Am plecat la luptă

Știm cu toții că încă e Săptămâna Patimilor lui Hristos, în care ne curățăm de păcate și trebuie să fim buni și iertători unul cu celălalt. Cu atât mai mult, trebuie să evităm agresivitatea în limbaj și comportament. Dar ce să fac dacă tocmai acum s-a nimerit să pice un concurs de șah, în care sunt nevoit să-mi apăr titlul de campion al urbei? Pe tabla de joc, trebuie să fiu cât mai combativ și să lupt cu fiecare adversar. Nu cred că un astfel de război este cu păcat, așa că-mi voi încerca din nou puterile.

Astăzi, la ora 10.00, în găzduirea restaurantului Chili, din Seini, are loc o nouă ediție a Cupei Primăverii la șah, sponsorizată de Primăria orașului, prin aportul nemijlocit al primăriței Gabriela Tulbure. Nu știu câți pretendenți se vor prezenta, având în vedere că e Sâmbăta Mare, când lumea e ocupată cu ultimele aranjamente pentru Paște, dar eu nu pot să lipsesc. Precis că, după ce ne vom bate cu îndârjire, ne vom așeza la o masă comună pentru a încheia frumos această confruntare. Următoarea va fi cu ocazia zilelor Seiniului, pe la mijlocul lunii iulie.

Aștern aceste rânduri, înainte de a pleca spre locație, dar am să revin cu comentarii în care vă voi comunica rezultatul, indiferent dacă va fi sau nu îmbucurător pentru mine. Oricum, sper să fie frumos ca de fiecare dată, chiar dacă afară e o vreme mohorâtă.

Advertisements

Credințe și superstiții de Paște

  • Lumânarea de la Înviere trebuie păstrată în casă și aprinsă în caz de boală, calamități naturale, supărări.
  • La Înviere este bine să te îmbraci cu o haină nouă, îmbrăcămintea nouă, la fel ca și apa, are un rol purificator.
  • În ziua de Paște nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion, viermii vor mânca semănăturile, recolta va fi distrusă și te va prinde ploaia ori de câte ori vei vrea să lucrezi pământul.
  • În dimineața Paștelui e bine să privești pentru prima dată într-o cofă cu apă neîncepută. Se spune că vei avea vederea bună în restul anului.
  • Se spune că e bine să te speli pe față cu apa neîncepută dintr-o cană nouă, în care ai pus un ou roșu, unul alb, un bănuț de argint și un fir de iarbă verde, semne ale sănătății, prosperității și sporului în toate.
  • În ziua de Paște nu se mănâncă oul cu sare, se spune că transpiri tot anul.
  • Pasca, crucea de pe ea sau anafura sunt considerate de leac, de aceea se păstrează bucăți din ele peste an.
  • Cocoșul sfințit de Paște se crede a fi o sursă de belșug, sănătate și dragoste. În vechime oamenii aduceau cocoși la slujba de Înviere, pe motiv că aceluia căruia îi va cânta primul cocoșul în acea noapte va avea noroc tot anul. Apoi cocoșii erau dați de pomană săracilor.
  • La masa de Paște e bine să mănânci mai întâi un ou, se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului, apoi pește și pasăre, pentru a fi sprinten precum peștele și ușor ca pasărea.
  • Cu cine ciocnești ouăle vopsite în ziua de Paște, te vei întâlni în lumea cealaltă.
  • Dacă păstrezi un ou roșu 40 de zile după Paște și nu se strică, vei avea noroc tot anul.
  • De Paște se așează o bucățică de fier sub prag, ca o protecție pentru casă.
  • Dacă prima persoană care îți intră în casă este bărbat, vei avea noroc tot anul.
  • De Paște, există credința că cerurile se deschid, permițând sufletelor celor morți să se întoarcă acasă, pentru a-și proteja rudele dragi.
  • Se spune că cei ce mor în duminica de Paște sunt scutiți de Judecata divină, sufletele lor ajungând direct în rai.
  • Copiii născuți de Paște sunt binecuvântați, având o viață luminată și presărată cu noroc toată viața.

Eunucul: Răzbunare cu preaviz

– N-ai să ghicești cu cine m-am întâlnit ieri, îl pregăti Angela pe bărbatu-său.

Bombonel își sorbea liniștit cafeaua de dimineață, în timp ce răsfoia ziarul. Nu știa ce-l așteaptă, așa că nu răspunse decât printr-o mișcare nepăsătoare a umerilor. Femeia era însă pornită pentru un atac dureros și de durată, iar dacă el i-ar fi zărit rânjetul răutăcios, și-ar fi luat unele măsuri de precauție.

– Cu Romi!, aruncă ea bomba.

Bombonel scăpă ceașca din mână, iar cafeaua fierbinte se împrăștie pe pantaloni, făcându-l să sară în picioare ca ars.

– La naiba!, urlă el de ciudă, dar mai mult de impactul numelui auzit. Ia uite ce mi-ai făcut! Care Romi?

– Eu ți-am făcut? De ce-ai rămas așa surprins? Cu Roooomi… partenerul tău de poooocher, cel care ai zis că a plecat în Italia…

Bărbatul încercă să se liniștească, ștergându-se haotic cu un șervețel. Apoi își privi atent femeia, încercând să-i ghicească jocul:

– Ce glumă mai e și asta? Romi a plecat și nu mai vine, doar mi-a spus clar.

– Cum adică, nu se poate răzgândi omul? Cu toții ne mai și răzgândim, nu?

– Dar mi-ar fi spus… m-ar fi sunat, doar suntem prieteni. Nu mă lua cu d-astea că nu ține. Nu te-ai întâlnit cu el, așa-i?

– Îți jur că el a fost! Și nu vorbesc de o întâlnire scurtă, căci am petrecut mai multe ore cu el. E drept că nu l-am recunoscut la început, decât după voce, dar tot frumușel a rămas.

– Termină cu prostiile! Vrei să mă faci gelos, dar nu ține. Trebuie să merg la muncă.

– Să te fac gelos?! Nu crezi că e prea târziu? Doar știai că m-am culcat cu el, nu-i așa? Mi-a spus-o ieri…

Bombonel se irită tot mai tare și abandonă deocamdată ideea de a-și schimba pantalonii.

– Cum putea să-ți spună așa ceva? Cred că ai halucinații, dragă!

– Eu am mereu halucinații, nu-i așa? Și când te-ai culcat cu secretara, cu Scumpi sau cu fetele lui Calup. Tu crezi că trăiesc în altă lume și nu văd ce se întâmplă în jurul meu? De data asta, tu ești cel orb și văd că nici cu auzul n-o duci prea bine. Da, m-am culcat cu Romi mai de mult și am făcut-o și ieri.

– Ha, ha, ha! Asta chiar că n-o cred! Du-te și te tratează, femeie!

– Râzi tu râzi, Bombonel, dar amară o să-ți fie viața, câtă mai ai.

– Ce tot spui acolo? Vrei să mă omori?

– Nu eu, că nu merită.

– Dar cine?

– Eunucul.

– Eunucul?! Cine mai e și ăsta?

– Cum de nu-ți dai seama, că doar e opera voastră. Eunucul e Romi!

Bărbatul căscă ochii a uluire și picături de transpirație i se formau pe frunte. Luă un alt șervețel și se tamponă agresiv până în zona gulerului.

– Nu se poate…, bâigui el fără să sesizeze.

– De ce nu se poate, dragule? E ceva ce nu mi-ai spus? Lasă-mă să ghicesc: ai crezut că e mort. Ei bine, dacă a fost așa, acum a înviat!

– Nu e mort?! Ce ți-a spus? Unde e? Ce vrea?

– Vezi că-ți sună telefonul. Nu răspunzi?

– Dă-l încolo. Spune-mi…

– Deci nu te mai grăbești la primărie, râse sarcastic Angela, aprinzându-și calmă o țigară. S-o iau cu începutul. L-am întâlnit la cofetăria Crinul și am băut împreună o cafea. Nu bănuiam că, sub hainele acelea largi și după ochelarii cei negri era chiar el, dar vocea omului nu se poate schimba și am recunoscut-o imediat când a făcut comanda. La început, nu s-a bucurat că mă vede, însă discuția ne-a apropiat tot mai mult și astfel am ajuns într-o cameră de hotel.

Bombonel continua să transpire din abundență, dar asta nu-l opri să-și pună un pahar de coniac. Mâinile îi tremurau.

– Acum, pot să-ți spun că l-am iubit și încă-l mai iubesc pe omul ăsta. Ieri i-am cerut cu insistență să facem dragoste ca pe vremuri, dar mă tot respingea. Până când am devenit mai îndrăzneață și am vrut să-l prind de „comorile bărbătești”, dacă mă înțelegi. Închipuie-ți cât am fost de mirată când am văzut că n-avea nimic acolo! Tocmai el, adoratul femeilor din oraș, era castrat precum un animal! S-a roșit când i-am descoperit drama, dar apoi s-a ambiționat și nu m-a lăsat să plec până nu am făcut dragoste. Și crede-mă: a fost cu mult mai bine decât m-am simțit vreodată cu tine!

– Nenorocito! Dar nu se poate… nu se poate, repeta întruna bărbatul.

– Ohooo, ba se poate! Și încă cum!

– Și ce ți-a spus?

– Aaaa, da. Mi-a zis să-ți transmit că o să vină să-și plătească datoria față de tine. Nu mi-a spus concret despre ce-i vorba, dar poate mă luminezi tu.

– Nu știu la ce se referă. Nu știu deloc, răspunse precipitat Bombonel, golind paharul din mână.

– Interesant. El mi-a spus că o să știi, la fel cum ar trebui să știe Dragoș și Calup.

– Ce? A zis și de ei?

– A pomenit în treacăt, dar tu ești capul de afiș, dragul meu.

– Capul de afiș?! A zis când vine?

– Nuuu… Doar să fii pregătit, că lui nu-i place să rămână dator. Nu te bucuri, Bombonelu’ lu’ Angela?

O opinie germană

Merită să citiți această opinie a unui german asupra islamului, pentru că este de departe cea mai bună explicație pe care am citit-o, despre situația terorismului islamic. Referințele la trecutul istoric sunt precise și corecte. Autorul acestui e-mail este dr. Emanuel Tanya, psihiatru cunoscut și foarte apreciat, un bărbat a cărui familie aparținea, înainte de al II-lea război mondial, nobilimii germane și care deținea un mare număr de proprietăți funciare și industrii.

Când a fost întrebat câți germani au fost cu adevărat fasciști, răspunsul său ne-ar putea reorienta atitudinea față de fanatism. Foarte puțini au fost adevărați naziști – a răspuns, dar foarte mulți s-au bucurat de revenirea la mândria națională germană și și mai mulți erau prea ocupați ca să le pese. Am fost unul dintre cei care i-au considerat pe naziști o bandă de nebuni. Așa încât, majoritatea a stat pe loc și a lăsat lucrurile să se întâmple. Apoi, înainte ca să ne dăm seama, ne-au stăpânit, noi am pierdut controlul și a venit sfârșitul lumii noastre. Familia mea a pierdut totul. Eu am ajuns într-un lagăr de concentrare, iar aliații mi-au distrus fabricile.

Ni se spune mereu și mereu, de către „experți” și „capete limpezi” (cei care decid ce și cum se comunică publicului) că islamul este o religie a păcii și că vasta majoritate a musulmanilor vrea doar să trăiască în pace. Deși această incalificabilă aserțiune s-ar putea să fie adevărată, este total nerelevantă pentru noi. Este doar praf în ochi, menit să ne liniștească și să diminueze cumva amploarea spectrului fanatismului cuprinzând globul, în numele islamului. Adevărul este că, în acest moment istoric, fanaticii conduc lumea islamică. Că fanaticii mărșăluiesc. Fanaticii sunt cei care duc cele 50 de războaie în desfășurare azi, pe glob. Fanaticii sunt cei care măcelăresc sistematic creștinii sau grupurile tribale din toată Africa și preiau treptat întregul continent înghițit de valul islamic. Fanaticii musulmani sunt cei care aruncă bombe, decapitează, asasinează sau ucid pentru onoare. Fanaticii ocupă moschee după moschee. Fanaticii musulmani sunt cei care răspândesc omorârea cu pietre și spânzurarea, violarea victimelor. Fanaticii musulmani sunt cei care-și învață copiii să ucidă și să devină sinucigași-bombă.

Cel mai dur și greu cuantificabil fapt este că majoritatea pacifistă, majoritatea „tăcută”, este lașă și stranie. Rusia comunistă era alcătuită din ruși care voiau doar să trăiască în pace, totuși comuniștii ruși au ucis peste 20.000.000 de oameni. Majoritatea pașnică a fost irelevantă. La fel de pașnică era și uriașa populație chineză, dar comuniștii chinezi au ucis înfricoșătoarea cifră de 70.000.000 de oameni!!! Japonezul obișnuit, de dinaintea războiului mondial, nu era un sadic războinic. Totuși, Japonia a ucis și măcelărit de-a lungul Asiei de Sud-Est, într-o orgie criminală sistematică, 12.000.000 de chinezi civili, majoritatea uciși cu sabia, baioneta și lopata. Și cine poate uita de Rwanda, care a sfârșit într-un măcel sângeros? Ar putea spune cineva că majoritatea rwandezilor nu erau iubitori de pace?

Lecțiile istoriei sunt incredibil de simple și clare. Totuși, în ciuda puterii noastre raționale, ne scapă adesea tocmai esența fundamentală și imaginea cea mai puțin complicată: majoritatea musulmană iubitoare de pace a fost irelevantă prin tăcerea sa. Iubitorii de pace musulmani vor deveni dușmanii noștri, dacă nu se vor ridica să vorbească, pentru că, aidoma prietenilor mei germani, se vor trezi într-o zi și vor vedea că fanaticii au devenit stăpânii lor, și sfârșitul lumii lor va începe. Iubitorii păcii germani, japonezi, chinezi, ruși, rwandezi, sârbi, afgani, irakieni, palestinieni, somalezi, nigerieni, algerieni și mulți alții vor muri pentru că majoritatea nu a vorbit împotrivă până nu a fost prea târziu.

Credincioși islamici au fost deja introduși în școlile publice din Toronto, Ontario și da, chiar în Ottawa, în timp ce creștinismul a fost scos (din cauză că este o ofensă?! Pentru cine? În nici un caz față de marea majoritate a canadienilor!). Calea islamică este pașnică doar până în momentul în care intervin fanaticii. În Australia și în multe țări din lume, multe dintre alimentele cele mai banale au eticheta halal pe ele. Uitați-vă doar pe spatele unora dintre cele mai populare batoane de ciocolată și alte alimente din piața voastră. Mâncarea din avioane are emblema halal pe ea, doar ca să mulțumească minoritatea privilegiată care se extinde rapid, acum, în lume.

În Anglia, comunitățile musulmane refuză să se integreze și acum există zeci de zone „nu intrați” în cele mai mari orașe din Regatul Unit, în care forțele poliției nu îndrăznesc să intre. Acolo funcționează sharia = legea islamică, fiindcă comunitățile musulmane care le ocupă refuză să recunoască legile engleze!! În ceea ce ne privește pe noi, cei ce privim pasivi această desfășurare fără precedent, trebuie să fim foarte atenți la singurul grup care contează: fanaticii care amenință viața noastră. Oricine se îndoiește de gravitatea problemei, contribuie la pasivitatea care permite să se extindă.

Așa încât, vă implor să vegheați și să răspândiți această avertizare, tot mai departe, în speranța că mii de oameni din lumea întreagă o vor citi, se vor gândi și vor lua atitudine până nu e prea târziu… findcă am rămas tăcuți…

Sursa: e-mail

Am fost odată…

Am fost odată Lup,
Colindam pădurile în haită,
Emanam spaimă și teroare în jur,
Dar am căzut răpus de un glonte
Țintit de o ființă mai crudă ca mine.

Am fost odată  Pasăre
Cu aripi puternice și neobosite,
Străbăteam văzduhul în toate direcțiile,
Dar am sfârșit prinsă într-un laț
Pus de o ființă ce nu știa să zboare.

Am fost odată Pește,
Alunecam cu vioiciune prin ape nesfârșite
Și depuneam milioane de icre,
Dar am căzut într-o plasă vicleană,
Făcută de o ființă lacomă.

Acum sunt o ființă numită Om
Și-mi ucid EU-rile de altădată,
Semănând teroare precum un lup,
Căutând să alunec ca un pește
Și sperând să zbor aidoma unei păsări.

Dacă e duminică, e umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Peste șapte mări și șapte țări, peste șapte câmpii și șapte dealuri, peste șapte munți și șapte văi, stătea Făt Frumos și se gândea:
– Băi da’ departe mai stau, să-mi bag picioarele…

* – Cum îți merg afacerile?
– Prost! Trebuie să-mi caut un casier!
– Dar abia săptămâna trecută ai angajat unul!
– Păi, pe el îl caut!

* Doi cozonaci stau de vorbă:
– Am auzit că ești de… rahat!
– Da, și eu am auzit că ești de… cacao!

* – Nu am noroc cu bărbații, spune o tânără prietenei.
– Da’ cum așa?
– De câte ori vreau să mă mărit cu un bărbat din dragoste, aflu că acesta n-are niciun ban…

* La înmormântarea unui bancher, de sicriu se apropie un prieten, deschide portmoneul, ia de acolo 200 de dolari și-i pune înăuntru, apoi pleacă în tăcere.
Se apropie altul, scoate de asemenea 200 de dolari și-i pune în sicriu, după care pleacă suspinând.
Vine al treilea, scoate carnetul de cecuri, completează unul pe 600 de dolari, îl pune, ia cei 400 de dolari și pleacă oftând din greu.

* Un tip care tocmai și-a asigurat casa pentru suma de 200.000 de dolari, îl întreabă pe agentul de asigurări:
– Deci… Dacă mâine casa mea va arde mistuită într-un incendiu, eu cât aș primi?
– Păi… între 5… și 10 ani.

* Două tinere, vecine de compartiment, stau de vorbă într-un tren.
– E atât de plictisitor să trăiești când nu ai niciun ban…
– Păi, care e problema? Găsește-ți un amant, îți va da 500 de dolari pe lună.
– Ei, na! Unde să găsesc un astfel de amant? Cine mi-ar putea oferi atâția bani?
– Atunci caută-ți doi amanți, care îți vor da câte 250 de dolari.
– Și asta e mult.
– Atunci patru a câte 125 de dolari…
Deodată, vecinul lor de compartiment care moțăia pe locul de la geam, deschide un ochi și spune:
– Doamnelor… vă rog să mă treziți când ajungeți la 20 de dolari.

* – Bună ziua, sunt agentul Ion Popescu din cadrul Gărzii Financiare și vă prezint oferta noastră promoțională pentru Anul Nou:
Scrieți-ne o istorioară interesantă despre partenerul dumneavoastră de afaceri și el va primi în mod gratuit un maiou alb-negru cu număr individual.

* Telegramă de presă:
„Începând de astăzi, pe site-ul Băncii Naționale sunt prezentate modelele noilor bancnote. Tot de acolo se poate descărca și versiunea pentru tipar”.

* – De ce ești atât de trist?
– Mi s-a furat portmoneul.
– La poliție ai fost?
– Am fost… Și degeaba… Cică nu ei mi l-au furat…

* Gimnastică de înviorare pentru lucrătorii unei bănci:
În difuzoare se aude vocea crainicului:
„Joc de glezne, fandare stânga, răsuciți trunchiul, vă aplecați, drepți…
Joc de glezne, fandare dreapta, răsuciți trunchiul, vă aplecați, drepți…
Trunchiul drept, picioarele depărtate, mâinile sus, fața la perete…”

* Bilețel pentru soț:
„Cina ta e în cartea de bucate, iar ingredientele le găsești la magazin!”

* Radio Tel-Aviv:
Ieri a fugit un raton de la grădina zoologică. Cetățenii care l-au văzut prin oraș sunt invitați să plătească zece shekeli la caseria grădinii zoologice.

* Într-o familie de evrei cu stare, era o fată mai prostuță de felul ei. Odată, mama fetei îl vede pe Shtrulic, care, după gard, îi smotocea și îi pupa cu foc progenitura.
– Ascultă Shtrulic, dacă o pupi pe Rashelica, sper că ai intenții serioase…
– Vai de mine, madame Wainsbein!… Da’ ce, credeți că eu o pup, așa, de plăcere?

* – Dragul meu, mă iubești?
– Da.
– Cât mă iubești?…
– Oricât ar părea de ciudat.

* Văd că nu reușesc să vă schimb opinia, așa că voi trece direct la înjurături…

* Soțul se întoarce din delegație cu două zile mai devreme. Nevastă-sa, în pragul ușii, îi trage o palmă:
– Ce mă…, mă crezi curvă???

* Se pare că UE a primit Nobelul pentru Pace pentru că ține România în afara spațiului Schengen.

Ce să urmărești când te duci să mănânci la restaurant

12 reguli ale lui Anthony Bourdain

1. În ce zile ale săptămânii este bine să mergi la restaurant

Anthony Bourdain spune că ideal ar fi să mergi de marți până joi. De regulă, în ziua de luni șeful restaurantului este liber, iar marți este odihnit și pregătit să dea tot ce are mai bun pentru clienții restaurantului. Vineri și sâmbătă mâncarea este proaspătă, dar localurile sunt aglomerate, astfel încât șefii și bucătarii nu pot acorda prea multă atenție fiecărui fel de mâncare comandat. În plus, „clienții de weekend sunt priviți cu dispreț de chelneri și bucătari, sunt considerați provinciali, oameni din suburbii, țărănoi care ies în oraș doar în weekend, dau bacșișuri subțiri, nu se pricep la mâncare și nici nu se mai întorc în restaurantul cu pricina. În schimb, clienții din timpul săptămânii sunt priviți ca oameni de-ai casei, care se vor întoarce de fiecare dată”.

2. Nu este bine să comanzi pește în ziua de luni

Este de o mie de ori mai sigur, spune Bourdain, să mănânci niște homar pregătit la o tarabă din Caraibe, chiar dacă muștele bâzâie în jurul grătarului, iar igiena locului lasă de dorit, decât să comanzi pește într-un restaurant fițos dintr-un mare oraș, într-o zi de luni. Asta pentru că în cazul tarabei din Caraibe, există o șansă uriașă ca peștele să fie proaspăt. În schimb, șansele sunt minuscule la restaurantul fițos. Mai mult ca sigur, șeful acestui restaurant a comandat peștele joi, pentru a-i fi livrat vineri dimineață. Desigur, a comandat o cantitate mare, mizând pe aglomerația care va fi în weekend în localul său, deci tot ce-i posibil ca peștele de luni să fie comandat JOI. „Luni e seara valorificării, în care tot ce a rămas din weekend este gătit și vândut în speranța unui profit”, scrie Bourdain. O dovadă că lucrurile stau așa este și faptul că soiuri perisabile precum codul, care nu rezistă atâtea zile, nu se găsesc aproape niciodată lunea printre specialitățile restaurantelor.

3. Nu mânca scoici la un restaurant, decât dacă-l cunoști personal pe bucătar

Anthony Bourdain știe că majoritatea bucătarilor nu sunt foarte scrupuloși când e vorba de manevrarea scoicilor: „Acestea sunt lăsate de multe ori să plutească în propriul lor pișat urât mirositor, în fundul frigiderului”. În mod normal, scoicile ar trebui ținute în recipiente speciale, cu găuri, din care să se scurgă zeama. Mai mult, bucătarii ar trebui să aibă grijă ca toate scoicile să fie sănătoase și încă vii, când sunt aruncate în oală. Dacă o singură scoică este stricată, indigestia provocată poate fi de pomină.

4. Bombele cu ceas din sosul hollandaise

Acest sos este preparat, în principal, din gălbenușuri și unt decantat și trebuie păstrat la o temperatură nici prea ridicată, nici prea scăzută. Altfel, sosul se taie când este turnat cu lingura peste ochiurile fierte. Din nefericire, spune Bourdain, această temperatură călduță este mediul proprice pentru bacterii. „Nu știu pe nimeni care să fi făcut vreodată sos hollandaise proaspăt, la comandă. La fel de tulburătoare este probabilitatea ca untul folosit în sosul hollandaise să fie unt rămas de pe mese, încălzit, decantat și strecurat pentru a îndepărta toate firimiturile de pâine și mucurile de țigară”.

5. Pâinea este frecvent reciclată de la mesele altora

Refolosirea pâinii este un obicei răspândit în tot sectorul gastronomic. Este chiar banal ca un picolo care vede la masă un coș cu pâine nefolosit să-l ia și să-l pună în fața altor clienți. Când aceștia nu-l văd, evident. Bourdain spune că acest lucru nu este însă o problemă și nu ar trebui să fim îngrijorați: riscul de a lua boli în acest mod este identic cu acela de a merge cu un mijloc de transport în comun.

6. Nu mânca niciodată în restaurante cu toalete murdare

Băile sunt relativ ușor de curățat, spre deosebire de bucătăriile unde există ustensile, cuptoare, frigidere. Dacă angajații nu au fost în stare să păstreze toalete curate, atunci vă dați seama ce este în bucătăriile lor. Un semnal de alarmă trebuie să aveți și când chelnerii arată neîngrijiți. „Dacă managerul le permite să umble în halul ăsta prin salon, Dumnezeu știe ce fac cu creveții voștri!”

7. De ce Bourdain nu mănâncă niciodată pește-spadă?

„Furnizorul meu de pește nu mănâncă niciodată pește spadă atunci când merge la restaurant. Asta pentru că a văzut prea multe exemplare din acei viermi paraziți de un metru și jumătate care viețuiesc uneori în carnea acestui pește”, scrie maestrul șef american în „Kitchen Confidential”.

8. Ce ascunde vorba „Păstrează pentru bine prăjit”

Într-o bucătărie, carnea și peștele costă bani. „Ce credeți că se întâmplă când șeful dă peste capătul mai măricel al unui mușchi de vită, care are deja puțin miros și a fost mereu împins la fundul grămezii de carne? Ca să nu piardă bani îl păstrează pentru un fel de mâncare „bine prăjit” și-l va servi unui tăntălău care preferă să-și mănânce carnea sau peștele arse, fără gust și tari ca talpa, care nu e în stare să-și dea seama dacă ceea ce înghite e mâncare sau gunoi plutitor”.

9. Sânge uman în mâncare?

„Nici nu vrei să vorbesc despre acest subiect. Să spunem doar că ne tăiem frecvent în bucătărie și să lăsăm subiectul”.

10. Ce ne dezvăluie numărul clienților dintr-un local despre prospețimea crevetului

Dacă restaurantul e unul căutat, iar fluxul constant al alimentelor este garantat, atunci crevetele este ok. „Când intru într-un restaurant cu un salon în mare parte gol și cu un patron care se holbează nefericit afară, pe fereastră, atunci nu voi mai comanda crevete”, scrie Bourdain. Aceeași regulă se aplică și când e vorba de carne, pește, homar. Esențială este rotația atunci când vine vorba de prospețimea alimentelor. De asemenea, nu este recomandată nici comandarea unor feluri de mâncare mai puțin populare în restaurante pe jumătate goale. „Macroul înăbușit sau ficatul de vițel putrezesc într-un ungher întunecat al frigiderului, pentru că dau bine în meniu”.

 

11. De ce este bine să fii politicos cu chelnerii?

„Chelnerii v-ar putea salva viața printr-un oftat sau o sprânceană ridicată”, răspunde Bourdain. Chelnerul știe dacă un pește nu este proaspăt sau de câte zile așteaptă în frigider o bucată de carne. Dacă v-ați purtat bine cu el, măcar prin limbajul trupului, s-ar putea să vă ajute să evitați să comandați ceva ce el nu ar mânca niciodată.

12. Mitul bucătăriei vegetariene

Este doar un mit faptul că mâncarea vegetariană este mai sănătoasă decât cea gătită din carne. Există amoebe care se transmit cel mai rapid, de la un  individ la altul, atunci când se manevrează legume crude, nefierte, în special când se spală frunzele de salată sau alte legume cu frunze. (Travel Zoom)

Cine este Anthony Bourda

  • În prezent este bucătar-șef la Brasserie Les Halles din New York. Până în 2013 a fost gazda unui popular show de televiziune, „No reservations”, difuzat de Travel Channel. Din 2013 s-a mutat la CNN unde are emisiunea „Anthony Bourdain: Parts Unknown”.
  • Bourdain a scris mai multe cărți, dintre care cea mai cunoscută este „Kitchen Confidential” (2000), în care dezvăluie secretele bucătăriilor din marile restaurante

Sursa: e-mail

Povestirile unui maramureșean

În sfârșit, după șase luni de așteptare, a ieșit de sub tipar prima mea carte dedicată adulților… și interzisă copiilor! 😉 Eu zic că arată bine, are peste 220 de pagini și cuprinde 39 de povestiri din viața mea, a celor din jurul meu, dar și SF-uri. Toate adunate sub titlul de mai sus: „Povestirile unui maramureșean”, cu o prefață de dr. Nicoară Mihali.

Pe această cale, vreau să vă rog pe voi, dragi prieteni, să-mi trimiteți adresa prin e-mail, pentru a vă putea expedia câte un exemplar gratuit. Adresa la care aștept solicitările este petrutz34@yahoo.com. Chiar dacă am avut datele voastre și v-am trimis anul trecut cartea „Revolta din ogradă”, iertată-mi fie cererea de a repeta adresa, pentru mai multă siguranță.

Așadar, vă aștept cu mare plăcere e-mailurile, după care voi începe trimiterea cărților. Vă rog să nu vă sfiiți, fiindcă le meritați pe deplin, iar eu sunt bucuros să vă ofer această mică atenție.