Mai merg cu ulciorul după apă

Ulciorul meu s-a învechit
Și a fost ciobit de la primul drum,
Dar mai merg cu el după apă,
De unde mă întorc îndestulat.

Chiar dacă se scurge din lichidul vital,
Stropind verdeața de pe cărare,
Florile tresaltă după darul fortuit ,
Iar eu sunt fericit când aplaudă din petale.

Lumea se uită cu compasiune la mine,
Gândește că-i vai de ulciorul pe care-l port,
Însă eu am prins drag de el
Și îi mulțumesc în fiecare seară.

Mi-am găsit un izvor apropiat,
Cu apă scăldată în soare,
Filtrată de pietre antice,
Numai bună pentru trăinicia ulciorului
Și vigoarea celui care-l poartă pe umeri.

De luat aminte

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un tip sună la redacția unui radio pentru o dedicație:
– Aș dori să-i urez iubitei La mulți ani! Iar soțului ei multă sănătate!

* – Bulă, numește câteva penitenciare din România!
– Nu știu, doamna profesoară!
– Păi, unde ajung oamenii condamnați, cu dosare penale?
– Aaa… de ce nu spuneți așa?! Știu! Rahova, Jilava, Poarta Albă, Palatul Victoria, Palatul Parlamentului.

* Un puști de 5 ani, către tatăl lui:
– Tată, să știi că m-am decis: când o să fiu mare, vreau să lucrez la Polul Nord! Dar până atunci trebuie să mă antrenezi!
– Bine, puiule, dar cum ar trebui eu să te antrenez?
– Cumpărându-mi o înghețată în fiecare zi!

* El: – Nu există prost mai mare decât mine. Gândește-te, azi-noapte căutam telefonul cu lanterna de la telefon…
Ea: – Și unde era?…

* O femeie, inginer de sistem, instala un calculator în rețea pentru un coleg. Când a ajuns la setarea parolei, ea l-a întrebat ce cuvânt vrea să folosească pentru logare.
Vrând să o intimideze, tipul i-a spus ”penis”. Fără să clipească, aceasta a introdus parola dorită, a reintrodus-o pentru confirmare, după care s-a prăbușit pe scaun de râs. Curios, tipul se uită peste umăr și vede răspunsul calculatorului: PASSWORD REJECTED…NOT LONG ENOUGH!

* Un câine de la Antidrog a fost învățat cum miroase șpaga, apoi a mușcat toată secția de poliție!

* Leana, la judecătorie, divorțează de Ion.
– De ce vrei să divorțezi de Ion?
– Pentru că nu mai e de rangul meu!
– Dar tu, Ioane, de ce divorțezi?
– Apoi, dom’ judecător, nici ea nu mai e de ranga mea!

* Fac atât de puțin sport, încât dacă mă vedeți că fug, fugiți și voi! Sigur s-a întâmplat ceva!

* Ăștia ce sunteți cu școala vieții, v-ați luat rechizite? Mai e puțin și începe școala!

* Nu sunt încăpățânat(ă)… doar că-i mai bine cum zic eu…

* Prima greșeală: să crezi că lumii îi pasă de tine.
A doua greșeală: să îți pese ce crede lumea.

* Oare s-a încercat vreodată împușcarea proștilor care se duc să mângâie urșii? Pentru că, împușcând urșii, nu văd să se schimbe mare lucru.

* La ce noroc am, dacă mă nășteam în Dubai, eram cămilă. 😦

* Nu mai poți să faci un grătar cu mici. Se strâng toți la poartă cu mânicile ridicate pentru vaccin!

* Există femei care șofează mai bine decât bărbații.
Dar și bărbați care se pensează și epilează mai bine decât femeile!

* Mi-am luat mașină electrică. Acum aștept să fulgere ca să-i fac plinul!

* În spatele expresiei ”Ce mică e lumea” se ascunde un ”Băga-mi-aș, și aici dau de tine!”

* – Ești exagerat de frumoasă, cu ce te ocupi?
– Sunt medic veterinar.
– Woooow, super, vreau să îmi iau un cățel, dar cum nu stau pe acasă, nu prea am timp să mă ocup de el.. Vreau unul mic, să mănânce puțin, spre deloc, că e scumpă mâncarea de căței, deci ce cățel îmi recomanzi?
– Un cățel de usturoi.

* METEO:
– Ea: – Ți-e frig?
El: – Nu, atâta o am!

* El și ea îmbrățișați:
El: – Aș merge pentru tine oriunde! Pe Everest, în Triunghiul Bermudelor…
Ea: – Exagerezi!
– Deloc! Și la Polul Nord aș merge!
Ea: – A, da? Atunci, duminică mergem la mama.
El: – Acum cine exagerează?!

* Doctorul examinează un pacient bătut de nevastă:
– Deci… coastele ies toate la număr, doar că au altă ordine!

* FBI a reușit în sfârșit să anihileze, la sfârșitul lunii trecute, gruparea de hackeri Anonymus, iar tribunalul i-a condamnat la câte douăzeci de ani de închisoare. Conform datelor de a doua zi de pe serverul FBI, toți și-au ispășit pedeapsa și trebuie eliberați mâine.

* Soția unui director trece pe la biroul soțului, pentru a-i face o surpriză. Când ajunge în biroul lui, își găsește soțul cu secretara în poală. Soțul, fără să se piardă o secundă, continuă de parcă ar fi continuat să dicteze ceva:
– Deci, domnilor, cu opriri la buget sau fără, vă informez că nu mai putem lucra în acest birou doar cu un singur scaun, vă rugăm să luați măsurile de urgență!

* Ștefan cel Mare, după o bătălie pierdută, reușește să scape cu viață, împreună cu un grup de oșteni. Pe urmele lor, oastea otomană, câtă frunză și iarbă. În depărtare se vede o pădure. Ștefan ordonă:
– Repede, în pădure!
Când ajung în pădure, Ștefan strigă:
– Toată lumea sus, în copaci!
După o vreme, oștenii din copaci:
– Mai stăm așa, Măria Ta?
– Mai stați, mă, că abia acum intră turcii în pădure!
Peste un timp, iar:
– Mai stăm așa, Măria Ta?
– Mai stați, mai stați, că acum trec pe sub noi!
– Da’, Măria Ta…, măcar cailor putem să le dăm drumul jos?

* Singurul care a recunoscut că iubește două femei este Vali Vijelie! În rest, toți suntem familiști convinși!

* Excesul de lectură poate duce la apariția propriilor opinii.

* Când dormi prost toată noaptea, e imposibil să te trezești deștept dimineața!

* Fetelor, când vă mai pozați pe yacht în Mediterana, pozați și partenerul, că sunt familii care nu știu unde a dispărut bunicu’ cu pensia de pe ultimii 8 ani.

* Să ne spună și nouă bucătarul Parlamentului cum face ”Antricot de vită cu sos de vin”, la 4,50 lei. Vrem să facem și noi acasă, să nu mai spargem banii pe pufuleți…

Antricot de vita la gratar cu salata - Bucataresele Vesele

Acasă la Crina

Am avut parte de un supliment de vacanță, constând într-un sejur de patru zile (sâmbătă – miercuri) la prietena și colega noastră de blog, Crina. Credeam că, în acest timp, voi putea să-mi mențin neîntreruptă activitatea și pe aici, dar povestea care se derula în fața ochilor nu putea fi întreruptă de cele din imaginația mea. De aceea nu am anunțat nimic și nici n-am intervenit cu vreo motivare, până azi. Această invitație de casă nouă a fost planificată de mult, dar de fiecare dată intervenea câte ceva și trebuia să-i amânăm punerea în practică. E drept că am mai trecut o dată pe la Crinuța (în primăvara anului trecut), dar numai pentru câteva ore. De data asta, însă, aveam ocazia să verific pe viu facilitățile pe care le oferă noua casă pentru persoanele cu dizabilități fizice și să discutăm pe îndelete despre compoziții literare și planuri de viitor.

Am fost întâmpinat, la intrarea în municipiul Satu Mare, de gazda care-mi făcea cu mâna de pe scuterul electric, pentru a-mi aminti strada pe care trebuia să intru. O străduță lungă, cu case de vacanță sau de reședință, pe care s-a construit mult în ultimii ani. Am înaintat încet cu Loganul, urmărind autovehiculul silențios până la capătul străzii, unde ne aștepta poarta deschisă și simpaticul Erus, câinele prietenos și dornic de a fi mângâiat. Dar el nu sare pe noi, cu toată dragostea, decât după ce ne vede așezați în scaunele rulante, cum a făcut și de data asta.

Așa a început mica mea vacanță, în care Crinuța a trebăluit ca o albină pentru ca să mă simt mai bine decât într-un hotel de lux. Iar când ai o prietenă bună alături, care e și o bucătăreasă pricepută, plus o scriitoare care promite mult, e clar că nicăieri nu poate fi mai plăcut. Asta s-a văzut de la cină, compusă din grătare cu cartofi aurii (un adevărat deliciu) și salată de ardei copți (unii dintre ei fiind foarte iuți, deci exact pe gustul meu). Iar când pofta este amplificată cu o pălincă bună de prune și setea domolită cu un vin bine ales, e firesc ca și subiectele de discuție să fie savuroase.

Crina își scrie al treilea roman, din care am citit ulterior aproape jumătate. O face în intimitate, fără să publice din el, cel puțin până îl termină. Mi-a plăcut foarte mult și vă promit că merită cu prisosință să-l lecturați, atunci când o să apară. Sper să fie cât mai curând, însă asta depinde de mai mulți factori.

Crina gătește în fiecare zi, și o face foarte bine, de parcă s-ar fi născut cu polonicul în mână. Mai ales că mie îmi plac ciorbele, iar la ea am mâncat de două feluri, amândouă cu miresme foarte îmbietoare, printre care cele de tarhon și leuștean (mai puțin cunoscute de mine). În bucătăria gazdei mele s-a mai preparat în acele zile pește cu sos pescăresc (picant, evident) și pui la cuptor, fraged de ți se topea pe limbă.

Crina își găsește mereu de lucru și în afara bucătăriei, cu mătura și mopul, prin casă sau prin curte, iar Erus se bucură să-i fie alături de câte ori iese pe terasă sau prin iarbă. Și eu m-am bucurat să ies cu scuterul la cumpărături, după ce mi s-a făcut instructajul și am primit sfaturile necesare. Drumul până la Kaufland nu a fost lung, dar găsirea produselor mi-a luat ceva vreme. Noroc cu oamenii de acolo, care m-au ghidat spre raioanele potrivite și apoi… spre ieșire.

Nici nu știu cum a trecut timpul în casa prietenei mele, dar mi-au lăsat o senzație de concediu împlinit, de care nu am avut parte de doi ani. Mai mult, la plecare, gazda generoasă mi-a făcut un cadou dulce, constând în mai multe borcane cu dulcețuri de tot felul, făcute cu mânuțele ei. Printre care se găsesc cele de cireșe, caise și… trandafiri. Dar și castraveți în oțet, că și ei au ”dulceața” lor. Îi mulțumesc și pe această cale Crinuței, pentru invitație, tratație și căldura cu care m-a tratat! A fost un sejur de neuitat, iar aceste rânduri le voi parcurge adesea pentru a mi-l aminti și a retrăi acele momente frumoase.

Umorul nostru cel de toate zilele

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Doamnă, nu vă grăbiți să divorțați, soțul dvs. chiar vă iubește!
– Nu m-ar mira, bestia asta e în stare de orice!

* Toți se miră cum a ajuns o fată de 27 de ani subprefect! E simplu. Are expertiza unor fete care au ajuns subinspector, subcomisar, sublocotenent.

* El:
– Tu ești cea mai dulce și frumoasă fată pe care am întâlnit-o!
Ea:
– Tu vrei doar să mă…!
– Și ești și deșteaptă.

* Să nu râzi niciodată de alegerile soției tale.
Tu ești printre ele.

* – Iubitule, ce ți-ai dori de ziua ta?
– Pe tine, frumoasa mea!
– Vorbesc serios, mă gândeam la ceva care să fie numai al tău!

* Toți cei care sunteți deprimați, vreau să vă spun că viața e frumoasă. Nu a voastră, ci în general, așa.

* Dacă pui o femeie să-ți descrie bărbatul adevărat, afli definiția sclavului.

* Când s-a împărțit răbdarea, am plecat pentru că mă enerva să aștept!

* Un bețiv merge la doctor:
– Domnule doctor, după ce beau o sticlă de whisky, încep să văd șoricei! Ce trebuie să fac?
– Să lași băutura!
– Dar, totuși, nu e mai bine să cumpăr o pisică?

* După ce va intra în vigoare noua lege a pensiilor, dosarul de pensionare se va depune direct la parohia de care aparțineți.

* ”Dacă te dor durerile tale, ești viu…
Dacă te dor durerile altora, ești om.”

* Un fiu merge la tatăl lui și îi zice:
– Tată, vreau să-ți spun ceva…
– Ce, dragul tatei?
– Sunt gay!
– Și cum vine asta, băiatul tatei?
– Adică homosexual!
– Tot nu înțeleg ce-i aia…
– Tată, mie îmi plac bărbații!
– Ai de capul meu, ești leit mă-ta!

* – Bunico, ai Wi-Fi?
– Aici nu ești la mă-ta să faci nazuri, mănânci ce-ți dau.

* – De ce femeile urăsc sau nu înțeleg pescuitul?
– Pentru că pe baltă se tace!

* Viața-i scurtă!
Dacă n-o putem lungi, hai măcar s-o facem lată!

* Pentru cei pasionați de istorie:
– Cum se numea Mircea cel Bătrân în tinerețe?

* Un țigan prinde peștișorul de aur, îl rotește pe toate părțile și nu știe ce să facă cu el. Peștele nu mai rabdă:
– Hai, mă omule, pune-ți o dorință!
– Ce fel de dorință?
– Păi, cum să-ți explic… Spre exemplu, ieri m-a prins un om și m-a rugat să-i dau un milion de Euro, iar eu i-am îndeplinit dorința. Dar tu ce vrei?
– Adresa lui!

* Ce i-am spus soției la ieșirea din casă?
”Ai grijă de tine!”
Ce a înțeles ea?
”Țoale noi, manichiură și coafor.”

* Scoate Florin Salam niște piese de te fac să suferi și când ești bine.

* Nu voi uita niciodată ultimele cuvinte ale bunicului meu: ”nu mai scutura scara, copil tembel!”

* Toți bărbații sunt pasionați de același lucru, dar numai cei care studiază ajung ginecologi.

* Când eram mic, eram speriat de bețivi, azi știu că nu facem rău nimănui.

* – Fată, tu ce folosești ca să nu ți se vadă cearcănele?
– Decolteul!

* – Sărut-mâna, mamaie, da’ unde-s femeile din sat?
– La căminu’ cultural, maică, să învețe limba engleză.
– Da’ bărbații?
– La căminu’ cultural, maică, să învețe limba engleză.
– Și copiii?
– La căminu’ cultural, maică, să învețe limba engleză.
– Da’ matale, matale de ce nu te-ai dus?
– Because I already speak English!

* Spaima asta, cu 5G, este total nejustificată.
Femeia ne controlează de mii de ani, cu un singur G…

* – Dragule, de câte ori să-ți spun, să duci la loc ce nu-ți mai trebuie?!
– Ai dreptate!!!
Îmbracă-te, te duc la mă-ta!

La vorbitor, în penitenciar:
– Iubita mea, mi-au dat 30 de ani… o grămadă de timp…
– Daaa, iubi, o eternitate! Am reușit, totuși, să vorbesc cu judecătorul care te-a condamnat.
– Da, și ce-a zis?
– Că, de fiecare dată când o să fac sex cu el, îți scade câte un an!
– Ce porc ordinar, ce nesimțit! Și tu ce i-ai zis?
– Ia-ți lucrurile că îți povestesc în drum spre casă!

* Două femei stau de vorbă.
– Mie îmi merge foarte bine căsnicia.
– Și care e secretul?
– Vorbesc cu el foarte drăgălaș, îl alint cu nume de insecte: ”gândăcelule”, ”greierașule”, ”fluturașule”…
– Voi încerca și eu…
Merge blonda acasă și-i spune soțului:
– Am sosit, păduche!

* – Fiule, ai mâncat ceva astăzi?
– Mamă, sunt om însurat…
– Știu, tocmai de aceea te și întreb.

* Râsul e cel mai bun medicament, dar, dacă râzi fără motiv, e clar că mai ai nevoie și de alte medicamente!

* – Aloo, mamă, ăsta nu vrea să mănânce fasolea…!
– Spune-i cât de mult ți-a luat să o gătești…
– Păi ce, trebuia și fiartă? Am făcut tot ce mi-a spus: am aspirat, am băgat la spălat, am întins rufele…

* JURNALUL UNUI ROMÂN NORMAL:
1. Azi am lăsat un șofer să intre în trafic de pe o stradă laterală. Mi-a zis: ”Bă, boule, nu vezi că ai prioritate?”
2. Azi am dat 2 lei unui cerșetor. Mi-a zis să-mi iau de ei lumânări.
3. Azi am lăsat o femeie înaintea mea la coadă. Cei din spate m-au înjurat: ”Băăă! E și înaintea noastră!”
4. Azi am mers cu 50 km/h prin localitate. Mă claxonau cu toții: ”Ai murit, băăă?!?”
5. Azi l-am sunat pe un amic să-i spun că îl iert de datoria de 1000 de lei. Mi-a zis: ”Poți să-mi mai dai încă 1000?”
6. Azi am adunat 3 hârtii de pe strada mea. Un vecin mi-a zis: ”Hai și adună și la mine, că uite ce mizerie e!”

Centrul Bucurestiului, o adevarata hazna: Cum am descoperit ''Strada  Rahatului de Caine'' (Galerie Foto)

Schimb de neveste

Într-o zi, pe o terasă,
Întâlniți la ”una mică”
Ce se tot umplea pe masă,
Povesteau Ghiță și Lică.

Familiști de ceva vreme,
Fără de copii, niciunul,
Dezbăteau aceleași teme,
În timp ce-și fumau tutunul.

Mai de asta, mai de aia,
Printre știrile modeste,
Lica a propus trăsnaia:
Să facă schimb de neveste!

– Ai văzut că e frumoasă
Și fără vreun pic de fiță,
Lia mea ți-e bună-n casă,
Zise-acesta către Ghiță.

– Ana mea-i la fel de faină
Și deloc nu este proastă,
Dar te plictisești de-o haină,
Darămite de-o nevastă.

Soațele-au fost întrebate
Și, fără vreo supărare,
S-au arătat încântate
Să facă rocada mare.

Despărțirea a fost scurtă,
Ca un troc făcut la piață,
Și, după câte o nuntă,
Au început altă viață.

În căsnicia cea nouă,
Resimțind numai plăcere,
Cuplurile amândouă,
Au trăit trei luni de miere.

Lia a fost prima care
S-a săturat de hachiță
Și-a plecat în lumea mare,
Abandonându-l pe Ghiță.

Lică  a primit de veste
Și reproșuri, totodată,
Că în schimbul de neveste,
A lui a fost o… stricată.

Dar el a răspuns cu bine:
– N-am vrut să te-nșel, știi asta,
Și pentru că țin la tine
Îți dau înapoi nevasta.

Ghiță a-nceput a geme:
– E drept că mi-ar pansa rana,
Dar mă tem că-n astă vreme…
Ai stricat-o și pe Ana.

Ups! Schimb de neveste, ca între vecini | Cuget Liber

Bulgărașul de zăpadă (2)

Nimeni nu-și amintea cine i-a dat porecla rușinoasă, poate copiii sau vreun adult mai răutăcios. Dar noi i-o adresam de câte ori îl vedeam venind de la muncile câmpului, cu coasa și sapa purtate pe umăr.

– ”Folturosule”!, strigam și eu alături de ceilalți neastâmpărați, urmărindu-l la o distanță sigură.

Se oprea uneori și își întorcea privirea blajină înapoi, moment în care fiecare se adăpostea după câte vreo poartă, un stâlp sau orice alt ascunziș. Ne gândeam că poate se enervează și ne fugărește cu uneltele tăietoare, dar era prea obosit să-și pună mintea cu niște prunci fără minte. Așa că, după acel moment de odihnă, își relua drumul spre curtea lui, împrejmuită de un gard înalt din lemn, prin care nu mai puteam vedea nimic. Doar vocile noastre mai răsunau un timp:

– Folturosu-rosu, Folturosu-rosu…, până ne plictiseam și găseam altă distracție.

Batjocura era provocată de hainele ponosite, pline de folturi*, pe care nevasta lui i le cosea cu încăpățânare, neîndurându-se să-i cumpere altele. Niciunul dintre noi nu îl știa sub alt nume, așa cum o știam pe Maricica, cea cu care își ducea traiul și de care asculta cu sfințenie. Omul era înalt și costeliv, în timp ce ea arăta cu totul altfel: micuță, plinuță și îmbrăcată mereu ca de sărbătoare. De uitătura ei iscoditoare și vocea-i ascuțită ne temeam și mai tare ca de coasa Folturosului, așa că o ocoleam de câte ori trecea pe drum. Iar asta se întâmpla mai ales joia – în ziua de piață – și duminica, când mergea de una singură la biserică. Pe bărbat îl lăsa acasă, cu sarcini precise, trasate dinainte.

În seara despre care vreau să vorbesc, Maricica era foarte surescitată și a izbucnit imediat ce și-a văzut bărbatul intrând în curte.

– Omule, în grădina vecinului nostru se petrece ceva necurat.

Omul a privit-o scurt și a ridicat mai lung din umerii osoși.

– Lasă să se petreacă, doar e pământul lui, a îndrăznit el să se arate nepăsător.

– Eeee, ce tot vorbești acolo?! De-aia ești sărac de-o viață, oricât ai munci. Trebuie să fii deștept și să profiți de ocaziile pe care ți le oferă soarta. Iar acum este momentul nostru, când pentru un pic de trudă ne vom căpătui pentru totdeauna.

– Ce vrei să spui, Maricico?

Femeia se așeză pe un scaun, ca să-i povestească cu mai multă vigoare ce a descoperit și apoi să-i explice concluziile la care a ajuns.

– L-am văzut aseară pe baciu’ Petre, cum astupa oarece în partea de grădină care se învecinează cu a noastră. Terenul acela nu e bun de nimic și nu a fost lucrat vreodată, iar asta trebuie să ne dea de gândit. E clar că a ascuns ceva în pământ, iar acel ceva trebuie să fie foarte valoros. Știi și tu că, de curând, au fost vizitați de rudele din Germania, care nu au venit cu mâna goală, fii sigur. Aici e vorba de valută sau de aur, cu care nu-i bine să te prindă Partidul. De aceea a făcut groapa într-un loc pustiu și a pus averea la păstrare. Noi vom merge la noapte și o vom dezgropa, după care știu eu cum să o schimbăm în lei.

Folturosu’ a ascultat cu gura căscată și apoi și-a făcut cruce. Nu-i venea să creadă la ce păcat îl îndemna femeia, cu atâta ardoare.

– Vrei să furăm de la vecin!, își exprimă el mirarea. Dar nu-i păcat în fața lui Dumnezeu, plus că-i și nelegiuire?

– Tu vorbești de Dumnezeu?, că n-ai călcat de ani de zile în biserică. Nelegiuire nu e mai mare decât cea pe care a făcut-o baciu’ Petre, ascunzând ce ar trebui declarat. Așa că, haide și cinează, iar după lăsarea întunericului ne ducem și scoatem comoara. Nu-ți fie lene, că de mâine vom fi bogați.

Bărbatul mormăi ceva a nemulțumire, dar Maricica nu era dispusă să-i asculte aberațiile, așa că se ridică și porni înainte spre bucătărie. Era o ocazie cum nu se poate mai potrivită să desfacă o sticlă de vin, din care să-i dea și bărbatului un pahar, pentru încurajare.

Pe la ora zece, când doar luna și stelele mai luminau grădinile, Folturosu’ și Maricica au ajuns la locul acoperit de crengi și au început să-l exploreze cu temeinicie. Bărbatul executa fiecare comandă primită de la nevastă, aceasta din urmă dirijându-l cu o lanternă care-i arăta mai clar locul unde trebuia să insiste. Și a săpat omul acela până spre dimineață, fără să dea de vreo ladă sau altceva care să le revigoreze speranțele. Maricica devenea tot mai nervoasă, Folturosu’ tot mai agasat, până când n-au mai rezistat și i-a lovit pe amândoi oboseala. Groapa a devenit imensă, dar nu mai erau în stare să o astupe la loc, așa că au acoperit-o înapoi, cu aceleași crengi. Apoi s-au retras cu gânduri amare, el că și-a pierdut noaptea de odihnă, iar ea că acea comoară e prea bine ascunsă, dar tot nu se va lăsa din căutat.

 

* folturi – petice

Într-o dimineață au văzut o GROAPĂ MISTERIOASĂ care se CĂSCASE în GRĂDINA  LOR! Cu fiecare zi CREȘTEA din ce în ce mai MARE, până a ajuns la 2 METRI!  Ce au descoperit

Cu dedicații

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Ea:
– Iubesc bărbații curajoși!
El o privește în ochi și spune.
– Te-ai îngrășat!

* – Nepoate, unde scrie pe cântarul ăsta câte kg am?
– Bunico, dă-te jos de pe tabletă!

* La farmacie:
– Ce-mi recomandați pentru soțul meu? Xanax sau Extraveral?
– Care e diagnosticul?
– Pantofi de 350 euro.

* – Ce piele întinsă ai! Ce cremă folosești?
– Cremă de prăjituri, multă…

* – Doctore, soția mea și-a pierdut vocea, ce să mă fac?
– Încercați să veniți acasă la trei dimineața… și puțin băut!

* – Domnule doctor, mă doare ficatul!
– Ai băut?
– Am băut, dar tot mă doare!

* La restaurant:
– Ospătar, mâncarea a fost delicioasă, te rog să-i transmiți complimente bucătarului!
Ospătarul se duce la bucătărie și îi spune acestuia:
– Nea Costele, ești un bărbat frumos și șorțul ăsta te face să arăți mai slab…

* Șeful de post al poliției îl trimite pe subalternul lui, zi de zi, să-i cumpere ziarul. Acesta se gândește să cumpere 7 ziare și să-i dea câte unul zilnic.
– Bă, Barbule (spune șeful de post), da’ ce prost e ăsta, e a șaptea oară când face accidentul și tot pe acolo trece!

* Pentru făcăleț îți trebuie permis de port-armă?

* Ea către el: – Vreau să fiu mușcată!
El către ea: – Din partea mea, poți să fii și crizantemă!

* Care este diferența dintre cei care se roagă în biserică și cei care se roagă în avion?
– Cei din avion o fac mult mai sincer!

* ”Ți-ai dracu’ cu superstiția voastră despre pisica neagră! Azi am întâlnit una, m-am dat 3 pași înapoi și am căzut în canal!”

* Orice zdreanță băgată-n seamă de vânt se crede drapel.

* Cică suntem ceea ce mâncăm!
Așa că, eu o să consum azi doar lapte și miere!

* Am băgat masca în cuptorul cu microunde… Pocneau covizii precum popcornul!

* Mult respect ardeiului gras, care recunoaște că-i gras și nu dă vina pe glandă.

* Vă iubiți până se termină banii.
Pe urmă… nepotrivire de caracter.

* – Frate, tu cum îți deosebești nevasta de soră-sa geamănă?
– Nevasta, după sex, fumează… cumnata bea…

* Soțul, întors acasă, simte mirosul din bucătărie.
– Iar tocană de pasăre?
– Dragule, tu nu știi ce vrei: luni îți place tocana, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbătă la fel – îți place – și, deodată, duminică nu-ți mai place.

* Să se dea data exactă când începe valul 4, ca să știu când să cumpăr drojdie.

* Mama:
– Ce… ce s-a-ntâmplat?
– Prietenul meu m-a cerut de soție, dar mi-a mărturisit că e ateu! Cum aș putea trăi cu un om care nu percepe diferența dintre bine și rău… dintre înger și diavol!?
– Mărită-te cu el, totuși. Când mă va cunoaște și pe mine, o s-o perceapă.

* Omul e ca spicul. Cel plin are capul plecat, cel gol are freza în vânt.

* Marele matematician Grigore Moisil, într-o discuție cu o studentă:
– Nu vă place matematica, domnișoară?
– Ba da, zice studenta, dar m-am săturat de ea până-n gât!
– Da, dar matematica începe abia de la gât în sus!, a replicat profesorul Moisil.

* La intrarea unui bloc.
Un domn venit din provincie întreabă un bărbat:
– Aici locuiește familia Mielu?
– Nu! Dar avem în bloc, familia Berbec!
– Aaaa, ei trebuie să fie că nu i-am mai văzut de vreo 20 de ani!

* M-am întâlnit ieri cu fosta mea profă de matematică și m-a întrebat unde este sediul BCR. Am mormăit:
– Faceți o întoarcere de 226 de grade, apoi mergeți 270 de metri, apoi calculați X folosind teorema lui Pitagora, apoi înmulțiți rezultatul cu tangența, după care desenați o curbă parabolică și apoi mergeți 400 de metri pe axa principală.
Așa, să simtă și ea ce-am simțit eu la orele de matematică, dulce răzbunare!

* – Noul tău iubit, este un om de treabă?
– Desigur, mămico. Nu bea, nu fumează, are soție și doi copii.

* Când te duci la amantă, parchează pe locul soțului și lasă numărul de telefon pe bord! Sigur te va suna ca să-ți muți mașina!

* Când ești în rahat până la gât, în niciun caz să nu ții capul plecat.

* Un pitbull scăpat din lanț a intrat într-o secție de primiri urgențe și a vindecat pe loc cei cinci bolnavi din sala de așteptare. Doi sufereau de lombosciatică, unul avea entorsă la un picior, iar ceilalți doi, constipație.

* Am și eu o întrebare…
Oare dacă mănânc un magnet, devin mai atrăgător?

* – Tu Rozi, la voi cât durează preludiul?
– Cam 2-3 ore!
– Și ce face Gheorghe în tăt acest timp?
– Se milogește!

* De sărbători descoperim valorile noastre cele mai mari – tensiunea, glicemia și colesterolul…

* În Ardeal, culesul prunelor pentru compot se consideră braconaj!

* Program de vară
7 – 20 Muștele
20 – 7 Țânțarii

* Disperată să își cumpere o pereche de pantofi din piele de crocodil, o blondă mergea din magazin în magazin ca să găsească cea mai bună ofertă. Peste tot, prețurile erau prea mari. Obosită, dezamăgită și frustrată, mai face o încercare la un alt magazin.
– Deci nu vreți să negociați nimic la pantofii ăștia?, întreabă ea vânzătorul.
– Îmi pare rău, doamnă, dar astea sunt prețurile, nu avem ce face.
– Offf, păi la banii ăștia îmi cumpăr o pușcă, mă duc și împușc un crocodil și mă aleg cu pantofi gratis!
– Eh, cine vă oprește?, îi răspunde bărbatul.
Zis și făcut! Blonda își ia pușcă și pleacă la vânătoare. În drum spre casă, vânzătorul trece pe lângă o mlaștină unde o vede pe blondă cu o armă în mână. În fața ei apare un crocodil de vreo trei metri, blonda îl împușcă și îl târăște pe un deal, unde mai erau întinși vreo șapte crocodili. Îl apucă de picioare, îl răsucește și începe să urle:
– La naiba! Și ăsta e desculț!

De ce înghit crocodilii pietre? La ce îi ajută?

Ministerul Sentimentelor

Mi-ar plăcea să lucrez la Ministerul Sentimentelor
Și să fiu responsabil cu repartizarea codurilor,
Nu din acelea de furtună, caniculă sau ger,
Ci de emoții binefăcătoare spiritului.
Aș anunța mereu cod albastru de generozitate,
În care darurile ar veni în avalanșă;
Cod roz de fericire,
Când din fiecare ar curge râuri de râsete;
Cod roșu de iubire,
Prin care dragostea ne-ar topi inimile
Și am iubi necondiționat oamenii, natura, viața…

Alertă meteo ANM Cod Roșu și Portocaliu în România! A venit urgia în toată  țara! Avertismentul meteorologilor UPDATE – Capital

Bulgărașul de zăpadă

Aveam opt ani și mă consideram un adult nedreptățit. Peste tot vedeam numai restricții: când și cât să mănânc, orele obligatorii de somn, să nu ies pe stradă că mă calcă mașinile, să nu mă urc în pomi, să nu întârzii la cină… Era clar că trăiam într-o dictatură a părinților din care trebuia să scap. La asta se adăuga și sora mea de patru ani, care se ținea mereu după mine. Astfel de motive m-au determinat să-mi caut un refugiu cât mai bine ascuns, în care să-mi fac propriul program, să mă simt eliberat de constrângeri.

Prima încercare a fost frunzișul des al mălinului de la poartă, în care mă cățăram și stăteam ore întregi privind pe ascuns la trecătorii de pe stradă sau la familia din curte, îngrijorată de absența mea. Ascunzătoarea n-a rezistat multă vreme, părinții și-au dat seama unde dispăream și mă extrăgeau mereu dintre ramurile copacului. Era clar că trebuia să găsesc un loc mai ferit, cât mai departe posibil de curte și de ochii curioși ai celor din jur. Atunci mi-a venit ideea să-mi sap un adăpost sub pământ, tocmai la capătul grădinii noastre. Acolo a fost odată o baltă, care a secat între timp și acum creșteau doar buruieni și ierburi încâlcite.

Era o treabă tare anevoioasă pentru puterile mele, dar ambiția îmi era mare și timpul trebuia folosit cu judecată. Peste săptămână, aveam câteva ore în care tata era la lucru și mama mergea cu soră-mea în vizită la bunica și la mătuși. Eu nu puteam să mă deplasez pe picioare, din cauza sechelelor după poliomelită, iar asta îmi oferea ocazia să rămân singur, după ce promiteam solemn că voi citi povești și voi fi cuminte ca un înger. Neîncrezătoare era uitătura pe care mi-o arunca mămica, dar se înmuia în fața inocenței pe care o afișam, ca un bun actor. După plecarea lor mult-așteptată, mă grăbeam spre grajd, de unde luam sapa și hârlețul, unelte pe care le-am văzut foarte eficiente în munca pământului. Le trăgeam cu sârg după mine, pe cărăruia dintre grădina bine întreținută și valea cu broaște care mărginea terenul nostru. Era cale lungă, de câteva sute de metri, dar o parcurgeam cu mare sârg și visuri mărețe.

Ajuns pe câmpul sălbăticit, am început imediat lupta cu jungla deasă de verdețuri și rădăcini rezistente, pentru a elibera locul în care să-mi construiesc cea mai mare și frumoasă ascunzătoare subterană. Nu-mi închipuisem că va fi atât de greu, nici că o să am nevoie de o seceră, dar asta nu mă descuraja deloc. În acea primă tură de zoală, am reușit doar să-mi creez un front de lucru, după care m-am întors la timp pentru a nu-mi fi sesizată absența. Munca mea tenace a continuat tot așa, chiar și duminica dimineață, când părinții mergeau pentru două ore la biserică.

Toată această muncă a durat vreo două luni, dar groapa mea se mărea puțin câte puțin, iar noaptea adormeam mulțumit și visam la casa mea secretă. E drept că, uneori, mama venea mai repede acasă și mă căuta pe ulițe, dar eu ascundeam pe drum uneltele și apăream cu explicații liniștitoare: ba că am fost să văd dacă s-au copt roșiile, ba că am adormit sub bătrânul gutui sau m-am jucat cu broscuțele din vale. Ea răsufla ușurată că nu am ieșit pe drumuri și astfel rămâneam în grațiile ei. Până când s-a întâmplat ca tata să facă o incursiune la capătul domeniului nostru, un fapt mai rar și neprevăzut. Nu voi uita niciodată cât de nervos a fost când s-a întors și i s-a adresat mamei:

– Tu, femeie, cineva a săpat o groapă mare în capătul grădinii noastre!, a exclamat el cu năduf, iar eu am simțit cum mă înghite pământul.

– O groapă pe terenul ăla sterp?!, se miră mama. Poate o fi căutat râme pentru pescuit, că de-alea se găsesc sub ierburi.

– Asta nu-mi vine să cred, că e prea mare și adâncă, de zici că ar fi vrut să refacă balta de altădată. De-aș ști cine a făcut-o, i-aș aplica o corecție soră cu moartea.

Mi-am și imaginat ce bătută ar fi trebuit să suport dacă s-ar afla că eu sunt vinovatul, iar usturimea nuielelor de mălin mi-au trezit amintiri dureroase. Cu capul plecat și inima cât un purice, cred că m-am înroșit de tot, însă niciunul din ei nu aveau timp să bage de seamă. Teribil de dureroasă a fost și decizia pe care tata a luat-o:

– Mă duc să o astup… pe cât pot, până se înserează. Restul îl voi acoperi cu crengi și frunze, că-i de lucru, nu glumă.

Târziu s-a întors tătuca de la acea treabă ”blestemată”, după cum îi zicea el în timp ce-și descărca sufletul la cină și apoi înainte de culcare. Eu nu am dormit toată noaptea, simțind gustul amar al speranțelor spulberate, al aripilor frânte, după un zbor în care țintisem un orizont atât de promițător.

va urma

Bărbatul a dat să sape pământul ca să planteze floarea-soarelui, dar la un  moment dat a văzut cum sapa se tot lovea și nu putea lucra. A săpat cu  grijă, iar când

Așa o fi

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Auzi, dragă, crezi că noul uscător de rufe îmi micșorează hainele?
– Nu, iubito! Frigiderul face asta.

* – Doctore, mi-am fracturat piciorul în două locuri!
– Știi exact unde-s aceste locuri?
– Da!
– Să nu mai mergi pe acolo!

* – De unde vii, Bulă, așa de bătut și zdrențuit?
– M-a prins unu’ la nevastă-mea.

* Soțul se laudă soției:
– Le-am pus coarne la nenumărați bărbați.
– Eu doar la unul, dar de nenumărate ori…

* – Câți ani ai?
– 30…
– Acum 10 ani, tot așa ai spus!
– Eu când spun ceva… așa rămâne!

* – Ioaneee, de ce ești întins pe jos, iar ești beat?
– Nuuu, zâna mea, sărut pământul pe unde calci…

* – Mamă, de ce e aragazul atât de murdar?
– Și-a făcut taică-tu omletă.
– Omletă fără tigaie?!

* – De ce v-ați uitat în ambele părți când ați traversat această stradă cu sens unic?
– Frate… ești în România! Te uiți și în sus!

* Soțul se întoarce noaptea, pe la ora două. Îmbufnată, soția îi arată ceasul.
– Ei, și… dacă aș fi stat acasă, nu era tot ora două?!

* – Unde lucrezi?
– Nicăieri! Dar tu?
– Vizavi de tine!

* Turcia, Grecia și Bulgaria se confruntă cu incendii de pădure devastatoare!
În România s-au tăiat la timp…

* – Care este diferența dintre doctori și pacienți, într-un spital de psihiatrie?
– Pacienții se fac bine și pleacă.

* La tribunal, judecătorul:
– Și vreți să susțineți că atunci ați crezut că portmoneul găsit vă aparține?
– Portmoneul nu, dar bancnotele îmi păreau cunoscute!

* Azi-noapte, un procuror a intrat cu mașina în zidul casei.
Ancheta a stabilit că zidul mirosea a alcool și venea pe contrasens.

* – Mărie, ai spălat rufele și le-ai pus la uscat pe craca cireșului?
– Da, șii?
– Fugi repede și ia sutienul lui maică-ta, că se dau copiii în leagăn și rup craca de cireș!

* El : – Vreau să fim mai mult decât prieteni…
Ea: – Vrei să fim verișori?

* Se spune că problemele se rezolvă în pat. De ore bune stau în pat și… nimic.
Ai dracu’ mincinoși!

* Uită-te în ochii ei, apuc-o de talie, trage-o mai aproape, sărut-o cu pasiune și spunei:
– Ți-am zis să pui ceapă în vinete!

* Femeile capabile să schimbe bărbații există. Se numesc infirmiere.

* – Dom’ doctor, mi-ați dat pastilele astea ca să nu mai sforăi. Dar cum le iau?
– Din cinci în cinci minute.

* – Mătușă, tu de ce nu ai copii?
– Pentru că nu mi-a adus barza.
– Și cu altă pasăre nu ai încercat? Spre exemplu cucu.

* N-ai copilărit în România dacă nu ți-a zis mă-ta niciodată: ”Să nu înghiți guma, că se lipește de mațe și mori!”

* A apărut tulpina BOSS.
Ai gust, ai miros, ai și BMW, dar nu ai decât 30 de lei pentru benzină.

* Vreau să știu!
De ce NOE nu a omorât țânțarii, când erau doar doi?!

* Suntem pe locul 5 în lume la consumul de alcool. Dacă se măreau alocațiile, urcam pe 2!

* Discuție între doi pescari:
– Îți place locul meu secret de pescuit?
– Da, nici măcar peștii nu știu de el.

* John, cavaler al unui mare rege, avea o obsesie pentru sânii reginei, dar știa că, dacă i-ar fi atins, ar fi fost condamnat la moarte. Într-o zi, John nu mai rezistă și îi spune asta vraciului regal. Vraciul îi promite că îl rezolvă, dar îl costă 1000 de monede de aur. John acceptă imediat.
A doua zi, vraciul prepară o pulbere iritantă și o pune în sutienul reginei, în timp ce ea își făcea dușul. Imediat, sânii reginei s-au umplut de bubițe. Regele îl cheamă imediat pe vraci, pentru un leac. Vraciul îi spune că doar o anume salivă, aplicată direct câteva ore, poate trata această iritație, și că doar John are astfel de salivă.
Regele îl cheamă imediat pe John, care sărută (la ordinul regelui), pentru câteva ore bune, sânii mult visați. La ieșire, John este oprit de vraci, care îi cere cele 1000 de monede de aur. John, deja satisfăcut, refuză să plătească, știind că vraciul trebuia să tacă, fiind complice.
În dimineața următoare, vraciul a pus aceeași pulbere în chiloții regelui…

* – Vă rog, un trandafir roșu cu petale abia deschise, trei frunze de 30 cm…
– Doriți să aibă și-o albină?

*  – No, dragă nepoate, o să-mi fac testamentul. Ia spune: tu ești credincios?
– Da, unchiule!
– Atunci, bucură-te, las toată averea bisericii!

* Aceasta este prima epidemie din istorie în care omenirea se teme mai mult de vaccin decât de virus.

* Un bărbat gelos sună de 50 de ori în timp ce soția era la dentist. La al 51-lea apel, dentistul ridică telefonul și răspunde:
– Am terminat, acum scuipă și pleacă!

* Un reporter îi ia interviu unui tip de pe stradă:
– Tu ai munci gratis pentru un ministru?
– Desigur.
– Dar pentru un senator?
– Fără îndoială.
– Și pentru un deputat?
– Cu cea mai mare plăcere.
– Pentru un primar?
– Absolut.
– Dar ce meserie ai?
– Gropar.

* – Mihai, când sunt cu tine, uit tot!
– Mă cheamă Andrei…
– Ei, vezi?!

* Statul român este când în stare de urgență, când în stare de alertă. În rest, nu e în stare de nimic!

* Alcoolul nu te ajută să găsești răspunsul, ci să uiți întrebarea!

Scotch whisky - Wikipedia