduiala, numai că Zmeul avea alte planuri.

– Mai întâi o să-i pregătești logodnicei mele o mâncare care să-i placă. Nu știu de ce refuză să mănânce și cele mai gustoase bucăți de carne proaspătă, alese special pentru ea. Poate știi tu mai bine ce preferă astfel de ființe firave și pretențioase. Ia din beciul meu tot ce poftești pentru asta, dar numai pentru ea, nu și pentru tine.

Omul și-a dat seama că Zmeul a servit-o pe fată cu carne crudă, așa că a preparat o friptură la un foc improvizat pe loc și o salată de legume tocmai culese. Nu a aflat dacă alegerile sale au fost inspirate, pentru că numai pețitorul avea dreptul să ajungă la ușa viitoarei mirese. În schimb, el a fost nevoit să se întoarcă la munca de jos, înciudat și cu tot felul de planuri care să-i mai ostoiască dorul de libertate.

va urma

Zâmbete la buchet

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Vrei să luăm masa împreună?
– Da!
– Apucă tu din partea aia și io o iau de aici.

* Ardeleanul, pe patul de moarte:
– Nevastă, cheamă-l iute pe popa care ne-o cununat!
– De ce tocmai pe el?
– No, pentru că vreau să-l iert, tu!!!

* – Mamiii, vreau să-mi spui o poveste!
– Ce spui de ”Scufița Roșie”?
– Nu-mi plaaace! Din cauza unei răsfățate neascultătoare, vânătorul ar merita mulți ani de închisoare…
– Vânătorul a făcut ce trebuia, le-a salvat pe fetiță și pe bunică din burta lupului…
– … încălcând Articolul 3 din Declarația Universală a Drepturilor Animalelor, care prevede că niciun animal nu trebuie supus actelor de cruzime.
– Dacă o iei așa, și lupul din ”Capra cu trei iezi” a încălcat legea…
– Așa e… Aici a fost încălcat și Articolul 508 din Codul Civil. Capra nu trebuie compătimită, ci decăzută din drepturile părintești, pentru că a pus în pericol viața iezilor, prin neglijență.
– Aceste legi sunt pentru oameni…
– Dacă sunt legi pentru oameni, ar trebui aplicate mamei Scufiței. Cum să-și trimită fata singură, prin pădure?

* Se aude că, la oficierea căsătoriilor, se acceptă pe lângă ”da” sau ”nu”, și ”fie ce-o fi”…

* Bunicul încearcă să facă dragoste cu bunica. Se zbate, se chinuie timp îndelungat, în cele din urmă încetează și exclamă furios:
– Dracu’ să-l ia pe Iohannis… și pe Ciucă!
– Da’ ce-au ei cu asta, Ioane?
– Cum ce?? Mi s-a întâmplat așa ceva pe vremea lui Ceaușescu?

* Când soțul meu a adormit, am decis să-i umblu în telefon.
În lista cu contacte am găsit trei numere ciudate, notate ca ”Atingere caldă”, ”Lacrimă scumpă” și ”Doamna visurilor mele”.
Eram teribil de supărată și, din gelozie, am început să sun pe rând la aceste numere, pentru a afla pe cine ascunde tăurașul meu romantic sub aceste nume.
Formez primul număr, iar mama lui ridică receptorul. S-a dovedit că numărul ”Atingere caldă” este mama lui, și numărul ”Lacrimă scumpă” îi sor-sa, iar când am sunat la numărul ”Doamna visurilor mele”, a sunat telefonul meu.
Am plâns chinuită de remușcări pentru că m-am îndoit și am gândit atât de nedrept despre soțul meu, apoi mi-am retras toți banii din cont și i-am dat lui. Când i-am spus mamei sale despre asta, aceasta s-a dus și i-a cumpărat un ceas de aur.
Când a aflat sor-sa, i-a dăruit o motocicletă ultimul răcnet. Soțul a fost foarte mișcat de această atitudine și chiar a plâns puțin.
Apoi a strâns toate cadourile, banii și bijuteriile, a băgat divorț și s-a căsătorit cu cea care era înregistrată în telefon ca ”Doru Instalatoru”.

* Un america sosit în România îl vede pe badea Gheorghe cosind și, ca să arate că știe limba română, îl întreabă cam stâlcit:
– Bade, cousesti?
Badea Gheorghe își vede de treabă și nu îi răspunde. Americanul îl mai întreabă o dată:
– Bade, cousesti?
Badea Gheorghe iar nu-i răspunde. A treia oară:
– Bade, cousesti?
La care, badea Gheorghe:
– You have an obsession, man!

* La ușa lui Bulă sună un neamț.
– Nu vă supărați, mă puteți găzdui și pe mine la noapte? Plătesc bine.
Bulă acceptă și îl culcă pe neamț în singurul pat pe care îl aveau, între el și Bubulina. A doua zi, neamțul plătește și pleacă.
– Mi se pare mie sau neamțul s-a dat la tine azi-noapte?
– Așa e!
– Și tu n-ai zis nimic?
– Păi ce, eu știu nemțește?

* Iubitul:
– Iubito, crezi că salariul meu este îndeajuns pentru tine?
Iubita, amuzată:
– Este îndeajuns pentru mine. Mă întreb doar cum vei supraviețui tu!

* În ultima vreme, eram prea stresat din cauza jobului. Șeful mi-a recomandat să merg la psiholog.
Psihologul mi-a recomandat să primesc viața așa cum e ea și să zâmbesc cât mai des.
Azi m-am dus la birou și am încercat să fiu toată ziua cu zâmbetul pe buze, mă uitam la șef și zâmbeam, mă uitam la secretară tot zâmbind, mă uitam la colegă – zâmbeam continuu, până în momentul în care m-a tras șeful deoparte și mi-a zis:
– Dacă mai vii vreodată drogat la muncă, te dau afară!

* În spatele fiecărei femei supărate e un bărbat care habar nu are ce-a făcut.

* Așa de frică îmi este de însurătoare, că am început să umblu cu femei deja măritate.

* – Ai văzut, dragă, am făcut dragoste 63 de minute.
– S-a dat ora înainte, tembelule!

* ”Se spune că cel mai bogat este vântul, pentru că oamenii aruncă în vânt iubire, bani, vorbe și speranțe.”

* O blondă:
– Sunt extrem de sexi! Când trec pe trecerea de pietoni, toate mașinile opresc!

* – Unde lucrezi?
– Nicăieri. Dar tu?
– Vizavi de tine!

* Ce sunt bărbații?
Bărbații sunt chestiile alea care umblă prin casă cu telecomanda în mână și din când în când întreabă ce este de mâncare!

* – Tatiiii, tatiiiii, a luat foc casa!
– Ieși repede afară și nu țipa, că o trezești pe mă-ta!

* – Vai dragă, dar ce mult ai slăbit! Cum ai făcut asta?
– Am ținut un regim chinezesc.
– Adică? Ai mâncat numai orez?
– Nu, dragă, am mâncat supă de pui… cu bețișoare.

* Atât am plimbat hainele de iarnă, în dulap, afară, în dulap, afară, încât au murit moliile de foame…

* Dacă nu găsiți iubirea adevărată, eu zic să căutați și la chinezi. De obicei ei au de toate…

* În restaurant, după o lungă așteptare, clientul întreabă:
– Nu vă supărați, chelnerul care mi-a luat comanda mai lucrează la dumneavoastră?

* Un avion aducea în noapte spre țară lotul Rapidului, care tocmai fusese învins cu 5-0 la Leeds.
Printre pasageri, scriitorul Eugen Barbu, care se adresează lui Rică Răducanu: ”Vezi, Rică, asta n-avem noi! N-avem răutatea englezilor! Să vă văd și pe voi că alergați ca ei, că băgați piciorul la minge ca ei!”
Impasibil, Rică i-a răspuns: ”Dar ce, nea Jeane, matale scrii ca Shakespeare?”.

* Bulișor vine de la joacă, plângând:
– Mamiiii, m-am lovit la cocoșel. Mă doare rău!
– Și ce vrei să fac eu?
– Pupă ca să treacă!
– Nesimțitule, treci imediat la tine în cameră! Nu începe și tu ca taică-tu…

* Sute de românce se întorc în țară la bețivul de acasă, deoarece amore din Italia a murit la 70 de ani…

* Când aveam 20 de ani, cei de 40 erau bătrâni, acum că am 40, cei de 20 sunt de-o seamă cu mine! 🙂

– Bulă, ai învățat tabla înmulțirii?
– Mai am o strofă!

* ”Femeile vor fi egale cu bărbații când vor merge țanțoș pe stradă, cu burtă și chelie, fiind convinse că-s sexi…