Titlul de mai sus e inspirat din tema serialului comico-polițist Monk, în care un fost detectiv cu deficiențe psihice rezolvă cu succes cazuri de crimă care par – cum altfel? – imposibil de soluționat. Afirmația de mai sus e cât se poate de reală și în societatea noastră, chiar dacă nu considerăm să avem vreun handicap. Adevărul e că trăim într-o junglă cu legi pe care nu le cunoaștem bine, fiindcă ele se schimbă mereu de către cei care sunt în vârful lanțului trofic. Cei slabi sunt zdrobiți ușor de jivinele lacome, constituite în haite, ascunse sub măști și nume cât mai atrăgătoare. E bine să fim mereu prevăzători și să-i cunoaștem cât mai bine pe cei care ne vânează.
Cel mai mare dușman al poporului român este STATUL! Contrar atribuției pe care ar trebui s-o aibă, statul român a devenit un parazit care adună taxe, fără a oferi protecția necesară celor care contribuie la buget. Dimpotrivă, el își condamnă la moarte cetățenii, chiar dinainte de a se naște. Mulți dintre ei au murit în pântecul mamelor din lipsa de personal calificat, aparatura necesară sau alte condiții minime pentru naștere. Banii care ar fi trebuit pentru aceste lucruri au fost risipiți pe ceea ce nu trebuie sau au fost furați de afaceriști oneroși. Orfanii sunt maltratați prin casele de copii, iar bătrânii lăsați să moară fără nici o îngrijire. Statul fură, minte, înșeală, ucide fără să poată fi luat la răspundere, fiindcă e compus din politicieni fără conștiință și fără Dumnezeu. Oameni care n-au onoare și care suportă orice jignire numai să rămână la ciolan. Se înjură între ei, se fac hoți și mincinoși, dar nici că le pasă. Au un obraz atât de gros încât badea Gheorghe ar putea face opinci trainice din el.
O altă haită de prădători, care au făcut mii de victime, este compusă din BĂNCI. Ele acționează în cârdășie cu statul și chiar sub oblăduirea legilor acestuia. Au o adevărată artă în a-și atrage prada, dar dincolo de zâmbetul și promisiunile lor minunate se ascunde o dramă ce stă să se nască. Mulți români au rămas pe drumuri sau chiar s-au sinucis din cauză că băncile nu au voie să piardă niciodată, oricât de mare ar fi recesiunea. Pe lângă dobânzile mari pentru credite (deși la depunere sunt mici) intervin tot felul de comisioane ascunse și chiar ilegale pe care le percep, uneori fără să ne dăm seama. E încă o hoție pe capul românului, pe care nimeni nu o pedepsește.
Chiar dacă mulți nu-și dau seama, o vicleană haită de prădători o reprezintă BISERICA, în marea ei majoritate. Afaceriști cu sutană și cu glas mieros storc bani și de la cel mai sărman om. Se dărâmă spitale și se fac biserici nenumărate, se împodobesc cu aur altarele la care slujesc popi care se plimbă în mașini sclipitoare. Se ridică o catedrală ce vrea să bată recorduri în opulență, în timp ce țara stabilește recorduri în sărăcie, mizerie, corupție, boli… Se adeverește iarăși că poporul cel mai sărac e și cel mai ușor de fraierit.
Urmează PATRONII de intreprinderi mici și mijlocii, care, văzând cât de coruptă e societatea, vor să beneficieze și ei de decadența ei. În acest scop angajează muncitori la negru, evită pe cât pot să-și plătească contribuția la buget și caută să eludeze la orice pas legile. Majoritatea lor consideră că a fi corect într-o astfel de țară înseamnă că a fi prost, iar această concluzie e cât se poate de ancorată în realitate. Cel care suferă mereu este salariatul, care face orice pentru a avea un loc de muncă, o garanție că va avea ce pune mâine pe masă.
Mai sunt mulți prădători în jungla ce ne înconjoară și de aceea e bine să fim mereu cu toate simțurile ascuțite. Și să nu credeți că dacă întâlniți vreun vegetarian, sunteți în siguranță!
Bine ne-am gasit in jungla! Supravietuim cum putem ( la margine de cunoastere a legii schimbatoare ) si renuntam sa ne mai plangem de stat si de sistem.
Oricum STATUL nu va face nimic pentru OM, tot OMUL este cel care va trebui sa se descurce in jungla statului. Bancile, Biserica sunt parteneri la masa Statului.
Eu am renuntat sa mai indrept degetul si sa strig: ,,VINOVATUL!”
Prefer sa gasesc solutii … 🙂
Nici eu nu vreau să mă plâng, doar să-mi fac o listă cu jivinele care ne devorează la fiecare ocazie. Scapă cine poate! 😉
😆
Spor la treaba cu lista!
Tu generalizezi. Și nu-i tocmai ok. Sigur, la grămadă, suntem victime. Să fii însă victimă, tu, punctual, e doar alegerea ta. Ești victimă sigură a statului atunci când nu îi cunoști legile și mecanismele în baza căruia funcționează. Să intri pe ușa unei bănci sau să lași bănuți în cutia milei la o biserică este iarăși o chestiune de opțiune personală. Te forțează cineva să îți iei LED cu ecran de 107 cm sau frigider no frost ? Cât despre patronii de IMM-uri, deși mai dificil, tot de tine depinde acceptarea.
Atunci când numărul de victime ale fiecărui sistem din cele enumerate e alarmant de mare și provoacă tragedii ample în jurul meu, e normal să fiu tentat în a generaliza. E adevărat că e alegerea fiecăruia de a cădea sau nu în vreo tentație periculoasă, și tocmai de aceea am socotit de cuviință să le scot în evidență riscurile. Ca o măsură de precauție.
Statul mereu a stat in calea evolutiei. 😉 Cat despre statul ca…stat, asa este urmeaza impozit pe faptul ca ne permitem sa traim. 🙂
Cred că deja plătim prea mult pentru luxul de a trăi, iar unii chiar renunță.
Petre, nu-mi plac generalizările… fiecare în parte am pus umărul la un moment dat, mai mult sau mai puţin, la creerea şi întărirea sistemului prin lipsa civismului, complicitate tacită, lăcomie, laşitate sau pasivitate.
Din păcate, a lua atitudine, a te opune “valului” te transformă în ciudat… şi asta nu de ieri de azi. Alegerea, însă, ne aparţine… depinde de fiecare dintre noi dacă acceptăm sau ne opunem…
Patronii nu pot abuza fără acordul tacit al angajaţilor, cauzat de laşitate sau comoditate.
În ultimii 15 ani mi-am dat demisia de 4 ori, deşi aveam vârsta la care cei mai mulţi spun că nu mai ai nicio şansă să găseşti un loc de muncă… ultima oară mi-am dat demisia în dec. 2012 şi împlinisem cu 2 luni în urmă 50 de ani… nu mi-a fost frică… si asta pentru că nu-mi este ruşine să muncesc… am stat acasă câteva luni (de această dată) dar până la urmă m-am angajat. Da, nu-i uşor să ai coloană vertebrală… dar mie-mi pare mai greu să fiu ca un plop sau salcie în bătaia vântului… a mă transforma în sclav şi a înghiţi orice “rahat” de frica zilei de mâine şi de noutate.
Ştii ce-i cel mai trist? Că l-au luat în braţe, foarte mulţi, oriunde te duci, pe ” nu se poate decât aşa”, ăsta-i sistemul şi nu i te poţi opune. Dar, asta ascunde, în opinia mea, necunoaştere şi lipsa competenţei, laşitate şi lenea de-a gândi. În loc să ne plângem şi să tot cârcotim, mai bine ar fi să nu uităm o vorbă din bătrâni: “Buturuga mică, răstoarnă carul mare”… Dacă am lua atitudine atunci când se impune, nu am avea atâtea motive de văicăreală şi atâtea victime. Dar se pare că ne place…
Cum am scris mai sus, nici eu nu mă plâng, dar mă exasperează tânguirile celor care au pățit-o și nu-și dau seama de ce. Ba chiar repetă greșelile, fără să realizeze că singurul sprijin vine de la ei, nu de la Stat, Biserică sau societate. Tu ți-ai dat seama de acest lucru și ai puterea să te lupți cu greutățile, de aceea nu te aștepți să-ți pice ceva de-a gata. Astfel ar trebui să gândescă toți, iar pentru asta ar trebui să știe că nimeni nu-i ajută așa cum o pot face ei.
Salut Petru !
Multumesc pentru aprecierile facute la ultimul meu post ! 🙂
Decat sa scriu despre IPOCRITII de politicieni de azi,
mai bine scriu despre EROII NEAMULUI !! 🙂 🙂
Week-end placut prietene !
Aliosa.
Ai avut o idee de milioane, dragă prietene!
Mă bucură din nou să am plăcerea în a-ți mulțumi pentru un clip minunat.
S-auzim de bine, Alioșa! 🙂
Petru, in privinta statului avem pareri diferite. Statul este cea mai buna forma de administrare si cel mai bun/mare prieten al unui popor. Ca in triada individ-societate-stat s-a produs pervertirea de la scopul statului, este altceva si te aprob.
Pe biroul meu, de cateva luni au un post-it pe care scrie:stat (cu 3 functii: colectare taxe/impozite; securitatea populatiei si administrare). Functiile statului sunt aceleasi, cei care le indeplinesc sunt oameni mici, avari, care nu inteleg ca in timp nu doar cei pe care-i pagubesc au de suferit ci si familiile lor.
Statul are sarcina de a furniza bunuri poblice. Din ele se imfrupta insa unii, descrisi de tine mai su, pe care cetatenii ii copiaza. Cand ne vom schimba modul de-a gandi, ne vom schimba si societatea si statul.
Nu cred că părerile noastre diferă foarte mult. E adevărat că avem statul este esențial în conducerea și administrarea oricărei țări, dar eu făceam referire la cel din România actuală. Vedem mereu cât de mult trebuie să ne luptăm pentru a ne obține drepturile, și dacă uneori reușim, e datorită relațiilor, mass-mediei sau norocului. Învățământul e gratuit doar pe hârtie, la fel și sănătatea sau dreptul la muncă. În timp ce taxele sunt din ce în ce mai numeroase.
Raul pleaca de jos si se propaga la nivelurile superioare. Varianta 1.
Raul pleaca din varful piramidei si ajunge la baza. Varianta 2.
In ceea ce ne priveste sunt valabile amandoua. Cei de jos ajung sa copieze modul pervers in care se descurca “privilegiatii”. Chiar si in mic, de unde lipsa de atitudine, plus ascunderea gunoiului sub pres. Iar respectivii – cei de la nivelurile superioare – devin din ce in ce mai siguri pe ei si sunt constienti ca sistemul nu-i va elimina. Jungla exista, se dezvolta, se intretine. Cu sau fara generalizari. Exista ceea ce am putea numi imunizare, numai ca in sensul rau al cuvantului.
E nevoie de un cutremur serios pentru a schimba starea de fapt din țara noastră. Ucrainenii au dovedit că revoluțiile se pot repeta la nevoie, iar alegerea prin vot democratic nu înseamnă că fotoliul este asigurat până la alte alegeri. Păcat că unii nu înțeleg asta decât când se ajunge la victime omenești.
Pestele de la cap se strica, asa si cu biata noastra tara…
Capetele de pește se aruncă, de multe ori, la câini. Iar dacă-s stricate, la gunoi.