Mic ghid pentru sinucigaşi

Ianinte de toate,trebuie sa recunoastem ca suicidul e un act de lasitate suprema,indiferent de motivul care sta in spatele acestui gest.E recunoasterea faptului ca ai gresit si nu te mai duce mintea sa rezolvi situatia,esti slab si fara ambitia de a continua sa te lupti sau ai avut parte de o educatie precara,in care nu ai invatat ca viata cere sacrificii.Vai de cei care au avut totul de-a gata,fiindca ei sunt predispusi la abandonarea vietii,atunci cand dau de greu!La noi fenomenul sinuciderilor s-a ampificat in ultimii ani si a cuprins toate paturile sociale sau categoriile de varsta.Copiii isi pun capat zilelor fiindca iau note mici,au picat vreun examen sau au fost parasiti de cineva drag.Ei sunt fragili,nu au fost invatati sa fie tari si sunt foarte usor influientabili.Cei maturi insa,nu ar trebui sa aiba nici o scuza.Chiar daca sunt incapabili sa gaseasca o solutie pentru a putea merge mai departe,ar trebui sa apeleze la un psihiatru,care i-ar putea ajuta.Dar romanii au multe prejudecati,printre care si aceea ca a merge la psihiatru,denota ca esti nebun.Daca e credincios,ar trebui sa se roage lui Dumnezeu si sa aiba incredere ca intr-un fel sau altul il va ajuta.Morala crestina iti interzice sa-ti iei viata fiindca e ca si cum ai comite o crima.Nu tu ai decis sa traiesti si nu poti decide sa mori.Chiar si preotii care fac slujbe de inmormantare si permit inhumarea sinucigasilor in cimitire,alaturi de cei dreptcredinciosi,comit un pacat doar pentru niste bani in plus.Daca nici credinta,nici constiinta si nici o alta persoana nu te poate convinge ca viata e cel mai pretios dar pe care l-ai primit si continui sa crezi ca esti un ratat,iar sinuciderea ti se pare calea cea mai usoara,atunci fa-o.Dar fa-o bine si sa-ti iasa din prima,pentru a nu obliga societatea sa cheltuiasca cu tine,pentru a te readuce la viata.Nu arata ca esti atat de cretin incat nici viata nu sti sa ti-o curmi.Suntem prea multi pe pamant si e pacat sa se foloseasca banii contribuabililor pentru niste incapabili in a-si gestiona viata.Multi din cei care pretuiesc viata la adevarata ei valoare,cheltuiesc sume considerabile pentru inca un an,o luna,o saptamana de viata.Presupunand ca nu te pricepi sa te sinucizi si vrei sa o faci cum trebuie,iti dau mai jos cateva sfaturi utile.

-Daca vrei sa mori prin zdrobire,alege o cladire inalta,cu zece etaje.Asigura-te ca o sa cazi pe caldaram si nu sunt crengi sau sarme pentru intins rufe,care-ti pot atenua cazatura.

-Daca vrei sa te impusti si ai cu ce,baga teava armei in gura.Asa e sigur ca o sa-ti improsti creierii.

-De vrei sa bei o supradoza de medicamente,ai grija sa fie suficient de multe,inchide-te intr-o incapere unde nu te va cauta nimeni prea curand si nu da nici un telefon.

-Daca alegi sa te spanzuri,alege un loc izolat,de preferinta o padure,si o craca solida.

-Sansele cele mai mari de reusita sunt sa te arunci sub rotile trenului.Fa-o atunci cand trenul e aproape si are viteza.Ai grija sa nu-ti ghiceasca nimeni intentia.

-Daca alegi moartea prin inec,e vital sa nu sti sa inoti.Alege un loc cu apa adanca si arunca-te noaptea sau unde nu te poate vedea nimeni.

Acestea sunt cele mai folosite metode pentru a scapa de viata asta,prea complicata pentru tine.In speranta ca ti-am fost de folos,iti doresc succes deplin!

Advertisements

Examen cu rezultate tragicomice

Daca nu ar fi de ras,ar fi de plans.Cum sa nu razi cand vezi ce “perle” au debitat aspirantii la titularizare,anul acesta?Cum sa nu-ti vina sa plangi,cand vezi cine ar putea sa ne invete copii,daca ar fi putut copia,precum s-a reusit in alti ani?Chiar si examenul de bacalaureat,care ne-a uimit prin mediocritatea notelor,a dat rezultate mai bune,daca se poate spune asa.Sa vrei sa predai elevilor,dar sa nu ai habar de nimic,pare o gluma, dar e o iresponsabilitate dureroasa.S-a vazut din notele de 1,atat de numeroase,din seninatatea cu care candidatii acceptau aceste note,motivand ca n-au avut timp sa se pregateasca.Ca si cum ar fi indeajuns o pregatire de 3 luni,sau chiar un an.Cunostintele minime,pe care nu le-au avut,se obtin in ani de scoala,de lectura asidua,de asimilare continua din diferite surse,din care cea mai importanta e profesorul.Dar,precum s-a vazut,la noi cultura nu mai e apreciata,doar postul si venitul conteaza.Exemplele sunt multe si le putem vedea zilnic.Cum sa ai pretentii la un invatamant de calitate,cand avem un ministru al educatiei ca D.Funeriu,care face greseli gramaticale,elementare?De asemenea schimba mereu legea invatamantului.Cum sa mearga ceva bine in tara asta,cand avem un presedinte ca T.Basescu,care se vrea jucator si nu albitru.E ca si cum nu am avea presedinte,caci el se ocupa de partidul lui si de manevre de culise.De aceea e bolnav si sistemul sanitar,transporturile toaca banii contribuabililor fara o performanta notabila,coruptia e in floare dar nu se gasesc coruptii,iar salariile si pensiile romanului de rand scad pe zi ce trece,din cauza inflatiei.

Ce si-au zis si candidatii,inainte de examene?Daca ne conduc asemenea oameni incapabili,eu de ce nu as putea sa conduc o catedra,ca doar nu sunt mai prost?Si la aceasta intrebare eu nu gasesc alt raspuns decat zicala aceea din popor:pestele de la cap se impute dar se curata de la coada.Noi am fi acea coada si ar trebui sa fim mai atenti pe cine alegem,cui dam votul atunci cand ni se cere.Chiar daca nu e nici un politician in care sa ai inredere deplina,macar sa-i rotim inainte de a prinde radacini si a se crede infailibili.Altfel ajungem iar la dictatura,fara sa ne dam seama si fara sa fie recunoscuta oficial.

Suflete abandonate

La acea oră a dimineții, străzile erau pustii și liniștite. La un moment dat, apare un om cu o plasă în mână. Pășea încet și se uita cu atenție în jurul lui. Văzând că  e singur, se apropie de gardul unei case mai înstarite și-și goli plasa. Din ea se rostogoliră două ghemotoace mici de blană, doua pisicuțe tărcate și drăguțe. Apoi,omul nostru s-a întors și a iuțit pasul, făcând cale întoarsă. Cei doi pui, pe care am putea să-i numim Mica și Micu, au rămas derutați, cercetând împrejurimile. Era un loc străin pentru ele și încercau să înțeleagă ce s-a întâmplat. S-au apropiat de gardul din șipci de lemn și au cercetat curtea de dincolo.

Ceva nu era în ordine. S-au cățărat amandoi pâna în vârful scândurilor și au privit mai atent. Unde era curtea în care s-au jucat pâna acum? Unde era mama lor, care îi căuta mereu cu miorlăitul ei drăgăstos? Dar fetița cu care se jucau în fiecare zi? Deodata, un câine mare și gălăgios se năpusti spre gard, lătrând ca un apucat. S-au speriat și au sărit în pomul ce-și întindea crengile peste gard. Urcau cu grijă cât mai sus ascunzându-se printre frunzele dese. Câinele continua să latre către ele pâna a ieșit gazda și l-a mai domolit. Micu și Mica tremurau de frică și pândeau toate mișcările de la sol. Timpul trecea și lumea prindea viață. Din casă a iesit o femeie, iar apoi un copil. A apărut și o pisică, dar nu era mama lor. Din locul unde erau ele, puteau să vadă și alte curți, dar niciuna nu le era cunoscută.

S-a facut amiază și le era foame. Ar fi coborât, dar câinele dădea mereu târcoale scheunând în surdină. Stăteau lipiți unul de celălalt și se gândeau că poate o să apară mama lor să le salveze, să le dea de mâncare și să le spele. Sau poate fetița care le lua în brațe și le dădea câte ceva bun. Ori femeia care le punea în fiecare dimineata lapte într-un vas. Dar nu vedeau pe nimeni și seara se așternea încet. Din când în când moțăiau și visau un ospăț la care luau parte și la care oricât ar fi mâncat, tot nu se săturau. Se trezeau, însă, și simțeau că foamea e mai mare și setea la fel.

Era noapte și trebuiau să facă ceva. Mica a fost prima care a început să coboare, iar Micu a urmat-o, ca de obicei. Câinele era în cușcă și probabil adormise extenuat. Au ajuns la gard și au coborât pe uliță. Liniștea domina împrejurimile și nu se vedea nicio altă vietate care ar fi reprezentat un pericol. Mergeau înainte neștiind ce caută, dar opreau din când în când ascultând cu atenție, apoi porneau din nou. S-au bucurat mult când au găsit apă într-o rigolă și au băut îndelung. Cel puțin nu le mai era sete. Casele se răreau și în cele din urmă au iesit din localitate. Erau obosite și s-au oprit să se odihnească. Dimineața le-a prins dormind sub frunza unui brustur.

Foamea le-a amintit că n-au mâncat de o zi și ar trebui să caute ceva. Au adulmecat zările și au pornit încotro le-a dictat instinctul, prin iarba înaltă și umezită de rouă. În curând, în fața lor s-a așternut un drum neted pe care treceau rapid tot felul de căsuțe cu roți. În timp ce se gândeau dacă ar fi bine să treacă dincolo sau nu, a oprit lângă ele o astfel de căsuță. Din față a coborat un om și s-a dus în spate. A deschis o ușă și a scos un cățeluș, pe care la pus pe marginea drumului, după care a urcat înapoi și a plecat. Cățelușul privea nedumerit la omul care se pierde în zare.

După un timp a început să scheune, cu ochii inlăcrimați. Întelegnd ce s-a petrecut, Mica a ieșit dintre ierburi și s-a apropiat de el. A urmat-o și Micu. Cățelul era de fapt o cățelușă maronie pe care o chema Linda. A avut și ea parte de o casă,de o mamă iubitoare și de un frate. Nu înțelegea cu ce a greșit de le-a pierdut pe toate. Pisicuțele l-au mangaiat și l-au imbărbătat, spunându-i că și ele au pățit la fel, dar nu și-au pierdut speranța. Trebuie să fie și oameni buni! Mica i-a propus să le însoțeascăși au pornit toți trei de-a lungul drumului cel neted.

Soarele era din ce în ce mai arzător și erau silți să facă pauze la umbra câte unui copac umbros. Căsuțe pe roți treceau fără să oprească și Linda se uita cu regret după ele. In zare se vedeau niste case si sperantele lor s-au marit.Poate ca acolo vor avea noroc. Pe când se apropiau de localitate, au auzit un zgomot ciudat urmat de un schelălăit de câine. Curioși, au grăbit pasul și dupa un timp au văzut patrupedul întins pe sosea. Era rănit grav. O căsuță dintr-acelea a trecut peste picioarele dinapoi pe care le-a zdrobit. Se zbătea și lătra îndelung a suferință. În acest timp, alte căsuțe treceau în viteză pe lângă el, mai-mai să-l calce din nou. Mica a înteles iarăși ce trebuie să facă și l-a prins de un picior din față, încercând să-l tragă la marginea drumului. Degeaba însă, câinele nu putea fi clintit. S-a apropiat și Micu să o ajute, prinzându-l de celălalt picior. Tot nimic. S-a prins și Linda ce trebuia să faca și l-a apucat de coadă. Erau flămânzi și slăbiți, dar trăgeau cu toată puterea. Încet, încet, printre căsuțele care treceau, au reușit să-l urnească și apoi să-l aducă la margine.

Câinele rănit îi privea recunoscător și le-a multumit. Numele lui era Rexi și stătea la câteva case mai încolo. Avea prieten un băiat mărișor și țineau mult unul la altul. Probabil că acum îl aștepta acasă, dar el nu mai putea sa se miste. Putea să meargă Linda să-l aducă pâna aici? Aceasta era bucuroasă să fie de ajutor, dar nu știa dacă va reusi. Rexi i-a explicat cum arată casa și băiatul, iar cațelușul a pornit în căutare.

În curtea unei case mari, cu acareturi pe măsura și cu multe animale de hrănit, Ștefănel tocmai dădea la găini când auzi un lătrat insistent de cățel. La început nu i-a dat importanță, dar, după ce a văzut că acel cățel se uita mereu spre el, ca și cum ar vrea ceva, a ieșit la poartă. Se părea că se rătăcise, dar de ce lătra așa la el și de ce o lua pe șosea, tot într-o direcție, parcă așteptându-l să-l urmeze? Oare ce voia? A făcut câțiva pași după el, iar cățelul înainta și el fixându-l cu privirea. Era ciudat, dar s-a hotărât să-i facă jocul.

L-a urmărit peste 200 de metri, când a auzit un latrat cunoscut. Atunci a luat-o la fugă și imediat i-a fost dat să vadă o scenă dureroasă. Pe marginea drumului stătea Rexi, rănit și flancat de două pisicuțe. Din mijlocul șoselei se vedea o dâra sângerie. Deși nu mai văzuse așa ceva, a priceput ce s-a întamplat. Și-a mângâiat prietenul, cu ochii-n lacrimi, la ridicat în brațe și a pornit spre casă. După câțiva metri s-a întors și a văzut că pisicuțele și câțelul stăteau si-l urmăreau cu privirile tematoare. Le-a chemat și pe ele, iar acestea l-au urmat imediat.Era o invitație pe care nu o puteau refuza și pe care o așteptau de când au fost abandonate.

De cum au intrat în curte, au simțit că e un loc binecuvântat, un loc pe care l-ar putea numi acasă. Le-a fost oferit un vas mare cu lapte și au mâncat pe săturate. Ștefănel l-a convins pe tatăl său să-i adopte, după ce i-a povestit ce eroi au fost. Rexi nu a mai putut folosi picioarele din spate, dar tot Ștefănel i-a făcut un cărucior cu două roți, cu care se deplasa.Si se mișca mult, căci era prieten de nedespărțit cu Mica, Micu si Linda.

Epigrame inedite

Lui Gigi Becali,posesorul unui palat aurit

Aurul ti-l etalezi,/Prin avere epatezi,/Cand e vorba de gandire/E mare nenorocire.

Unui dependent de alcool

Umbli doar cu capul plin/De la tuica,de la vin/Daca-i gol de bautura/Prin el vantul suiera.

Parlamentarilor nostri

V-ati zbatut si-ati dat din gura/Sa obtineti sinecura/Si sa fiti intretinuti/Din sudoarea celor multi.

Lui Radu Mazare,primarul din Constanta

Noi,romanii,ne crucim/Si sarspunsul nu-l gasim/Pentru ca n-avem habar/Cum ajunge-un clovn…primar

Lui Corneliu Vadim Tudor,presedintele PRM si europarlamentar!!!

Tuni si fulgeri ca un zmeu/Si vrei sa te credem zeu./Te miri ca nu se-ntelege/Ca esti mai presus de lege.

Unei dive cu silicoane

Decat sa ma ingrozesc/La gandul ca pipaesc/Silicoane si latex/Mai bine renunt la sex.

Unei dive profitoare

Te alinti ca o pisica/Si profiti de tot ce pica,Sa castigi chiar,bunaoara,/Pensie alimentara.

Lui Dumitru Dragomir,presedintele LPF

Depasit si expirat,/Te zbati sa nu fi schimbat./Bati din gura,dai din coate,/Ca mai are “vaca” lapte.

Lui Daniel Funeriu,ministrul educatiei,care incurca genurile gramaticale

Permite-mi doar un indiciu:/Cauta-ti un alt serviciu/Caci,cu parere de rau/Ministru nu-i genul tau.

Sportivilor nostri,care ne-au dus faima in toata lumea

Hagi,Nastase,Nadia,/Reprezinta Romania./Ei au fost de multe ori/Cei mai buni ambasadori!