Nunta secolului!?

Nici nu am intrat bine in noul mileniu ca deja,unii reporteri frustrati de lipsa de audienta,tin sa puna etichete pompoase unor evenimente mai putin obisnuite.Astfel avem deja uraganul secolului,meciul secolului,nunta secolului…Tin sa ma refer la nunta lui Cristi Borcea,atat de mediatizata in presa si pe toate canalele de televiziune.Un om avut si carismatic,destul de retinut pana acum in declaratii laudaroase,si-a gasit o tinerica draguta,care i-a sucit capul si vrea sa arate lumii unde a ajuns.Daca tot se vinde,macar s-o faca pe bani multi!E si asta un fel de prostitutie,dar e legala.O sa se vada peste putin timp,cand se va ajunge la un divort care,bineanteles ca va fi divortul secolului.

Asa se intampla de obicei cand te imbogatesti peste noapte.Te dichisesti in fel si chip,dai petreceri fastuoase si inviti toata protipendada,ca doar n-ai muncit pentru banii aceia,n-ai transpirat pentru ei.Unii au sa spuna ca vorbeste invidia din mine,omul de rand care nu a reusit sa devina milionar.Totusi eu ii respect si admir pe cei care au facut multi bani,dar nu tin sa iasa in evidenta prin bogatia lor,umilind si lasand un gust amar celor care se caznesc sa-si asigure painea de zi cu zi.O nunta intima,fara atata tam-tam,dovedeste mai multa sinceritate si creeaza premisa unei casnicii de lunga durata.Dupa ce te obisnuiesti cu fastul,e greu sa mai cobori printre oamenii de rand,sa duci o viata normala,sa te bucuri de o floare.Din acest punct de vedere mi-e mila de ei si ii compatimesc.

Poate ca nu intamplator,la postul de televiziune Realitatea,pe fondul imaginilor de la nunta lui Borcea,era intervievat regele tiganilor din Romania, Cioaba, despre casatoriile din interes a copiilor de sapte sau opt ani.O traditie daunatoare,care transforma institutia casatoriei intr-un supliciu pentru acei copii,dar un prilej de etalare a bogatiei si a prostului gust.O exclamatie care s-a auzit de atatea ori,mai mult sau mai putin nuantata:”uite cati bani am eu,desi nu am muncit deloc si nici scoala n-am facut”.Dar acesta este un subiect amplu si complex,care necesita o analiza mai detailata si pe care il voi aborda intr-un alt articol.

Erotism in autobuz

Aveam 19 ani și eram angajat de un an în Seini, orășelul meu de suflet.Terminasem școala profesională de electrician constructor de mașini electrice și m-am înscris la Liceul Teoretic din Negrești-Oaș, pentru a da examenele de diferență în vederea absolvirii liceului. Era iarnă și făceam naveta cu autobuzul. M-am trezit devreme și la ora 7.00 eram în stație, știind că va fi aglomerat, iar eu voiam să prind un loc pe scaun. Am avut noroc și m-am așezat confortabil în spatele șoferului.

Până la Orașul-Nou a fost bine, dar acolo s-au urcat mulți călători și majoritatea oamenilor stăteau in picioare, lipiți unul de altul, precum sardelele. Chiar lângă mine era o oșencuță tânara ,cam de vârsta mea, blondă, cu părul lung și o rochiță scurtă, în ciuda frigului de afară. Câteva minute s-a ținut de bara care delimita spațiul șoferului de restul autobuzului, după care, încet ,încet ,fără să se uite către mine, mi-a alunecat în brațe. A lăsat bara și mi-a strâns piciorul stâng ca într-un  clește puternic, dar incitant. Eram holtei și încă nu cunoscusem ce e aia dragoste sau iubire. Sângele îmi clocotea în vine, fiind prima oară când țineam o fată în brațe… sau mai degrabă ea ma ținea pe mine între pulpele-i ferme. Părul ei înmiresmat îmi mângâia fața, și inima îmi bătea nebunește.

Simțeam căldura trupului ei care ma inunda de jos în sus și, la fiecare groapă peste care trecea autobuzul ,corpul îi sălta in brațele mele, tăindu-mi respirația. Și cum gropile erau multe pe acest drum, trupurile noastre se mișcau ritmic și voluptos, ca într-un dans erotic. Oșencuța nu slăbea strânsoarea, ci se împingea mai îndrăzneață în mine. La un moment dat, am simțit că erup într-o căldură plăcută și necontrolată, precum un vulcan ce-și revarsă lava și, instinctiv, mi-am trecut mâna dreaptă peste mijlocelul ei subțire, strângând-o și mai tare in brațe. Nu a făcut niciun gest de aprobare sau de respingere, dar aș fi dat oricât să-i văd fața. Eram copleșit și simțeam că am trăit o experiență extraordinară. Așa am ajuns in autogara din Negrești. Mi-am retras discret mâna din jurul ei și ea s-a strecurat încet spre ieșire. Înainte de a coborî ultima treaptă, și-a intors capul și mi-a aruncat o privire .Era deosebit de frumoasă și avea un zâmbet victorios.

Nu am mai coborât din autobuz, ci am așteptat până a făcut cale întoarsă. Eram ud și stors, la propriu și la figurat, dar nu-mi părea rău .Am avut parte de prima mea experiență sexuală, a fost minunată și cu o fată nemaipomenită! M-am întors acasă, iar examenul l-am dat de altădată. De atunci și până am terminat liceul, tot am acaparat scaunul din spatele șoferului și mă uitam cu speranțe la cine urcă în autobuz. Nu am mai văzut-o pe fetișcană, dar nu am să uit niciodată strânsoarea ei sublimă si zâmbetul ei ștrengăresc.

Întâlnire fatală

Încet, încet, s-a adaptat și Silviu la tehnologia modernă și a început să utilizeze calculatorul. Întâi doar pentru a se înscrie pe site-uri de socializare, prin care a legat multe prietenii virtuale. Căuta femei de vârsta lui, în speranța că va găsi pe cineva cu care să se înțeleagă și să trăiască împreună, alungând astfel singurătatea ce-l înconjura. Ar fi preferat ca și ea să aibă un handicap fizic, ca și al lui, pentru a fi egali și în această privință, dar nu e usor la vârsta lui. Totuși, a cunoscut-o pe Maria S., o asistentă drăguță și fără prejudecăți. Era de 55  de ani si nu avea nici un defect fizic, în schimb era prietenoasă si dornică de o întâlnire reală. După câteva luni de tatonare, au stabilit să vină în Baia Mare cu masina ei, într-o sambătă de august.

La ora stabilită, Silviu o aștepta emoționat în fața blocului. Nu mai avusese o întâlnire de multă vreme, pentru că la handicapul lui și la concepțiile societății, era greu să găsească o femeie care să accepte să-l cunoască mai îndeaproape. În jurul orei indicate, a vazut o mașină cu număr de Cluj oprind în apropiere și a știut că trebuie să fie Maria. S-a apropiat și au făcut cunoștință. Ea era înaltă, bine făcut, cu ochii verzi și părul castaniu. Mai era însoțită de o colegă, Ana, tot corpolentă, brunetă și zâmbitoare. Silviu și-a băgat “secretarele”(așa le zicea el la cârje) între scaunele din spate ale Fordului și, dupa ce s-a urcat, le-a invitat la un restaurant. Au servit ciorbă de burtă și mici, iar în timpul mesei atmosfera se destindea și timiditatea dispărea. Ana a băut un coniac mare, iar dupa masă un pahar de vin. Maria a propus să caute împreuna o pensiune unde să facă o baie fierbinte și să se simtă cu toții bine. Așa că s-au ridicat de la masă si au pornit-o spre Satu Mare.

Prima localitate, la iesirea din Baia Mare, este Tăuții Măgherăuși, unde au gasit pensiunea “La doi păuni”. Era o clădire nouă, pe o strada laterală, plină de verdeață. În jurul ei mai erau doua vile în construcție, dar acum era o liniste imbietoare. Au inchiriat două camere și au avut surpriza să afle ca într-una din ele este jacuzzi. Silviu și-a luat bani suficienți la el, iar înainte de a urca a comandat  doua sticle de vin roșu. Camerele erau la etaj, situate vizavi. După ce le-au inspectat și s-au acomodat, Maria a propus să desfacă o sticlă de vin. Ea nu băuse decat un suc și o cafea, fiind la volan. Au închinat toti trei pentru prietenie si iubire, dar Silviu nu bea de felul lui. La insistențele lor repetate, a gustat un pic din licoare și restul la golit pe furiș într-un ghiveci de flori. Chiar și așa simțea că i s-a urcat la cap si nu voia să se facă de rușine în perspectiva unei nopți erotice. Fetele l-ai invitat să intre în jacuzzi, iar el a acceptat bucuros. Apa era caldă și efervescentă, pentru Silviu fiind o experiența pe care nici n-o visase, ce-l făcea să se simtă în al nouălea cer.Trupul lui se atingea simultan de cele două corpuri nude, exultând de placere. Divele îl tot îmbiau cu vin, dar el nu mai putea să-l guste. A trebuit să fenteze din nou, deșertând paharul în apă. L-au întrebat dacă știe să inoate și el a răspuns negativ. La rândul lui, era curios ce înseamna cele două litere tatuate pe brațul drept al amândurora.

–  CS. Înseamnă Curățenia Sociala. Noi cu asta ne ocupăm, a răspuns Maria.

Nu a prea Înteles Silviu în ce constă această ocupație, însă a observat că doamnele șoșoteau din ce în ce mai des. N-a dat importanță acestui amănunt, socotind că-s treburi femeiesti, care nu-l privesc. Deodata, în timp ce se delecta în apa care-i ajungea până la urechi, a simțit un brat care-i apăsa puternic pieptul, fortându-l să se scufunde. S-a zbătut puternic și a încercat să se elibereze, dar un picior îi apăsa și gâtul, imobilizandu-l la fund. Atunci și-a dat seama că va muri, însă trebuia să încerce orice înainte de asta. Și-a răsucit capul, a ajuns cu gura la pulpa interioară a piciorului care-l ținea la fund și a mușcat cu toată forta. A auzit un strigăt și a simțit că gâtul îi e liber. Apoi și-a eliberat trupul, reușind să-și scoată o mâna afară, în căutarea unui punct de sprijin. Bâjbâind cu mâna, a simțit paharul de vin, pe care l-a apucat și l-a spart de marginea căzii. Cu ultimele puteri s-a năpustit cu el spre cea care-l țintuia, și a lovit crâncen. S-a auzit un nou țipăt, după care a reușit să se elibereze și să-și scoată capul din apă,  respirând cu nesaț și privind în jur. Pe Ana a tăiat-o la gât și după cum curgea sangele nu mai avea șanse să scape cu viață. Maria stătea în picioare, cu fața schimonosită de durere si uluire. Realizând care e situația, a înșfăcat sticla de vin de la marginea băii și a spart-o de cada, după care îndreptat-o spre Silviu, roșie de furie:

• Nenorocitule! Mi-ai omorât cea mai bună prietenă! Iți dai seama ce-ai făcut? Ce crezi că inseamnă Curățenia Socială? Noi curățăm societatea de paraziți ca tine, pentru care sunt risipiți o mulțime de bani! Ce rost mai are sa trăiești în situația ta?

Trăgându-și sufletul, Silviu a îngăimat o întrebare:

–  Dar nu vă temeți că veți fi prinse? Doar e o crimă, iar crimele se pedepsesc.

–  Ce naiv ești! Am făcut-o de multe ori și o vom mai face. Avem adepți în toate spitalele importante, bărbați și femei. Dacă ai fi băut vinul, ai fi adormit in cadă și te-ai fi înecat. Noi am fi plecat înainte să te găsească, sub motiv că a intervenit ceva. Acum am să te înjunghii și am să spun că ai sărit la Ana, să o violezi, ea nu te-a lăsat ăi v-ați luptat omorându-vă reciproc.

Zicând asta, Maria s-a aruncat cu sticla spre abdomenul lui Silviu. Acesta a încercat să se ferească alunecând într-o parte, însă nu a reusit decât să-și ofere pieptul în întâmpinare. Apoi a simțit cum tăișul sticlei îl brăzdează prelung, de la stânga la dreapta. În același timp, a împins-o pe femeie cu o mână, dezechilibrâdu-o și făcându-o să se lovească cu capul de robinet. Probabil că s-a amețit în cădere și astfel Silviu a apucat să se arunce cu amândouă mâinele și să-i țină capul apăsat. Nu a întâmpinat mare rezistență și a insistat câteva minunte. Sângele curgea din pieptul lui și simțea că-l ia cu leșin. A ieșit cu greu din apă și s-a tras pâna la ușă, strigând pe cât mai putea, după care și-a pierdut cunoștința. Așa l-a găsit patroana, care a chemat poliția. Înăuntru era o scenă de coșmar.

S-a trezit la Spitalul Județean din Baia Mare, cu un bandaj masiv și o durere enormă în piept. La ușă era un jandarm însărcinat să anunțe când își va reveni, pentru a răspunde la întrebările comisarului. În timp ce acesta suna la secție, pe lângă el intra o asistentă cu un cărucior sanitar. Văzându-l pe Silviu, închise ușa și i se adresă zâmbind:

-Am venit să vă curăț.

Prietenul meu,Mitru

Satul Dumbrava nu e mare si ajungi la el pe un drum desfundat,dupa ce ai parasit soseaua,in orasul Livada,jud. Satu Mare.Nu sunt multi locuitori,dar sunt cu totii harnici si devotati pamantului,care le asigura traiul de zi cu zi.Multi fac naveta spre Satu Mare sau in alte orase cu locuri de munca si au reusit sa-si ridice case frumoase,cu dotari corespunzatoare.Tot ei se mandresc ca au singura localitate lipsita de tigani si,in consecinta,recoltele nu sunt dijmuite ca inainte.Au avut si ei probleme de acest gen,dar au pus mana de la mana si i-au ajutat pe tigani sa-si faca o asezare la cativa kilometri de satul lor.

In aceasta localitate izolata s-a nascut,in anul de gratie 1956,Feher Dumitru,un baiat obisnuit si neastamparat,ca toti baietii.Era curios de mic si,de cum a inceput sa mearga pe picioare,umbla mult si incerca sa inteleaga tot ce vedea.Era alaturi de parintii si cei doi frati ai lui,la munca agricola si la cresterea animalelor si isi ajuta cele doua surori mai mici.Mergea la scoala si cand avea timp liber batea campiile si admira natura.Tocmai terminase scoala generala si se bucura de vacanta cand a avut loc accidentul.A vrut sa curete un pom de cuiburile de ciori,s-a dezechilibrat si a cazut de la o inaltime apreciabila.L-au dus la spitalul judetean unde au aflat groazicul diagnostic:fractura de coloana.Va ramane cu sechele severe si nu se va putea deplasa decat cu doua carje.El care nu se satura niciodata sa cutreiere imasurile si sa mane vitele,era condamnat la imobilizare!La durut dar a strans din dinti si nu si-a pierdut speranta.Dupa ce a iesit din convalescenta a plecat la o scoala profesionala speciala pentru tineri cu deficiente fizice,unde a invatat meseria de pantofar.Daca el nu mai putea sa-si foloseasca picioarele ca inainte de accident,macar avea sa faca incaltaminte pentru cei care puteau sa umble.

L-am cunoscut pe Mitru in Baia Mare,unde lucra la un atelier de reparatii incaltaminte.Era in anul 1978.Mi-a facut o pereche de ghete si ne-am imprietenit,doar eram amandoi schiopi.Muncea mult si vorbea putin pe cand mie imi placea dialogul.El ma asculta si,din cand in cand,ma aproba sau dadea din cap.Aveam amandoi cate o garsoniera si ne vizitam deseori.Uneori dadea drumul amintirilor si-mi povestea cu nostalgie din copilaria lui.Alteori gateam impreuna si nu am sa uit cand a facut pentru prima data sarmale.Ca sa nu se desfaca,le-a legat cu ata!Dupa vreo doi ani,Mitru s-a transferat la un atelier mai mare si mai bine amplasat,unde facea si incaltaminte la comanda.Era apreciat de clienti,pentru calitatea lucrarilor sale si castiga foarte bine.Bacsisul era mai mare decat salariul si a reusit sa stranga o suma frumoasa.Am facut fiecare cate o cerere si ne-am cumparat cate un Trabant,adaptat pentru condus cu mana.Eram fericiti,nevoie mare,si ieseam in fiecare sfarsit de saptamana cu un autoturism,prin rotatie.Asa i-am cunoscut si eu parintii si fratii,localitatea lui,iar el pe a mea.Am fost prin multe locuri din Maramures si din Satu Mare si am admirat multe frumuseti.Cu firea lui curioasa si temperamentul lui activ,Mitru a invatat sa intretina el Trabanturile si rareori trebuia sa mercem la vreun service.Tot el mi-a insuflat pasiunea pentru pescuit,boala care m-a cuprins o data cu prinderea primului biban mai acatari.Mergeam la cules de rame groase de pamant,cale de 50 de km,dupa care inca pe atat ca sa ajungem la o balta datatoare de speranta,la Somes sau raul Lapus.Innoptam sub cerul liber sau in masina,daca ploua,veneam uneori cu noroi din cap pana-n picioare,dar nu regretam niciodata.Uneori aveam o recolta buna,cateodata inghetam de frig,alteori ne era ciuda pe pestele cel mare,care a scapat din carlig,aproape de mal.Pescarii ne cunosteau si ne salutau de pe ambele maluri.Au fost timpuri frumoase si erau multi pesti in rauri.

A venit revolutia si lucrurile s-au schimbat.Mitru s-a dus in satul lui lasandu-si garsoniera goala.Din banii stransi si-a ridicat o casa frumoasa,in care sa stea cu sora mai mare,vaduva acum,si cele doua nepoate.Apoi si-a facut o microferma de porci,la care lucra aproape toata ziua.Si-a investit toti banii,dar cand sa culeaga roadele,a intervenit pizma fratilor.Acestia aveau pretentie la pamantul de sub casa,cu tot ce se afla pe el.Tare s-a necajit prietenul meu si,scarbit de aceste pretentii,a lasat totul balta si s-a mutat inapoi,in Baia Mare.Intre timp eu mi-am vandut Trabantul si,din cauza inflatiei,nu am reusit sa-mi iau un alt autoturism.Am mai iesit de cateva ori la pescuit si speram ca totul va reveni la normal.Nu a fost sa fie asa, fiindca intreprinderea mea nu mai avea comenzi si am iesit la pensie.La fel si Mitru.Totul se schimba pe zi ce trece iar noi nu ne regaseam cadenta.Apoi s-a imbolnavit mama,mi-am vandut garsoniera si am revenit la casa parinteasca,sa-i fiu alaturi.Au trecut multi ani de atunci,timp in care am incercat sa dau de Mitru,macar prin telefon,dar nu am reusit.Poate ca s-a inchis in el si a rupt legatura cu lumea.Poate ca am sa-l reantalnesc si o sa ne amintim aventurile noastre.Ceea ce stiu sigur e ca a fost cel mai bun prieten al meu si am avut multe de invatat de la el.

Nevasta ideală

Am nevasta bautoare/Insa e frumoasa tare/Nu prea stie sa gateasca/Dar ii place sa iubeasca.

Cuafura,manichiura/Masajul si pedichiura/Ii provoaca mare stres/E un lucru de-nteles.

Cu muncitul nu le are/Da-i mare cheltuitoare/Si-o-ndrageste tot orasu/Si primaru si postasu.

Si laptarul ne aduce/Laptele mai des,mai dulce/Lumea-i mai respectuoasa/Ma cauta des pe-acasa.

Chiar si seful imi zambeste/Si la munca ma-mboldeste/La ore suplimentare/Ca sa am salar mai mare.

Mi-e sotia-ncantatoare/Tare intelegatoare/Ca am slujba foarte grea/Si nu ma ocup de ea.