Să zâmbim și sub mască

* BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Preotul, la căpătâiul mortului:
– A fost un om bun, dar nu prea venea la biserică.
Rudele: – Nici acuma nu venea, dar l-am adus noi…

* O cucoană grasă se urcă în autobuz. Un tip rânjește și strigă în gura mare:
– Uite, bă, un șifonier în autobuz!
Cucoana îi arde una zdravănă peste ceafă și spune:
– Scuzați, s-a deschis o ușă!

* – Bună ziua! Cu ce vă putem ajuta?
– Nu merge netul.
– Sunteți lângă ruter? Câte becuri aveți aprinse?
– Două: unul în cameră și unul în bucătărie.

* – Ce e fericirea pentru tine?
– Să mănânc.
– Mă refer la ceva spiritual.
– Să mănânc din tot sufletul.

* – Mamă, de ce te tot cerți cu tata?
– Mă cert cu soțul meu, nu cu tac-tu!

* – Tată, după ce ai făcut vaccinul, ai avut vreo reacție adversă?
– Sunt mă-ta, imbecilule!

* – Ce faci, Gheorghe, mă părăsești?
– Da!
– Bine, mă! Dar ieri ai zâs că io îs femeia visurilor tale!
– Așe îi! Numai că azi m-am trezit!

* – Dacă vrei să slăbesc, trebuie să-i dai 100 de euro pentru fiecare kilogram pierdut…
– Mărie, nu există nicăieri așa preț la slănină!

* – Băi Vasile, știi că musulmanii pot să aibă și 4 neveste?
– Degeaba, Ioane, dacă nu pot să bea!

* – Dați-mi două pahare de vin, vă rog!
– La 2 lei?
– Nu, la doi bețivani!

* Doi ardeleni au rămas blocați în lift. După două ore, unul dintre ei întreabă:
– Mi se pare mie sau liftul ăsta mere prea încet?

* Kilogramele pierdute sunt precum câinii de companie!
Mereu găsesc drumul spre casă!

* Atâta am plimbat hainele de iarnă, în dulap, afară, în dulap, afară, încât au murit moliile de foame…

* Urăsc curățenia de Paște…
Am făcut și anul trecut, dar nu s-a păstrat…

* Dacă te testezi, afli că ești bolnav… altfel stai sănătos ca prostu…

* – Sunt vegană!
– Eu sunt vegan second hand.
– Cum adică?
– Adică, vaca mănâncă iarba, eu mănânc vaca.

* Eu am și declarație, tot ce trebuie. Dar tot mi-e frică să ies. Dacă dau peste unul care nu știe să citească?

* E greu să nu faci nimic… nu știi niciodată când termini.

* Deoarece bicicliștii au propria lor pistă, bețivii solicită și ei cele ”trei cărări” care li se cuvin!

* Japonia, țara soarelui răsare.
Bulgaria, țara trandafirilor.
Olanda, țara lalelelor.
România, țara belelelor.

* Dacă închid ăștia alimentarele, trebuie să mergem la vânat…
Eu deja am pus ochii pe găinile vecinului…

* – De ce nu ieși cu prietenii la o bere?
– Unde? Barurile sunt închise!
– Cum vrei! Dar să nu te aud după aia că nu te-am lăsat eu.

* Un vameș vine acasă zâmbind.
– Am fost concediat.
– Și ăsta e un motiv de bucurie?
– Ceilalți sunt arestați.

* A apărut și tulpina românească a virusului, cea mai a dreaqu: îți dispar mirosul, gustul, telefonul, portofelul, mașina, nevasta…

* Vi s-a întâmplat să se rupă elasticul de la mască și să rămâneți în gura goală?

* Ieri am vrut să ies la pădure, dar poliția mi-a spus că au mutat-o în Austria!

* Păi dacă ați spus la toate urâtele: ”Îți doresc o primăvară frumoasă ca tine!”, na primăvară!
Altădată să vă țineți gura! 😀

* În sfârșit am înțeles de ce se interzice circulația cu o oră mai devreme.
Se trece la pandemia de vară.

* Numai în limba română poate fi întâlnit un asemenea grad de rudenie: o mamă de bătaie soră cu moartea.

* Logică japoneză: ”Dacă cineva o poate face, și eu pot. Dacă nimeni nu a putut să o facă, o voi face eu.”
Logică latină: ”Dacă cineva o poate face, să o facă el. Dacă nimeni nu a putut, de ce trebuie să o fac eu?”

* ”Oricât de mică ne e leafa, noi tot putem munci mai puțin decât ne dau ei!” (Proverb românesc)

* – De ce există soacre pe pământ?
– Pentru că dracu nu are timp să facă rău la toată lumea!

* Am fost de m-am spovedit. Câte amintiri plăcute…

* – De ce este transparent prezervativul?
Radio Erevan: – Pentru că, dacă spermatozoidul nu poate intra, măcar să se bucure de priveliște.

* Și Dumnezeu a creat Femeia, apoi a spus Bărbatului: ”Aici ți-o las!”
Și a luat-o la fugă.

* Tata, mă mușcă țânțarii!
– Oprește lumina!
O oprește și intră doi licurici.
– Tată! Ăștia mă caută cu lanternele!

* – Mărie, tu mă înșeli!
– Nu-i adevărat, Ioane! Mă învinovățești degeaba…
– Și e italian…
– Vezi că mă învinovățești degeaba? Asta chiar că nu-i adevărat!

* Culmea dietei.
Tu să ții dietă ca să te placă mai mult iubitul, iar el să te înșele cu una mai grasă decât tine.

* În curând o să apară crizele de gelozie de Paște:
– De ce i-ai dat like la ouă???

* – Jură că nu mai vorbești cu alte fete!
– Să nu mai văd soarele noaptea dacă te mint!

* Cu adâncă durere în suflet anunțăm dispariția, dintre noi, a celui ce a fost și nu mai e… Doru D. Muncă!

* Ce e mai greu, 1l de apă sau 1l de pălincă? Nu râde, bre! Bea 1l de pălincă și încearcă să te ridici.

Prin ochii unui turmentat | bratualex

Parodie la o poezie (2)

Fețele dragostei

( parodie de Lucian Perța)

M-ai întrebat, cititorule, cât de mult iubesc
Poezia și eu ți-am arătat nemărginirea.
Pentru ea și pentru epigramă simt că trăiesc,
Pe colinele lor mi-e iubirea.

Mi-am ales cuvintele cu mare grijă
Din fondul principal de cuvinte al limbii române,
Să fie sentimentelor poetice strajă,
Sperând că prin poezie în suflet îți vor rămâne.

Dar n-a fost așa, tu ai crezut adeseori
Că doar niște pioni sunt cuvintele mele
Pe o tablă de șah pe care se joacă în nori
Cei cu capul în nori și în stele.

Poezia mea e de fapt ca o fetiță care
Visează pentru alții, pentru cei ce asta nu pot,
Noaptea rază de stea, ziua rază de soare,
Și, cum spunea doamna profesoară Milaș, fiind peste tot.

Știu sigur că tu, cititor, o vei găsi
Și-i vei gusta ființa și eleganța,
Nu mă descurajez, nu e departe aceea zi
Că, iată, acum a găsit-o și Perța!

Din ”Graiul Maramureșului”, 6 aprilie 2021

Pe urmele tatălui (44)

ploaia – Chn

 

Ploua mărunt și insistent, cu o umezeală rece care ți se strecura în suflet și în gânduri, pustiindu-le. Acesta ar fi un semn că și cerul îl plânge pe cel înmormântat, după credința unora, în timp ce alții spun că vremea plânge pentru păcatele lui. Acest timp mohorât făcea ca ziua să fie și mai dezolantă, în special pentru cei care au venit la această ceremonie mai mult din complezență. Și nu erau puțini, ținând cont că nimeni dintre colegii defunctului Cosmin nu și-a permis să lipsească, majoritatea fiind îmbrăcați în uniforma de serviciu. Ploaia atenua din strălucirea lor, iar umbrelele deschise chiar o ascundeau.

Cei mai apropiați familiei aveau privilegiu să prindă un loc în capelă, alături de nea Matei, fratele Robert, venit din Germania, văduva îndurerată, alte rude și cei doi preoți care oficiau slujba. Printre ei erau Ivanciuc și fostul șef al secției de poliție, Mic. Delia, purtând o rochie închisă la culoare și ținând în mână o umbrelă neagră, a preferat să stea ceva mai departe, cu riscul de a nu auzi o parte din cuvinte sau a nu vedea tot ce se petrecea în preajma sicriului de un auriu strălucitor. Oricum nu-i plăcea să participe la înmormântări, mai ales după ce simțise la cea a tatălui său. Cea de acum îi amintea și mai mult de marea pierdere din viața ei, mai ales când îl vedea aici pe autorul abominabilei fapte. Cu toate aceste gânduri negre, trebuia să reziste până la capăt, să suporte priviri acuzatoare și să perceapă aluzii mai mult sau mai puțin voalate.

Din câte știa, nu se obișnuia, prin aceste părți, să ia cuvântul mirenii, oricât de apropiați ar fi de răposat, dar, de data asta, nea Matei a ținut neapărat să vorbească, după ce fețele bisericești au terminat să-i enumere calitățile celui care a fost un polițist exemplar și un om desăvârșit, din toate punctele de vedere. Sprijinit pe o parte de nelipsitul baston, iar de cealaltă parte de fiul mai mare, tatăl îndurerat a glăsuit grav, privind pe rând în ochii celor care-l ascultau.

– Cosmin ar fi împlinit anul ăsta douăzecișiopt de ani. Atât de tânăr și atât de dotat, încât toți colegii lui îl admirau și-l iubeau. Îmi amintesc de ziua în care s-a născut, când l-am privit și i-am văzut ochii verzi ca o câmpie înfloritoare. A scos doar un scurt scâncet, după care și-a întins mânuța dreaptă către mămica lui și i-a zâmbit precum un înger. În acel moment, doctorul care a ajutat la venirea lui pe lume a spus admirativ: ”E un copil perfect!”. Și prezicerea s-a împlinit, doar că zborul lui spre culmi a fost întrerupt de mafia împotriva căreia lupta din toate puterile. Mărturie sunt diplomele obținute în ultimii trei ani, arestările și confiscările de droguri pe care le-a făcut, precum și ajutorul dat colegilor săi, care dau dovadă de recunoștință prin prezența la această ceremonie, sub ploaia care-l plânge și ea. Mi-am pierdut un fiu drag, dar nu voi fi liniștit până când vinovații vor plăti pentru asta. Niște ființe degradate care l-au sechestrat și apoi i-au întins o capcană, tocmai când era pe cale să-i demaște și apoi să-i aresteze, aducând iarăși liniștea în frumosul nostru oraș. Secția lui dragă o să-i găsească pe nenorociți, iar eu promit că-i voi ajuta, chiar dacă acum trec și ei printr-un moment ingrat, în care valorile sunt date peste cap. Nu sunt un om agresiv, dar atunci când mi se ia ce am mai drag, pot să mă transform într-un răzbunător neîndurător.

Cam atât a înțeles Delia din discursul-avertisment pe care nea Matei l-a rostit cu o privire de gheață, în fața căreia a rezistat fără să plece ochii. Știa că era vizată și ea, însă avea, la rândul ei, o poliță mai veche de plătit. De aceea trebuia să-și păstreze tăria psihică și să o dovedească cu orice ocazie, în orice formă. Acest gând i-a dat putere să reziste până la capăt, când sicriul a fost scos din capelă și dus o sută de metri, până la cavoul familiei. Majoritatea participanților se împrăștia pe parcurs, dornici să ajungă într-un loc uscat și mai vesel. Delia era printre ei, iar gândul la ceaiul cald pe care-l aștepta alături de Mihaela, o înviora deja.

Însă, până la localul îmbietor, mai erau câteva străzi lungi de mers, o cale pe care ar fi putut să o parcurgă ușor cu mașina de serviciu. Ambiția de a nu-i da și ea satisfacție lui nea Matei a fost cea care a determinat-o să nu mai etaleze o mașină de poliție între cele cu care au venit colegii. E drept că putea să apeleze la cineva să o aducă, dar aici a intervenit mândria și dorința de a nu depinde de nimeni la plecare. Iar mândria și ambiția se plătesc acum, prin umezeala rece pe care o acumula și, uneori, câte o mică baie făcută de mașinile care treceau în viteză peste gropile de pe carosabil. Îi ”blagoslovea” ea în gând pe toți acei șoferi grăbiți și iresponsabili, dar celor mai atenți le mulțumea în gând.

Unul dintre autoturisme i-a atras în mod deosebit atenția, prin grija cu care ocolea fiecare baltă sau încetinea înainte de a trece peste ea, când n-avea de ales. ”Trebuie să fie un șofer matur, cu experiență și înțelegere pentru pietoni” și-a zis Delia, privind mai atent la numerele de înmatriculare. Obișnuință profesională care a pus-o pe gânduri după ce a citit literele ”PDN”. De unde știa ea combinația asta de litere? Memoria a început să-i lucreze la comandă, redând momente din trecut în care s-a confruntat cu probleme de acest gen. Derularea a fost atât de rapidă, încât a tresărit înainte ca autoturismul să dispară din raza ei vizuală. Era un Volkswagen, de culoare neagră, cu trei ștergătoare de parbriz în față și două în spate, despre care i-a vorbit minora Ioana, în spital. Nu putea fi o coincidență, a gândit ea și a iuțit pasul, omițând să-și mai păstreze umbrela în poziție verticală. Inima îi bătea puternic în pieptul înfierbântat, iar picioarele o purtau fără să le mai simtă.

Avea noroc că autoturismul rula la fel de grijuliu de parcă o invita să țină pasul. Nu-și mai amintea cât a durat urmărirea, când a cotit pe o străduță și s-a oprit în fața unei porți de lemn înaltă și vopsită în maro. N-a coborât nimeni, pentru că ușile s-au deschis automat, lăsând autovehiculul vișiniu să intre, după care s-au închis la loc. Era o casă modestă, pe strada Progresului, nr. 2. Dar cine putea fi la volan, din moment ce nea Matei era încă la înmormântare? Bănuielile Deliei se dovedeau neîntemeiate, dacă aceasta era mașina implicată în inseminări, după cum credea că a fost și autoturismul furat de Piciu și apoi vândut. Trebuia să afle a cui e casa și pe numele cui e înmatriculat autovehiculul.

Rămas bun, doamnă profesoară

 

Tocmai am aflat, cu nețărmuită tristețe și durere, că ieri, la ora 15:30, s-a stins din viață doamna Rodica Scutaru Milaș, profesoara mea de limba română. Ea mi-a fost mentor și părinte spiritual într-ale scrisului, cea care m-a molipsit cu dragostea pentru literatură și m-a determinat să scriu prima poveste, primele poezii. Nu ne-am mai văzut de când am plecat de la internatul școlii generale, dar, în urmă cu câțiva ani am reluat legătura online și telefonic. În acest mod a continuat să mă susțină, iar la ultima mea carte – ”Fetița care visa pentru alții” – mi-a făcut prefața și a contribuit la copertă. De altfel, această publicație i-am dedicat-o cu recunoștință, dar e păcat că nu a mai ajuns să o țină în mână și să se bucure de rezultatul final.

Doamna Rodica a stimulat mulți elevi în a învăța bine românește, a citi mult și a scrie, unii dintre ei fiind acum membrii în Uniunea Scriitorilor din România. A păstrat legătura cu toți cei care s-au arătat interesați și a avut mereu un caracter optimist și sfaturi pentru fiecare elev, indiferent de vârstă. A scris mult și frumos, în special poezie, a pictat cu un har aparte și a încântat viața celor care au cunoscut-o. Filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor din România se mândrea cu ea, la fel cum ne mândream și noi, cei pe care ne-a păstorit cu răbdare și dragoste. Ne vom aminti mereu de ea, cu aceeași dragoste și mândrie, pentru că operele îi rămân pe pământ: volumele, tablourile și oamenii pe care i-a modelat cu atâta pricepere.

Vă mulțumim cu toții, doamnă profesoară! Pentru noi nu ați murit decât trupește, sufletul dumneavoastră este viu și e împărțit între toate sufletele pe care le-ați influențat de-a lungul școlii și a vieții!

De la sarmale la prăjituri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Stau sarmalele înghesuite în stomac…
La un moment dat, apare o vodcă:
– Tu cine ești și ce cauți aici?
– Vodcă, și m-a trimis Vasile…
Se înghesuie ele să îi facă loc, mai trece o vreme, mai apare o vodcă…
– Tu cine ești și ce cauți aici?
– Vodcă, și m-a trimis Vasile…
Se înghesuie, ce se mai înghesuie, dar după a cincea vodcă, se enervează o sarma:
– Auziți, eu mă duc sus să văd cine-i Vasile ăsta…

* Dacă, într-o zi, femeia pe care-o iubești ți-e infidelă și îți trece prin cap să te arunci de pe balcon, adu-ți aminte că ai doar coarne, nu și aripi!

* M-am cântărit să văd cum e. E rău. Nu vă cântăriți.

* Pandemia asta a produs, procentual, mai mulți proști decât morți!

* Legea lui Arhimede: orice prost scufundat în politică este împins de jos în sus cu o forță egală cu prostia dislocuită.

* – He, he, copile! Am avut șansa să trăiesc vremuri groaznice… înainte de ’89 eram toți atât de săraci, încât femeile se căsătoreau din dragoste, iar la televizor erau filme atât de proaste, încât copiii citeau cărți.

* Credincioșii vor putea merge la biserică de Înviere. Și după două săptămâni la ATI pentru Înălțare!

* Bărbat adevărat, definiție: ”Tipul capabil să deturneze spre hotel o femeie care tocmai mergea la biserică”.

* Doi îndrăgostiți se plimbă prin parc. Visător, el întreabă:
– Iubito, ce ar zice acest tei, dacă ar putea vorbi?
– Că e castan!

* Un preot și un cantor stăteau pe marginea șoselei cu o pancartă în mână, pe care scria: ”Sfârșitul e aproape. Căiți-vă!”
Pe lângă ei treceau mașini și imediat, după fiecare mașină, se auzea o bușitură și o explozie. După o vreme, cantorul întreabă:
– Părinte, nu ar fi mai bine să scriem pe pancartă: ”Podul din față este rupt”?

* – Deci, fiule, primul tău dinte a căzut deja. Ce ai învățat?
– Că nu trebuie să o întrerup pe mama când vorbește.

* – Eu îmi sărut soția în fiecare zi înainte să plec la muncă. Tu cum procedezi?
– Eu? Ți-o sărut după ce pleci tu.

* Un francez, un italian și un român călătoreau cu același avion, pe locuri apropiate. La un moment dat, după câteva cocktailuri, francezul și italianul au început să se laude:
– Noaptea trecută, am făcut dragoste de patru ori cu soția mea, spuse francezul. Dimineață, când m-am trezit, mă așteptau niște clătite delicioase, iar ea mi-a spus că mă adoră.
– Eu am făcut dragoste cu soția mea de șase ori, noaptea trecută, spuse italianul. Dimineață mă aștepta o omletă gustoasă, iar ea mi-a spus că sunt singurul bărbat din lume cu care ar face dragoste.
Românul tăcea…
– Tu de câte ori ai făcut dragoste cu soția ta, noaptea trecută?, întreabă disprețuitor italianul.
– O singură dată, răspunse românul.
– Și ce-a zis soția ta dimineață, rânji francezul.
– Nu te opri, Ioane!

* De-ale copilăriei.
– Mamă, l-am văzut ieri pe tata cu una grasă și urâtă la piață.
– Avea căciulă?
– Da, una neagră.
– Eu eram. Să vezi ce bătaie îți iei acasă!

* La tribunal:
– Doamnă Rozi! Dumneavoastră l-ați bătut pe Gheorghe cu bâta de baseball!
– Numa’ ne-am jucat sportu’ aista, domn jude, nimic altceva!
– Dar, bine! Are 29 de urme de lovituri în cap…
– Încă nu cunosc regulamentul!

* Un soldat se întorcea din permisie. În vagon, alături, o tânără domnișoară.
Soldatul își deschide traista, scoate pita și o taie în dumicați mici, scoate slănina, o taie în bucățele mici și le pune pe dumicații de pâine, iar în sfârșit adaugă brânza și ceapa, face soldăței ca la copiii mici și începe să mănânce.
Tânăra domnișoară începe să saliveze de poftă și, când nu se mai poate abține, îi spune soldatului:
– Nu vă supărați, domnule soldat, mi-e așa o poftă, nu-mi faceți și mie un soldățel?
– Ba cum să nu, așteptați numai să termin de mâncat!

* Am tușit în mașină și GPS-ul mi-a spus: ”Ascultă, mă, ia dă-te tu jos, că n-am chef să stau în garaj două săptămâni!”

* – Bună ziua, vreau și eu un loc de muncă.
– Avem ceva bine plătit, dar e mult de lucru.
– Nu, mulțumesc. Dacă am bani, îi dau pe băutură.
– Atunci, avem un loc în care nu prea aveți de muncă, dar e prost plătit.
– Nu, pentru că dacă am timp, fac rost de bani și îi dau pe băutură. Nu aveți ceva unde să muncesc toată ziua și să fiu prost plătit?
– Îmi pare rău, dar nu aveți studii superioare…

* Matrimoniale:
”Tânără atractivă, inteligentă și săracă, dorește să cunoască un bărbat care posedă calități opuse”.

* Ciok, ciok la ușă…
– Cine e?
– Poliția!
– Nu-i nimeni acasă!
– Atunci de ce arde lumina?
– Iaca o sting!

* Eu și fratele meu împărțeam bătaia când eram mici.
Una mie, două mie, că el mă bătea.

* – Domnule profesor, nu înțeleg teoria relativității.
– Ok. Spune-mi, 3 fire de păr sunt multe sau puține?
– Puține!
– Așa e, dacă sunt pe cap, dar în ciorbă?

* Universitatea București organizează ziua porților deschise. Un grup de părinți cere permisiunea de a fotografia sălile și biblioteca, explicând:
– Avem un fiu care dă BAC-ul în vară și am vrea să-i arătăm ce-l așteaptă dacă decide să se înscrie aici.
Atunci, un alt părinte vede un grup de studente, toate arătoase, și le cere voie să le facă o fotografie, explicând:
– Am un fiu care anul trecut a picat BAC-ul. Vreau să-i arăt ce a pierdut!

* Cum e când toți din spital au coronavirus și tu vii ca nesimțitul că ți-ai spart capul?!

* Ziua 120 fără sex: încep să-mi pierd auzul în ochiul stâng…

* Bărbatul însurat e ca lupul: toată ziua vânează scufițe roșii și seara o mănâncă pe bunica.

* Doi tineri îmbrățișați se sărutau în scara blocului. Deodată, pe scară apare tatăl fetei. Fata, total jenată, își aranjează în grabă bluza, fusta și părul. Tatăl fetei, vizibil supărat, spune:
– Decât să stați aici, să vă vadă toată lumea, mai bine intrați în casă.
Băiatul, și el vizibil jenat:
– Nu, mulțumesc domnule, eu tocmai plecam.
După mai multe insistențe, acceptă totuși și intră. Mama fetei, nici ea încântată, îi servește cu o sticlă de vin și o farfurie cu chiftele. Ca să detensioneze atmosfera, băiatul se gândește să-i facă un compliment și spune:
– Chiftelele astea de pește sunt nemaipomenite.
Tatăl fetei, dându-și ochii peste cap:
– Ia cu cealaltă mână, sunt de pui!

* Vorbeau două găini în curte. Una zice:
– Mai stai, fă! Intri în casă odată cu oamenii.

* – Iubito, vrei să facem sex virtual?
– Nu pot, dragule, azi mă doare WiFi-ul…

* Am nevoie de puțină adrenalină! La ora 22:00 ies să mă joc de-a v-ați ascunselea cu Poliția.

* Am căutat pe Google ”vacanță de Paște” și mi-a răspuns: ”Să nu te prind că ieși din casă!”

* O tipă, la cofetărie:
– Două prăjituri cu ciocolată, vă rog!
– Le serviți aici sau la pachet?
– Aici, că acasă țin dietă…

Prăjitură cu ciocolată din două ingrediente - Retete culinare - Romanesti  si din Bucataria internationala

O relație deschisă

Ne-am îndrăgostit de la prima întâlnire
Și ne-am despărțit cu promisiuni fierbinți;
Unele le-am încălcat fără supărare,
Pe altele le respectăm cu sacralitate.

Sunt ani în care nu ne putem vedea,
Ea îmi trimite poze, prin intermediari,
Eu îi scriu versuri de preamărire
Și i le transmit pe diferite căi.

Nu sunt gelos când, în imaginile ei,
Se vede cum îmbrățișează alte persoane,
Nici ea nu se supără când, în poeme,
Îmi aștern nenumărate alte iubiri.

Marea mă iubește fără condiții,
Deși are capricii de femeie,
Dragostea noastră va rămâne nealterată,
Pentru că avem o relație deschisă
În care e loc pentru oricine.

Fenomenul din Marea Neagră care i-a uluit pe cercetătorii români. Ce a  apărut la malul mării - IMPACT