A apărut volumul II la ”Povestirile unui maramureșean”

Precuvântare

”Au apărut, mai nou, comentatori ai literaturii românești contemporane, care tind să aducă sentimentul normal după care autorii să fie înregistrați nu în istorii, ci în geografii literare. Mi se pare corectă această descentralizare, întrucât, oricât se vrea oferirea unui tablou unificator al peisajului artistic, românii există sub forma unei colectivități, unită în cuget și simțiri, dar diferențiată nu numai temperamental, dar și ca o consecință a influențelor dimprejurul fruntariilor oficiale, cu afinități elective ce le îmbogățesc spiritual nu numai portul și obiceiurile, dar și felul în care se raportează la actualitatea vieții lor. Un demers academic a și fost făcut prin apariția Enciclopediei Banatului, secțiunea literatură, volumul incluzând și scriitori din acea parte a fostei provincii imperiale, cedată statului vecin balcanic.

Am făcut această digresiune pentru că scriitorul de valoare care este autorul acestei cărți se consideră maramureșean și bine face. Cooperativa neaoșistă de la Centru a dorit să se impună prin scriitori din răsăritul sudic, aducând în prima linie stereotipul modelului de scriitor român, ambiționând să declare, după modelul Ille de France, modelul autorlâcului tipic spațiului spiritual centralizat. La germani e de mult cunoscută ideea provinciei pedagogice. Goethe nu a plecat la Berlin pentru a deveni cunoscut. De ce nu ar deveni și Seini un Weimar? Domnul Racolța scrie bine și versuri și proză. Ceea ce aduce el maramureșean în această carte nu este o valoare etnografică, o colecție de obiceiuri și regionalisme. Este aici vorba de însuși spiritul unui spațiu spiritual, de ambianța unui mod de a colora un univers. Întâmplările sunt fie reale, fie de science fiction, ele însă nu trădează un anumit fel de a gândi, aducând o evidentă notă de originalitate în peisajul prozei românești. Un binevenit conservatorism îl determină să ocolească tentațiile modelor postmoderniste sau tonalitățile bulevardiere frecventate de bucureșteni și imitate prin unele insule culturale din țară. Consecvent cu sine însuși, ca scriitor și blogger pasionat, Racolța rămâne în zona aerului curat al regiunii sale, care numai provincială nu este și ar trebui să o spunem uneori, regiunile foste imperiale aparțin Europei Centrale, mai aproape decât spațiul extracarpatic al literaturii moldave și valahice, unde se află adevărata periferie geografică a lumii noastre. Ardelenii de Nord au în ADNul lor o alcătuire comună cu populațiile apropiate de Occident, fapt demonstrat recent. Autorul acestei cărți impune prozei sale nu numai backgroundul locurilor natale, dar și o personalitate aparte, dotată cu un umor fin și un ton persiflant în tonalitate majoră, pozitivă. Îi urăm succesul pe care îl merită.”

ERWIN LUCIAN BURERIU, membru al Uniunii Scriitorilor din România

Din cuprins fac parte și trei nuvele: ”Spirit călător”, ”Eunucul” și ”Banii”. Fotografia e făcută de mine, direct pe laptop, iar asta e explicația pentru calitatea slabă a imaginii. 🙂

Mulțumesc și pe această cale celor care au făcut posibilă apariția acestei cărți: domnii Lucian Bureriu, Zsolt Novak, Liviu Curtuzan, precum și prietena din Bistrița, Zaraza Catarig. Și nu în ultimul rând, vă mulțumesc vouă, dragi colegi și prieteni, pentru susținerea continuă și încurajările atât de eficiente.