Dorințe de muritor

Prefă-te dorule în bucurie
Și nu mă apăsa cu osârdie,
Schimbă-te vântule în adiere,
În loc de zbucium, oferă-mi plăcere.

Prefă-te buruiană într-o floare
Cu miros de emoții-mbătătoare
Și îmbieri de fragede petale
Care transmit miresme senzuale.

Prefă-te visule în împlinire,
Ca să-mi aduci în noapte strălucire,
Iar gândurile bune să-nflorească
Ca pe o pajiște dumnezeiască.

Prefă-te răule în bunătate,
Făcând din tot omul o zeitate,
Îl înzestrează cu puteri divine
Și o dorință să facă doar bine.

Prefă-te viață în eternitate,
Dar nu mă transforma-n totalitate,
Mai lasă-mi inima să se-nfioare
La fiecare răsărit de soare.

Dulci și mai amare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Marin, un oltean șugubăț, solicită șefului o mărire de salariu.
– Domnule director, trebuie să mă însor și, întrucât vom avea peste șase luni și un bebeluș, v-aș ruga să-mi măriți salariul, argumentă Marin.
– Marine, tu nu știi că noi nu răspundem decât de accidentele petrecute în timpul orelor de program?
– Să știți că mă încadrez în prevederile regulamentului, domnule director, fiindcă mă însor cu secretara dumneavoastră!

* – Costele, de ce tu și cu soția ta, frecventați numai localuri de noapte?
– Pentru că, până se îmbracă ea, cele de zi se închid!

* Soția se ceartă cu soțul:
– În viața mea au existat numai doi bărbați adevărați?
Soțul curios:
– Și cine-i cel de-al doilea?
– Tu nici pe primul nu-l cunoști.

* – Draga mea, știi cât trăiesc boii?
– Nu, dragul meu. De ce, te simți rău?

* Mișcări noi pe scena politică!
Traian Băsescu și Ludovic Orban anunță fuziunea prin absorbție dintre PMP și PNL. Noua formațiune politică se va numi PLM, sloganul electoral va fi: Vrei să trăiești bine? Du-te-n PLM!

* Să dai 2000 de euro pe botox și să fii obligată să porți mască…
E lipsă totală de respect!

* Cârciumile vor organiza beții online! 😀

* Mi-e dor de știrile de la ora 5. Zilele astea numai virus, virus. Nu tu un scandal, o bătaie ceva…

* – Și zici că te persecută profesorul de matematică?
– Da, tati! M-a pus să fac o piramidă. Dar ce, eu sunt faraon?

* Copilăria se termină atunci când mă-ta nu mai ascunde dulciurile de tine, dar ascunde tac-tu băutura.

* – Bunico, îți deschid un cont de Facebook?
– Nu deschide nimic, că intră muștele!

* 1989 – vom muri, dar vom fi liberi!
2020 – vom muri… de proști ce suntem!

* O femeie trebuie mereu căutată, dă-i atenție, dedicații de dragoste. Dar cel mai mult fă-o să râdă. Va uita că ești urât.

* Femeile cu simțul umorului sunt foarte periculoase.
Râzi, râzi și hopa, ești căsătorit, ai trei copii și două rate.

* Pe mine să mă chemați când se impune starea de ebrietate.

* Bunicu’:
– Băi, când dezbrăcai o femeie, aveai de spălat două mașini. Acuma, dacă dezbraci toate femeile din bloc și tot nu faci de-o mașină…

* – Marcele, ia îmbracă-te în pirat și atacă și tu vasele alea din chiuvetă.

* – Bună dimineața, vecină! Bei cu mine o cafea?
– Du-te omule, că de la ”cafeaua” ta am născut doi copii!

* Uneori e mai bine să fii singur, mai ales când ai eclere. 🙂

* E primul an când nu merg în Dubai din cauza Covid-19.
În ceilalți ani, nu am fost din cauza banilor.

* Fiți mereu gentili!
Dacă cineva vrea să vă trimită undeva, spuneți: după dumneavoastră!

* Sfat pentru bărbați!
Dacă v-ați însurat din greșeală, măcar amanta alegeți-o cu grijă!

* Găsit portofel negru din piele cu suma de 600 euro și 500 lei. Mulțumesc celui ce l-a pierdut, să-i de Dumnezeu sănătate!

* În urmă cu 3 luni, când aveam 20 de cazuri pe zi, rupeam magazinele după hârtie igienică și făină. Acum, la 1000 de cazuri pe zi, rupem granița la greci.
Covid e frate cu românu’!

* La medic, în 2020
– Spune-mi ce simptome ai, fetițo!
– Am grețuri, somnolență, frisoane…
– Covid!
– Dvs. îi spuneți cum vreți. Dar îl cheamă Ion, îl iubesc și vreau să păstrez copilul.

* Supozitoarele se iau cu apă caldă sau rece? Am uitat să întreb medicul și mi s-a lipit de cerul gurii!

* Caut 17 persoane dispuse să vină la mine și să ne uităm la un film.
Am vrut să mă uit singur, dar scria 18+.

* Un român adevărat nu crede în covid, dar crede în noroc când calcă în căcat.

* Dacă o pungă de plastic se descompune în 150 de ani și asfaltul într-o iarnă, de ce dracu nu pun ăștia pungile pe drumuri?

* De câte ori n-ați auzit femeile spunând:
– Exteriorul nu contează atât de mult, important e ce se află în interior!
Tot timpul încerc să îmi dau seama dacă s-au mai gândit și la altceva în afară de portofel…

* Nu înjur!
Vorbesc fluent limba șoferilor de camion în dialect marinăresc și cu accent de șantier.

* Cred că este înfiorător să citești ”Nu atinge! Pericol de electrocutare!”
În Braille…

* Mă bărbate, iar ți-ai lăsat hainele împrăștiate prin casă!
– Nu-s împrăștiate, sunt distanțate social!

* Hoții de buzunare anunță că, dacă mai continuă mult asta cu distanțarea socială, sunt obligați să intre în politică.

* Parcă virusul trăia între 7 și 20 de grade. Al dracu’, s-a răzgândit, acum merge și la plajă!

 

O chestiune de principiu

 

– 9,99, răsună sec vocea casieriței.

Distinsul domn din fața mea a întins o bancnotă și, după ce-și strecură săpunul în plasa cu cumpărături, continuă să aștepte.

– Mai doriți ceva?, îl întrebă doamna corpolentă de la casă.

– Restul, firește. Doar v-am dat zece lei.

Mirarea se citea nu numai pe chipul femeii, ci și pe a celorlalți cumpărători care așteptau la rând. Bărbatul avea o vârstă respectabilă, era îmbrăcat decent și inspira un aer de intelectual rezonabil. Probabil că din această rațiune a venit și dojana casieriței:

– Dumneavoastră glumiți, dar oamenii așteaptă la rând. Vă rog să le dați voie.

– Nu glumesc deloc!, răspunse foarte serios domnul cu pricina. Săpunul acesta costă nouă lei și nouăzecișinouă de bani, iar eu vreau să plătesc exact cât costă. Nici mai mult, nici mai puțin.

Doamna corpolentă nu voia să se enerveze, așa că scoase din casă o monedă de cinci bani și o întinse clientului problematic.

– Poftim! Acum sunteți mulțumit?, rosti ea cu certitudinea că a rezolvat problema.

Doar că omul refuză politicos moneda, justificându-se:

– Nu am nevoie de reducere, ci doar să plătesc prețul corect. E o chestiune de principiu. Dumneavoastră aveți obligația să dispuneți de banii necesari pentru a da restul până la ultimul bănuț.

Nervii casieriței aveau o limită, iar aceasta părea atinsă, din moment ce vocea ei se auzi cu mult mai strident:

– Sunteți culmea, dom’le! Încă n-am mai văzut așa ceva, și lucrez aici de peste zece ani. Să faceți scandal și să țineți oamenii la coadă pentru un ban!

– Nu pentru un ban, doamnă, ci pentru un principiu. Dacă afișați un preț atât de pretențios, trebuie să vă asigurați că-l puteți respecta întocmai.

Aici a început și polemica printre oamenii din jur, unii criticându-l pe bărbatul care n-avea altceva mai bun de făcut decât să le răpească din timpul lor, în timp ce alții apreciau logica protestului. Nici pe mine nu mă deranja conflictul, ba aș putea spune că mă amuzam răbdător și curios să văd cum se va încheia. Rezolvarea se aștepta din partea casieriței, iar aceasta făcu un apel către un om de ordine.

– Du-te la șefă și spune-i să vină urgent până aici, a fost tot ce i-a trecut prin cap doamnei.

Discuțiile de la rând au continuat și mai vehemente, în timp ce clientul problematic stătea neclintit în capul rândului, iar casierița fierbea în suc propriu. O tânără drăguță a apărut în curând și a fost întâmpinată cu o voce tânguitoare:

– Domnișoară Raisa, omul acesta nu vrea să plece din fața casei până nu primește un ban rest. Nici mai mult, nici mai puțin. Ce pot să fac în situația asta?

Tânăra șefă găsi de cuviință să-i zâmbească bărbatului cu pricina, vorbindu-i cu delicatețe:

– Domnul meu, v-a supărat ceva la noi? Spuneți cu ce vă putem ajuta.

Bărbatul își plecă puțin capul în semn de apreciere și răspunse la fel de amabil:

– Totul e bine, stimată domniță. Și ar fi perfect dacă aș putea plăti exact prețul scris pe eticheta acestui săpun. Vă rog să înțelegeți că e o chestiune de principiu.

– Vedeți?, accentuă doamna corpolentă de la casă.

– Înțeleg, dar și dumneavoastră ar trebui să știți că nu se mai găsesc monede de un ban, vorbi cu glas domol șefa. Luați cinci bani ca rest și o să se calculeze în cumpărăturile viitoare pe care le veți face la noi.

– Nu pot, refuză din nou clientul. Sunt în trecere prin oraș și s-ar putea să nu mai vin.

– Of, of, of…, căzu pe gânduri domnișoara Raisa. Știți ceva? Așteptați-mă puțin, că am în birou un sertar cu monede mai puțin uzitate.

Șefa se grăbi cât se putea de tare să ajungă la birou, să caute prin sertare și apoi să se întoarcă în locul unde se adunase o mulțime de curioși. Veni radiind victorioasă și cu o mâna ridicată, din care se putea distinge o monedă minusculă, purtată ca un trofeu. I-o întinse oficial bărbatului și lumea din jur aplaudă finalul fericit. Totul a revenit la normal, iar eu mi-am descărcat și achitat cele câteva produse. Eram încă marcat de acest incident când, în timp ce-mi așezam cumpărăturile în plasă, aud din nou vocea casieriței:

– Avansați, doamnă, că s-a făcut coadă lungă.

– Nu plec până nu-mi dați restul.

– Care rest?

– V-am dat douăzeci de lei, dar produsul costă doar 19,99.

– Și dumneata?! Dumnezeule, eu nu mai rezist!

Mi-am întors privirea și am văzut-o pe doamna corpolentă părăsindu-și în fugă postul.

Flori și perle

Când ți-am oferit un buchet de flori,
Mi-ai reproșat că-s efemere,
Am vrut să-ți dăruiesc o ciocolată,
Dar mi-ai spus că nu face bine la siluetă,
Ți-am pus în palmă până și inima,
Un gest copilăresc, după părerea ta;
EL te-a cucerit cu un șirag de perle
Și l-ai ales imediat să-ți fie soț.

Te-am revăzut după câțiva ani lungi,
Cumpărai singură flori proaspete
Și te aprovizionai fără teamă cu ciocolată,
Perlele străluceau strident la gâtul tău,
Dar chipul îți arăta ofilit,
Iar trupul renunțase la diete,
În timp ce EL era mereu ocupat
Să colecționeze alte bijuterii.

La vremuri noi…

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Rodica, ar trebui să închizi fereastra când intri în biroul directorului.
– De ce?
– Presupun că acolo e foarte mult curent, din moment ce, când te întorci, ești așa ciufulită!

* – Părinte, recunosc, am încălcat sfaturile părintești. Tata mi-a interzis să mă duc la acea casă de desfrâu, dar eu nu am putut rezista și i-am trecut pragul.
– Urât, fiule, urât. Și, desigur, ai văzut acolo ce nu trebuia să vezi…
– Da, părinte. În primul rând, l-am văzut pe tata…

* – Iubitule, îți sună telefonul!
– Ce scrie?
– Covid-19.
– Răspunde, e mă-ta!

* Când un politician spune: vom fi cu toții bine, se referă la ei.
Când spune: trebuie să ne sacrificăm cu toții, se referă la noi…

* Dacă omul la beție spune adevărul, de ce nu se dă pălincă în sala de judecată, în loc de biblie?

* Dacă te uzi prea mult la picioare, te doare gâtul.
Dacă îți uzi prea mult gâtul, te lasă picioarele…

* Dacă ai nevastă, ai grijă de ea.
Dacă ai și amantă, ai grijă de tine, amețitule!

* – Mă, Ioane! Pruncu’ nost și-o pus 11 beri cu el în excursie, zî și tu ceva cătă el…
– Mă, prunc, sigur îți ajung?

* Cred că îmi fată mintea ceva, că mă doare capul…

* Dacă și pe cealaltă lume e la fel, nici nu mă duc!

* – Tu, Mărie! Cum ai rămas tu gravidă acu’, pe distanțarea asta socială?
– Apăi, distanțarea o fost mai mică și socializarea foarte mare!

* Ăștia care nu credeți că există virusu’, de ce nu băgați degetele în priză, că nici curentul nu se vede?

* ProTv anunță că are angajați cu Covid. Au românii un talent…

* – Băi, erau 12 beri în frigider. Unde sunt?
– Le-am băut! Că nu încăpea oala cu ciorbă!

* Suntem atât de proști, încât, de ceva timp, am început să țin cu covidul.

* S-a deschis primul restaurant pe Lună. Mâncarea e bună, dar nu prea e atmosferă.

* Nimic nu e mai puternic decât dragostea.
Bine, în afară de pânza de păianjen pe care se legănau elefanții. Aia chiar era puternică!

* Cică tatuajele la polițiști și militari afectează imaginea instituției…, dar cu burțile cum rămâne?

* Soția, foarte, foarte supărată, își ceartă soțul:
– Ești idiot, idiot și iarăși idiot! Toate le faci ca un idiot și ai un comportament de idiot! Și la un concurs de idioți, ai ocupa locul al doilea între idioți!
– De ce al doilea?
– De idiot ce ești!

* Eu nu-i înțeleg pe bărbații care au fantezii să și-o tragă cu 2-3 femei deodată!
Nu-i de-ajuns că râde una? Vor să râdă trei?

* Dacă aș avea 5 lei pentru fiecare test la mate pe care l-am picat, aș avea fix 63 de lei!

* – Bună ziua, aș putea să anulez programarea de mâine?
– Bună ziua, programarea se anulează doar cu 3 zile înainte.
– Am înțeles, pot să o mut?
– Da, puteți să o faceți.
– Vă rog mult s-o schimbați să fie peste 3 zile, la aceeași oră.
– Perfect, rămâne să ne vedem miercuri, la 15:30.
– Vă mulțumesc mult, acum pot s-o anulez?

* Grecii au decis ca românii să fie testați de două ori!
O dată la intrare, pentru Covid-19, și o dată la ieșire, pentru prosoape și alte suveniruri de prin hoteluri!

* De astăzi au fost interzise bășinile. Se consideră tuse pe la spate.

* Două prietene:
– Soțul meu vorbește-n somn, al tău nu?
– Al meu e și mai parșiv, doar zâmbește!

* Toată lumea are un coleg tâmpit. Dacă tu nu ai, atunci poate are el!

* În prima noapte, el se prezintă nud și cu un prezervativ tras.
Ea: – Să știi că pe a mea nu a mai văzut-o nimeni, niciodată, până acum…
El: – Glumești?! Uită-te la a mea, e încă în pungă.

* – Doctore, oare cât ar trebui să beau ca să ajung la o alcoolemie de 0, 8?
– Tu, mă?! Două zile, nimic!

* Un bărbat abordează o femeie foarte frumoasă, într-un hipermarket.
– Nu vă supărați, mi-am pierdut soția prin magazin. V-ar deranja dacă am sta de vorbă pentru câteva minute?
– De ce?
– Pentru că, de fiecare dată când vorbesc cu o femeie frumoasă, soția mea apare de nicăieri!

* Un criminal în serie trage după el prin pădure, noaptea târziu, o tipă.
– Ajutor, mi-e frică!, strigă victima.
– Da’ mie, că mă-ntorc singur!

* Nu-ți mai posta problemele pe Facebook. Du-te și tu la bar, ca orice om normal!

Epigrama care mușcă (CCXCIII)

BLAZARE

Pentru ochișorii tăi
Ar fi parcurs munți și văi,
Dar acum, când îi ești soață,
Nu-ți merge nici până-n piață.

Paznicul viselor tale

 

Le-am urmărit de când ne-am cunoscut,
În primele tale vise te tânguiai ca un copil,
Iar eu eram tulburat toată ziua,
Treptat, somnul ți-a devenit mai liniștit,
Adesea râdeai fără să te trezești,
O evoluție care îmi umplea inima de bucurie
Și-mi oferea certitudinea fericirii tale.

Continui să-ți păzesc visele din fiecare noapte,
Iar peste zi le oglindesc într-un grafic;
Până acum sunt mulțumit de spiritul reflectat,
Dar dacă o să văd o scădere a stării tale de bine,
Când nu o să mai zâmbești în somn
Și voi auzi un cât de mic scâncet,
Voi înțelege că nu-ți mai sunt dezirabil,
Nici nu merit să te supraveghez,
Atunci, cu inima frântă, îmi voi preda postul
Unui paznic de vise mai competent,
Iar eu mă voi retrage în penitență.

Doar pentru zâmbete

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Oră de gramatică:
– Bulă, ce timp este ”eu studiez”?
– Timp pierdut, doamnă!

* – Cum se zice în termeni muzicali: ”Stai jos, iubito!”
– La Sol Fa!

* – Bulă, care e viitorul verbului a fura?
– Pârnaie, doamnă profesoară!

* La o terasă:
– Îmi spuneți și mie , vă rog, parola wi-fi?
– Trebuie să comanzi ceva!
– Ok. Cât e o cafea?
– 2 euro.
– Bine, aduceți-mi una, vă rog!
După ce i-o aduce:
– Acum, îmi spuneți și mie parola la wi-fi?
– Desigur: ”trebuie să comanzi ceva”. Legat… cu litere mici!

* Adevărul e că nu poți să porți mască dacă n-ai obraz.

* Viața e exact ca scara de la coteț.
– Adică?
– Scurtă și plină de găinaț.

* Pierdut card: Pin 4320
Dacă îl găsești, du-te la ATM/Alimentare cont…
Bagă și tu 100 lei, trăiască neamu’ tău!

* Știți matematică?
Am 5 plăcinte, Ion îmi fură 3 din ele.
Câți pumni primește Ion?

* Prostul rezistă cel mai bine la stres.
Pentru că înțelege atât de puțin, încât nimic nu-l mai tulbură.

* – Iubi, avem dronă?
– Nu cred.
– Atunci cred că s-a desprins ventilatorul din tavan.

* Șie cineva dacă astăzi se poate călca? Vreau să-l calc pe unu…

* Proverb din Vaslui: ”Nu contează de câte ori cazi, important e să nu spargi sticla!”

* Angajatul: – Șefu, m-ați chemat?
Șeful: Da, du-te repede la baie și masturbează-te!
Ăsta se duse și… după câteva minute…
– Gata, șefule!
– Șeful: – Mai du-te o dată!
Angajatul, după câteva minute:
– Gata, șefu, și a doua oară!
Șeful: – Mai du-te o dată și gata!
Angajatul: – Nu mai pot șefu’, nu mai are putere să se ridice!
Șeful: – Bun, atunci, ia de aici cheile de la mașina mea și du-o pe fiică-mea acasă!

* Femeia este ca o lubeniță.
Dacă sună bine când o ciocănești… o iei acasă. 😀

* Chiloții sunt ca guvernul. Mai devreme sau mai târziu, se gândește cineva să-i dea jos!

* Vă scriu din concediu.
Aici, totul e greu.
N-am știut ce mă așteptă.
Mult timp liber și leneveală.
Sper să fac față!

* Dimineață, mi-am cumpăra umbrelă… Toată ziua a plouat.
Mâine îmi cumpăr un prezervativ…

* Uneori mă uit la păsări și mă întreb: ”Dacă aș putea să zbor, pe cine m-aș căca?”

* Doamnele care au rău de mare, sunt rugate să încerce una mai mică. 😉

* – Mami, eu cum am apărut pe lume?
– Te-a adus barza, puiule.
– Și pe Ionel, cu care mă joc eu la grădiniță?
– Și pe el.
– Și pe Andrei, de la 2 tot…?
– Tot..
– Ai de mine, mare bagaboandă mai e și barza asta…

* – Ioane, sunt însărcinată! Copilul e al tău!
– Marie! Cum așa?! Păi noi nici măcar nu am făcut sex!
– Știu, Ioane! Și eu sunt șocată!

* În Rusia are loc un referendum pentru alegerea lui Putin pe viață.
Pe buletinul de vot sunt două opțiuni: DA și SIGUR CĂ DA!

* Toate femeile caută bărbați cu sculă mare.
Dar nu aud una care să se laude că are veveriță strâmtă.

* Legenda spune că nu există femei care nu o dau…
Există doar femei care ție nu ți-o dau.

* Iubește-ți dușmanul, el e unicul prost care se gândește la tine 24 din 24 de ore.

* – E deja înăuntru, iubito?
– Nu, iubitule.
– Sunt disperat! Nici afară nu e…

* Mie dacă îmi rămân bani când iau salariul, mă întreb ce am uitat să plătesc.

* El și ea făceau sex.
– Mai poți, ”darling”?
El: – Nu mai pot ”dar-ling”

* Cum să interpretezi anunțurile matrimoniale ale doamnelor:
– în jur de 40 de ani = 48 de ani
– constituție atletică = fără sâni
– aspect normal = urâtă
– frumoasă = mincinoasă patologică
– educată = exmatriculată după doi ani de facultate
– feministă = grasă
– spirit deschis = dependentă de droguri
– caut numai prietenie = caută să-și îngroape reputația destrăbălată
– amuzantă = plicticoasă
– știu să ascult = aproape de autism
– de modă veche = lumina stinsă și numai poziția misionarului
– deschisă = disperată
– romantică (1) = schizofrenie-depresivă
– romantică (2) = arată mai bine în lumina lumânărilor
– femeie de carieră = a dracu’
– roșcată = cumpărătoare de Wella
– pasională = vorbește excesiv de tare
– caut suflet pereche = la un pas de o nouă cădere nervoasă.

* Momentul adevărului este atunci când femeia se demachiază, iar bărbatul își dă jos chiloții.

* Când o femeie te întreabă ceva, cel mai bine ar fi să-i spui adevărul, pentru că în peste 90% din cazuri ea știe deja răspunsul!

* Femeile nu pot pretinde să fie egalele bărbaților până ce nu vor putea să meargă pe stradă cu capul chel și cu o burtă de bere, în plus să fie sigure că sunt atrăgătoare.

* Ăștia care puneți poze cu mâncare de la Mamaia, puneți și prețul, ca să înțelegem dacă vă văitați sau vă lăudați!

 

Fata de la prima masă

 

Am observat-o de cum am intrat în sala mare a Casei de Cultură, iar ca mine cred că au făcut și ceilalți șahiști, indiferent că erau jucători sau spectatori. Era așezată deja pe un scaun de la prima masă, din cele două rânduri  de câte zece la care se desfășura finala pe echipe a județului Maramureș: o echipă din Sighet, una din Vișeul de Sus și două din Baia Mare. Această fată tânără și fermecătoare făcea notă discordantă cu zecile de copii, tineri și tinere, doamne și domni sau persoane de vârsta a treia. Părul ei părea un nimb de un negru strălucitor ce i se lăsa maiestuos pe umerii gingași de înger fără aripi. Ochii mari și misterioși își arătau culoarea căpruie doar când privirea i se prelungea spre capătul opus al tablei de șah… și te copleșeau de senzații greu de definit. Parcă și piesele de lemn așteptau cu emoție să fie rearanjate de mâinile ei mici și delicate, să simtă fiorul atingerii înainte de a pleca la luptă și să se sacrifice pentru o astfel de regină. Aș fi vrut să fiu măcar unul din pionii ei, dar pentru că era imposibil, mi-am zis că trebuie neapărat să joc o partidă cu fata aceea.

Gurile rele spun că bărbații preferă relațiile cu femei mai puțin inteligente, probabil din mai multe motive, doar de ei cunoscute. Pe mine, în schimb, m-au atras mereu cele frumoase și cât se poate de deștepte. Din primele am găsit destule, din cele cu minte mai rar, dar să întâlnesc una cu ambele calități era o performanță în ce mă privește. Iar această minune se petrecea acum, cu siguranță, ținând cont de înfățișarea divină pe care o admirau toți cei de față, dar și poziția în care era pusă să joace: la prima masă a echipei campioane de până acum, fapt care demonstra că era cea mai bună. Pe acest considerent, m-am dus glonț la căpitanul nostru de echipă și l-am rugat să mă pună și pe mine la masa întâi. Domnul ing. Pop Gheorghe s-a uitat lung la mine, încercând să-și dea seama dacă glumesc sau m-am trezit cu toane.

– Ce te-a apucat, de dimineață bună?, se răsti el. Știi foarte bine că nu ești jucător de prima masă, ci de a șasea, la cei de sub douăzecișicinci de ani. Acolo ai adversari foarte buni, pe care ar fi bine să-i bați sau să faci măcar remiză. Unul din ei e candidat de maestru, deci fii pregătit pentru o luptă grea.

– Domnu’ Pop, vă implor să mă puneți la prima masă, măcar când jucăm cu A.S. Cuprom. Promit că nu vă voi dezamăgi.

– Aaaa, ți s-au aprins călcâiele după Mandina, zâmbi căpitanul. Fii serios, că nu-i de nasul tău, din toate punctele de vedere. E maestru și are șanse să devină mare maestru, deci nici vorbă să ai vreo șansă în fața ei. În plus, are un principu foarte strict: nu discută cu băieții pe care-i bate la șah.

– Dacă-i așa bună, nici Pârvu nu poate să-i facă față, deci n-avem nimic de pierdut. Hai, vă rog…

– Îl supărăm pe Pârvu, pentru că-i dreptul său. Dar uite cum facem, să nu zici că-s neînțelegător: noi avem meci cu ei în ultima rundă, iar dacă tu vei câștiga cele două partide de până atunci, îți conving colegul să te lase în locul lui.

– Promit să joc cum n-am mai jucat vreodată, am exclamat eu cu bucurie. Mulțumesc!

– Nu-mi mulțumi, du-te și câștigă, altfel rămâi la masa ta.

Am iuțit pasul spre locul unde mă aștepta tabla aranjată, dar tot am mai admirat-o o dată pe Mandina, care tocmai dădea mâna cu adversarul, înainte de prima mutare. Mi-am promis că peste două zile voi simți și eu atingerea aceea delicată, concomitent cu privirile care ni se vor întâlni pentru prima dată. Niciodată n-am fost atât de motivat ca atunci în a obține două victorii cu orice preț. Aveam, într-adevăr, parteneri foarte tari și hotărâți să câștige, doar că eu m-am contopit complet cu fiecare partidă, calculând și recalculând strategii și combinații de multe mutări. Fiecare test de acest fel a durat mai bine de patru ore, timp în care nu mi-am permis să mă ridic de la masă sau să gândesc la altceva. Probabil că am avut și noroc, un ingredient necesar oricând și oricui, dar, după două zile de duel mintal, am exaltat de bucurie când și candidatul de maestru a întins mâna și s-a recunoscut învins. Acum, meritam să o întâlnesc pe cea mai frumoasă și inteligentă fată!

Căpitanul s-a ținut de cuvânt, altfel aș fi făcut o criză de nervi și n-aș mai fi jucat deloc. M-am prezentat devreme la prima masă, pentru a nu pierde nicio clipă din acea întâlnire copleșitoare, o luptă în care trebuia să înving o fată minunată, altfel treceam prin viața ei ca o cometă insignifiantă. Ea a apărut precum o stea orbitoare și m-a topit prin căldura mâinii pe care mi-a întins-o formal. Inima îmi bătea mai tare decât ceasul de joc așezat între noi, iar eu mă temeam să nu explodeze sau să leșin. Trebuia să mă concentrez, să predau controlul minții și să ferec sentimentele într-un ungher cât mai ascuns. Am închis ochii și mi-am propus să-i folosesc numai pentru careul cu pătrățele albe și negre. S-a auzit un fâșâit, iar când am ridicat pleoapele, prima mutare fusese făcută. Doamne ajută-mă!, mi-am zis și apoi am intrat în transa partidei.

Patru ore și jumătate au trecut parcă într-o clipă, iar poziția de pe tabla de șah era indecisă. Conform regulamentului, i s-a solicitat Mandinei să dea mutarea în plic, iar a doua zi dimineață să continuăm partida. Am revenit la realitate tocmai când ea scria mutarea secretă, nu înainte de a-mi adresa un zâmbet discret, însă mai valoros decât un diamant. A fost ca o încurajare de care aveam nevoie pentru a o invita să luăm masa împreună, iar acceptul ei m-a trimis într-un cer foarte înalt.

Am mâncat la restaurantul cel mai apropiat, doar noi doi și o sumedenie de gânduri împărtășite. Gânduri și povestiri care ne-au apropiat în două ore cât în doi ani. Pasiuni comune și plăceri identice prin care ne regăseam unul în celălalt și ne miram adesea cum de nu ne-am întâlnit până atunci. Poate că am fi rămas la acea masă până la cină, dar eram conștienți că trebuie să ne pregătim pentru continuarea partidei, iar după aceea lumea putea fi a noastră. Despărțirea a venit cu un sărut dumnezeiesc pe colțul buzelor, un desert cum nu am mai gustat vreodată și care nu se uită nicicând.

Ziua a continuat cu o analiză la sânge a poziției, la care au participat cei mai mulți colegi de echipă. Unii ziceau că am șanse să câștig, alții vedeau doar o remiză, ca mine. Căpitanul echipei mi-a cerut răspicat să mă bat până la ultimul pion, pentru că numai prin victoria mea putem câștiga titlul. Cina am luat-o în cameră, iar apoi noaptea mi-a fost albă și extenuantă. Gânduri bune și îngrijorări se perindau prin mintea mea, anulând efectul pastilei pentru somn.

Dimineața a venit ca o izbăvire, iar micul dejun mi-a luat doar cinci minute, fiind nerăbdător să ajung în locul unde trebuia să-mi întâlnesc viitorul. Doar că fata visurilor mele nu era acolo și nu a mai venit. Arbitrul a deschis plicul și a citit însemnarea făcută de mânuța îngerească: ”Propun remiză”. Conform regulamentului, dacă nu acceptam și se scurgeau două ore fără ca Mandina să apară, se socotea punct pentru mine și, implicit, echipa mea devenea campioana județului Maramureș. Eram confuz, mai ales când îmi vedeam colegii pregătindu-se de sărbătorire. Ceasul ticăia enervant, iar pe ușa de la intrare nu intra cea care m-ar fi salvat. Când mai erau doar două minute până la expirarea timpului, i-am făcut semn arbitrului să vină la masă și am semnat că accept remiza. Apoi am ieșit val-vârtej din sală, lăsând în urmă apostrofările căpitanului de echipă și chipurile dezamăgite ale celorlalți.

Pe Mandina nu am mai întâlnit-o, dar am auzit că în acea dimineață fusese găsită fără cunoștință, după un AVC sever. Apoi a ajuns la un spital din Budapesta, unde a fost operată și paralizia i s-a ameliorat. De jucat șah nici nu mai putea fi vorba, poate nici să mă recunoască n-ar fi fost posibil. Dar eu n-am s-o uit niciodată, așa cum a fost ea în acele momente memorabile.

Tentații platonice

 

Șade moșul și privește
La fete cu trup de zână,
Simte cum inima-i crește,
Dar celelalte-i atârnă.