Dorințe de muritor

Prefă-te dorule în bucurie
Și nu mă apăsa cu osârdie,
Schimbă-te vântule în adiere,
În loc de zbucium, oferă-mi plăcere.

Prefă-te buruiană într-o floare
Cu miros de emoții-mbătătoare
Și îmbieri de fragede petale
Care transmit miresme senzuale.

Prefă-te visule în împlinire,
Ca să-mi aduci în noapte strălucire,
Iar gândurile bune să-nflorească
Ca pe o pajiște dumnezeiască.

Prefă-te răule în bunătate,
Făcând din tot omul o zeitate,
Îl înzestrează cu puteri divine
Și o dorință să facă doar bine.

Prefă-te viață în eternitate,
Dar nu mă transforma-n totalitate,
Mai lasă-mi inima să se-nfioare
La fiecare răsărit de soare.

Herunterladen poze cu rasarit de soare la mare - palanheart

Pe urmele tatălui (14)

 

 

I.P.J. MEHEDINȚI - Structura Inspectoratului de Poliţie Judeţean ...

Prietenia dintre Marele Mic și nea Matei era trainică și veche de când s-au cunoscut. Toată secția știa că, dacă cel din urmă nu ar fi fost rănit și apoi pensionat, el ar fi fost acum pe scaunul din spatele biroului. Dar Matei nu era ranchiunos și nici nu-și învinovățea soarta, păstrând același ton părintesc pentru tinerii agenți și aceleași relații amicale cu cei mai în vârstă. Iar Mic aprecia fiecare întâlnire cu fostul coleg, invitându-l adesea la o cină în familia lui sau la un prânz stropit cu vin în cele mai îmbietoare restaurante din oraș. Sfaturile lui Nelu – cum îi spuneau doar cei foarte apropiați – în profesie și cugetările despre viață erau întotdeauna prețuite și foarte des transpuse în practică. De data aceasta, vizita pensionarului era făcută în biroul secției, iar gazda ținu să-și ceară scuze pentru acest inconvenient:

– Nelule, crede-mă că aș fi preferat să vorbim într-un cadru mai plăcut, dar formalitățile m-au obligat să te chem la secție, doar pentru a completa și semna o constatare de rutină.

Aceste cuvinte amiabile au fost urmate de o călduroasă strângere de mână, zâmbete luminoase din partea amândurora și o invitație pentru oaspete de a lua loc numaidecât.

– N-am uitat că ai probleme cu piciorul, așa că nu se cade să-l soliciți mai mult din cauza mea, continuă să-și exprime regretul Marele Mic.

Nelu i-a făcut un semn clar că nu-i nicio problemă, după care s-a așezat în fotoliul confortabil, pregătit anume pentru el. Și-a păstrat bastonul pe care-și sprijinea ambele mâini, ca pe un prieten de nădejde neînsuflețit.

– Simi, dragule, știi foarte bine că-mi face plăcere să-mi revăd locul de muncă și familia extinsă, ori de câte ori am ocazia, îl asigură nea Matei, cu zâmbetul de pe chip neștirbit. Aici mi-am petrecut cei mai frumoși ani și amintirile plăcute mă copleșesc într-un mod benefic. Iar ocazia asta e încă o bucurie, oricare ar fi motivul, un prilej de a vedea cu ochii mei cum mai merge treaba pe aici și dacă îți pot fi cumva de folos.

– Eu zic că avem motive de mândrie și oameni capabili, așa cum au fost pe vremea ta. Nu degeaba am primit diploma de cea mai bună secție de poliție din județ, trei ani la rând, iar anul trecut am ocupat locul patru pe țară. Însă, întotdeauna e loc de mai bine, pentru că infractorii sunt și ei tot mai inventivi și dotați cu aparatură de ultimă generație.

– Hmmm, am auzit că ați găsit cadavrul unui exploatator de prostituate, veni Nelu cu o concretizare. Știți care-i cauza morții lui?

– La subiect, ca întotdeauna, îl flată Simi. E vorba de unu’ zis Șpilu, găsit pe un câmp de lavandă, lângă niște stupi. Autopsia a stabilit că era alergic la înțepăturile de albine, iar el a avut parte de mai multe. Doar că nu se știe cum și de ce a ajuns el acolo, fiind posibil să fie ”ajutat”.

– Îmi amintesc de șarlatanul ăsta și nici eu nu cred că moartea lui a fost accidentală. Nasul meu de copoi bătrân îmi spune că la mijloc trebuie să fie mâna Jucătorului, pentru care lucra de ceva vreme. Cred că ar trebui să abordați această posibilitate.

– Părerea ta coincide cu cea a Deliei noastre, se entuziasmă Mic. Ea are în rezolvare cazul acela cu mai multe fete însărcinate în mod misterios și încearcă să se apropie de interlop.

Cordialitatea din privirile lui nea Matei dispăru, făcând loc îngrijorării.

– Știi că țin mult la fata prietenului meu și n-aș vrea s-o pierd cum s-a întâmplat cu el. Nici n-ar trebui să intervin în modul cum repartizezi sarcinile, dar nu pot să-mi ascund temerile. Copila asta e la început de drum pe teren, iar dacă se confruntă deja cu cel mai periculos criminal din oraș, există mari șanse să o găsim și pe ea fără viață, asta dacă nu dispare definitiv. În locul tău, aș scoate-o din această misiune și i-aș da un caz mai obișnuit, căci sunt destui hoți și tâlhari de prins și încarcerat. Poți să o înlocuiești cu fiul meu, Cosmin, care a învățat multe de la mine și e capabil să desființeze rapid acel cuib de interlopi.

Marele Mic își luă o gumă, îmbiindu-l și pe oaspete să facă la fel. Gândurile se ordonau parcă mai ușor când mesteca liniștit și savura aroma fină, ca într-un ritual menit să-i impulsioneze logica.

– Și eu o admir pe domnișoara Iuga, tocmai de aceea am vrut să o stimulez cu această ocazie. E drept că nici n-am bănuit atunci câte ramificații va avea și la ce riscuri se va ajunge. Poate că ai dreptate, deși munca ei de până acum m-a impresionat plăcut. Dar n-aș vrea să-mi încarc conștiința cu moartea pe teren a unei tinere care și-a pierdut tatăl tot la datorie. O cunosc bine și știu că o să-i provoc mare supărare, însă, după cum bine zici, viața ei e mai prețioasă decât ambiția pe care a demonstrat-o.

va urma

Dulci și mai amare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Marin, un oltean șugubăț, solicită șefului o mărire de salariu.
– Domnule director, trebuie să mă însor și, întrucât vom avea peste șase luni și un bebeluș, v-aș ruga să-mi măriți salariul, argumentă Marin.
– Marine, tu nu știi că noi nu răspundem decât de accidentele petrecute în timpul orelor de program?
– Să știți că mă încadrez în prevederile regulamentului, domnule director, fiindcă mă însor cu secretara dumneavoastră!

* – Costele, de ce tu și cu soția ta, frecventați numai localuri de noapte?
– Pentru că, până se îmbracă ea, cele de zi se închid!

* Soția se ceartă cu soțul:
– În viața mea au existat numai doi bărbați adevărați?
Soțul curios:
– Și cine-i cel de-al doilea?
– Tu nici pe primul nu-l cunoști.

* – Draga mea, știi cât trăiesc boii?
– Nu, dragul meu. De ce, te simți rău?

* Mișcări noi pe scena politică!
Traian Băsescu și Ludovic Orban anunță fuziunea prin absorbție dintre PMP și PNL. Noua formațiune politică se va numi PLM, sloganul electoral va fi: Vrei să trăiești bine? Du-te-n PLM!

* Să dai 2000 de euro pe botox și să fii obligată să porți mască…
E lipsă totală de respect!

* Cârciumile vor organiza beții online! 😀

* Mi-e dor de știrile de la ora 5. Zilele astea numai virus, virus. Nu tu un scandal, o bătaie ceva…

* – Și zici că te persecută profesorul de matematică?
– Da, tati! M-a pus să fac o piramidă. Dar ce, eu sunt faraon?

* Copilăria se termină atunci când mă-ta nu mai ascunde dulciurile de tine, dar ascunde tac-tu băutura.

* – Bunico, îți deschid un cont de Facebook?
– Nu deschide nimic, că intră muștele!

* 1989 – vom muri, dar vom fi liberi!
2020 – vom muri… de proști ce suntem!

* O femeie trebuie mereu căutată, dă-i atenție, dedicații de dragoste. Dar cel mai mult fă-o să râdă. Va uita că ești urât.

* Femeile cu simțul umorului sunt foarte periculoase.
Râzi, râzi și hopa, ești căsătorit, ai trei copii și două rate.

* Pe mine să mă chemați când se impune starea de ebrietate.

* Bunicu’:
– Băi, când dezbrăcai o femeie, aveai de spălat două mașini. Acuma, dacă dezbraci toate femeile din bloc și tot nu faci de-o mașină…

* – Marcele, ia îmbracă-te în pirat și atacă și tu vasele alea din chiuvetă.

* – Bună dimineața, vecină! Bei cu mine o cafea?
– Du-te omule, că de la ”cafeaua” ta am născut doi copii!

* Uneori e mai bine să fii singur, mai ales când ai eclere. 🙂

* E primul an când nu merg în Dubai din cauza Covid-19.
În ceilalți ani, nu am fost din cauza banilor.

* Fiți mereu gentili!
Dacă cineva vrea să vă trimită undeva, spuneți: după dumneavoastră!

* Sfat pentru bărbați!
Dacă v-ați însurat din greșeală, măcar amanta alegeți-o cu grijă!

* Găsit portofel negru din piele cu suma de 600 euro și 500 lei. Mulțumesc celui ce l-a pierdut, să-i de Dumnezeu sănătate!

* În urmă cu 3 luni, când aveam 20 de cazuri pe zi, rupeam magazinele după hârtie igienică și făină. Acum, la 1000 de cazuri pe zi, rupem granița la greci.
Covid e frate cu românu’!

* La medic, în 2020
– Spune-mi ce simptome ai, fetițo!
– Am grețuri, somnolență, frisoane…
– Covid!
– Dvs. îi spuneți cum vreți. Dar îl cheamă Ion, îl iubesc și vreau să păstrez copilul.

* Supozitoarele se iau cu apă caldă sau rece? Am uitat să întreb medicul și mi s-a lipit de cerul gurii!

* Caut 17 persoane dispuse să vină la mine și să ne uităm la un film.
Am vrut să mă uit singur, dar scria 18+.

* Un român adevărat nu crede în covid, dar crede în noroc când calcă în căcat.

* Dacă o pungă de plastic se descompune în 150 de ani și asfaltul într-o iarnă, de ce dracu nu pun ăștia pungile pe drumuri?

* De câte ori n-ați auzit femeile spunând:
– Exteriorul nu contează atât de mult, important e ce se află în interior!
Tot timpul încerc să îmi dau seama dacă s-au mai gândit și la altceva în afară de portofel…

* Nu înjur!
Vorbesc fluent limba șoferilor de camion în dialect marinăresc și cu accent de șantier.

* Cred că este înfiorător să citești ”Nu atinge! Pericol de electrocutare!”
În Braille…

* Mă bărbate, iar ți-ai lăsat hainele împrăștiate prin casă!
– Nu-s împrăștiate, sunt distanțate social!

* Hoții de buzunare anunță că, dacă mai continuă mult asta cu distanțarea socială, sunt obligați să intre în politică.

* Parcă virusul trăia între 7 și 20 de grade. Al dracu’, s-a răzgândit, acum merge și la plajă!

Staţiunea Mamaia ar putea avea primărie? Cine a lansat ideea şi ce ...

 

O chestiune de principiu

 

Ce salarii plătesc marile reţele de super şi hipermarketuri ...

– 9,99, răsună sec vocea casieriței.

Distinsul domn din fața mea a întins o bancnotă și, după ce-și strecură săpunul în plasa cu cumpărături, continuă să aștepte.

– Mai doriți ceva?, îl întrebă doamna corpolentă de la casă.

– Restul, firește. Doar v-am dat zece lei.

Mirarea se citea nu numai pe chipul femeii, ci și pe a celorlalți cumpărători care așteptau la rând. Bărbatul avea o vârstă respectabilă, era îmbrăcat decent și inspira un aer de intelectual rezonabil. Probabil că din această rațiune a venit și dojana casieriței:

– Dumneavoastră glumiți, dar oamenii așteaptă la rând. Vă rog să le dați voie.

– Nu glumesc deloc!, răspunse foarte serios domnul cu pricina. Săpunul acesta costă nouă lei și nouăzecișinouă de bani, iar eu vreau să plătesc exact cât costă. Nici mai mult, nici mai puțin.

Doamna corpolentă nu voia să se enerveze, așa că scoase din casă o monedă de cinci bani și o întinse clientului problematic.

– Poftim! Acum sunteți mulțumit?, rosti ea cu certitudinea că a rezolvat problema.

Doar că omul refuză politicos moneda, justificându-se:

– Nu am nevoie de reducere, ci doar să plătesc prețul corect. E o chestiune de principiu. Dumneavoastră aveți obligația să dispuneți de banii necesari pentru a da restul până la ultimul bănuț.

Nervii casieriței aveau o limită, iar aceasta părea atinsă, din moment ce vocea ei se auzi cu mult mai strident:

– Sunteți culmea, dom’le! Încă n-am mai văzut așa ceva, și lucrez aici de peste zece ani. Să faceți scandal și să țineți oamenii la coadă pentru un ban!

– Nu pentru un ban, doamnă, ci pentru un principiu. Dacă afișați un preț atât de pretențios, trebuie să vă asigurați că-l puteți respecta întocmai.

Aici a început și polemica printre oamenii din jur, unii criticându-l pe bărbatul care n-avea altceva mai bun de făcut decât să le răpească din timpul lor, în timp ce alții apreciau logica protestului. Nici pe mine nu mă deranja conflictul, ba aș putea spune că mă amuzam răbdător și curios să văd cum se va încheia. Rezolvarea se aștepta din partea casieriței, iar aceasta făcu un apel către un om de ordine.

– Du-te la șefă și spune-i să vină urgent până aici, a fost tot ce i-a trecut prin cap doamnei.

Discuțiile de la rând au continuat și mai vehemente, în timp ce clientul problematic stătea neclintit în capul rândului, iar casierița fierbea în suc propriu. O tânără drăguță a apărut în curând și a fost întâmpinată cu o voce tânguitoare:

– Domnișoară Raisa, omul acesta nu vrea să plece din fața casei până nu primește un ban rest. Nici mai mult, nici mai puțin. Ce pot să fac în situația asta?

Tânăra șefă găsi de cuviință să-i zâmbească bărbatului cu pricina, vorbindu-i cu delicatețe:

– Domnul meu, v-a supărat ceva la noi? Spuneți cu ce vă putem ajuta.

Bărbatul își plecă puțin capul în semn de apreciere și răspunse la fel de amabil:

– Totul e bine, stimată domniță. Și ar fi perfect dacă aș putea plăti exact prețul scris pe eticheta acestui săpun. Vă rog să înțelegeți că e o chestiune de principiu.

– Vedeți?, accentuă doamna corpolentă de la casă.

– Înțeleg, dar și dumneavoastră ar trebui să știți că nu se mai găsesc monede de un ban, vorbi cu glas domol șefa. Luați cinci bani ca rest și o să se calculeze în cumpărăturile viitoare pe care le veți face la noi.

– Nu pot, refuză din nou clientul. Sunt în trecere prin oraș și s-ar putea să nu mai vin.

– Of, of, of…, căzu pe gânduri domnișoara Raisa. Știți ceva? Așteptați-mă puțin, că am în birou un sertar cu monede mai puțin uzitate.

Șefa se grăbi cât se putea de tare să ajungă la birou, să caute prin sertare și apoi să se întoarcă în locul unde se adunase o mulțime de curioși. Veni radiind victorioasă și cu o mâna ridicată, din care se putea distinge o monedă minusculă, purtată ca un trofeu. I-o întinse oficial bărbatului și lumea din jur aplaudă finalul fericit. Totul a revenit la normal, iar eu mi-am descărcat și achitat cele câteva produse. Eram încă marcat de acest incident când, în timp ce-mi așezam cumpărăturile în plasă, aud din nou vocea casieriței:

– Avansați, doamnă, că s-a făcut coadă lungă.

– Nu plec până nu-mi dați restul.

– Care rest?

– V-am dat douăzeci de lei, dar produsul costă doar 19,99.

– Și dumneata?! Dumnezeule, eu nu mai rezist!

Mi-am întors privirea și am văzut-o pe doamna corpolentă părăsindu-și în fugă postul.

Flori și perle

Când ți-am oferit un buchet de flori,
Mi-ai reproșat că-s efemere,
Am vrut să-ți dăruiesc o ciocolată,
Dar mi-ai spus că nu face bine la siluetă,
Ți-am pus în palmă până și inima,
Un gest copilăresc, după părerea ta;
EL te-a cucerit cu un șirag de perle
Și l-ai ales imediat să-ți fie soț.

Te-am revăzut după câțiva ani lungi,
Cumpărai singură flori proaspete
Și te aprovizionai fără teamă cu ciocolată,
Perlele străluceau strident la gâtul tău,
Dar chipul îți arăta ofilit,
Iar trupul renunțase la diete,
În timp ce EL era mereu ocupat
Să colecționeze alte bijuterii.

Expertise et vente de perles fines

Pe urmele tatălui (13)

 

Primele imagini oficiale cu noul Dacia Duster! Schimbarile sunt

Ursu nu obișnuia să comenteze ordinele pe care le primea de la Jucător, prin colegul său mai dezghețat la minte. De data asta, însă, chiar și lui i se părea ciudată misiunea, iar asta îl făcea să-și exprime nedumerirea cu glas tare.

– Nu înțeleg de ce trebuie să șutim o mașină ieftină, când sunt atâtea bijuterii pe roți care ne așteaptă. Stăm aici ca proștii și pândim o vilă ca oricare alta, cu un autoturism românesc de duzină, în loc să ne aventurăm la un BMW, un Peugeot sau Lamborghini.

– Ți-am spus de atâtea ori că ordinul nu se discută, i-o tăie Lupu. Șefului i s-a pus pata pe mașina asta, nu știu din ce motive, dar probabil că are un client care plătește bine. Nu poate fi o problemă, nu-i așa, Piciule?

Întrebarea îi era adresată unui tânăr de vreo 20-25 de ani, care stătea pe bancheta din spate a mașinii și făcea poze mașinii parcate dincolo de poarta metalică. Era un băiat subțirel, cu părul blond și degete fine, ca de pianist.

– Pentru mine e o joacă de copil, îl asigură acesta cu o voce adolescentină. Am săltat fără probleme și un Ferrari, darămite o Dacie Duster. ”Terminatorul” meu e infailibil.

Și, ca să fie mai convingător, își scoase din geantă un aparat impresionant pe care-l agită ostentativ în fața celor doi bărbați.

– Ok, dar e foarte probabil ca autoturismul să aibă detector GPS, așa că trebuie să ne mișcăm repede și să ajungem în subteran înainte de a fi depistați, îl atenționă Lupu. Repetă încă o dată fiecare pas, ca să ne coordonăm și să parcurgem rapid cei douăzeci de kilometri.

– Bineee…, deschid poarta cu metoda mea, mă strecor până la ușa mașinii, ca o pisică neagră, iar de aici intră în rol aparatul acesta, care deschide ușa, dezactivează alarma și pornește motorul. Ies pe poartă cu grație, iar voi mă urmăriți în goana mare până la garajul șefului. Floare la ureche.

– Ai grijă că abia s-a înserat și văd lumină la etaj. Gazda e acasă și ar trebui să coboare peste un sfert de oră, de aceea a lăsat mașina în afara garajului. I-am învățat deja programul, de când îl filez.

Tânărul nu consideră că mai e nevoie de un răspuns, așa că-și strecură Terminatorul înapoi în geantă, își trase gluga peste cap și ieși silențios pe ușă. Lupu și Ursu îi urmăreau fiecare mișcare, pregătiți să demareze când se impune. Grasul profită de ocazie și mai adresă o întrebare:

– Știi cumva cine locuiește aici? Și de ce poartă mereu portbagajul pe capotă, dacă-i rezident?

– Nu-i treaba mea să-i cunosc identitatea și toate ciudățeniile, răspunse colegul său. Știu doar că-i un bătrân pensionar, deci nu prezintă vreun risc… Dar ce naiba face copilul ăsta?!

Se așteptau ca Piciul să deschidă poarta, prin metodele lui de profesionist. Doar că, după un minut de încercări, acesta s-a văzut nevoit să schimbe planul și să escaladeze gardul. Celor doi nu le plăcea deloc modificarea făcută din mers, iar Ursu își exprimă temerea:

– Am o presimțire rea, măi Lupule.

– Taci și nu cobi!, îl repezi cel de la volan. Uite că intră cu bine în mașină și precis are el un plan de a deschide poarta.

Numai că planul Piciului i-a luat cu totul prin surprindere când acesta porni în trombă și forță cu toată viteza grilajul metalic.

– Drăcia dracului, ăsta-i nebun!, exclamă Lupu, demarând și pornind în urmărirea lui.

Ar fi trebuit să urmeze o cursă scurtă, dar cu pedala apăsată la maxim, mai ales că șoseaua de centură era pustie la ora asta. Numai că, după nici zece kilometri, Dusterul încetini și trase pe dreapta.

– Asta-i culmea!, se enervă și Ursu. Mă duc și-i trag o bătaie idiotului…

Au oprit și ei în spatele Piciului, alergând apoi și înjurând spre mașina oprită.

– Ce naiba te-a apucat, tontălăule?, i-a strigat Lupu, în timp ce deschidea portiera. Vrei să fim prinși?

– Nu știu ce s-a întâmplat, dar mașina asta nu-i normală pe dinăuntru, se scuză cu necaz tânărul. Uite ce bord sofisticat are, plus alte dotări din care n-am mai văzut nici la cele mai moderne autoturisme.

– Și trebuia să oprești aici ca s-o examinezi?, răcni și Ursu, respirând din greu după scurta cursă pe jos.

– Nu am oprit-o eu. Pur și simplu nu mai vrea să meargă, de parcă ar fi primit o comandă externă. Vă spun eu că-i ceva ciudat aici.

Lupu se gândi câteva secunde, timp în care Piciul examina aparatura, încercând să înțeleagă rostul ei. Operațiunea era compromisă și nu puteau risca să piardă timp cu remorcarea, gândi primul, după care ordonă:

– Treci în mașina noastră și hai s-o ștergem de aici, îi spuse tânărului. Parcă aud deja sirenele poliției, deci trebuie să ne grăbim.

– Stai două secunde să fac niște poze, îl rugă acesta. Sunt mai multe fire și o conductă care duc în portbagajul de deasupra, dar mă îndoiesc că-i doar pentru camera de luat vederi.

– De selfie îți arde ție acum? Treci în mașină sau te las aici!

Piciul reuși, totuși, să fotografieze bordul, interiorul mașinii și apoi portbagajul. Numai după aceea își luă pe umăr geanta și fugi după ceilalți doi colegi, în timp ce poliția se auzea tot mai aproape.

La vremuri noi…

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Rodica, ar trebui să închizi fereastra când intri în biroul directorului.
– De ce?
– Presupun că acolo e foarte mult curent, din moment ce, când te întorci, ești așa ciufulită!

* – Părinte, recunosc, am încălcat sfaturile părintești. Tata mi-a interzis să mă duc la acea casă de desfrâu, dar eu nu am putut rezista și i-am trecut pragul.
– Urât, fiule, urât. Și, desigur, ai văzut acolo ce nu trebuia să vezi…
– Da, părinte. În primul rând, l-am văzut pe tata…

* – Iubitule, îți sună telefonul!
– Ce scrie?
– Covid-19.
– Răspunde, e mă-ta!

* Când un politician spune: vom fi cu toții bine, se referă la ei.
Când spune: trebuie să ne sacrificăm cu toții, se referă la noi…

* Dacă omul la beție spune adevărul, de ce nu se dă pălincă în sala de judecată, în loc de biblie?

* Dacă te uzi prea mult la picioare, te doare gâtul.
Dacă îți uzi prea mult gâtul, te lasă picioarele…

* Dacă ai nevastă, ai grijă de ea.
Dacă ai și amantă, ai grijă de tine, amețitule!

* – Mă, Ioane! Pruncu’ nost și-o pus 11 beri cu el în excursie, zî și tu ceva cătă el…
– Mă, prunc, sigur îți ajung?

* Cred că îmi fată mintea ceva, că mă doare capul…

* Dacă și pe cealaltă lume e la fel, nici nu mă duc!

* – Tu, Mărie! Cum ai rămas tu gravidă acu’, pe distanțarea asta socială?
– Apăi, distanțarea o fost mai mică și socializarea foarte mare!

* Ăștia care nu credeți că există virusu’, de ce nu băgați degetele în priză, că nici curentul nu se vede?

* ProTv anunță că are angajați cu Covid. Au românii un talent…

* – Băi, erau 12 beri în frigider. Unde sunt?
– Le-am băut! Că nu încăpea oala cu ciorbă!

* Suntem atât de proști, încât, de ceva timp, am început să țin cu covidul.

* S-a deschis primul restaurant pe Lună. Mâncarea e bună, dar nu prea e atmosferă.

* Nimic nu e mai puternic decât dragostea.
Bine, în afară de pânza de păianjen pe care se legănau elefanții. Aia chiar era puternică!

* Cică tatuajele la polițiști și militari afectează imaginea instituției…, dar cu burțile cum rămâne?

* Soția, foarte, foarte supărată, își ceartă soțul:
– Ești idiot, idiot și iarăși idiot! Toate le faci ca un idiot și ai un comportament de idiot! Și la un concurs de idioți, ai ocupa locul al doilea între idioți!
– De ce al doilea?
– De idiot ce ești!

* Eu nu-i înțeleg pe bărbații care au fantezii să și-o tragă cu 2-3 femei deodată!
Nu-i de-ajuns că râde una? Vor să râdă trei?

* Dacă aș avea 5 lei pentru fiecare test la mate pe care l-am picat, aș avea fix 63 de lei!

* – Bună ziua, aș putea să anulez programarea de mâine?
– Bună ziua, programarea se anulează doar cu 3 zile înainte.
– Am înțeles, pot să o mut?
– Da, puteți să o faceți.
– Vă rog mult s-o schimbați să fie peste 3 zile, la aceeași oră.
– Perfect, rămâne să ne vedem miercuri, la 15:30.
– Vă mulțumesc mult, acum pot s-o anulez?

* Grecii au decis ca românii să fie testați de două ori!
O dată la intrare, pentru Covid-19, și o dată la ieșire, pentru prosoape și alte suveniruri de prin hoteluri!

* De astăzi au fost interzise bășinile. Se consideră tuse pe la spate.

* Două prietene:
– Soțul meu vorbește-n somn, al tău nu?
– Al meu e și mai parșiv, doar zâmbește!

* Toată lumea are un coleg tâmpit. Dacă tu nu ai, atunci poate are el!

* În prima noapte, el se prezintă nud și cu un prezervativ tras.
Ea: – Să știi că pe a mea nu a mai văzut-o nimeni, niciodată, până acum…
El: – Glumești?! Uită-te la a mea, e încă în pungă.

* – Doctore, oare cât ar trebui să beau ca să ajung la o alcoolemie de 0, 8?
– Tu, mă?! Două zile, nimic!

* Un bărbat abordează o femeie foarte frumoasă, într-un hipermarket.
– Nu vă supărați, mi-am pierdut soția prin magazin. V-ar deranja dacă am sta de vorbă pentru câteva minute?
– De ce?
– Pentru că, de fiecare dată când vorbesc cu o femeie frumoasă, soția mea apare de nicăieri!

* Un criminal în serie trage după el prin pădure, noaptea târziu, o tipă.
– Ajutor, mi-e frică!, strigă victima.
– Da’ mie, că mă-ntorc singur!

* Nu-ți mai posta problemele pe Facebook. Du-te și tu la bar, ca orice om normal!

in action, the bartenders are always a good company - Picture of ...

Paznicul viselor tale

 

9 adevăruri neştiute despre somn şi vise

Le-am urmărit de când ne-am cunoscut,
În primele tale vise te tânguiai ca un copil,
Iar eu eram tulburat toată ziua,
Treptat, somnul ți-a devenit mai liniștit,
Adesea râdeai fără să te trezești,
O evoluție care îmi umplea inima de bucurie
Și-mi oferea certitudinea fericirii tale.

Continui să-ți păzesc visele din fiecare noapte,
Iar peste zi le oglindesc într-un grafic;
Până acum sunt mulțumit de spiritul reflectat,
Dar dacă o să văd o scădere a stării tale de bine,
Când nu o să mai zâmbești în somn
Și voi auzi un cât de mic scâncet,
Voi înțelege că nu-ți mai sunt dezirabil,
Nici nu merit să te supraveghez,
Atunci, cu inima frântă, îmi voi preda postul
Unui paznic de vise mai competent,
Iar eu mă voi retrage în penitență.

Pe urmele tatălui (12)

continuare

De data asta, privirile li s-au întâlnit într-o încrucișare de exprimări total diferite. Uimirea de pe chipul tânărului era fenomenul cel mai intens, iar Delia căuta în în el măcar o nuanță de bucurie, surprindere plăcută sau iubire resuscitată. Din păcate, acea uluire venea mai degrabă cu neîncredere, redată de altfel și în cuvinte:

– Ești jalnică dacă ai ajuns să apelezi la astfel de trucuri. Știi foarte bine că nu pot fi tată, dar continui să-mi amintești acest lucru.

– Mă privești în ochi și nu mă vezi, îi spuse cu patos tânăra. Îți vorbesc cu toată sinceritatea și tu nu mă auzi, dragule. Chiar nu mă cunoști dacă insinuezi că aș minți doar pentru a te păstra lângă mine. Dacă vrei, îmi fac un test de sarcină în fața ta, ca să te convingi și pe această cale că minunea pe care am așteptat-o s-a înfăptuit. Doctorul o fi avut dreptate, dar uite că un ”alergător” de-al tău a ajuns la țintă, iar noi vom avea un copil.

Răzvan nu se lăsa convins, închise ochii, dădu din cap a negare vehementă și se așeză extenuat pe fotoliu. Era clar că avea la bază motive pe care logica lui le găsea infailibile, însă glasul prin care le făcu cunoscute deveni mai temperat.

– Minuni de astea se întâmplă doar în filmele cu final fericit, iar eu nu mai sunt un băiețaș care să creadă. Pe undeva mă bucur să aflu că vei fi mamă, ca să nu mai am mustrări de conștiință. Astfel, despărțirea noastră nu produce nicio victimă, fiind rezultatul firesc al circumstanțelor.

– Ce tot spui acolo?, întrebă Delia derutată.

– Hai să nu ne mai învârtim după cireș, continuă pe același ton tânărul. Ne-am îndepărtat de mai multă vreme și nici sex nu mai făceam cât s-ar fi cuvenit. Eu cu munca, tu cu munca, și amândoi cu alt anturaj. Era cât se poate de firesc să găsim pe cineva care să ne satisfacă spiritual și fizic.

Delia simțea că se învârte camera cu ea, de aceea trebui să se așeze pe marginea canapelei.

– Cuuuum?!, rosti cu evidentă nervozitate. Acum o să mă învinovățești și de infidelitate? Trebuie să mă jur că ți-am fost credincioasă, doar pentru că tu ai călcat strâmb?

– Nu trebuie să te prefaci mirată și nici ofensată, încercă să o calmeze tânărul. Această minune de care te bucuri are o explicație cât se poate de lumească, respectiv un bărbat capabil de reproducere. Și cine poate fi mai potrivit pentru asta decât un coleg de muncă cu care petreci toată ziua și care – ce să vezi? – are o etnie renumită pentru capacitatea de a turna copii cu nemiluita.

– Nu mi-am închipuit că ai putea fi atât de josnic, reacționă cu lacrimi în ochi Delia. Că ai putea avea astfel de gânduri și să mă înșeli pe aceste considerente, în timp ce eu te iubeam cu toată ființa mea. M-ai mințit atâta vreme și în atâtea privințe încât nici nu mai știu ce să cred. M-ai iubit cu adevărat vreodată? Ești cu adevărat steril sau era o găselniță prin care mă îndepărtai?

– Liniștește-te și hai să ne despărțim civilizat. Te-am iubit, la început, dar te-ai schimbat într-o femeie cu ambiții de bărbat. Eu am nevoie de feminitate, de o persoană caldă care să mă aștepte acasă cu brațele deschise, cu zâmbetul mereu pe buze și dornică să asculte cum mi-a fost ziua. Dar tu îmi făceai concurență cu cazul tău ”interesant” și ideile de detectiv. Asta m-a îndepărtat și a făcut să-mi caut un refugiu în brațele unei femei obișnuite, chiar dacă e cu șase ani mai în vârstă și are doi copii, frumoși de altfel. Apropo, dacă ar fi fost să se întâmple o minune, ea ar fi rămas gravidă, după cât de ușor i s-a întâmplat cu fostul ei bărbat.

Delia ar fi vrut să-și arate tăria pe care se baza în momentele cele mai grele, dar lacrimile nu o ascultau. Citadela pe care o construise cu atâta migală și încredere se sfărâmase ca un glob sensibil de sticlă, după câteva cuvinte pentru care nu prevăzuse apărarea necesară. Plângea cum nu o făcuse de mult și îi era rușine că-și arăta slăbiciunea în fața  celui care nu mai merita niciun respect. A fost oarbă de dragoste, de nu a intuit nimic din ce se întâmpla cu relația lor, cu bărbatul pe care-l considerase un sprijin solid? Acum se ridica un văl de pe ochii ei, iar ceea ce vedea o durea prea tare, o înspăimânta și o descuraja când se gândea ce-o mai așteaptă. O sămânță i se dezvolta în pântecele, iar cel pe care-l crezuse implicat îi repeta mereu că-i imposibil să fie tată. Dacă avea, totuși, dreptate? Ce altă explicație ar putea exista, din moment ce nu avusese contact sexual cu nicio altă persoană? Își aminti cazul la care lucra și se cutremură la gândul că ar putea deveni, la rândul ei, o victimă printre atâtea altele. Dar cum s-ar fi putut întâmpla, din moment ce a fost tot timpul lucidă, nimeni nu s-a apropiat prea mult și nici intenții de acest fel nu a observat?

Ecografiile în sarcină – ghid complet | SfatulMamicilor.ro