Occident Express (5)

Mergea mereu înainte, prin pădure, hipnotizat de frumusețea exemplarelor de ciuperci. Nici nu și-a dat seama când a trecut granița zonei de siguranță pe care și-o impusese și nici de ora la care trebuia să se întoarcă. Plouase bine în ultimele zile, iar recolta de hribi era mai frumoasă ca niciodată, astfel că își putea permite să aleagă numai din cele mari și sănătoase. Se trezi din reverie doar când ajunse la marginea unui luminiș încărcat cu tufe de zmeură coaptă, ce răspândeau o mireasmă irezistibilă, generatoare de pofte pe măsură. Amândouă plasele îi erau pline, dar stomacul îi era gol și se răzvrătea în felul lui. Merita și el o răsplată, măcar de câteva minute, în care să se delecteze cu savoarea fructelor. Încă nu se înserase și se puteau culege ușor, fiind multe laolaltă și invitându-l parcă să se servească. Pădurea era mai generoasă cu el sau nimerise într-un loc aparte, încărcat mereu cu astfel de bunătăți.

Astfel de gânduri avea badea Nicolae, în timp ce soarele își strângea razele luminoase și se pregătea de apus. Doar această schimbare îl făcu pe omul nostru să-și amintească că pădurea nu e la fel de plăcută și noaptea, iar drumul spre casă era lung și nu prea ușor de regăsit. În momentul când se aplecă să-și ia bagajele, simți o lovitură puternică peste brațul drept, care-l proiectă câțiva metri într-o parte. Apoi auzi un răget puternic, ce făcu să-i înghețe orice intenție de a se mișca. Căzuse pe spate și nu simțea nicio durere, ceea ce-l duse cu gândul la rău. Ursul uriaș care-l atacase îi lăsă un răgaz, timp în care îi sfârteca plasele, împrăștiindu-i nervos toate trofeele de care el se bucurase.

A fost un timp prețios, necesar pentru a-și reveni și a evalua situația. Din umăr îi curgea sânge din belșug, iar mâna dreaptă îi era amorțită. Trebuia să se ridice și să o ia la fugă ca din tun, deși avea slabe șanse să nu fie ajuns din urmă. Cu un „Doamne ajută” în gând și un instinct de supraviețuire ce-i dădea putere, se săltă în picioare și prinse viteză în direcția opusă dihaniei. Un alt răget îl avertiză că aceasta nu era dispusă să-l ignore, ci pornise pe urmele sale. „Ce e de făcut, oare ce e de făcut?” se întreba el luptându-se cu iarba înaltă și tufele ce-i zgâriau nemilos pielea. Salvarea i se păru că vine din partea unui copac tinerel care-i apăru în față și spre care se avântă cu ultima nădejde. Sări pe el, ținându-se numai cu mâna sănătoasă și ajutându-se de picioare, urcând astfel cu disperare, dar cu mare greutate. Jivina era deja acolo și încerca să-l prindă de încălțăminte, dar nu mai ajungea. „Doamne mulțumescu-ți!” își zise cu satisfacție badea Niculae, încercând să-și mențină poziția, ba chiar să și-o îmbunătățească.

Nu-i era deloc ușor, doar cu un braț sănătos, dar reuși, totuși, să ajungă la prima cracă mai solidă pe care să se așeze. Nici aici nu se simțea în siguranță, ursul scuturând cu putere tulpina prea firavă a copacului, hotărât să-l pedepsească pentru încălcarea teritoriului. În acele momente se auzi sunând mobilul telefonului, iar bătrânul mulțumi încă o dată Celui de Sus că nu l-a pierdut în tot acest haos. Îl scoase cu mâna sănătoasă, știind că nu putea fi decât băiatul său, Mihăiță.

– Tată, îi auzi și recunoscu el vocea. Pe unde umbli? La ora asta, trebuia să fii acasă.

– Cred că m-am rătăcit, Mihăiță, și nu cred că voi putea să mă întorc.

– Dar cam pe unde ești?

– În Pădurea Veche, unde vin de obicei.

– Și prin ce zonă? Cât de adânc ai intrat?

– Dragul meu, pe aici nu cred că am mai fost, dar dacă mă uit bine din copac, pot vedea albia unui râu, în apropiere. Cred că-i Izvorul Mort.

– Înseamnă că ești departe și nu poți porni singur spre casă. O să sun la 112, dar nici ei nu pleacă în căutare pe timp de noapte. Dar ce-i urletul acela care se aude?, se miră băiatul.

Badea Nicolae se văzu nevoit să recunoască:

– Vine de la ursul care vrea să rupă copacul în care m-am cățărat.

– Ai fost atacat de urs!? Ești rănit, tată?, exclamă cu îngrijorare Mihăiță.

– Doar la mâna dreaptă, însă mă țin bine cu celelalte părți ale corpului. Numai să nu leșin din cauza hemoragiei.

– Tată, rezită cât poți! Mi-a venit o idee și sper să o pot pune în practică. Dacă va fi așa, cineva o să vină să te salveze. Izvorul Mort, zici?

– Da, dar cine poate să mă găsească noaptea în mijlocul pădurii? Nici măcar elicopterele.

– Nu-i vorba de elicopter. Fii tare și ai încredere, că eu trebuie să închid și să fac o comandă.

Telefonul amuți, lăsând loc grijilor și legănatului tot mai periculos pe care ursul îl aplica periodic obstacolului dintre el și victimă. Bătrânului i se scurgeau speranțele din gând, precum sângele din vine și puterile din trup. Probabil că băiatul său a vrut să-l încurajeze printr-o salvare fictivă, dar nimic nu putea schimba situația. Jivina o să câștige, în cele din urmă, iar ea știa asta, la fel cum începea să creadă și el. Păcat că-i rămăsese cuțitul într-una din plase, altfel ar fi murit în luptă, încercând să-i găurească măcar o dată blana. Dar așa nu avea nicio șansă, se punea doar problema timpului cât va rezista până la cădere sau doborâre. Luna se ițise pe cer, luminând ursul care lingea picăturile de sânge de pe iarbă, ca pe un aperitiv. Timpul se scurgea din ce în ce mai dureros și mai lung, iar badea simțea că răstignirea lui se apropie de sfârșit. Numai că n-avea cum să-și închipuie care va fi cu adevărat acesta.

Imagini pentru imagini cu ursi în noaptea

De undeva, sau parcă de peste tot, se auzi un șuierat prelungit ca de sirenă. Apoi încă unul și încă unul. Ursul își ridică nările în aer, încercând să înțeleagă despre ce-i vorba. Bătrânul credea că are halucinații, înainte de leșin. Chiar și când la capătul luminișului își făcu apariția un ochi mare și strălucitor, el crezu că-i lumina pe care o vede omul înainte de moarte. Însă pământul începu să trepideze, determinând jivina s-o ia la sănătoasa, iar badea își dădu seama că totul e aievea, chiar dacă părea de neimaginat. Un tren, care-și construia singur traversa de cale ferată, pătrundea în pădure exact pe albia secată a Râului Mort. Și nu era o trecere întâmplătoare, din moment ce gigantul din fier se opri la câțiva metri de el. Cu puținele puteri pe care și le mai putea mobiliza, badea Nicolae se lăsă să alunece spre sol, apoi păși cu pași grei spre cea mai apropiată ușă de vagon. Un braț necunoscut i se întinse și îl ajută să urce într-o atmosferă plăcută, unde își permise luxul să leșine. Se simțea pe mâini bune.

40 thoughts on “Occident Express (5)

    1. Într-adevăr, povestea se țese în stilul celei din „Autobuzul”, dar are și multe deosebiri. Mulțumiri pentru apreciere și calde urări pentru Sărbători Luminate de iubire și credință!

    1. Cred că e avantajul faptului că poveștile au un singur lucru în comun: Occident Expressul. În rest, fiecare episod vine cu personajele și problemele lor. Aleasă mulțămire și gânduri bune, George!

  1. Nu stiu cate secunde mi-a luat sa citesc aceasta povestioara excelenta ,mai ales c saracutul om a scapat cu viata 🙂
    O duminica de Florii binecuvantata sa ai Petru ,deasemeni si prietenii de pe acest blog minunat!

    1. Dacă pomenești de secunde, mă simt flatat, Anușka, și îți mulțumesc că ai fost alături de mine în această poveste ipotetică, dar foarte posibilă, în afară de finalul cu care vin întotdeauna. Tocmai pentru că ar fi bine să visăm la el, așa cum visez și eu.
      Săru-mâna cu mulțumiri pentru răbdarea de a lectura și pentru aprecieri, dragă prietenă din centrul țării! 🙂

    1. Bună dimineața și mă înclin în fața generozității tale, Anușka!
      O cafea online merge perfect după una tocmai băută în bucătărie, după un ou roșu primit de la prietenii noștri care sărbătoresc azi Învierea.
      O zi cum nu se poate mai bună pentru tine și cei apropiați! 🙂

  2. Ziua bună, dragă Petru! Palpitantă povestirea. Dar mă gândeam că dacă m-aș fi întâlnit cu ursul… nas în bot, muream pe loc de frica lighioanei din pădure, cu care nu-i de joacă.
    Toate cele bune și o zi de sărbătoare înfloritoare! 🙂

    1. Bună dimineața de Florii, dragă Alex! N-am avut încă „norocul” să mă întâlnesc îndeaproape cu Moș Martin, dar am auzit multe despre el, unele povestiri fiind de la persoane pățite. O fi el atractiv pentru aventurieri, dar adevărul e că poate avea toane și să-și schimbe atitudinea când nu ne așteptăm, aș zice că la fel ca omul. 😉
      Duminică minunată, așa cum speri și tu să fie! 🙂

      1. He, he, tocmai mi-am amintit de o întâplare de pomină, de acum vreo 10 ani. M-am dus în vacanță la munte cu mașinuța abia luată de câteva luni. Și mi-am zis să ajung și la Cota 1400 din Sinaia, dar pentru că era weekend și parcarea de acolo era full, am lăsat mașina ceva mai jos, pe marginea drumulșui, în rând cu multe altele. Când ne-am întors din plimbarea prin zonă, după câteva ore, ce să vezi? Lângă mașină se odihnea, stând în fund, un ditamai ursul!! Cine să se mai apropie de mașină? Mă și gândeam că dacă se urcă pe ea, o turtește cu totul. Dar a fost de treabă și nu a făcut-o. Cineva care a trecut cu mașina pe acolo i-a aruncat niște pâine și a luat-o și s-a dus spre pădure.Nu știu pe unde or mai fi, dar aveam niște poze făcute de departe (cum altfel) cu Moș Martin lângă mașinuța mea. Amintiri de neuitat! 😀

  3. Bună dimineața de Florii, frățioare Alioșa! 🙂
    Mare bucurie mi-ai făcut de dimineață cu această melodie săltăreață și foarte potrivită! 🙂
    Îți mulțumesc cu recunoștință și cele mai bune gânduri, dragă Sandule! Să-ți fie ziua mereu veselă! 🙂

  4. Multumim pentru poveste!! Din nou ne bucuri sufletele! Noi am vrea sa ne tot povestesti, dar daca insistam, o sa ne spui ca nepotica a venit pe negandite, adusa de Occident Express! 🙂

    1. Nepoțica a sosit aseară, adusă de Wolkswagenul părinților. Deocamdată e timidă în fața mea și nu vrea să vorbească românește. Voia să-și aducă și televizorul de acasă, pe motiv că ale noastre nu știu limba germană. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.