În căutarea brânzei perfecte

Am urmărit cu mare interes aventurile lui Toni în căutarea celei mai delicioase brânze din  lume. După cum mă știți, sunt un fan brânză de când am gustat prima  bucățică, iar țelul meu este identic cu cel al eroului menționat mai înainte. Astfel că am trăit alături de el fiecare experiență din țările pe care le-a vizitat, dar mai ales acele degustări din brânzeturile tradiționale la care a fost invitat. Eram tare curios ce impresie are, fiind vorba de specialități din Spania, Anglia, Rusia, Columbia, Australia și alte țări cu rețete renumite în acest domeniu, fiecare cu pretenția de a fi recunoscută campioană prin gustul ce-l oferă preparatele lor.

Trebuie, însă, să vă mărturisesc că am fost sceptic de fiecare dată, și s-a dovedit că am avut dreptate. Părerea mea, care coincide cu a milioanelor de români – dar și al milioanelor de turiști care ne-au vizitat țara -, este că brânza cea mai bună din lume se găsește la noi, în România! Pot să jur pe ce-mi place mai mult, adică pe gustul sublim al brânzeturilor sănătoase și delicioase pe care mă bazez. Știu că mă credeți, dar tot am să viu cu câteva argumente și exemple concrete.

Îl invit, pe această cale, pe Toni să viziteze și „țările” ce se găsesc în interiorul granițelor noastre, cum ar fi Țara Hațegului, Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Chioarului, Țara Făgărașului, Țara Moților, Țara Sibiului și mai cu seamă Țara Oașului, pe unde m-au purtat recent pașii. Acolo e mama brânzei și gustul ferice care ți se întipărește pe limbă și în memorie. Acolo crește iarba cea mai grasă și pasc oile cele mai fericite. Acolo oamenii te întâmpină cu calupuri de caș și brânză mari cât roata carului, alături de o pălincă tare și împodobită cu mărgele rezistente. Acolo, în luna mai, se ține Sâmbra Oilor, o sărbătoare seculară în care brânza e ridicată la rangul de Regină, iar turiștii sunt tratați regește cu cele mai bune și năstrușnice rețete.

Acolo aș vrea să văd ce părere are Toni Delaco despre brânza oșenească sau moroșenească. Mira-m-aș de n-ar zâmbi pe sub mustață și n-ar zice: „No, așe brânză n-am mai mâncat pă nicăieri! Ai avut dreptate, măi Pătrule”. Iar eu i-aș mai turna un pahar de tărie ca să-i lunece mai bine îmbucătura. Apoi ar merge numai bine un dans, să se așeze mai bine mâncarea și să poată încăpea un alt fel de brânză.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015