Prietenele

– Alo, Tia! Servus, dragă, da’ ce mai faci?

– Servus, Florico! Iaca dau un tiv la o rochie, că mă presează clienții ăștia, mai ales că-s aproape sărbătorile.

– Apropo de rochie, tu… Știi ce mi-a zis Alina, ieri? Da’ să nu mă spui, că eu nu-s de alea care umblă cu vorbe. Cică nu-i place deloc materialul pe care l-ai folosit la costumul ei. Zice că se lasă dacă-l spală și arată ca naiba.

– Nu mai spune, dragă! Doar nu i l-am băgat io pă gât, ea și l-o ales. Mie nu mi-a zis nimic de asta, ci dimpotrivă, părea entuziasmată. Să știi că-mi pare tare rău să aud!

– Ei, nu te lua după ea, că doar o cunoști, nu știe câte prune are în straiță. Io ți-am spus ca prietenă, dar rămâne între noi.

– Sigur, sigur. Doar n-o să-i spun, că imediat îi sare țandăra, iar mie nu-mi place să mă cert cu nimeni.

– Așa-s și io, tu. Te pup, că mi-e mâncare pe foc și tre’ să fac rântașu’. Mai vorbim noi, paaa…

– Pa, pa, Florico.

…………………………………………………………….

– Alo, Alino, ce mai faci?

– Ce să fac, bine, Tia. Mă pregăteam să ies în centru. Dar tu?

– Ia, cu lucru. Doar voiam să te întreb de ultimul costum. Nu-ți place materialul sau ceva la el? Că așa mi-a zis Florica…

– Cum să nu-mi placă, dragă? Nu te lua tu după Florica, că ajungi să umbli ziua cu lumânarea și noaptea pe întuneric. Ea mi-a zis că-i material ieftin și, dacă-l spăl, o să-mi pară rău că l-am ales.

– Cum putea să zică una ca asta?, că io nu lucrez decât cu stofă de calitate. Să știi că-mi pare tare rău…

– Ți-am zis să n-o bagi în seamă, că noi ne cunoaștem de mult și întotdeauna am fost mulțumită de tine.

– Atunci mă bucur, Alinuțo, numai să nu-i spui că ți-am zis de asta. Că nu-mi place să umblu cu bârfe, doar am vrut să lămuresc treaba.

– Nicio grijă, Tia. Nici eu nu port vorbe mai departe, doar mă cunoști. Te pup și fii fără grijă.

…………………………………………………………………

– Alo, tu ești, Florico?

– Servus, Alino? Ce se mai aude, dragă?

– I-ai spus tu ceva lui Tia, că tocmai ce m-a sunat în legătură cu costumul cel nou.

– Am vorbit azi cu ea, da’ n-am pomenit nimic de costum, să mă și trăznea’! Precis c-o vrut să te testeze, să vadă ce și cum, c-așa-i ea, n-o cunoști?

– Poate, da’ am vrut să mă asigur. Io nu suport să fiu vorbită pe la spate pă nedrept. Chiar dacă nu-mi place costumul, tot nu vreau să mă cert cu ea, că suntem prietene și asta-i cel mai important.

– Sigur că da, dă-l încolo de costum. Data viitoare du-te la Tămâianu, că-i meseriaș bun și are materiale de calitate.

– O să văd io, da’ nu-i spune că ți-am zis, că nu-mi place să bârfesc pe nimeni.

– Ai încredere în mine, că io nu fac d-astea, Alino!

– Te pup și te las, că mă duc în centru. Pa, dragă.

– Pa, draga mea.

……………………………………………………………………….

– Alo, Tia, tot io-s. Tocmai ce m-a sunat Alina și mi-o zâs că ai adus vorba de costum.

– Da, Florico, însă nu i-am spus nimic de tine, să mor io! Doar am întrebat-o și mi-o zâs că-i mulțumită. N-aș băga eu zâzanie între voi, Doamne ferește!

– M-am gândit io că nu faci d-astea. Ea o fi născocit, ca să se scoată. Că-i vai de capul ei, săraca, de când îi sângură, fără bărbat, fără prieteni ca lumea. Da’ nu-i bine a bârfi și d-aia nu zâc nimica…