O fată și o carte

Sunt mereu în căutarea cărții ideale,
Care să mă cucerească de la prima pagină
Și să mă țină captiv până la final,
Prin parfumul de nou sau vechi,
Cuvinte menite să ajungă la suflet
Și provocări pe placul temperamentului meu.

Nu am idee spre ce titlu să mă aplec
Și nici măcar cine este autorul,
Dar ochii îmi sunt însetați de lectură,
Iar mintea se bucură de fiecare carte citită,
Chiar dacă știu că n-am găsit-o pe cea visată.

Pașii îmi sunt neobosiți în țelul meu,
Mă poartă prin biblioteci și librării,
Aidoma căutării unei partenere de viață
Și sperând că le voi găsi pe amândouă deodată:
O fată și o carte… pe o bancă din parc.

Poze : scris, mână, carte, persoană, citind, deget, palma, copil, albastru 4000x2663 - - 83259 - Poze frumoase - PxHere

 

39 thoughts on “O fată și o carte

      1. Cântecul ăsta tocmai l-am reascultat zilele trecute. De când cu internetul, am căutat să reascult toate melodiile dragi. Și, incredibil, mai am o melodie pe care nu o găsesc. I-am găsit doar textul, dar titlul se confundă cu alt cântec intens mediatizat în anumite medii, așa că atunci când întreb de el, mi se oferă celălalt. Textul este acesta:

        La căsuța cu zorele

        “Pe strada mea e o casă
        Ce veşnic goală-mi părea,
        Avea perdelele trase
        Şi uşa-nchisă şi ea.
        Dar ieri, ca printr-o minune,
        Căsuţa a înflorit;
        Atunci am stat şi-am privit-o
        Şi iată ce am zărit:

        Refren I:

        La căsuţa cu zorele
        Stă la geam un îngeraş
        Între două cuiburi mici de rândunele.
        Când zâmbeşte
        Este soare,
        Zboară fluturi prin flori,
        Iar când plânge, soarele se-ascunde-n nori.
        Doar de două zile l-am văzut
        Pentru prima oară
        Şi de-atunci stau şi îl privesc
        Din zori până-n seară.
        La căsuţa cu zorele
        Peste drum de strada mea,
        S-a mutat de două zile, dragostea.

        Văzând cât e de frumoasă
        Prin semne-ntâi i-am vorbit,
        Apoi i-am scris o scrisoare,
        Dar ea tot nu m-a privit.
        Atunci, la mine-n odaie,
        Închis o zi-ntreagă-am stat
        Şi-a doua zi dimineaţa
        Minunea s-a întâmplat.

        Refren II:

        La căsuţa cu zorele
        Mi-a zâmbit un îngeraş
        Între două cuiburi mici de rândunele
        Pe furiş a tras cu ochiul
        Ca să vadă ce-am păţit
        Şi când m-a văzut la geam ea s-a-nroşit.

        Când i-am spus că trebui’ să mă mut
        Mi-a răspuns sfioasă
        Că mai are ea de închiriat o odaie-casă.

        La căsuţa cu zorele
        Peste drum de casa mea
        M-am mutat de ieri şi eu… cu dragostea.

        Versurile de Eugen Mirea
        Muzica de Nicolae Kirkulescu”

      2. Era o vreme când aveam ocazia să ascult frecvent această melodie, dar nici eu nu sunt sigur dacă-i vorba exact acest text sau unul asemănător. Lăutarii care umblau pe la case, de sărbători, îmi cunoșteau preferința și își începeau prestația cu ”Căsuța noastră, cuibușor de nebunii… ” 🙂

      1. În ziua de azi, e bine să citim oricum: tipărit sau online. Iar despre programul de filme, pot să-ți spun că nu exagerez, doar două filme pe zi, în medie. Mă mai uit și la ”Ce spun românii” și știrile zilei.

  1. Cît pe ce să-ți răspund că, pînă vei găsi cartea ideală, ți le scrii singur… 🙂 Dar am dat de ultimul vers și… la fete nu mă bag, să comentez 😀

    1. Eu cred că acea carte poate fi scrisă și de tine, din cele citite și văzute în atâtea postări, dar e adevărat că mi-ar plăcea să găsesc fata care are aceleași înclinații spre literatură . Niciodată nu-i prea târziu, până mai putem încă respira. 🙂

  2. De cauti cu credinta neclintita si speranta, sigur vei gasi,
    Nu pe o banca-n parc, nici în biblioteci, buticuri, librarii.
    Ci-n Cartea Vietii, scrisa de profeti alesi si genii carturari,
    Oameni saraci, martiri crucificati, batjocoriti chiar de tâlhari…

    O zi magica, senina, sublima, cu multa sanatate, pace si Lumina, draga Petru !

    1. E-devărat că nu-i musai pe-o bancă,
      Se poate s-o găsesc și într-o bancă
      În care să să stăm amândoi la coadă
      Cu sentimente bune ce se-nnoadă.
      Să fii iubit, fericit și mereu cu gânduri bune, dragă Iosif!

  3. Obișnuiam să merg la bibliotecă și să citesc acolo. Eram mai liniștită, alte timpuri…
    Am citit și în parc, însă nu am găsit liniștea necesară mie 😉
    Frumoasă poezia, felicitări! Merge o carte!!!👍
    O seară frumoasă 🤗

    1. Seiniul nu are încă parc și nici librărie, așa că singurul loc unde mi-aș putea încerca norocul este biblioteca. Dar nu se știe niciodată unde poți găsi o fată cu carte, inclusiv într-un taxi. 🙂
      Mulțumesc frumos și îți doresc un weekend cu multe bucurii! ❤

  4. Bravo Petrica! Asa e viata scriitorilor si a poetilor cautare prin care ne incanta si pe noi cu poezii si lecturi noi! O seara minunata iti doresc!:)

    1. Suntem cu toții în primul rând cititori, și nu e plăcere mai mare decât să vedem cât mai mulți și în cât mai multe locuri. O zi de vineri cu soare și căldură îți urez, dragă Gabi! 🙂

  5. Frumos !!!!!!! ❤
    Si mie imi place sa citesc ,aveam abonament la biblioteca si citeam f. mult si noaptea pana terminam o carte,dar de vreo cativa ani cu boala mea ,nu prea mai pot citi
    Tineretul de azi ar trebui sa citeasca,dar…………. 😦
    O zi de vineri cu soare sa ai Ptru si o imbratisare cu drag!

    1. Mulțumesc, tot frumos, Anușka! 🙂
      Nici eu nu mai citesc cum citeam în tinerețe, pe atunci neavând atâtea canale TV. Azi, îmi împart timpul între scris, vizionare de filme (cam două pe zi) și citit.
      Din păcate, pe aici cerul e noros, dar îți urez ție o zi luminată de razele soarelui, dragă prietenă! ❤

  6. He, he! Ce versuri și gânduri frumoase! Cu mulți ani în urmă, erau mai multe șanse să găsești o fată frumoasă, citind o carte, pe o bancă în parc… Sau în tren… Acum… toată lumea pe smartphone…. Și discuții tot mai puține despre lecturi preferate și cărți bune….

    1. Tocmai de aceea m-a lovit nostalgia când mi-am amintit de fetele cu cărți în brațe de altădată. Astăzi mă uit cu slabe speranțe, pe bănci și pe trotuare, cum trec tineri și adulți cu ochii sau urechile în telefoane, fără să vadă ce se întâmplă în jurul lor, chiar și pe trecerea de pietoni sau cale ferată. E trist și mare păcat!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.