Poftiți în vagoane!

Vreau o locomotivă
Cu două-trei vagoane,
O șină costelivă
Și mai multe peroane.

Din fiecare gară
Am să aleg destine
Strivite de povară
Și-am să le iau cu mine.

Să urce în cușete,
Un șuier să răsune,
Cu manevrări încete
Voi da startul spre lume.

Mai repede ca vântul,
Vrând să ne minuneze,
Trenul calcă pământul
Fără să deraieze.

Pe căile terestre,
Cu frumuseți cât carul,
Privind lung pe ferestre,
Să-și uite toți amarul.

Iar inima-mi tresaltă,
Sperând că se cuvine
Ca dintr-o mică haltă
Să te iau și pe tine.

 

Și zâmbetele aduc lumină

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Femeia către bărbat:
– De azi înainte, în casă voi face totul pe bani: mâncare – 25 lei; spălat podele – 40 lei ș.a.m.d.; sex – 100 lei.
Noaptea, bărbatul către soție:
– Nu ai chef să facem sex?
Ea răspunde:
– 100 de lei.
Caută bărbatul prin buzunare și găsește doar 70 lei.
Ea: – Nu ajunge!
Și s-au culcat… La miez de noapte, bărbatul se trezește și vede cum femeia cotrobăiește prin geantă. El:
– Ce cauți la ora asta?
Ea:
– 30 de lei, să-ți dau împrumut…

* – Iubitule, m-ai visat?
– Nu, iubito, am dormit bine!

* Momentul ăla când vezi un tip mișto și simți că îți fuge pământul de sub picioare…
E doar polei, deșteapto!

* Un italian în București, agață o curvă și o duce la el în apartament. Înainte să și-o pună, o vede pe tipă că se dădea cu o cremă prin păsărică. Mirat, o întreabă:
– Ma per che?
Tipa: – Per alunecare.
La care, italianu’ își dă jos lanțul de la gât și și-l înfășoară pe sculă.
Tipa, mirată: – Ma per che?
Italianu’: – Per non derapare!

* Știind că mă țin toată ziua de bancuri, șeful meu mi-a trimis un SMS:
– Trimite-mi o glumă bună.
Acum lucrez, șefule, o să-ți trimit mai târziu, i-am scris.
– Ha-ha-ha, fantastic! Mai trimite-mi una!, mi-a răspuns.

* Fiecare femeie are nevoie de un bărbat care să-i strice rujul de pe buze, nu rimelul de la ochi!

* Românii care au spart o brutărie din Italia și au furat cântarul, crezând că e casa de marcat, vor fi trimiși la specializare în PSD!

* Nu pot înțelege femeile…
Se mărită cu: puiuț, iepuraș, iubițel și divorțează de: porcule, boule, gunoiule.

* Soțul meu îmi zice că am început să sforăi.
Dragul meu, eu nu sforăi, respir cu pasiune.

* M-am hotărât: mă căsătoresc la 90 de ani! Așa sunt sigur că vom sta împreună toată viața!

* Soțul, această ființă unică! Pentru el, toate rochiile sunt la fel, dar șurubelnițele sunt diferite!

* Unii ajung prea târziu să înțeleagă de ce cuvântul „nuntă” începe cu „nu”…

* Fiecare bărbat, dintre cei invitați pe o insulă pustie, aveau dreptul să ia cu el un singur obiect.
Ion a luat o carte, Gheorghe o tabletă, Nicu un laptop, Vasile o femeie gonflabilă. După o lună, Vasile avea și carte, și tabletă, și laptop.

* În ziua a 6-a, Dumnezeu a creat bărbatul. Apoi a făcut femeia. Într-un final, a mai făcut un bărbat… primul fugise…

* Vreau săi întreb pe bărbații care se însoară a doua oară: ce nu v-a fost clar din prima?

* N-am pomenit bărbat care să se uite după o femeie spunând:
– Uite, tipa asta pare cuminte, muncitoare și la locul ei…

* Se face în pădure consiliu. Leul voia o friptură și face concurs de bancuri.
– Ăla care zice un banc și nu râde toată lumea de el, va ajunge friptură!
Vine iepurașul, zice un banc și toată pădurea era pe jos de râs, numai girafa stătea serioasă. Îl mănâncă leul pe iepuraș, după care vine și vulpea. Spune un banc, nimeni nu râde în afară de girafă, care se prăpădea de râs.
– De ce râzi?, o întreabă leul.
– De bancul iepurașului.

* – Ce face hop-țop-bum?
– Un iepure pe un câmp minat!

* – De ce oltenii își vopsesc de Paște mașinile în roșu?
– Pentru a avea ce ciocni!

* Era în perioada Paștelui. Cocoșul, auzindu-i pe toți vorbind despre ouăle de Paște, a intrat în casă pentru a vedea frumoasele ouă galbene, verzi, albastre și roșii.
Fără să mai stea pe gânduri, a ieșit și s-a dus în spatele grădinii, unde a început să-l bată pe păun.

* Un tip intră într-un magazin și o întreabă pe vânzătoare:
– Aveți vopsea de ouă?
Vânzătoarea se uită cu atenție la el, îl măsoară din cap până-n picioare, zâmbește și răspunde:
– Dichisiiiituleeee!

* Era o vreme când prin pădure bântuia o sărăcie lucie. Ce mai, nu se găsea aproape nimic de mâncare.
Într-o bună zi, un iepuraș anemic și înfometat se plimba visând la morcovi, varză, salate și alte delicatese. Când, dintr-o dată, ce-i văzură ochii? În mijlocul drumului zăcea un coș cu ouă. Iepurașul se frecă la ochi, se ciupi de urechi să se trezească și văzând că nu are halucinații se apropie, pipăi și exclamă: ”Este!”
După ce își reveni din șocul suferit, iepurașul începu să numere ouăle… Erau 50. Iepurașul începu apoi să-și facă planuri cum să le gătească mai bine și ajunse la concluzia că soluția optimă este omleta. Plin de bucurie, iepurașul se îndreptă spre casă, când îl fulgeră un gând: bine, dar el era un iepuraș mic și în tigaia lui nu încăpea o omletă de 50 de ouă. Apoi iepurașul își aminti de prietenul său ursul, care, fiind așa mare, trebuia să aibă și o tigaie pe măsură în care iepurașul și-ar fi putut face omleta dorită. Așa că iepurașul plecă la urs să ceară tigaia.
Pe drum, începu să se gândească: ”Ursul mă va întreba la ce-mi trebuie o tigaie așa mare… Hmm… dacă îmi zice să-i dau 10 ouă? Iepurașul se gândi că îi mai rămân 40, care ar fi fost oricum destule pentru el.
Mai merse ce mai merse, când un alt gând îi trecu prin cap: ”Bine, dar dacă îmi cere 20?… Eh, oricum, și 30 de ouă mi-ar ajunge să mă satur”. Dar peste puțin timp se opri din nou: „Dar dacă îmi cere 30 de ouă?… Îmi rămân 20… Mă satur și din atâtea”. Și apoi iar se opri: „Bine, dar dacă îmi cere 40 de ouă?… dar dacă mi le cere pe toate și nu mai îmi rămâne nimic?”
Între timp, iepurașul ajunsese la casa ursului. Sună furios la ușa lui și când ursul, nedumerit, îi deschise ușa, iepurașul țipă la el:
– Auzi, ursule, du-te dracului cu tigaia ta cu tot!

* – Ce face un cal pe un câmp de canabis?
– Paște Fericit!

Suflet mare

O preafrumoasă ființă
O găsești cu ușurință,
Dar un om cu suflet mare,
Îl descoperi cu răbdare.

Paștele cu Emilia

 

Apăsați pe poză pentru mărire.

Rătăcire

Am primit permis de liberă trecere
și te-am căutat în Rai,
dar nu te-am găsit;
nici în Iad nu ți-am dat de urmă.
Știu că nu poți să-mi trimiți
măcar un SMS, de acolo,
și nici Google nu-mi e de ajutor,
dar o să te caut în continuare,
chiar dacă nu știu cum arăți acum
și nici eu nu mai știu cine sunt.

 

Un altfel de buchet

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – În fiecare noapte, am același vis, domnule doctor, spune un nebun psihiatrului său.
– Ce vis?
– Se face că stau în fața unei uși, pe care scrie ceva, și împing, și împing, și împing, și ușa nu se deschide. Și tot așa, până la ziuă…
– Foarte interesant, spune doctorul. Și ce scrie pe ușă?
– „Trageți”…

* – Cu ce vă ocupați?
– Lucrez la SRI.
– Spuneți-mi ceva interesant.
– Despre mine sau despre dumneavoastră?

* – Mașina asta frumoasă e a ta?
– Așa și așa…
– Cum adică? E sau nu e?
– Păi, la coafor și cumpărături, e a nevestei mele. La întâlniri și chefuri, e a fiului meu. La service și benzinărie, da, e a mea.

* – Doctore, ajută-mă, am o așchie în limbă!
– Dar cum s-a întâmplat așa ceva?
– Mi s-a vărsat pălinca pe podea!

* Un tip, cu cățelul său în mașină, parchează la mall.
– Să stai aici! M-ai auzit? Stai! Stai!
O tipă blondă dintr-o mașină alăturată simte nevoia să intervină:
– Nu ar fi mai bine să trageți frâna de mână?…

* Soția face integrame la 3 dimineața, când pe ușă intră soțul beat:
– Unde ai fost, porcule?
– Din câte?

* Badea Gheorghe îi cere casieriței din gară un bilet de la Cluj la București „da’ să fie musai la geam”. Îi dă casierița biletul, dar când se întoarce badea de la București se duce la fătucă și o apostrofează:
– Fata tatii, ți-am cerut bilet la geam, dar el o fo’ la ușă!
– Păi, de ce n-ați schimbat locul cu altcineva?
– L-aș fi schimbat, da’ n-am avut cu cine, că am fost singur în compartiment!

* Prietena mea era atât de urâtă, că nu puteam să țin poze cu ea în calculator, mi le ștergea antivirusul…

* Soțul îi spune soției:
– Dacă nu vei slăbi, voi pleca la alta!
Soția a slăbit și a plecat la altul.

* – Fată, e a 10-a oară de când ne chinuim să luăm examenul la școala de șoferi… Sunt disperată, nu știu ce să mai fac!
– Lasă, fată, stai liniștită, mai avem o șansă. Mi-a zis mie instructorul că pentru fete se dă EXAMEN ORAL.

* Ora de limba română.
Profesoara întreabă:
– Cine îmi spune la ce timp e verbul în propoziția „Mama va avea încă un copil”?
Bulă răspunde:
– La prezervativ imperfect, doamnă!

* Exact atunci când te hotărăști să mănânci sănătos, vine Paștele. Sau Crăciunul. Sau weekendul. Sau ziua unui coleg. Sau ziua de marți.

* Un polițist oprește o mașină condusă de o blondă, deoarece mergea pe sens interzis, pe o stradă cu sens unic:
– Știți unde mergeți?
– Nu, dar trebuie să fie tare rău acolo! Toți se întorc.

* Soția:
– De ce ai venit așa repede acasă?
Soțul:
– Pentru că șeful mi-a spus: „Du-te la dracu’!”

* Am o întrebare… dacă unei femei gravide i se face poftă să doarmă la vecinu’… se poate?

* Un canibal a prins o moldoveancă și fugea cu ea în spinare. La un moment dat se întâlnește cu un alt canibal.
– Ooo…, azi o să aveți ce mânca, da’ ce nație e?
– E moldoveancă.
– Aoleau, dă-i mai bine drumul.
– De ce?
– Păi, eu am prins ieri tot o moldoveancă și când am pus-o în ceaun să fiarbă, mi-a mâncat toți cartofii.

* La câte donații se fac pentru catedrala de la Notre Dame, în două-trei zile, îi dă foc și Daniel la a lui.

* Atâția români afectați de incendiul de la Notre Dame și ei n-au văzut nici Voronețul.

* – Ce este un soț?
– Un amant care și-a forțat prea mult norocul!

* Nu vă grăbiți să plecați mai devreme de la servici! Unul s-a grăbit și-a divorțat.

* – Ai auzit? Nevasta lui Mitică a născut tripleți.
– Care Mitică? Angrosistul?
– Da.
– Așa-i trebuie. Să vadă și el cum e când comanzi o marfă și ți se trimite mai mult.

* – Fato, ți-am văzut ieri soțul la ștrand cu o bunăciuneeee…
– Păi, la 35 de ani, te așteptai să-l vezi cu găletușă și lopățică de nisip?

* – Și când v-ați dat seama că e beată?
– Când am primit un SMS de pe telefonul ei: „Sună-mă, că nu-mi găsesc telefonul!”

* Se întâlnește un măgar cu un Matiz.
Măgarul:
– Tu ce ești?
– Eu sunt automobil.
– Înseamnă că eu sunt cal.

* Comis-voiajorul întreabă stăpâna casei:
– Nu vă interesează un sac de dormit ieftin?
– Nu, mulțumesc. Sunt căsătorită de mulți ani cu unul.

* Un polițist, la magazin:
– Bună ziua, televizoare color aveți?
– Bineînțeles.
– Dați-mi și mie unul verde.

Occident Express (5)

Mergea mereu înainte, prin pădure, hipnotizat de frumusețea exemplarelor de ciuperci. Nici nu și-a dat seama când a trecut granița zonei de siguranță pe care și-o impusese și nici de ora la care trebuia să se întoarcă. Plouase bine în ultimele zile, iar recolta de hribi era mai frumoasă ca niciodată, astfel că își putea permite să aleagă numai din cele mari și sănătoase. Se trezi din reverie doar când ajunse la marginea unui luminiș încărcat cu tufe de zmeură coaptă, ce răspândeau o mireasmă irezistibilă, generatoare de pofte pe măsură. Amândouă plasele îi erau pline, dar stomacul îi era gol și se răzvrătea în felul lui. Merita și el o răsplată, măcar de câteva minute, în care să se delecteze cu savoarea fructelor. Încă nu se înserase și se puteau culege ușor, fiind multe laolaltă și invitându-l parcă să se servească. Pădurea era mai generoasă cu el sau nimerise într-un loc aparte, încărcat mereu cu astfel de bunătăți.

Astfel de gânduri avea badea Nicolae, în timp ce soarele își strângea razele luminoase și se pregătea de apus. Doar această schimbare îl făcu pe omul nostru să-și amintească că pădurea nu e la fel de plăcută și noaptea, iar drumul spre casă era lung și nu prea ușor de regăsit. În momentul când se aplecă să-și ia bagajele, simți o lovitură puternică peste brațul drept, care-l proiectă câțiva metri într-o parte. Apoi auzi un răget puternic, ce făcu să-i înghețe orice intenție de a se mișca. Căzuse pe spate și nu simțea nicio durere, ceea ce-l duse cu gândul la rău. Ursul uriaș care-l atacase îi lăsă un răgaz, timp în care îi sfârteca plasele, împrăștiindu-i nervos toate trofeele de care el se bucurase.

A fost un timp prețios, necesar pentru a-și reveni și a evalua situația. Din umăr îi curgea sânge din belșug, iar mâna dreaptă îi era amorțită. Trebuia să se ridice și să o ia la fugă ca din tun, deși avea slabe șanse să nu fie ajuns din urmă. Cu un „Doamne ajută” în gând și un instinct de supraviețuire ce-i dădea putere, se săltă în picioare și prinse viteză în direcția opusă dihaniei. Un alt răget îl avertiză că aceasta nu era dispusă să-l ignore, ci pornise pe urmele sale. „Ce e de făcut, oare ce e de făcut?” se întreba el luptându-se cu iarba înaltă și tufele ce-i zgâriau nemilos pielea. Salvarea i se păru că vine din partea unui copac tinerel care-i apăru în față și spre care se avântă cu ultima nădejde. Sări pe el, ținându-se numai cu mâna sănătoasă și ajutându-se de picioare, urcând astfel cu disperare, dar cu mare greutate. Jivina era deja acolo și încerca să-l prindă de încălțăminte, dar nu mai ajungea. „Doamne mulțumescu-ți!” își zise cu satisfacție badea Niculae, încercând să-și mențină poziția, ba chiar să și-o îmbunătățească.

Nu-i era deloc ușor, doar cu un braț sănătos, dar reuși, totuși, să ajungă la prima cracă mai solidă pe care să se așeze. Nici aici nu se simțea în siguranță, ursul scuturând cu putere tulpina prea firavă a copacului, hotărât să-l pedepsească pentru încălcarea teritoriului. În acele momente se auzi sunând mobilul telefonului, iar bătrânul mulțumi încă o dată Celui de Sus că nu l-a pierdut în tot acest haos. Îl scoase cu mâna sănătoasă, știind că nu putea fi decât băiatul său, Mihăiță.

– Tată, îi auzi și recunoscu el vocea. Pe unde umbli? La ora asta, trebuia să fii acasă.

– Cred că m-am rătăcit, Mihăiță, și nu cred că voi putea să mă întorc.

– Dar cam pe unde ești?

– În Pădurea Veche, unde vin de obicei.

– Și prin ce zonă? Cât de adânc ai intrat?

– Dragul meu, pe aici nu cred că am mai fost, dar dacă mă uit bine din copac, pot vedea albia unui râu, în apropiere. Cred că-i Izvorul Mort.

– Înseamnă că ești departe și nu poți porni singur spre casă. O să sun la 112, dar nici ei nu pleacă în căutare pe timp de noapte. Dar ce-i urletul acela care se aude?, se miră băiatul.

Badea Nicolae se văzu nevoit să recunoască:

– Vine de la ursul care vrea să rupă copacul în care m-am cățărat.

– Ai fost atacat de urs!? Ești rănit, tată?, exclamă cu îngrijorare Mihăiță.

– Doar la mâna dreaptă, însă mă țin bine cu celelalte părți ale corpului. Numai să nu leșin din cauza hemoragiei.

– Tată, rezită cât poți! Mi-a venit o idee și sper să o pot pune în practică. Dacă va fi așa, cineva o să vină să te salveze. Izvorul Mort, zici?

– Da, dar cine poate să mă găsească noaptea în mijlocul pădurii? Nici măcar elicopterele.

– Nu-i vorba de elicopter. Fii tare și ai încredere, că eu trebuie să închid și să fac o comandă.

Telefonul amuți, lăsând loc grijilor și legănatului tot mai periculos pe care ursul îl aplica periodic obstacolului dintre el și victimă. Bătrânului i se scurgeau speranțele din gând, precum sângele din vine și puterile din trup. Probabil că băiatul său a vrut să-l încurajeze printr-o salvare fictivă, dar nimic nu putea schimba situația. Jivina o să câștige, în cele din urmă, iar ea știa asta, la fel cum începea să creadă și el. Păcat că-i rămăsese cuțitul într-una din plase, altfel ar fi murit în luptă, încercând să-i găurească măcar o dată blana. Dar așa nu avea nicio șansă, se punea doar problema timpului cât va rezista până la cădere sau doborâre. Luna se ițise pe cer, luminând ursul care lingea picăturile de sânge de pe iarbă, ca pe un aperitiv. Timpul se scurgea din ce în ce mai dureros și mai lung, iar badea simțea că răstignirea lui se apropie de sfârșit. Numai că n-avea cum să-și închipuie care va fi cu adevărat acesta.

De undeva, sau parcă de peste tot, se auzi un șuierat prelungit ca de sirenă. Apoi încă unul și încă unul. Ursul își ridică nările în aer, încercând să înțeleagă despre ce-i vorba. Bătrânul credea că are halucinații, înainte de leșin. Chiar și când la capătul luminișului își făcu apariția un ochi mare și strălucitor, el crezu că-i lumina pe care o vede omul înainte de moarte. Însă pământul începu să trepideze, determinând jivina s-o ia la sănătoasa, iar badea își dădu seama că totul e aievea, chiar dacă părea de neimaginat. Un tren, care-și construia singur traversa de cale ferată, pătrundea în pădure exact pe albia secată a Râului Mort. Și nu era o trecere întâmplătoare, din moment ce gigantul din fier se opri la câțiva metri de el. Cu puținele puteri pe care și le mai putea mobiliza, badea Nicolae se lăsă să alunece spre sol, apoi păși cu pași grei spre cea mai apropiată ușă de vagon. Un braț necunoscut i se întinse și îl ajută să urce într-o atmosferă plăcută, unde își permise luxul să leșine. Se simțea pe mâini bune.

5 români care ne fac țara de rușine

Selecție de pe Google

Tot mai bine-i acasă

A fost bine și frumos la Geoagiu-Băi, dar eu cred că întoarcerea acasă e cea mai plăcută parte a unei vacanțe. Firește că ne bucurăm și la sosirea într-o stațiune, curioși să vedem locuri noi, condițiile în care vom fi cazați și oameni diferiți cu care vom socializa. În cea mai mare parte, așteptările nu mi-au fost contrazise, hotelul Ceres fiind plin cu turiști din toată țara (circa 200 de persoane), atrași de tratamentul renumit, de gazdele amabile, de peisajul deosebit, de mâncarea excelentă și foarte variată. Pot să spun că vreme de 13 zile – cât am luat masa acolo – nu s-a repetat niciodată meniul de la prânz și cină, iar deserturi erau în fiecare zi câte două. Cel mai mult mi-a plăcut bazinul, mare și cu apă termală, în care am avut privilegiul să mă bălăcesc singur, între două serii de pacienți.

Îmi amintesc cu plăcere și de persoanele cu care am avut contact, în primul rând personalul hotelului. Cameristele amabile, asistenții de la bazin (doamna Ana și domnul Aurelian), ce mi-au ușurat accesul, bucătarul șef, care mi-a dăruit la plecare un kilogram din renumiții cârnăciori virșli (din partea casei!) și, nu în ultimul rând, mulți dintre cei cazați în aceeași perioadă. Doar directorul Cornel s-a arătat a fi un om ursuz și greu de abordat. De altfel, dânsul mi-a promis, la telefon, o cameră cu cadă în baie, după care, la sosire, mi-a spus că e ocupată. În plus, la cumularea zilelor de sejur cu ale surorii mele, mi-a scăzut o zi. Nu i-am spus nimic, nefiind vorba de una cu tratament. Totuși, dacă vă hotărâți să mergeți la Geoagiu-Băi, vă sfătuiesc să alegeți unul din hotelurile Vacanța, despre care am auzit că au camere mai spațioase și un manager sufletist.

Am întâlnit fel de fel de oameni, în special cei cu care mâncam la masa nr. 8. Un cuplu de bucureșteni foarte drăguț, care a participat la multe excursii organizate în cele două săptămâni și cu care am făcut schimb de invitații. Altă persoană respectabilă a fost un domn din Deva, mereu amabil și cu povestiri interesante. Cel de-al șaselea coleg de masă a fost o doamnă în vârstă, expertă în stațiuni, după douăzeci de ani în care le-a vizitat. Zicea dumneaei că s-a simțit cel mai bine la Băile Herculane, chiar dacă hotelul unde a fost cazată avea mare nevoie de reabilitare. Îmi amintesc, cu zâmbetul pe buze, cum se plângea mereu că mâncarea nu-i suficient de sărată și se uita cu jind cum noi ne punem sare, dar ea trebuia să se abțină, din cauza diabetului și tensiunii. În schimb, recupera condimentând cu mult piper.

Am promis și am încercat să fac și câteva poze, dar nu mi-au reușit așa cum aș fi vrut. Îmi pare tare rău, mai ales că fotografiasem și un pui de căprioară care păștea la câțiva metri de terasa mea. Oricum, le-am pus la descărcat (sunt vreo 81 de imagini, adunate în câțiva ani), doar că procesul e prea lent și o să dureze până diseară. De aceea o să mă folosesc de o poză preluată de pe Google, în care se vede o cameră exact ca și cea în care am fost cazați noi. Spațiul era foarte mic, dar aveam televizor cu ecran plat și mare, precum și încălzire, noaptea.

Drumul spre casă a fost mai lung cu câteva ore și circa o sută de kilometri, deoarece am ales traseul prin Oradea. La ieșirea din marele oraș, am avut plăcerea să admirăm un struț impunător, într-o crescătorie în care bănuiesc că erau și alții. Am ajuns în Seini duminică, pe la ora 19.30, obosiți, dar fericiți că suntem acasă, unde e cel mai bine. Cam aceasta a fost vacanța mea, după doi ani fără ieșiri. Vă doresc și vouă vacanțe cât mai plăcute și aștept să vă citesc impresiile!

Anticipate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Omul de Neanderthal o întreabă pe femeia lui:
– Te culci cu mine?
– Nu!
– De ce?
– Nu am chef!
Ia omul o bâtă și îi dă una zdravănă peste cap.
– Acuma te culci cu mine?
– Nu!
– De ce nu?
– Mă doare capul.

* – Văd că porți verighetă. Te-ai însurat?
– Da’ ce, crezi că o port de plăcere?

* – Am sunat, doar să-ți spun că te iubesc!
– Cred că ați greșit numărul, noi suntem fabrica de bere de la Brașov.
– Știu!

* – Domn’ doctor, azi-dimineață m-am trezit cu dureri groaznice de burtă, de cap, de picioare, de spate, de…
– De ce dracu te-ai mai trezit atunci?

* ”Întotdeauna să faci când ești treaz ceea ce ai promis că vei face când erai beat. În felul ăsta vei învăța să-ți ții gura.” (Ernest Hemingway)

* Am fost la o nuntă de ceferiști. Toți se certau care să fie naș.

* Este științific dovedit. Cine-i bun la inimă are ficatul mărit.

* În cuplu se face totul în doi:
– Ea decide, tu accepți
– Ea vorbește, tu asculți
– Ea greșește, tu îți ceri scuze.

* Echipament sportiv
– Un trening, vă rog.
– De care? Pentru indoor sau outdoor? Alergat, fitness sau pilates? Sintetic sau din bumbac?
– Aaa, nu, din ăla de stat în casă și dus gunoiul.

* Cea mai românească expresie: „Am făcut rost”
– Le-ai cumpărat?
– Nu!
– Le-ai furat?
– Nu!
– Le-ai împrumutat?
– Nu!
– Păi și atunci?
– Eeee… am făcut eu rost…!

* Nedumerirea lui Iftode: De ce se lucrează mai mult la crearea inteligenței artificiale decât la combaterea prostiei naturale?

* Sfat pentru o căsnicie sănătoasă: când soția tună și fulgeră… tu fă-te că plouă.

* Un parlamentar iese agale din sala de ședințe, se întâlnește cu un coleg din opoziție care se plimba pe hol și-l întreabă șoptit:
– Nici tu n-ai somn?

* Vecinul meu și-a înjunghiat nevasta cu o șurubelniță. Ce nenorocit! Când i-am cerut eu o șurubelniță mi-a zis că n-are!

* Pfff… mai e puțin și vin Paștele și eu n-am terminat curățenia de Crăciun!

* – Iubire, dă-mi-l puțin pe bebe.
– Așteaptă să plângă.
– Să plângă? De ce?
– Pentru că nu-l găsesc!!

* Când m-am născut, ursitoarea a prezis că o să ajung om mare. Și a ghicit…
Am început cu un S, apoi M, XL, iar acum XXL!

* Bărbate, s-au dat prime de Paști la tine?
– Da!
– Cât a luat directorul?
– În jur de 5000.
– Și adjunctul?
– În jur de 2000.
– Și tu?
– Înjur de azi dimineață.

* Ce repede trece timpul…
Nici nu mi-am dat seama când am trecut de la romantism la reumatism.

* Glume pe seama cocainei de pe plajă
– Plajele Eforie se vor numi Euforie.
– În sfârșit, avem cu ce promova turismul românesc.
– Cam în ce zonă? Întreb pentru un prieten, să nu meargă pe acolo.
– Să vezi curățenie pe plajă, acum… Ăștia care găsim pungi și mizerie, sunăm la 112 sau le vindem noi pe piața neagră?
– Anul ăsta, sezonul estival începe mult mai devreme.
– Pe litoral s-a dat startul programului „droguri pentru toți”!
– Gura Portiței se va numi Nara Portiței, după descoperirea în zonă a mai multor pachete de cocaină.
– Cea mai bună campanie de promovare a litoralului românesc, din ultimii 25 de ani.
– Mazăre și-a primit pedeapsa: el e în Madagascar, iar la Mamaia valurile aduc la mal tone de cocaină.
– Să vezi cum umblă turiștii cu ochii în nisip toată vara. Și să vezi câți turiști vor fi pe litoral…
– Voiam să mă duc în iunie la mare, dar cred că plec de azi.
– Constănțenii vor avea un Paște Fericit, au primit pachete de la Mazăre.

* Într-o Dacie scrie așa: „Nu furați, nu are casetofon”.
A doua zi, dispare Dacia și hoții lasă un mesaj: „Lasă că îi punem noi”.

* – În sfârșit, după 6 ani de relație, iubitul meu mi-a vorbit despre căsătorie.
– Și ce a spus?
– Că e însurat și are 2 copii.

* După 45 de ani e indicat să lași în pace tipele de 20 de ani și să te orientezi către cele care sunt în stare să recunoască primele semne de infarct.

* Amanta e ca maneaua. Îți place, dar nu te poți afișa cu ea.

* Inspectorii ANAF au reținut ieri și un Abecedar. Se pare că în manual scrie clar că Ana are mere, nu și bon fiscal…

* La 12 ani, fugeam repede acasă că începea Mihaela sau Tom și Jerry…
Copiii de 12 ani, de azi:
– Băă, ce se scumpesc țigările!!