Vacanță de Crăciun

Mărturisesc că nu credeam să mai ies vreodată dincolo de granițele țării mele. Deși, în anul 1990, am fost printre primii care s-au înghesuit să-și facă pașaport, plătind taxă de urgență și înghesuindu-mă la cozi cu alți nerăbdători în a pleca spre destinații interzise până atunci. După ce am admirat actul atât de râvnit, l-am pus într-un sertar de noptieră și acolo a rămas până la expirare. Nu mă trăgea inima să merg de unul singur printre străini, fără să cunosc suficient de bine o limbă străină cu care să mă descurc fără probleme. Mă rătăceam prin orașele mari din România și trebuia să întreb mai multe persoane până regăseam calea bună, de aici și frica de a mă aventura printre oameni care nu m-ar fi înțeles.

Dar nu aduce viața, ce aduce anul, dacă mi-e permis să parafrazez o cunoscută expresie. Nepoata mea din Austria m-a invitat să-mi petrec sărbătorile de Crăciun la casa ei din Graz. Aș mai recurge la o zicătoare care spune că ”dacă nu merge Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed”. Cam așa se întâmplă și în cazul meu, după trei ani de zile în care i-am așteptat să vină în țară, cu simpatica nepoțică Emilia. Mai întâi a fost de vină Pandemia, apoi venirea pe lume a unui nou nepoțel, pe nume Mateo Sebastian, iar acum programul lor de muncă. Astfel că joi dimineață pornesc pe un drum lung, în mașina unei familii cu două fetițe, prieteni comuni care i-au mai vizitat și în alți ani.

Va fi cea mai mare aventură din ultimii ani și una din cele mai interesante experiențe din viață. De aceea mi-am luat un telefon mai performant în realizarea unor fotografii reușite, prin care să imortalizez obiectivele și peisajele, dar mai ales persoanele cărora le-am simțit lipsa atâția ani. Am emoții de câteva zile, tot mai intense pe măsură ce se apropie ziua de plecare. Gândurile îmi sunt tot mai ocupate de pregătiri și griji inerente: să nu uit vreun lucru esențial din bagaj, să nu se întâmple ceva pe drum, să nu avem probleme la granițe, mai ales după ce austriecii au auzit de boicotul preconizat de unii români, ca răzbunare pentru votul negativ la intrarea în Schengen.

Fiind cinci persoane, toți cu cadouri pentru fiecare, trebuie să duc cu mine doar strictul necesar, iar printre lucrurile la care trebuie să renunț este și laptopul. Astfel că nu voi putea lua legătura prin blog sau FB cu voi, de aceea vă urez de pe acum un Crăciun Fericit, cu un spirit luminos și călduros ca în vremurile bune! Sper să ne reîntâlnim tot aici, înainte de Anul Nou, cu bine și cu vești îmbucurătoare!

De la Moșul șugubăț

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un angajat către șef:
– Sunt angajat la dumneavoastră pe jumătate de salariu, de aia vă rog să urlați la mine cu juma’ de voce!

* Profesorul:
– Răspunde la această problemă de matematică: dacă tatăl tău câștigă 500 de dolari pe săptămână și dă jumătate mamei tale. Ce va avea?
Elevul:
– Un atac de cord.

* O stewardesă americană întreabă, în avion, un pasager de origine arabă:
– Doriți ceva de băut, un vin sau coniac, whisky, bere?
– Nu, mulțumesc, în câteva clipe voi conduce avionul.

* Am terminat de plătit curentul, gunoiul, întreținerea, rata la bancă… acum mă apuc să desenez cadourile de Crăciun.

* – Iubito, unde sunt ștergătoarele de pe mașină?
– Le-am dat jos!
– De ce?
– Pentru că polițiștii tot îmi pun bilețele pe ele…

* România ar trebui să interzică Valsul Vienez la nunți, ca boicot față de Austria. Să revenim la Dansul Pinguinului, că Atarctica nu are nimic împotriva noastră.

* Am rămas în mijlocul drumului, fără benzină.
Că mă tot iau după voi: nu pune de la unguri, nu pune de la ruși, nu pune de la austrieci!

* Un bolnav de ulcer nu mai avea nicio șansă de vindecare, decât făcând o operație, doar că, între timp, află de un trib care avea un bătrân vraci. Vraciul îi spune:
– Bea apă multă și te faci bine.
Într-adevăr, se făcu bine și îi spuse vraciului:
– Îți sunt recunoscător, dar nu am atâția bani să te pot răsplăti pe măsură.
Vraciul răspunde:
– Mergi și joacă la Rișca, iar din ce vei câștiga, îmi aduci și mie.
Omul nostru avu noroc la Rișca, se îmbogăți și îl îmbogăți și pe vraci.
– Nu mai știu cum să-ți fiu recunoscător! Dar tot te mai rog ceva. Nevastă-mea nu mă iubește. Vreau să mă iubească, îi spuse amărât vraciului.
– Fă cum te învăț. O iei la plimbare pe lac, apoi răstorni barca și o salvezi să nu se înece.
Zis și făcut. Femeia îl iubea mai mult ca în prima zi.
– Cum de știi atâtea lucruri?, îl întrebă bărbatul pe priceputul vraci.
– În tinerețe, am fost în România. De acolo am învățat înțelepciunea proverbelor.
1. Ulcerul nu merge de multe ori la apă.
2. Cine nu rișcă, nu câștigă,
3. A sărit din lac în puță.

* Un bărbat din Slobozia n-are cu ce să pârlească porcul, după ce fiul lui vegan i-a mâncat toate paiele.

* A nins 10 minute… Sau cum ar spune bărbații, toată noaptea.

* Un negru iese de pe masa de operație, înjurând medicii.
– Ce-ai pățit?
– M-au cusut cu ață albă.

* Erau Adam și Eva în Paradis, în costumele lor tradiționale. Adam zice:
– Evo, ia să văd ce ai tu sub frunză!
– Adame, nu se cuvine…
Adam trosc, îi trage o bâtă în cap. Eva leșină, Adam se uită sub frunză și se miră:
– Băăă…, unde dai și unde crapă!
După câteva ore, se scoală Eva și îi dă, la rândul ei, o bâtă în cap lui Adam. Se uită sub frunză și zice:
– Ia uite unde iese cucuiul!

* Soțul pleacă în deplasare și, luându-și la revedere de la soție, primește ultimele sfaturi de drum: ”Și, te rog, să nu cheltui bani pe ”lucruri” pe care le poți avea gratis acasă!

* O nimfomană este internată în spitalul de nebuni. După o jumătate de an, doctorul o întreabă:
– Ce vei face când vei ieși de aici?
– Sex! Seeex! Seeeeeex!
După un an, doctorul o întreabă din nou:
– Ok. Ce vei face când vei ieși de aici?
– Sex!
După o lungă perioadă de timp, vizibil impresionat de progresul ei, doctorul o întreabă din nou:
– Ok, și acum? Ce vei face când vei ieși de aici?
– Vreau să îmi caut un bărbat, să mă căsătoresc, să-mi întemeiez o familie..
– Foarte bine!, spuse doctorul, bucuros că și-a revenit.
– Vreau să am un copil, un băiat, ca să-l fac fotbalist!
– Asta e bine, fotbaliștii câștigă mulți bani.
– Da. Și voi fi în tribună când va juca finala Ligii Campionilor!
– Da, foarte frumos.
– Și voi spera din tot sufletul să dea autogol..
– De ce?
– Păi, toți suporterii vor striga: ”băga-mi-aș p**a în mă-ta!”. Și eu voi striga: ”Sunt aici! Sunt aiiici!”

* Ca să pârlesc porcul îmi trebuie autorizație de la ISU?
Bine, mi-ar trebui și un porc, dar sărim peste acest amănunt.

* O româncă adevărată, când soțul ei vine beat acasă, îl dezbracă, îl spală, îl îmbracă în pijamale, îl hrănește, îl sărută și-l bagă la somn dintr-o singură lovitură!

* – Iubitule, vreau să-mi petrec tot restul vieții mele alături de tine.
– Auzi! Tu pe mine să nu mă ameninți…

* Românul care și-a călcat soacra cu mașina, a primit comenzi din toată țara.

* Se interzice tutuirea prim-ministrului, pentru că sună ca dracu’ să spui: ”Mă, Ciucă!”

* – Sexul făcut des, dezvoltă inteligența!
– P’asta n-am înțeles-o…

* Bărbatul care își ia ceapă în pachetul cu mâncare, să știi că nu are amantă!

* Numai la femei este posibil așa ceva: când le enervezi îți spun ”DEȘTEPTULE!”, iar când sunt îndrăgostite de tine îți spun ”TE IUBESC, PROSTULE!”

* Crezi că e tragic să treci printr-o despărțire?
Să vezi cum e când ai două iubite și una te vrea cu barbă, iar alta fără.

* – Iubito, privește! În grădina noastră chiar se leagănă un elefant pe o pânză de păianjen…
– Încetează, bă! E mama în hamac…

* – Mărite Ramses, a venit poștașul cu un papirus!
– Ce scrie-n el?
– Ochi, șarpe, valiză, lună, ochi.
– PLM, zice că vine soacră-mea!

* Și prunul aduce bucurie, nu numai bradul!

* – Cum se spune ”mă rupe în bătaie” în chineză?
– Ten Ching.

* – Alo, Palatul Cotroceni?
– Da.
– Sunt foarte plăcut impresionat că ați răspuns, mă așteptam să intre robotul!
– Robotul e la Sibiu, revine luni.

* Misoginism pe față…
Cum adică, un bărbat care zboară este Superman, iar o femeie care zboară este vrăjitoare???

* Dacă femeile tot au început să ceară bărbații în căsătorie, măcar să vină cu o formulare corectă:
– Dragule, vrei să îți mănânc libertatea, răbdarea, starea de bine, sănătatea și banii pentru tot restul vieții?

* În spatele unei femei care face cozonaci stă un bărbat care sparge nuci.

* – Ce scrie pe piatra de mormânt a unui preot?
– ”Studii încheiate, plecat la examen!”

* Au trecut toți lunetiștii prin fața tribunei oficiale și niciunul nu s-a gândit să servească patria.

* Pe stradă, o țigancă striga în gura mare:
– Graines de citrouilles salees, garcons!
– Strigă, fă pirando, ”sămânță dă bostan cu sare”, că n-a stat toți la Paris ca tine!

* Bulă se duce la medic și spune:
– Bună ziua!
– Bună ziua, ce vă supără, domnule Bulă?
– Mă doare spatele când mă trezesc dimineața.
– Atunci, treziți-vă după-amiază!

* Bărbatul familist asaltat de amici:
– Hai, mă, la un vin!
– Am acasă!
– Hai la o friptură!
– Am acasă.
– Hai, mă, la femei ușoare!
– Am acasă.

* – Domnule doctor, când beau un pahar, mă doare ficatul. Dar dacă aș bea două?!

* BANC INTELIGENT
Ea: – Trebuie să speli vasele!
El: – Hai, schimbă subiectul!
Ea: – Vasele trebuie spălate de către tine.

Bulgărași de zăpadă

Bulgărașii de zăpadă…
O eternă provocare
Care ne îmbie-n stradă,
De la mic pân’ la cel mare.

Puf din apă ne așteaptă
Și din cer se tot coboară,
Din ele se face-ndată
Muniția necesară.

Taberele se-nfiripă
Cu oricine-o fi să fie,
Toți se bulgăresc în pripă
Debordând de veselie.

Un bătrân stă și privește
– Încărcat cu nostalgie -,
La lupta ce-i amintește
De a lui copilărie.

Hârjoana se întețește
Și se transmite în valuri,
Mulțimea se molipsește
De la șes până pe dealuri.

Dintr-o curte evadează
Un câine care-i surprinde,
Căci va fi mereu pe fază,
Încercând bulgări a prinde.

Când oboseala dă semne,
Toată gașca se desparte
Cu promisiuni solemne
Că a fost doar prima parte.

Alergie la fulgi de nea

Ningea atât de frumos și îmbietor cum nu se mai văzuse de multe ierni pentru cei mari, și niciodată pentru cei mici. Fulgii mari de nea zburdau ca niște fluturi jucăuși, înainte de a se așeza molcom într-un loc ales de adierile vântului. Cădeau deși și luminoși, ca într-un festival cu premii, la care fiecare participant era câștigător, singura condiție fiind dispoziția de a întâmpina cu bucurie darul din înălțimi. Copiii erau cei mai entuziasmați de această minune albă, ieșiți cu duiumul să aplice jocurile la care visaseră până atunci cu neostoită speranță. Grupuri vesele s-au format instantaneu, fie că era vorba de amatorii bătăilor cu bulgărași pufoși, mândrii posesori de sanie sau artiștii făuritori ai primilor oameni de zăpadă din acel sezon.

Doar Andrei stătea în casă, cu năsucul lipit de fereastră și cu ochii mari, umeziți de o durere lăuntrică. El nu avea voie să iasă niciodată în frig și, mai ales, să simtă mângâierea revigorantă a zăpezii, iar copiii din vecini, precum și colegii de la școală, știau asta. Nu înțelegeau ei prea bine, așa cum nici el nu pricepea în totalitate de ce este văduvit de cea mai mare veselie din lume, când râsetele și chiotele de bucurie răsună până la capătul celălalt al satului. Își amintea doar că, atunci când avea doar cinci ani, era să moară după ce a ieșit să se joace în zăpadă. Mămica lui l-a văzut cum cade ca secerat și nu mai mișcă, a fugit să-l readucă în casă și apoi a sunat deznădăjduită la numărul de urgență.

Ajuns la Spitalul Județean, i s-au făcut multe injecții, perfuzii, l-au îndopat cu medicamente și cu greu au reușit să-l stabilizeze. Pielea lui era plină de bășici roșii și dureroase, dar niciun medic nu se putea pronunța care ar putea fi cauza unei astfel de reacții. A fost nevoie să fie trimis în Capitală, pentru investigații ample, făcute de cei mai mari specialiști din țară. Acolo a avut norocul să-l examineze un medic renumit din Germania, venit pentru câteva zile pentru schimb de experiență. Acesta l-a luat sub observație și, după alte analize și investigații amănunțite, a pronunțat nemilosul diagnostic: Andrei suferea de o severă alergie la fulgi de nea și la frig, în general. Un caz extrem de rar, pe care-l mai întâlnise doar la o singură persoană, un tânăr din Anglia. Nu exista tratament, iar singura soluție era să se ferească de temperaturi scăzute și, mai ales, de ninsoare. Cea din urmă s-ar manifesta pe pielea lui sensibilă ca un acid sulfuric, putând să-i provoace răni grave, cu consecințe fatale.

Pe atunci, băiatul nu știa cât de multe necazuri o să-i provoace această anomalie, dar citea pe chipul îngrijorat al mamei sale că e ceva grav. Mai apoi, a tot auzit de la ea că iarna nu are voie să iasă din casă, chiar dacă era înfofolit din cap și până-n picioare. Orice bucățică din corp care s-ar fi descoperit din greșeală, prin mișcări neastâmpărate și inerente la acea vârstă, i-ar fi putut aduce multă suferință, tratament și chiar internarea în spitale. Femeia, rămasă văduvă de mai mulți ani, ar fi vrut să se mute într-o țară caldă, cu un singur anotimp, dar nu-și permitea o rezolvare atât de tranșantă. În schimb, spera ca prin măsurile și regulile impuse cu strictețe, să înfrunte pericolele fiecărei ierni, mai ales că se arătau blânde în ultimii ani.

Andrei nu avea voie să iasă din casă când temperatura de afară era sub 10°C, nici măcar până-n poartă, iar de mersul la școală nici nu putea fi vorba. Învățătoarea venea iarna, îi dădea teme și îl asculta, iar mămica îl ajuta după ce venea de la servici. Îl mai vizitau doar doi colegi, singurii cu care putea să discute orice, fără să fie luat peste picior și arătat cu degetul ca un canceros. Era vorba de Ionică, cel cu care împărțea banca toamna și primăvara, dar și de Sanda, cea mai frumoasă fată din clasă. Și ei îl țineau la curent cu ce le preda doamna, dar și cu cele mai interesante întâmplări din afara orelor. Multe dintre ele îl aveau în rol negativ pe Ivan, bătăușul de care se temeau toți și care îl teroriza și pe el când prindea ocazia. Acum se jucau împreună în fața casei lui, situată la capătul uliței, unde aveau parte și de un derdeluș potrivit pentru sănii sau saci de plastic. Numai el era pedepsit de soartă să vadă și să sufere.

Mămica i-a spus de mii de ori că va muri cu siguranță dacă iese în ninsoare, iar apoi se va stinge și ea de dorul lui. ”Vrei să o omori și pe mami?”, l-a întrebat ea cu ochii înlăcrimați. ”Dar eu când voi putea să mă bucur de zăpadă?”, a replicat el cu o întrebare dureroasă. Femeia l-a mângâiat pe căpșor, l-a sărutat pe obrăjori și a încercat să-i explice: ”Iubitul meu băiețel, unele bucurii nu le putem avea în această viață. Dar dacă suntem cuminți, răbdători și credincioși, ajungem într-o altă lume, unde vom fi răsplătiți din plin cu cele ce ne-au lipsit. În Rai o să ai parte de zăpadă câtă vrei, să te scalzi în ea ca într-o piscină. Îmi promiți că vei avea tăria să aștepți?”

Andrei a aprobat din cap cu strângere de inimă și mai mult ca să-și liniștească mama. Oricum, nu putea ieși din casă, ușa fiind mereu încuiată, iar mămica sau bunica erau tot timpul în preajmă. Astăzi era rândul celei dintâi, care tocmai pregătea ceva de mâncare în bucătărie. De acolo venea mirosul puternic de cârnați fripți și se auzeau sunete de vase și oale care-și schimbă locul și prioritățile. Însă mult mai îmbietoare era atmosfera de afară, cu promisiuni irezistibile de pe chipul plin de extaz ale Sandei, în contrast cu gesturi jignitoare venite din partea lui Ivan, care-i transmitea că-i laș, imitând comportamentul unei găini.

Atunci a simțit cum ispita crește și mintea începe să-i deruleze un scenariu provocator, pe care nu și-l închipuise până atunci. A văzut o dată cheia de rezervă a ușii în raftul cu produse cosmetice din baie, un loc pe care mama îl credea mai sigur decât un seif, în fața unui băiețel căruia îi umblă mintea. Așa credea ea, dar uite că s-a înșelat, curiozitatea lui depășind această concepție. Nu trebuia decât să se strecoare la toaletă, să urce pe scaun și să ia acea cheie către paradisul din afara ferestrei. Va ieși doar în bluzița cu mâneci scurte și va îmbrățișa cum se cuvine marea aceea de fulgi, chiar dacă va fi pentru prima și ultima dată.

Doamna Tatiana și-a dat toată silința să termine cât mai repede cele două feluri de mâncare și să se întoarcă lângă îngerașul ei. Știa că-i e greu să vadă minunățiile de afară, dar nu-i putea interzice și această plăcere, în speranța că-i va ușura astfel suferința. Măcar până-și va permite să-i împărtășească povestiri și speranțe menite să-i distragă atenția de la priveliștea hibernală.

Mirarea inițială că nu-și vede băiatul la locul lui s-a transformat în groază când a văzut ușa de la intrare cu cheia în broască. Ca un taifun a ieșit afară, alergând cu toate puterile către mulțimea de copii adunată în jurul unui fenomen pe care nimeni nu-l înțelegea.

– Andrei! Andreeei! Băiatul mamii… unde e băiatul meu?, țipa ea gâfâind și încercând să ghicească ce vor să exprime chipurile copiilor care o priveau speriați.

Sanda a fost cea care i-a arătat cu degetul un morman de zăpadă adunat de vânt pe lângă gardul casei. În vârful lui se putea distinge urma unui trupușor dispărut în adâncimea pufului alb și rece, ca într-un mormânt oferit de natură. Tatiana s-a aruncat prima pe urmele lui, dând disperată din mâini și făurindu-și drum către odorul acoperit cu milioane de fulgi otrăvitori. I-au luat exemplu și alți copii, ceea ce a făcut ca Andrei să fie descoperit în câteva clipe… lungi ca minutele. Mămica l-a luat în brațe și l-a strâns cu toată puterea, vrând parcă să-i transmită toată căldura corpului ei. Se simțea vinovată pentru neglijență și ar fi dat orice să moară și ea în acel moment, să-i fie alături în drumul lui spre dincolo.

– Mami, mă strângi prea tare, i-a fost dat să audă vocea mult iubită.

Revenită cu picioarele pe pământ, dar uluită de această întorsătură, Tatiana și-a întors privirea către chipul băiețelului, l-a șters de neaua care-l albise și l-a privit cu atenție. Nu se vedea nici urmă de bășici sau vreo culoare vânătă, la fel cum nici pielea de pe mâini nu prezenta vreun semn provocat de fulgi, așa cum se întâmplase în urmă cu patru ani. Nu-i venea să creadă, iar lacrimile de bucurie i s-au revărsat cu generozitate.

– Am ajuns în Rai amândoi?, a întrebat Andrei în timp ce era acoperit de alți fulgi mângâietori.

– Da, dragul meu, acum suntem amândoi în Rai!, i-a răspuns printre sărutări femeia fericită.

Vestea că Andrei s-a vindecat singur de alergia la fulgii de nea a ajuns până la medicii din Capitală, și apoi în alte țări. Au încercat să-l interneze pentru nenumărate analize, în speranța că vor afla cauza miracolului, dar doamna Tatiana s-a opus cu înverșunare, susținând că o minune nu trebuie examinată, ci doar trăită cu recunoștință. Așa cum avea de gând să facă și ea, alături de curajosul ei băiețel.

Nevinovate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Aveți ceva contra tusei?
– Nu, puteți tuși cât vreți…!!!

* – Tatăl meu e mare fricos!
– De ce?, că nu pare.
– Cum merge mama de acasă, fuge la vecină, să nu fie singur!

* – Bulă, cine a fost Vlad Țepeș?
– A fost șeful DNA, pe timpuri…

* Când văd doi tineri care se sărută pe stradă, îmi aduc aminte cum am intrat în necazuri.

* La petrecere, Rozi toarnă în ea cel de-al cincilea pahar cu pălincă, când Gheorghe îi spune încet: ”Măcar strâmbă-te o țâră și scutură-te, Dumnezău’ tău de femeie!”

* Aglomerație mare în vămi, vine diaspora să se laude cât de bine o duc ei în străinătate și să-și repare protezele.

* Sfat pentru dietă:
Poți să mănânci din mâncarea altora, sunt caloriile lor, deci nu contează.

* Hei tu, cel care te-ai oprit să citești!
Mergem să furăm cârnații lu’ vecinu?… A tăiat porcul!

* Cam de două săptămâni merg zilnic la sală și fac pătrățele. Dacă mai desenez, instructorul a zis că mă dă afară…

* Nu i-am scris moșului, dar i-am trimis facturile de la curent și gaz. Nu s-a oprit din ”Ohohoo, ohoho” un sfert de oră.

* Mă sună nevastă-mea, azi:
– Să știi că am spart oglinda laterală..
– Pffff… Cum dracu ai reușit?!
– M-am răsturnat cu mașina.

* Ițic, rămas la Moscova, îi scrie lui Ștrul, emigrat în SUA.
”Dragă Ștrul, la noi e tare rău dacă poți să-ți închipui, o rață a ajuns la 30 de ruble”.
Scrisoarea e interceptată, Ițic e chemat la discuții și invitat să ofere o nouă perspectivă, mai optimistă, asupra vieții sovietice. Ițic reface scrisoarea.
”Dragă Ștrul, la noi e foarte bine, dacă poți să-ți închipui, cu 10 ruble îți poți cumpăra un elefant, dar ce să faci cu atâta carne? Mai bine mai pui 20 de ruble și-ți iei o rață”.

* – Domnișoară, de ce mergeți pe autostradă cu 19 km la oră?
– Așa scrie pe indicator, A19!, răspunde tipa.
– Domnișoară, așa se numește autostrada: A de la autostradă și 19 e numărul autostrăzii.
– Aaaa, am înțeles…
– Dar domnișoara din dreapta de ce e așa de galbenă la față?
– Habar n-am. Așa e de când am ieșit de pe A320.

* Doi polițiști discută::
– De ce îți tot freci mâinile?
– Că mi-e frig..
– Da’ de ce nu îți bagi mâinile în buzunar?
– Acolo am mănușile.

* Se întâlnesc gazul și electricitatea:
– Bună, scumpo!
– Bună, scumpule!

* Pentru că România să intre în spațiul Schengen la 8 decembrie, europenii au solicitat ceva inedit, să ne prezentăm la Bruxelles cu 3 personaje:
1. Un popă cinstit
2. O studentă, fată mare, de 20 de ani
3. Un politician necorupt
Cu mic, cu mare, tot românul s-a mobilizat.
Preafericitul a găsit, după îndelungi căutări, într-un sat din Moldova, un popă cinstit ce a fost trimis URGENT la Bruxelles.
Ministerul Învățământului și cel al Sănătății au găsit studenta fecioară… trimisă și ea urgent către aceeași destinație.
Începe căutarea politicianului necorupt.
PSD? – noi nu avem așa ceva și nu am avut niciodată!
PNL? – nu găsiți la noi așa ceva!
USR? – la noi nicicum, doar de fațadă!
UDMR? – nici noi nu aveam, dar ne-a murit un membru și am adus unul nou care încă nu-i corupt.
Îl duc pe ungur cu tot alaiul la Otopeni să îl trimită cu Wizz-ul la Bruxelles, moment în care sună Rareș Bogdan și spune:
– Nu mai este nevoie să îl trimiteți pe ungur!
– De ce?, strigă toți.
– S-a îmbătat popa la hotel și-o dezvirginat-o pe studentă!

* Un copil și mama sa însărcinată așteptau autobuzul.
– Mami, de ce ai burta așa de mare?
– Fiindcă aștept o surioară pentru tine!
Lângă ei era un domn cu burtă mare:
– Mă scuzați, domnule, dumneavoastră ce așteptați?
– Autobuzul!
– Dacă iese o bicicletă, mi-o dați mie?

* Două blonde:
– Eu aș vrea ca Moș Niculae să-mi aducă o trusă de făcut genele..
– Fată, îi încurci: ăla care vine la gene e Moș Ene!

* – Ce e pentru tine fericirea?
– Să mănânc.
– Mă refer la ceva spiritual.
– Să mănânc din tot sufletul.

* – Măi Gheo, tu ai găsit ceva de la Moș Nicolae?
– Daa, o sticlă de vodcă și un pachet de țigări.
– Bravo!
– Dar tu?
– Eu am găsit un bilet în care scria: ”Bă, nesimțitule, nu-ți mai lăsa ghetele pe hol, că omori tot cartierul”.

* – Fată, ție ce ți-a adus Moșul?
– Nimic, că nu mai sunt cu el…

* Nu poți să iei un profesor de Limba Română și să-l pui peste noapte – sudor!
Nu poți lua un tractorist, să-l faci patiser peste noapte… Și tot așa. Nu sunt pregătiți.
Doar politicianul român poate să fie azi ministru la Economie, mâine la Apărare și poimâine la Finanțe…
Pentru că numai prostul care nu e în stare de nimic crede că el știe să le facă pe toate!

* Persoanele care au fost ocolite de Moș Nicolae pot depune reclamația la mine!!!
50 euro taxa pentru dosar!

* – Cu ce se ocupă iubitul tău?
– Cu papetăria. Îi place să pape tărie.

* – Măi Mărie, tu ce folosești să nu ți se vadă cearcănele?
– Decolteul…!

* Un nebun în cabinetul medical:
– Data nașterii, te rog!
– 20 septembrie…
– În ce an?
– În fiecare an, domnule doctor!

* În noaptea nunții, un bărbat de 60 de ani o întreabă pe soția lui de 20 de ani:
– Dragă, ai mai fi acceptat să îmi fii soție chiar și dacă tatăl meu nu mi-ar fi lăsat 1 milion de Euro?
– Dragul meu, aș fi acceptat să-ți fiu soție, indiferent cine ți-ar fi lăsat milionul.

* – Aseară, cu soția, am cinat la lumina lumânărilor!
– Ce romantic! Și pe urmă?
– Pe urmă… a venit curentul!

* Cum îi spune o șoferiță iubitului ei că l-a înșelat?
– Nu am fost atentă și a intrat unul în mine!

* Anul ăsta, de Crăciun, o să stau întins sub brad până când familia și prietenii mei vor realiza că sunt un cadou în viața lor.

* Auzi la ei, frate, cică fură de nevoie…
Atunci eu muncesc pentru a face sport?!

* Două blonde, noaptea, în stația de tramvai.
– Crezi că mai vine tramvaiul amu, în miez de noapte?
– Da! De ce crezi tu că or lăsat șinele astea afară? Așa degeaba?

* – De ce ai început să cânți la pian?
– De pe vioară îmi cădea berea.

* În afară de ”Aha!”, ”Hmm!” și ”OK”, ce alte amenințări folosesc femeile când sunt supărate?

* – Mă iubește, nu mă iubește… Mă iubește, nu mă iubește…
– Ce faci, rupi petale?
– Nu, șterg contacte din telefon…

Sufletul nu se plagiază

Întâlnirea noastră a fost un test confuz,
Tu ai început să-mi vorbești despre scriitori,
Așternând covor de citate din erudiți celebri,
În timp ce eu așteptam să-ți cunosc propriile concepții,
Mai prețioase decât cugetările memorate în timp.

Am trecut apoi la păreri despre viață,
Subiect pe care l-ai acoperit cu eseuri profunde,
Așternute de autori consacrați,
Dar eram însetat să te descopăr pe tine,
Fără perdele țesute de înaintași.

Când am abordat tema dragostei arzătoare,
Mi-ai amintit de Romeo și Julieta,
Iar apoi de Tristan și Isolda,
Deși mi-ar fi plăcut să întinzi o punte între inimile noastre,
Oferind o șansă unei iubiri fără asemănare
În care să desfășurăm o poveste cu final fericit.

 

Întâlnire cu Moș Nicolae

Sunt sigur că nu a fost un vis, pentru că nu puteam adormi cu niciun chip. De obicei nu rezistam treaz nici măcar la filmul de seară, toropeala punând stăpânire pe mine și obligându-mă astfel să pășesc pe tărâmul promițător al dorințelor împlinite, ambalate în culori mai vii decât cele din realitate. Dar în seara atât de așteptată de copii, băiețelul din interiorul meu a preluat controlul și s-a impus cu încăpățânare. Degeaba încercam să-i explic a nu știu câta oară că Moșul nu există cu adevărat, având ca dovadă zeci de ani în care nu ne-a căutat, el mă implora cu inocența lui debordantă să las măcar ușa deschisă. ”Chiar dacă ar fi adevărat, bătrânul nu vine decât la copii, iar eu sunt acum cam de-o vârstă cu el”, îi repetam din când în când, însă acel băiețel îmi răspundea că poate să apară pentru oricine crede cu adevărat.

Așa am ajuns la un compromis, iar îngrijorarea că oricând poate intra un străin peste mine a contribuit la insomnia din această noapte. Mă întorceam frecvent de pe o parte pe alta, în speranța că somnul va învinge până la urmă și dimineața va triumfa cu luciditatea unui adult rezonabil. Nu știu cât era ceasul, când am văzut un dram de lumină care se strecura pe lângă ușa deschisă lin la capătul holului. Vedeam din dormitor acea mișcare, iar inima a început să-mi bată necontrolat la gândul că un răufăcător e gata să mă tâlhărească. Altceva n-aș fi putut distinge dacă aprindeam vreun bec din dormitor, dar aveam la îndemână lanterna care a străpuns adânc întunericul și mi-a înfățișat o imagine cum nu mai văzusem din copilărie. În apartament tocmai pășise o persoană îmbrăcată într-o mantie închisă la culoare și cu capul acoperit de o glugă misterioasă. Totuși, se putea observa că-i vorba de un bătrân, după chipul brăzdat de riduri și trupul încovoiat de ani, proprietăți pe care fasciculul de lumină le-a scos în evidență. Luat prin surprindere și orbit totodată, străinul a reacționat cu o voce blândă și cuvinte politicoase, care au avut darul să mă liniștească.

– Mă scuzați, cred că am greșit apartamentul, mi-a zis în timp ce căuta calea spre ieșire.

– De unde știți asta?, s-a trezit copilul din mine să se agațe de speranțe.

– Așa ceva mi se întâmplă foarte rar, a adăugat el de parcă ar fi simțit că nu vorbea cu omul matur. Dar dacă tot m-ai văzut, cred că meriți o explicație, numai stinge lumina aia orbitoare să mă pot apropia în siguranță.

O propunere rezonabilă pe care era normal să o accept, curiozitatea fiind sentimentul predominant în acel moment. L-am ascultat imediat și, după ce am aprins veioza, punând deoparte lanterna deranjantă, bătrânul a intrat în dormitor cu pași lenți și cu un zâmbet călduros. Atunci mi-am dat seama că îmi amintește de cineva văzut atât de demult încât memoria nu reușea să mă ajute. Avea în mâna dreaptă o geantă voluminoasă din care se putea vedea un colț de pachet ambalat într-o hârtie de un roșu aprins.

– Puteți să-mi spuneți pe cine căutați?, l-am întrebat eu ca vrăjit de personalitatea lui.

– Trebuia să intru la copiii de alături, dar am încurcat ușile. Mă scuz încă o dată și promit să nu se mai repete.

– Ar fi politicos să-mi spuneți și numele…, am marșat eu cu o oarecare bănuială.

– Eheeee, e un nume obișnuit, a chicotit el șăgalnic. Mi se spune Nicolae, dar poți să-mi spui și Nicu sau Nico, după cum se obișnuiește în aceste vremuri.

Băiețelul dinăuntrul meu a exclamat fără să-l pot cenzura:

– Tu ești Moș Nicolae! Știam eu că nu sper în zadar. Pentru mine nu ai nimic, măcar o ciocolățică?

Bătrânul a abordat din nou zâmbetul luminos și și-a cerut scuze:

– Tu ai primit la vremea ta daruri. Acum ți le poți face singur, atâtea câte îți permiți.

Atunci mi-au revenit amintirile amare și s-au exprimat printr-o dezamăgire.

– Dacă nu ai uitat cumva, Moșule, m-ai păcălit rău cu ultimul cadou, când aveam cinci sau șase ani. Era un manual de zoologie pe care l-ai luat dintre cele ale fratelui meu și m-ai făcut să mă bucur degeaba. Aurel mi l-a smuls din mână, acuzându-mă de hoție, deși plângeam și îl imploram să mă creadă că e un dar de la tine. De atunci am rămas cu o traumă psihică și nu am mai crezut că exiști cu adevărat.

– Firește că n-am uitat, însă erau vremuri grele și mă descurcam cum puteam. Eu te iert că nu ai mai crezut în mine, pentru că marea majoritate a adulților sunt la fel. Asta e acoperirea perfectă de care am nevoie.

– Nu așa ar fi trebuit să se întâmple ruptura care mă doare și acum. Îmi ești dator cu o ultimă favoare, pentru a ne despărți cu gânduri bune, așa cum se cuvine.

– Și ce ai vrea să fac pentru tine ca să mă reabilitez? Vrei să-ți aduc altă carte în schimbul aceleia?

– Dimpotrivă, Moșule, i-am propus eu cu entuziasm. Acum vreau să le duci din cărțile mele copiilor și adulților din toată țara. Am înțeles că ai grijă și de maturii bolnavi de singurătate, de bătrâni și de cei săraci. Eu am scris pentru toți, iar cărțile le găsești în multe librării. Pentru început, îți recomand să vizitezi Târgul de Carte Gaudeamus, din București, de unde te poți aproviziona cu cele mai noi apariții. Asta dacă împarți cadouri și după această noapte.

– Ciudată dorință, dar posibil de îndeplinit, a răspuns bătrânul după un moment de gândire. Dacă prin asta revii la sentimentele bune față de mine, sunt de acord. Voi transmite și adulților imboldul de a-ți cerceta volumele, dar restul depinde de ei. Chiar dacă nu mai umblu noaptea, daruri împart în fiecare zi, până când îi predau ștafeta lui Moș Crăciun.

– Mulțumesc, însă mai am o mică rugăminte. Pot să-ți fac o fotografie, că altfel nimeni nu va crede când voi vorbi despre această întâlnire.

Spre surprinderea mea, Moș Nicolae a fost de acord să apară în poză, după care mi-a urat noapte bună și a plecat în drumul lui. Somnul a venit apoi ca la comandă, odihnitor și cu vise din cele mai frumoase, toate inspirate de acea întâlnire incredibilă. Dimineață, pe când să scriu aceste rânduri, am fost tare necăjit să văd că fotografia cu moșul a dispărut. Ar fi două explicații: ori am greșit eu cu ceva la telefonul ăsta nou și prea complicat, ori Moșul nu poate fi imortalizat în imagini. Îmi rămâne speranța că mă veți crede pe cuvânt, mai ales dacă veți simți dorința de a-mi răsfoi cărțile, semn că Moșul s-a ținut de cuvânt.

Tertipuri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Am atâtea poze cu pisici în telefon, încât acum nu mai vibrează, toarce.

* Să-ți ții soția de mână într-un mall nu este romantic, este economic.

* – Îmi faci o cafea?
– Da. Ce cafea vrei?
– Ce vrei tu, ce-ți este mai ușor…
– Mai ușor îmi este să nu-ți fac.

* Se dă citire testamentului soacrei decedate:
– Toată averea mea, constând dintr-o vilă cu 5 camere, o mașină Mercedes și suma de 125.000 Euro pe care-i am în contul personal, vor fi moștenite de unica și draga mea fiică, Maria. Ginerele m-a rugat să-l amintesc și pe el în testament: ”Servus Gheorghe!”

* Înainte ca alcoolul să-și facă efectul, vreau să urez tuturor un sincer ”La mulți ani” și Crăciun a Înviat, fie ca acest carnaval să vă aducă un 2021 plin de ouă roșii fericite!
Trăiască mirii! Vând Mercedes!

* Ea se întoarce pe neanunțate și-l găsește pe el în pat cu o pitică.
– Păi bine, mă nenorocitule, nu te-ai jurat tu acum două săptămâni că n-ai să mă mai înșeli?!
– Dragă, nu pot așa, dintr-o dată… dar vezi bine că încerc să reduc.

* Dacă anul trecut Moșul mi-a adus o laie… vă dați seama câte îmi aduce anul ăsta?!
Căcălău!

* Tanti Mioara nu e de acord cu purtatul măștii. Își aduce aminte că în vremea accidentului de la Cernobîl era elevă și că mergea fără nicio protecție, fără mască și fără mănuși. Singurele simptome s-au ivit abia după vreo doi ani și erau destul de insesizabile. Când era la ciclu, îi apăreau niște bubițe mici și roșii pe coaie, dar îi treceau destul de repede. Și nici măcar nu-i apăreau pe toate trei.

* ”Bună, frumoaso, am văzut că m-ai invitat într-un grup de Facebook, sincer am aruncat un ochi și am văzut că sunt majoritatea numai femei, dar tu ești cea mai frumoasă, eu sunt singur, nu am obligații și chiar mi-ar plăcea să ne cunoaștem.
”Bună ziua, domnule, grupul de pe Facebook l-am făcut ca să socializeze părinții între ei, eu sunt educatoarea fetiței dumneavoastră și vă rog să o salutați pe doamna Anca din partea mea!”

* – Cum pot să scot buletinul dacă a căzut între bord și parbriz, la un Fiat Ducato?
– Mergi într-o vamă și spui că ai coca, în 5 minute e tot bordul jos! 🙂

* Biblia: nu-ți bate femeia
Coranul: nu-ți bate femeia
Legea: nu-ți bate femeia
Femeia: trage-mă de păr iuby, fii rău!

* Sindromul prostiei: să mergi să lași bani la biserică și apoi să te întorci acasă și să te rogi să-ți dea Dumnezeu bani.

* Noroc cu Putin… că astăzi erați la a 7-a doză de Pfizer!

* Pe vremea mea se pupa pe gură și se dădea la gaură, acu se dă în gură și se pupă în gaură.

* Omul, cât trăiește, îngheață!
(Nicușor Dan)

* – Iuby, unde-s prezervativele alea rupte?
– În sufragerie, se uită la Cartoon Network…

* – Ascultă la mine, soldat! Dacă n-ai bea atâta, ai fi ajuns sigur caporal sau chiar sergent.
– Aș… Nu-mi pasă. Când beau, mă simt colonel.

* Ia zice-ți mă, ăștia care le știți pe toate: pe ce parte se pune dulceața pe clătite. Hai, să vă văd.

* – Ioane, ai înnebunit, la rabla ta îți iei cauciucuri și jenți ultimul răcnet?
– Mărie, eu nu comentez când îți cumperi sutiene!

* Caut persoane serioase, să sunăm la uși și să fugim!

* Geografia asta mă amețește!
Marea Neagră nu e neagră, Vârful Omu nu e om, nu știm cine a retezat Munții Retezat și nici ce căutau babele alea singure pe munți.

* Afiș pe un Trabant, în parcare: ”Acesta este un Mercedes, dar a fost bolnav când a fost mic”.

* – Am auzit că toți banii tăi îi dai la săraci.
– Exact.
– Păi, și din ce trăiești?
– Din dobândă!

* – Bade, cât mai bei pe zi?
– Cât îmi cade bine, dom’ doctor.
– Bine bade, dar cam câte pahare?
– Apăi… dom’ doctor, io-s beautor, nu cotabil.

* Nevasta îl întreabă pe soț:
– De ce ești lovit la nas?
– Când am ieșit dintr-un bar, asfaltul s-a ridicat și m-a pocnit în față…

* A trecut 1 decembrie… gata cu simulatul de patriotism. Vine Crăciunul… repetați-o pe aia cu bunătatea.

* Nu sunt de acord să vină și la bărbați Moș Nicolae… Vreau să vină Baba Nicoleta, dar să aibă între 30 și 40 de ani și dacă se poate 90x60x90.

* Pe vremuri, bărbații așteptau ordinul de încorporare, acum așteaptă catalogul Avon.

* O polițistă tânără și drăguță dirija circulația într-o intersecție mare. La un moment dat, a simțit că-i vine ciclul…
Ce să facă? Mai avea încă 5 ore de lucru și din intersecție nu putea să plece, așa că l-a rugat prin stație pe colegul de birou să-i aducă pachetul cu tampoane, din dulapul ei. Colegul confirmă recepția și ea lucrează mai departe, fiind cu ochii-n patru. Trece o oră, colegul n-a venit… Trec două… trec trei… Ea disperată.
După patru ore, oprește mașina poliției în intersecție și colegul flutură vesel cutia cu tampoane. Polițista, nervoasă, îi spune:
– Nesimțitul naibii! Unde mama dracului ai stat?
Polițistul răspunde cu încântare:
– Știi, când ai spus prin stație că ți-a venit ciclul, a dat șefu’ o sticlă de șampanie, apoi a venit comisarul Ionescu cu o ladă de bere… apoi am dat și eu un rând, că mi s-a luat și mie o piatră de pe suflet…

* – Și zâci că ai fo virgină, tu?
– Da, măi!
– Na, da unde-i sângele?
– Io mi-s un pic anemică și de aia nu-i!

* – Ce părere aveți despre echipa națională de fotbal?
– Îmi amintește de Eminescu!
– Păi Eminescu nu a jucat fotbal.
– Exact!

* Vă dați seama ce oameni inteligenți trăiesc în Borsec?! Să pună ei apă plată în sticlă rotundă! Respect.

* Sexul făcut des reduce riscurile de infarct! Doar dacă nu intră nevasta pe neașteptate!

* Dacă vrei ca bărbatul să nu se mai întoarcă cu fața la perete după ce ați făcut sex, pune un tablou cu mă-ta!

* Abia după ce m-am dat cu parapanta am aflat că adrenalina e maro!

* Ăștia care veniți în vacanță prin Maramureș, să vă puneți merinde, că amu la noi numa se be!

* Un bătrân cu trei fire de păr pe cap merge la frizer. Intrigat, frizerul zice în zeflemea:
– Să le tund sau să le număr?
– Vopsește-le!

* Dragă Marie, am ajuns cu bine…
După ce se ridică ceața, îți spun și unde!

* M-au sunat de la Orange pentru o factură neplătită. Le-am zis că apelul lor este foarte important pentru mine, am pus telefonul pe masă și le-am cântat la acordeon 15 minute.

La mulți ani, dragă Românie!

Când întreaga țară se îmbracă-n ie
Și-al ei imn se-aude pe cuprinsul gliei
Din voci ce răsună pline de mândrie,
Poți să știi că este ziua României.

Când vezi tricolorul la fiece casă
Cum flutură falnic, ca o-naripată,
Ziua ți se pare cea mai luminoasă
Și patriei-mamă îi e dedicată.

Când cu mic cu mare vedem defilarea
Armatei semețe care ne păzește,
Ni se-nviorează parcă răsuflarea
Și speranța-n mâine de îndată crește.

Când ne curge-n vene marea sărbătoare
Și zâmbim cu toții într-o armonie,
Ca un singur suflet sub același soare,
La mulți ani îți zicem, dragă Românie!