Ha ! Ha ! Chiar acum m-am dat jos dintr-un tren ! E ceva asa de comun pt mine incat eu nu asociez trenurile cu vacantele sau cu contemplat peisaje sau nici macar cu cine stie ce aventuri sau mistere (de gen Crima din Orient Expres) ! Eu mai degraba asociez condusul masinii cu vacanta si cu diverse aventuri decat un tren, atat in real life cat si in filme. Insa am fost placut surprins de cateva din pozele cu peisaje spectaculare de mai sus.
Pe acolo e mereu o plăcere să călătorești cu trenul, așa cum era și la noi pe vremuri. Dar acum e nevoie de investiții uriașe pentru a repara și moderniza structura CFR, care s-a degradat încontinuu și, în multe porțiuni, nu permite o viteză mai mare de 40 km/h.
Chiar că e foarte util clipul tău, care dă o soluție practică și la îndemână oricărui autor ce vrea să-și publice cărțile. Am să-mi fac cont pe acest site și sper să colaborez cu ei. Mulțumesc mult, Georgeta! 🙂
Ce faine sunt! Tocmai mă gândeam că n-am mai mers de tare mult timp cu trenul şi ce mult îmi plăcea. Toată tinereţea mea, anii de studenţie, numai cu trenul am străbătut ţara asta. Are farmecul ei, călătoria cu trenul. Deşi cele noi sunt uimitoare, aş prefera să merg cu un tren de epocă, cum sunt cele de mai sus, cu interioare minunate. Iar locomotivele cu aburi au o “muzică” aparte.
Zile frumoase şi vesele, dragă Petru! 🙂
Mă bucură că ți-au plăcut trenurile alese de mine și faptul că avem aceeași afinitate. Și eu am călătorit mult cu ele, în copilărie și adolescență, dormind adesea în săli de așteptare aglomerate sau pe băncile din gări. Mirosul fumului de locomotivă mi se părea un parfum minunat, iar conducătorii mastodonților niște semizei. Am rămas cu nostalgia, fiindcă n-am mai încercat demult această experiență.
Să-ți fie ploile blânde, dacă tot au venit, Alex! 🙂
Chiar daca de 10 ani ma urc in autocar si plec in vacante, departe, hai-hui, trenul ramane febletea mea ca mijloc de transport. De mica mi-a placut sa merg cu trenul. Si acum, in Romania aleg trenul pentru a merge la munte sau in alte parti. Ultima “escapada” a fost in martie, la Predeal, cand am ales Hyperionul, al lui Softrans. A fost super dtpdv. Am si pasiunea machetelor de trenulete; am sine, tot felul de garnituri, locomotive, vagoane, macaze, poduri, chiar si casute, de pe vremea cand cumpararea lor nu era deloc un mare efort financiar. Acum este! In tinerete chiar mi-am facut o macheta atat de frumoasa, cu munti si lacuri. 🙂 In fine…a fost odata! Week-end cat mai frumos tie si tuturor!
Iată că am mai aflat o pasiune de-a ta: machetele și jocul cu trenulețele. Din nefericire, n-am avut posibilitatea să manevrez astfel de garnituri în miniatură, deși toată viața mi-am dorit. E un hobby pentru oameni de toate vârstele și, după cum bine zici și am văzut la TV, poate fi foarte costisitor, în funcție de complexitatea și amploarea lui.
Un sfârșit de săptămână minunat îți doresc, la rândul meu!
Suerbe!De la mocanita de la voi pana la cele mai moderne si elegante trenuri,mi-ai adus aminte de tinerete cand mergeam toata ziua cu trenul ,ce vremuri bune!Da ca eram tineri! Un weekend minunat iti doresc!
Tinerețile noastre ne-au lăsat multe amintiri plăcute și nostalgii dulci, care nu se vor potoli niciodată. Parcă mai frumoase erau trenurile de atunci, chiar dacă scoteau un fum negru și dens. Să fii iubită și mereu veselă, draga mea prietenă! 🙂
Salut Petru !
Felicitari pentru postare ! 🙂
Circul foarte des cu TRENUL si-mi place-n mod deosebit sa stau ziua la fereastra vagonului sa urmaresc peisajele pe unde trece TRENUL mai repede sau mai incet ! 🙂
La vara, la TURDA, voi veni tot cu trenul dar cu cel de noapte, la vagonul de dormit ! 🙂
In ITALIA am fost si cu TRENUL, la vagon de dormit direct BUCURESTI-VENEZIA
direct pana la Budapesta apoi cu atasarea vagonului romanesc la trenul unguresc ………….
Cu 4 ( patru ) din TRENURILE de tine postate, am circulat si eu !!! 🙂 🙂 🙂
Sa ai o sambata frumoasa, prietene ! 🙂
Sandu.
Ești un norocos, pentru că eu am încercat de câteva ori să prind un loc în vagonul de dormit sau la cușetă, doar că pe vremea aia trebuia să-ți faci rezervare din timp. Totuși eram bucuros dacă găseam un loc la geam, și încercam să rămân treaz toate cele 12 ore, de la Baia-Mare la București-Nord.
O zi desăvârșită, Sandule! 🙂
Așa cum ți-am spus și cu altă ocazie…aș fi vrut un tren din acesta acum două zile. Cu ale noastre e ca și cum ai porni într-o cursă a sfârșitului difuz. Râd!
racoltapetru6 
Ha ! Ha ! Chiar acum m-am dat jos dintr-un tren ! E ceva asa de comun pt mine incat eu nu asociez trenurile cu vacantele sau cu contemplat peisaje sau nici macar cu cine stie ce aventuri sau mistere (de gen Crima din Orient Expres) ! Eu mai degraba asociez condusul masinii cu vacanta si cu diverse aventuri decat un tren, atat in real life cat si in filme. Insa am fost placut surprins de cateva din pozele cu peisaje spectaculare de mai sus.
Pe acolo e mereu o plăcere să călătorești cu trenul, așa cum era și la noi pe vremuri. Dar acum e nevoie de investiții uriașe pentru a repara și moderniza structura CFR, care s-a degradat încontinuu și, în multe porțiuni, nu permite o viteză mai mare de 40 km/h.
Ce evolutie ! Superb articol ! Iata ce am gasit pentru tine si sper sa-ti foloseasca, incercam, ce zici ?
Chiar că e foarte util clipul tău, care dă o soluție practică și la îndemână oricărui autor ce vrea să-și publice cărțile. Am să-mi fac cont pe acest site și sper să colaborez cu ei. Mulțumesc mult, Georgeta! 🙂
Ce faine sunt! Tocmai mă gândeam că n-am mai mers de tare mult timp cu trenul şi ce mult îmi plăcea. Toată tinereţea mea, anii de studenţie, numai cu trenul am străbătut ţara asta. Are farmecul ei, călătoria cu trenul. Deşi cele noi sunt uimitoare, aş prefera să merg cu un tren de epocă, cum sunt cele de mai sus, cu interioare minunate. Iar locomotivele cu aburi au o “muzică” aparte.
Zile frumoase şi vesele, dragă Petru! 🙂
Mă bucură că ți-au plăcut trenurile alese de mine și faptul că avem aceeași afinitate. Și eu am călătorit mult cu ele, în copilărie și adolescență, dormind adesea în săli de așteptare aglomerate sau pe băncile din gări. Mirosul fumului de locomotivă mi se părea un parfum minunat, iar conducătorii mastodonților niște semizei. Am rămas cu nostalgia, fiindcă n-am mai încercat demult această experiență.
Să-ți fie ploile blânde, dacă tot au venit, Alex! 🙂
si uite asa evolueaza lumea….pacat ca pe la noi CFR este praf….frumoasa ideea ta ,,,,zi frumoasa
Mulțumesc apăsat pentru apreciere și urare! S-auzim numai de bine!
w/e placut …
Mi s-a făcut dor de a porni hai-hui… nu, oricum: cu trenul. Să ai un sfârşit de săptămână minunat.
Același dor îl simt și eu, dar mă tem să-ncerc a-l ostoi, ca să nu fiu dezamăgit.
Gânduri bune și sentimente calde!
Ah! Teama! … noroc sau (ne)noroc…?
🙄
Mi-amintesc cum ne plimbam cu trenul , de dragul plimbarii , de la Constanta la Neptunsi inapoi….Mi-a placut postarea ta!
Amintiri frumoase, pentru mulți dintre noi. Îți mulțumesc efervescent, Ana!
Reblogged this on adriandc.
Să fie bine primit! 🙂
o incantare ! chiar si miniatura e faina ! as merge cu un tren de mare viteza
Ce-i frumos… n-are cum să nu placă. Indiferent de vechime sau viteză, după gustul fiecăruia.
Chiar daca de 10 ani ma urc in autocar si plec in vacante, departe, hai-hui, trenul ramane febletea mea ca mijloc de transport. De mica mi-a placut sa merg cu trenul. Si acum, in Romania aleg trenul pentru a merge la munte sau in alte parti. Ultima “escapada” a fost in martie, la Predeal, cand am ales Hyperionul, al lui Softrans. A fost super dtpdv. Am si pasiunea machetelor de trenulete; am sine, tot felul de garnituri, locomotive, vagoane, macaze, poduri, chiar si casute, de pe vremea cand cumpararea lor nu era deloc un mare efort financiar. Acum este! In tinerete chiar mi-am facut o macheta atat de frumoasa, cu munti si lacuri. 🙂 In fine…a fost odata! Week-end cat mai frumos tie si tuturor!
Iată că am mai aflat o pasiune de-a ta: machetele și jocul cu trenulețele. Din nefericire, n-am avut posibilitatea să manevrez astfel de garnituri în miniatură, deși toată viața mi-am dorit. E un hobby pentru oameni de toate vârstele și, după cum bine zici și am văzut la TV, poate fi foarte costisitor, în funcție de complexitatea și amploarea lui.
Un sfârșit de săptămână minunat îți doresc, la rândul meu!
Suerbe!De la mocanita de la voi pana la cele mai moderne si elegante trenuri,mi-ai adus aminte de tinerete cand mergeam toata ziua cu trenul ,ce vremuri bune!Da ca eram tineri! Un weekend minunat iti doresc!
Tinerețile noastre ne-au lăsat multe amintiri plăcute și nostalgii dulci, care nu se vor potoli niciodată. Parcă mai frumoase erau trenurile de atunci, chiar dacă scoteau un fum negru și dens. Să fii iubită și mereu veselă, draga mea prietenă! 🙂
Salut Petru !
Felicitari pentru postare ! 🙂
Circul foarte des cu TRENUL si-mi place-n mod deosebit sa stau ziua la fereastra vagonului sa urmaresc peisajele pe unde trece TRENUL mai repede sau mai incet ! 🙂
La vara, la TURDA, voi veni tot cu trenul dar cu cel de noapte, la vagonul de dormit ! 🙂
In ITALIA am fost si cu TRENUL, la vagon de dormit direct BUCURESTI-VENEZIA
direct pana la Budapesta apoi cu atasarea vagonului romanesc la trenul unguresc ………….
Cu 4 ( patru ) din TRENURILE de tine postate, am circulat si eu !!! 🙂 🙂 🙂
Sa ai o sambata frumoasa, prietene ! 🙂
Sandu.
Ești un norocos, pentru că eu am încercat de câteva ori să prind un loc în vagonul de dormit sau la cușetă, doar că pe vremea aia trebuia să-ți faci rezervare din timp. Totuși eram bucuros dacă găseam un loc la geam, și încercam să rămân treaz toate cele 12 ore, de la Baia-Mare la București-Nord.
O zi desăvârșită, Sandule! 🙂
trenuri + căi ferate 🙂
Se poate spune și așa. 🙂
Așa cum ți-am spus și cu altă ocazie…aș fi vrut un tren din acesta acum două zile. Cu ale noastre e ca și cum ai porni într-o cursă a sfârșitului difuz. Râd!
O să ne dea chinezii și nouă, după ce ne-om moderniza căile ferate. Adică peste vreo jumătate de secol.
Sunt răbdătoare. Râd!
Îmi plac trenurile…mă introduc într-o altă lume.
Sunt convins că e o lume mai bună și mai frumoasă! 🙂
Exact aşa! 😉 🙂