Occident Express

Bufetul „Pierde Trenul” era situat în imediata apropiere de gara comunei,  renumele lui fiind răspândit tocmai din cauza faptului că mulți întârziau prea mult în fața paharelor, iar trenul nu le ierta această zăbavă. De data aceasta, în centrul atenției părea să fie un grup de trei consăteni gălăgioși, toți trecuți de prima tinerețe și cu mare vigoare în discuția aprinsă ce se iscase. Se poate înțelege că sămânța de vorbă era udată conștiincios cu halbele de bere ce se goleau temeinic și se umpleau la fel de conștiincios. Ștefan era responsabil cu comenzile, iar ceilalți doi, Truță și Pamfil, îl răsplăteau cu un iureș de întrebări și aprecieri.

– Era cazul să faci și tu cinste, că în ultima vreme tot noi am plătit de băut, făcu Truță o observație, iar Pamfil încuviință dând din cap.

– Am făcut economii, de-aia nu m-am dat mare cu banii, îi lămuri micul lor prieten în timp ce-și ștergea barba de spuma lăsată de bere.

– Economii?!, se miră namila de Pamfil, cercetându-l mai bine. Ca să-ți iei costumul ăsta fercheș? Doar nu vrei să te însori?

– Mai mult de atât, plec din localitate, plec din țară. De-aia v-am dat întâlnire aici. Poate că-i ultima dată când ne vedem…

– Ce tot spui acolo?, exclamă bondocul Truță. Tu n-ai trecut niciodată granița și nu cunoști limbi străine.

– Așa e, dar toate au o limită, ținu să le explice prietenul. Cunosc o meserie și mă voi exprima prin ea, că aici nu mă înțelege aproape nimeni. Ați văzut și voi ce clienți am găsit mereu: ba că-i prea scumpă lucrarea, ba că nu au încă bani, ba vor să-mi plătească în băutură sau lăzi cu mere. În felul ăsta nu realizez nimic în viață, iar bătrânețea o să vină cu regrete amare.

– Îmi pare rău să aud asta, dar e destinul tău și îți așterni cum socoți că-i mai bine, rosti cu resemnare Pamfil. Când pleci?

– Peste un sfert de oră am tren, îi anunță Ștefan cu fală în glas.

– Fugi de-aici, râse cu zgomot Truță, stimulându-l și pe Pamfil. De unde iei tu un tren la ora asta?

– Din gara noastră, răspunse scurt Ștefan. Occident-express, cu oprire pe linia a patra.

– Bă, tu te-ai îmbătat deja?, îl luară prietenii peste picior. La noi nu oprește nici acceleratul, darămite un Occident… cum zici tu. Iar noi nu avem decât trei linii de cale ferată, în gară. Și acelea-s ca vai de mama lor, de te miri cum nu deraiază trenurile. Ce-ți veni să ne torni astfel de gogoși?

– Eu vorbesc foarte serios, îi asigură Ștefan. Uite și biletul pe care l-am luat prin internet, adăugă el, fluturându-le o hârtie lucioasă prin fața ochilor. Dar destul cu pălăvrăgeala, pentru că-i timpul să merg spre gară.

– Ei nu, că mergem și noi cu tine, se grăbiră cei doi prieteni, golindu-și rapid halbele. Suntem curioși să vedem de unde scoți tu un tren la ora asta.

Au ieșit deodată din localul luminos, luând-o pe lângă clădirea întunecată a gării și urmărindu-l îndeaproape pe Ștefan. Un bec chior, stingher pe un stâlp singuratic, le era suficient să le arate că tot trei linii de cale ferată erau în gara lor veche și pustie. Pamfil și Truță zâmbeau sarcastic, în timp ce căutau privirea dezamăgită a lui Ștefan. „S-a dilit la cap”, își ziceau ei, convinși fiind că prietenul lor n-are cum să-i părăsească. Un șuierat ascuțit le făcu inimile să tresalte și ochii să se îndrepte spre direcția de unde venise. Prin smoala neagră a nopții își făcu apariția o lumină tot mai puternică, iar pământul de sub picioarele începu să vibreze. Încet, dar spectaculos, de ei se apropia o arătare ce părea a fi tren, dar era mai mult de atât. Doar când ajunse în apropiere, au putut vedea cum primul corp distinct nu era un vagon, ci o mașinărie cu brațe lungi ce-și construia singură terasamentul, își monta șinele și le fixa în șuruburi, toate operațiunile desfășurându-se cu o viteză uluitoare. Urma o locomotivă în stil modern și o garnitură de șase vagoane, care se opri în dreptul lor.

Imagine similară

Truță și Pamfil se holbau cu ochii cât cepele, gura căscată și mintea blocată. Nici la îmbrățișarea prietenului nu au avut puterea să reacționeze, rămânând stane de piatră și când acesta se urcă pe scara trenului. Ușa vagonului se deschise automat și Ștefan se pierdu înăuntru, după ce le mai făcu o dată cu mâna. Pe ferestrele luminate ale compartimentelor, se puteau distinge siluete confuze de oameni care gesticulau energic, în timpul unor convorbiri ce păreau foarte animate. Apoi, după un alt șuierat prelung, trenul se puse în mișcare, terenul de sub ei prinse din nou viață, iar luminile se îndepărtau ca un vis ce se sfârșește. Ultima componentă a garniturii era tot o uzină pe roți care demonta rapid șinele și celelalte componente, le așeza pe o bandă rulantă din exterior și le trimitea spre mașinăria din față. În urma trenului nu a rămas decât o dâră în pământ scobit și o mare nedumerire în sufletele celor doi martori. Oare au visat, au avut halucinații sau au fost martori la o minune?

44 thoughts on “Occident Express

  1. Ce frumos! Îmi place mult cum pui imagini în scrierile tale. Am fost și eu acolo pe peron și “citeam” cu gura căscată. Oare care îi e destinația finală?
    Te pup, Petru!

  2. Vreau continuarea!!! Ce fac, o aștept sau mi-o scriu singură în visele cu ochii deschiși?

    “Cu mâine zilele-ţi adaogi,
    Cu ieri viaţa ta o scazi
    Şi ai cu toate astea-n faţă
    De-a pururi ziua cea de azi.”

    … sau clipa de acum… 🙂

  3. Ce minune ai scris draga Petru. Mi-ar placea sa existe aievea un astfel de tren. Poate intuitia ta se va materializa in viitorul apropiat. ❤

    1. Pe la noi, chiar ar fi nevoie de un astfel de tren. Nu s-ar mai fura șinele și ar satisface pe toți românii, indiferent de cătunul în care-i așteptat.
      Multă iubire îți doresc și eu de Dragobete și apoi în fiecare zi, dragă Anda! ❤

  4. Bine v-am regăsit!
    Mă bucur să vă informez că blogul ldclement.wordpress com şi-a reluat ativitatea. Autorul conţinutului său vă invită să-l vizitaţi din când în când! Aşa va proceda şi el (din când în când). Cu bine, pe curând!

  5. Nu-i nicio minune, e fapta perfect normala pentru acest Occident. A trecut si pe aici, prin vestul tarii, unde a construit fabricute… demontabile ! Si profitabile ! Cu salariul platit unui occidental platea douzeci de muncitori romani. Cand a mai crescut cat de cat salariul minim, Occidentul si-a demontat fabricuta si s-a dus in Macedonia sau undeva prin Asia. C-asa lucreaza dumnealui, in stilul mafiot numit rapina, exploatare pana mucitorul cade mort din picioare.

    Nu-mi place “Occidentul” asta. De fapt, nu cred ca-i Occidentul adevarat. Mai degraba e Mafia.

    1. Nu mă pot pronunța în cunoștință de cauză, dar faptul că atâtea milioane de români au ales calea occidentului este grăitor. Nimeni nu și-ar lăsa vatra, neamurile și prietenii doar pentru o himeră. Sau ar veni imediat acasă, dacă așteptările le-ar fi înșelate.
      E drept că sunt și dezamăgiri, dar ele nu reușesc să eclipseze reușitele marii majorități.

  6. Petru cel imprevizibil, ca de fiecare dată!
    Fain textul, care parcă-și caută o continuare, zic eu. Dar asta trebuie să stii tu mai bine.

    1. Poate fi și o călătorie în timp, dacă ne gândim la tehnologia ce pare o ficțiune. Sau doar o evadare într-o altă civilizație, cu un mijloc demn de cele mai ambițioase visuri.

    1. Am pierdut urma lui Ștefan, dar sunt alții ca el care se descurcă bine în Occident, dovadă fiind banii pe care-i trimit de acolo. Doar că ei au plecat cu un tren normal, un autobuz sau mașina personală. Duminică plină de iubire, dragă Gabi! 🙂

  7. Buna dimineata! Petru si prietenilor acestui blog minunat!
    Uite ca iar am dat de o povestire f. frumoasa ,abia astept sa vad cu ce se va pricopsi Stefan 🙂

    Să-ţi aducă DRAGOBETELE un an plin de bucurii, fericire, sănătate şi multă izbândă în tot ceea ce ţi-ai propus! Să fii iubit!

    1. Mii de mulțumiri pentru cafeaua cu aromă de iubire și urările de aceeași factură, Anușka!
      Nu știu dacă mergem mai departe cu Occident Express, dar cu voia bună și gânduri din cele mai nobile sigur că vom continua mereu. Să auzim numai de bine, dragă prietenă! 🙂

    1. Bună dimineața și la mulți ani, cu iubire, Alioșa! 🙂
      Mulțumiri pentru urare, cu gânduri la fel de cordiale! Să ai parte de toată dragostea celor din jurul tău și a celor de mai departe, dar pe care-i ai la suflet, Sandule! 🙂

  8. Am rămas cu un “așa și” mă gândesc că este un cârlig de nădejde pentru o continuare de excepție. Trenul mă încântă maxim, un Valencia-Barcelona parcurs cu Euromed mă fascinează, o oră și ceva, mai bine de 400 de kilometri, cu un Ebro mirific în orice anotimp.

  9. Iar începi?! No, după ce ticluiești toată povestea ne întâlnim să mi-o citești cap- coadă. Dacă nu este cu aschimodii. Dacă este cu balauri și brontozauri, pregăteste-te să-mi citești poezii.

  10. Ce interesant, ce lectura plăcută draga Petru, citind eram curioasa și eu ce va veni în gara sa poată pleca Ștefan, în final m_am dumirit!!! 🤔 Ma gândesc ca mai urmează nu???

    1. Sunt încântat că multă lume mă întreabă de o continuare, iar asta face să mă gândesc serios la așa ceva. Deocamdată, o mai las să dospească.
      O săptămână de primăvară îți doresc, dragă Mica! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.