Libertatea cu mască

Libertatea, de oricare ar fi ea, face parte din democrație. Doar că noi nu am fost obișnuiți cu așa ceva, timp de o jumătate de secol auzind doar de ea, din diferite surse. În momentul când ne-a fost permisă, am început să o interpretăm fiecare după cum îl ducea mintea. Însă mintea poporului nostru, trebuie să recunoaștem, că lasă de multe ori de dorit. Astfel, cum simte vreunul că-i călcat pe vreo bătătură, începe să țipe că-i este furată libertatea, că e lipsit de drepturile democratice. Purtarea măștii devine pentru el o intenție a autorităților de a-i pune botniță; interzicerea petrecerilor în grup, a pelerinajelor întinse, o dovadă de îngrădire a democrației de către autorități. Iar atunci se înfoaie cocoșul din el și exprimarea prin rebeliune devine o șansă de a-și arăta mușchii și de a fi băgat astfel în seamă. Știe el mai bine ce se întâmplă, că nu prost!

Am văzut bătrân sexagenar, cu un singur plămân, care purta mască de câte ori ieșea din casă. I-am spus că ar putea obține dovadă de la medic, prin care să fie scutit de acest inconvenient. S-a uitat la mine cu mirare și mi-a răspuns: ”Nu văd niciun neajuns în purtarea măștii, dar mă întristează când observ oameni sănătoși care nu o fac”. Mi-a mai spus că nu respiră mai greu cu ea și se miră cum, mai ales cei tineri, se plâng că-i deranjează. Trebuie să fie e o reacție psihică, de respingere a ceea ce ți se impune din afară și nu din proprie convingere. A purta mască doar de frica amenzii, e o lipsă de înțelegere a situației, un efect a propagandei conspiraționiste care i-a afectat pe cei mai ușor de manipulat.

Și nu e vorba numai de mască, ci și de întruniri fără respectarea regulilor de protecție, fie ele religioase sau laice. S-a văzut clar că Dumnezeu nu te apără dacă nu o faci tu însuți. De unde și cugetarea: ”Oricâtă credință ai avea în Dumnezeu, e bine să te asiguri când traversezi drumul”. S-au îmbolnăvit și au murit mulți preoți și călugări, unii dintre ei crezând că ei vor fi feriți de Cel de Sus. Alții au luat virusul și dacă s-au protejat, însă nu i-a ajutat deloc mulțimea neglijentă care se îmbulzea în jurul lor. Se poate spune că acei enoriași și-au băgat în groapă prelații, din nesocotință. Cu atât mai mare îmi e mirarea când îl văd pe veșnicul răzvrătit împotriva regulilor IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care se afirmă iar prin declarații belicoase de incitare împotriva legilor și a combaterii bolii. Legi de care a scăpat prin intermediul funcției din cadrul Bisericii, altfel ajungea și el în ”Beciul Domnesc”, lângă fostul primar Mazăre.

Mulți ”viteji” s-au exprimat în lunile de pandemie, și nu numai în țara noastră. O parte dintre ei au ajuns în spitalele Covid, unii în secțiile ATI, iar alții chiar au decedat. Doar când au simțit cât de chinuitoare pot fi suferințele provocate de acest coronavirus, și-au recunoscut prostia de a-l ignora, atunci când se bucurau de sănătate. Dar Covid-19 nu iartă și nu ține cont de părerile de rău sau rugăciuni. El circulă printre noi și profită de fiecare iresponsabil, pentru a se înmulți și a se întări. Și are noroc că ignoranți se găsesc cu duiumul, îmbolnăvindu-le prietenii și rudele, care au încredere în cei apropiați.

Starea de schimbare

Mai avem puțin și ieșim din Starea de Urgență, trecând în Starea de Alertă, iar apoi cine știe ce stări ne mai așteaptă. Cu virusul ăsta nou am ajuns să aflăm pe propria piele la câte stări sociale putem fi supuși prin lege, că acele din caracter sau imitație le-am văzut până acum și mulți ne-am minunat de ele. Stări de revoltă împotriva politicienilor și a legilor absurde, stări de inerție în care eram angrenați fără să ne împotrivim sau măcar să gândim, stări de îngrijorare pentru vremea din concediu și locurile rămase în stațiuni, stări de nervi că trebuie să mergem la serviciu sau la cumpărături, stări…

COVID-19 a venit cu mare tămbălău și multe victime într-un timp scurt. Dar și cu o schimbare esențială în modul nostru de viață, în libertatea de mișcare și socializare cu care eram atât de obișnuiți. Ne-am supărat rău când am văzut ce am pierdut, dar un om cu judecată trebuie să înțeleagă că virusurile au făcut mereu ravagii de-a lungul istoriei și vor face până ne vor extermina de tot. Prin ei a început viața și tot cu ei se va termina, depinde doar de timpul pe care-l mai putem câștiga până la final. Dacă-i subestimăm sau nu credem în existența lor – cum am văzut și în cazul de față -, numărul pierderilor de vieți poate fi enorm de mare.

Dar să lăsăm la o parte necazurile provocate și să căutăm partea bună, care există în orice lucru rău. În primul rând, am avut parte de un Paște mai liniștit, fără să fim deranjați de udători în stare de ebrietate cu un amestec de parfumuri care ajungeau să ne provoace greață. În schimb, am primit la ușă Paștele Sfințite și o urare binecuvântată. Nici mâncare nu s-a mai aruncat ca în alți ani, când fiecare gazdă voia să impresioneze cu platouri mari de bucate, din care nu se consuma o mare parte și astfel ajungea la gunoi. Ăsta chiar era un păcat mare în fața lui Dumnezeu și o risipă rușinoasă pentru cei care cumpărau fără măsură!

Nici Salvarea nu a mai avut atâția solicitanți, bolnavi de băutură sau îmbuibare. Omul bea și mănâncă mai mult când e într-un grup mai mare, parcă întrecându-se să arate cât de mult încape în burta lui. E cunoscut faptul că mâncarea în exces face mai mult rău sănătății decât fumatul și alcoolul la un loc, iar noi suntem în top și la acest capitol, după cum vedem pe siluetele multor concetățeni. Natura și Pământul ne mulțumesc în felul lor pentru liniștea oferită în această perioadă în care n-am mai umplut marea și muntele cu gunoaie, ca în anii precedenți.

Oamenii inventivi și răbdători au învățat multe stând acasă și punându-și mintea la contribuție. Despre cum se poate face școala prin Internet e un exemplu la început, dar care poate aduce o revoluție în învățământul modern. Unii s-au deprins să se tundă singuri și vor continua în viitor, alții au prins din nou gustul lecturii, a gătitului acasă, dar mai ales a lucrului la domiciliu, prin care se eliberează atâtea birouri și se economisesc bani și timp din deplasarea la locul de muncă.

O altă lecție importantă pe care ne-a impus-o noul coronavirus e că nu-i bine să ne bulucim cu diferite ocazii, nu neapărat necesare. Ne îmbulzeam la meciuri de fotbal care se terminau cu bătăi între suporteri, ne înghesuiam la mega-concerte unde se consumau băuturi și alte substanțe interzise, ne împingeam și ne călcam în picioare la pupatul moaștelor, mergeam oriunde se anunța un eveniment care adună laolaltă mulți oameni. Spre bucuria hoților de buzunare, a cerșetorilor și a teroriștilor, ultimii acționând tot mai des în țările occidentale. Cred că au intrat în șomaj și aceste categorii sau trebuie să se reprofileze.

Suntem în stare să ne schimbăm obiceiurile sau ne vom tot plânge cu gândul la ce am pierdut? Avem răbdarea și judecata să alegem ce e bine și să mergem mai departe sau vom tot arăta cu degetul spre cei pe care-i considerăm noi vinovați pentru această situație? Omul s-a adaptat de-a lungul mileniilor la alte stiluri de viață și astfel a supraviețuit. Avem ocazia să fim printre primii care trebuie să suporte o nou stil de viață, iar asta poate fi o oportunitate pentru cei tari și conștienți. Hai să fim cât mai mulți din aceștia!

Statul paralel a marcat

Cu puține realizări ne putem lăuda în perioada postdecembristă, dar cred că cea mai mare a fost, până mai ieri, justiția independentă. Aprecierea nu vine doar din partea mea și a altor români sătui de corupție, ci mai ales din partea forurilor internaționale, care i-au lăudat de multe ori rezultatele obținute în acești ani, sub conducerea Laurei Condruța Koveși. De obicei, noi suntem receptivi în ceea ce privește opiniile occidentale, ca dovadă artiștii cărora le recunoaștem valoarea de abia după de se afirmă peste hotare, frumusețile mioritice pe care le punem în valoare doar după ce primim sugestiile străinilor, autoturisme pe care le cumpărăm mai mult dacă sunt cumpărate peste hotare. Doar justiției nu-i acceptăm galoanele oferite de țările mai dezvoltate. Pentru că, în privința ei, suntem asaltați de o campanie de denigrare pusă bine la punct de politicieni puternici și direct interesați să o discrediteze cât mai mult. Iar unele greșeli judecătorești, inevitabile de altfel într-un sistem tânăr, sunt amplificate, popularizate și generalizate, tot pentru decredibilizarea justiției și, în special, a DNA.

Povara tot mai mare de pe umerii instanțelor de judecată, nu ar potrivit să fie eliminată nici prin trecerea la judecarea de către un grup de jurați proveniți din rândul oamenilor obișnuiți. Tocmai pentru că, la noi, oamenii au idei preconcepute și prejudecăți atât de puternice încât orice dovezi s-ar aduce de către apărare sau procurori, aleșii ar rezona doar la părerea lor, formată de educația deformată sau precară. Un exemplu elocvent ar fi cazul scriitoarei ce dormea într-o ambulanță și care era să fie linșată pentru că a îndrăznit să le ofere dulciuri unor copii. Oamenii au ieșit la vânătoarea de vrăjitoare, fără vreo logică, dar plini de furie necontrolabilă. Cea mai mare construcție pe care ar trebui să o facem în următorii ani, nu e infrastructura, spitalele sau sistemul de învățământ, ci schimbarea mentalității noastre. Atunci când vom avea mentalitatea japonezilor sau a occidentalilor, vom putea muta munții din loc în câteva zile. Iar asta e prima condiție pentru rezolvarea celorlalte probleme. Plus o justiție independentă, în care niciun politician să nu poată interveni, indiferent că-i șeful celui mai mare partid sau Ministru al Justiției.

Ieri, statul paralel înființat de Liviu Dragnea a marcat un gol important în Justiție. Statul paralel din care șeful PSD arăta cu degetul spre statul legitim, ce s-a dovedit atât de periculos pentru unii miniștri și parlamentari oportuniști. Drept pentru care, unii au fost închiși, iar miliarde de lei confiscate. Dar Dragnea striga ”Hoții!”, așa cum fac hoții prinși cu mâța-n sac, pentru a crea confuzie și a scăpa cu bine. Pentru a face din statul paralel un regat al lui, eliminând orice pericol care l-ar putea detrona. Președintele țării e singur în lupta lui, deși a fost ales de cei mai mulți români. Opoziția e prea slabă și dezorganizată pentru a conta, în parlament făcând doar o figurație lamentabilă. Se mai aud doar vocile miilor de români conștienți de situație ce ies mereu în stradă, singura modalitate de a se mai face auziți.

Dacă regresul democrației va continua în același ritm, sancțiunile Uniunii Europene nu vor întârzia. Dragnea, pentru a-și păstra privilegiile, nu va ezita să ne scoată din Uniune, ba chiar și din NATO, când va fi cazul. Apoi va închide granițele și va desființa mass-media care-l deranjează. De aici și până la a umple pușcăriile cu deținuți politici nu mai e decât un pas. Poate doar atunci o să construiască închisori mai multe, știind că el n-o să aibă parte de ele.

Martorii lui Dragnea

Circul politicienilor atinge cote tot mai mari, angrenând în lupta lor sute de mii de români, din toate județele țării. La ce era necesară o demonstrație de forță printr-un miting organizat de guvernanți? Nu e greu de răspuns, având în vedere că un singur om e în spatele acestei inițiative. Orgoliul de președinte al PSD era rănit după atâtea huiduieli cu care a fost întâmpinat în multe întâlniri de lucru. Trebuia să audă cu urechile lui că încă mai este iubit și să vadă cu ochii lui mesajele de încurajare ale maselor. Indiferent că-s făcute la comandă, în schimbul unei călătorii gratuite și a altor facilități mai puțin publice.

S-a pus problema mesajului sub care să adune atâta amar de oameni. La început s-a vehiculat să fie un sprijin pentru primul ministru și al guvernului ales de Liviu Dragnea și atât controversat în mass media. S-a renunțat la asta, în favoarea blamării așa-zisului stat paralel, patentat de același lider cu probleme penale. Se va striga „Vrem prosperitate, nu securitate!”, după modelul mai vechi: „Noi muncim, nu gândim!”. Cu alte cuvinte, miile de oameni în uniforme obligatorii trebuie să recunoască pe șleau că renunță la libertate și mândrie în schimbul câtorva sute de lei sau al unui venit garantat din sânul bugetului atât de secătuit. Pentru că Securitatea în alianță cu Justiția i-a cam stricat ploile baronului teleormănean și acum el trebuie să umble pe la tribunal, ca orice om de rând. Numai că libertatea națională fără securitate e greu de închipuit, iar oameni ca el sunt în stare să submineze economia națională, să pună țara pe butuci și apoi să o vândă cu un leu.

 

 

Nici mândrie nu mai avem dacă acceptăm să fim adunați ca o turmă în sprijinul unor corupți ce vor să scape prin orice mijloace de pedeapsa meritată și să ne pună pe toți cu botul pe labe. Asta ne reamintește ultima adunare ordonată de Ceaușescu în București, care s-a întors împotriva lui. Oare mai există un astfel de curaj în sufletul românilor sau ne-am prostit și mai rău? Oare mai avem atâta onoare încât să stăm cu fruntea sus în fața Europei? Sau am renunțat la ea, iar uniformele sunt un simbol al adeziunii față de cei care știu să fure și să mintă mai mult? Dovezi sunt destule, inclusiv schimbarea legilor în favoarea corupților din trecut și din viitorul tot mai promițător pentru ei, dar tot mai sumbru pentru cei onești.

Nu se știe cu precizie câți oameni s-au adunat în Capitală, dar nici nu prea contează. Se pare că totul a decurs conform speranțelor președintelui de partid, care a fost ridicat în slăvi, precum dictatorii. Lumea îmbrăcată în alb l-a aclamat, iar femeile îi admirau mustața și ochișorii. S-a terminat târziu, după ce s-au auzit promisiunile lui și strigătele de solidaritate ale simpatizanților. Cei din urmă vor reveni acasă cu misiunea de a duce cuvântul Domnului Baron din ușă în ușă, umblând perechi pe la casele oamenilor, sub numele de „Martorii lui Dragnea”, și promițându-le celor care-i primesc că vor avea parte de o lume mai bună, în care nu e nevoie de autostrăzi funcționale, școli performante și spitale dotate. În care oricare dintre români poate fi ales ministru sau prim-ministru, cât o fi el de analfabet. În care se va putea fura pe rupte, cu condiția să fii membru de partid.

Cântec de leagăn pentru români

Picotim într-un dolce far niente comod, într-un somn dulce-amărui indus de cântecul de leagăn pe care-l emit guvernanții în cor, avându-l ca dirijor pe unicul Liviu Dragnea. În acest cântec nu se șoptește „dormi cu mama copilaș, dragul mamii îngeraș…”, ci suntem încurajați să stăm în ”pătuțul” nostru, că are el grijă de viitorul țării și al neamului. Iar poporul zâmbește satisfăcut când aude despre laptele care va curge, mai ales când vede zâmbetul lui mieros, pe sub mustață, și aude de  măsurile care par făcute să-i aducă prosperitate și siguranța zilei de mâine.

Cum să nu fie mulțumit când salariul minim a crescut la 1900 de lei? E drept că trebuie să plătească impozit, dar tot mai rămâne cu ceva în plus, așa cum le-a promis doamna ministru al muncii. Iar dacă s-au scumpit produsele și taxele, de vină sunt patronii, Uniunea Europeană, speculanții și Banca Națională. Dacă așa zice Dragnea, așa trebuie să fie. Că-i om inteligent, nu degeaba a ajuns atât de bogat și invidiat de cei mai puțin descurcăreți. Se bucură și pensionarii pentru suta de lei primită în plus, sunt mulțumiți și asistații sociali că iau bani fără să miște un deget, sunt fericiți și milioanele de bugetari că au un loc călduț și bine plătit. Aceștia sunt susținătorii guvernului, mulți și decisivi pentru a-l menține, indiferent de daunele și sacrificiile pe care le suportă țara.

Ce contează că suntem o țară fruntașă în corupție, sau că nu avem autostrăzi? De ce să ne intereseze că împrumutăm masiv pentru a plăti pensiile și ajutoarele sociale? Și ce dacă peste vreo douăzeci de ani nu se vor mai putea plăti acestea? După noi, potopul! Așa cum gândesc politicienii de astăzi, așa gândește și majoritatea populației. Până sunt bani de trai, nu le-ar păsa nici dacă s-ar impune cenzura pentru mass media care critică politica actuală. Să fie dictatură, numai să nu trebuiască a munci prea mult. Pentru că aceia care se pricepeau s-o facă și nu aveau amețeli în fața lucrului, au cam plecat peste hotare. Mulți dintre ei ar veni înapoi, chiar și pentru un salariu românesc, dar le e groază când văd câtă nedreptate există în țară.

Legile justiției sunt terfelite de cei care ar fi trebuit de mult să fie după gratii. Procurorii nu mai au curajul și timpul să-și facă treaba, fiind intimidați și nevoiți să se apere în fața acuzațiilor venite de la cei urmăriți penal. Au trecut vremurile când nume mari – ca Voiculescu și Năstase – erau băgate în pușcărie pentru corupție. Ceea ce s-a clădit în câțiva ani și a fost lăudat de țările democratice, se dărâmă într-un an, cu ambiție și ură nemărginită. Dacă diplomați sau instituții din exterior îndrăznesc să vină cu critici, sunt făcuți ignoranți sau răuvoitori care se amestecă în treburile noastre interne. Dacă vreun europarlamentar își permite să nu fie de acord cu politica dusă de duetul Dragnea-Tăriceanu, înseamnă că-și hulește țara și trebuie sancționat. Sunt semne evidente ale unei dictaturi ce ar vrea să semene cu cea din Turcia, după admirația exprimată de șeful PSD față de Erdogan.

Între timp, poporul doarme și zvâcnește uneori prin somn. Cum a fost în luna februarie a anului trecut, când s-a obținut anularea Ordonanței 13. Atunci, trepădușii lui Dragnea au făcut un pas înapoi, dându-și seama că era prea fierbinte apa din oala în care au aruncat broasca. Acum, cu focul mai încet, se speră că ”broasca” – reprezentându-ne pe noi – nu va simți la timp ce se întâmplă și va muri înainte de a-și da seama ce se întâmplă. Nimeni dintre aleși nu se gândește să facă închisori, tocmai pentru a avea motive în a-i ”pedepsi” pe corupți la domiciliu, lângă piscina, grădina edenică și terenul lui de tenis. Fără să se recupereze prejudiciul, pentru că statul nostru îi taxează doar pe cei ce muncesc cinstit. Ba chiar le pune bețe în roate, să bage frica în ei și să le ia și ceva pe deasupra.

Somn ușor, popor român, dar mă tem că te vei deștepta prea târziu ca să poți repara ce s-a stricat în timp ce tu dormeai!

Va fi bine-n România

Va fi bine-n România, și nu o spun doar pentru că sunt optimist, ci fiindcă mă bazez pe cuvântul și profesionalismul unor oameni de mare calibru. Începând cu promisiunea tovarășului domnului președinte Liviu Dragnea, care ne-a asigurat că guvernul proaspăt instalat o să-și facă datoria și va duce la îndeplinire programul partidului. E drept că-i cel mai numeros guvern din Europa, dar să nu uităm zicala că unde-s mulți puterea crește. Celorlalte state le-o fi ciudă că ele nu-și pot permite atâția miniștri, dar, cum a zis un membru dolofan al PSD: facem ce vrem, ”pentru că noi putem”. Sâc!

Nu trebuie să ne îngrijorăm de efemeritatea guvernelor anterioare, ci să ne amintim că ”al treilea-i cu noroc!”, iar de data asta nu se poate spune că Liviu Dragnea a avut ”mână proastă” la alegerea premierului, fiindcă a ales cu capul, iar capul promite mai mult decât mâna. Doamna Vasilica Viorica Dăncilă are cea mai mare calitate, de a fi NONCONFLICTUALĂ! La naiba cu competitivitatea, cultura, experiența, că oricum nu trebuie să-și pună capul la contribuție! E bine că nu-i place să contrazică pe nimeni, dar în special pe șeful care a pus-o în funcție. Și nici pe ceilalți protejați ai șefului, decât dacă sunt mai puțini agreați decât dumneaei. Mai are șansa să lucreze alături de mai mulți penali, un avantaj pe care cei doi predecesori nu au știut să-l aprecieze. Cine știe mai bine decât penalii pe ce pedale trebuie să apese și de unde se scot mai mulți bani?! Pentru bugetul de stat, firește.

Și nu în ultimul rând, doamna prim-ministru are o echipă frumoasă și ambițioasă, gata să-și pună creierele la treabă. Să nu fim cârcotași după bâlbâielile, dezacordurile și greșelile de limbă, dar emoțiile sunt mari când ești propulsat în conducerea statului, cu jurnaliștii roind pe lângă tine. La urma urmei, nu mai e important să vorbești corect limba română, din moment ce ai ajuns deja ministru, mai ales dacă s-a întâmplat la o săptămână după intrarea în partid. Te poți face înțeles prin semne sau purtători de cuvânt. Esențial e să fii nonconflictual și obedient. Este cine să gândească pentru tine și pentru viitorul țării.

Tare ne-am bucurat când ne-a anunțat doamna Dăncilă obiectivul principal: ca în anul 2020 să nu mai fim la coada Europei în ceea ce privește puterea economică, ci pe la mijlocul clasamentului. Tot domnia sa ne-a promis 350 km de autostradă, la care se adaugă și cei 150 km de pârtie promiși de ministrul turismului. Vedeți că se poate? Doar opoziția nu crede, tot din ciudă și invidie. Dar ce nevoie mai avem de opoziție, când avem un partid atât de puternic și priceput cum e PSD? Mulți dintre concetățenii noștri emigranți s-or fi gândind acum să se întoarcă acasă, mai ales când au auzit că se vor mări pensiile, iar doctorii vor fi scutiți de impozitul pe venit. Trai pe vătrai, neică!

Va fi bine în România, pentru cei aleși.

Haiducii de astăzi

Au mai trecut niște alegeri, pentru unii ca o furtună, pentru alții precum o adiere abia perceptibilă. Chiar dacă mulți dintre noi nu suntem afectați de microbul politicii, nu înseamnă să trecem prea ușor cu vederea ceea ce s-a întâmplat duminică. E vorba de o opțiune care ne afectează pe fiecare dintre noi și n-ar fi normal să ne fie indiferent cine ne conduce în efortul de modernizare, civilizare și prosperitate. Dincolo de partide și grupuri de interese, trebuia să alegem un OM, în care să ne punem încrederea și speranțele. Dar s-a văzut iarăși că majoritatea dintre români nu mai au încredere în nimeni sau sunt prea comozi să mai facă un drum până la secția de vot. Crâșmele și cafenelele sunt mai aproape și nici nu ți se cere buletinul. Pentru că și a avea actul de identitate la tine poate să fie o mare problemă, după cum a demonstrat copreședintele PNL, Alina Gorghiu, sau candidatul municipiului Arad, Gheorghe Falcă.

O altă trăsătură nocivă care se perpetuează, ba chiar se amplifică, e alegerea multor primari condamnați sau cercetați de instanță. Și nu numai în localități mici, ci chiar în orașe mari, cum ar fi Craiova, Brașov, Botoșani, Baia Mare. Într-un sfert din primăriile marilor metropole au fost aleși primari penali! Ciudată e situația din Baia Mare, unde a fost ales Cătălin Cherecheș, deși e în pușcărie și nu-și poate ocupa postul chiar dacă e eliberat. De unde vine această simpatie pentru corupți? E o recunoaștere a faptului că toți am face la fel dacă am fi în locul lor? Sau suntem atât de naivi încât credem că totul e o înscenare, iar primarul prins în fragrant e de fapt nevinovat, mai ales că a făcut atâtea pentru urbe?

Necunoscute sunt mințile alegătorilor, mai ales a celor care sunt consecvenți să aleagă și pentru noi, profitând și impunându-ne niște oameni pe care nu i-am vrea, dar nu suntem în stare să facem niște alegeri. Pe vremuri, haiducii erau cei admirați de popor, pentru că-și riscau viața jefuind-i pe cei avuți și mai dădeau și săracilor din pradă. Astăzi, probabil că în ochii multora primarii corupți sunt asemeni haiducilor ce iau de la statul cel hain și de la milionarii oportuniști, aruncând câțiva galbeni pentru a-și atrage electoratul. Mai o clădire impresionantă, mai un cartier de locuințe pentru săraci, mai câte o pungă cu alimente, mai niște discursuri bine ticluite și nu mai e nevoie de flintă. Arma haiducului român s-a schimbat, potera e DNA-ul, iar poporul nu suportă potera. Mai ales că ea face parte din instituțiile statului, care, la rândul lui, ne jefuiește mereu prin taxe, cerșitul de donații sau prin birocrație.

Eu mi-am făcut datoria de cetățean, votând duminică. Nu sunt sigur că am făcut cea mai bună alegere, dar măcar am arătat că îmi pasă. Nici la loto nu poți câștiga dacă nu-ți iei un bilet, deși unii ar fi tentați s-o facă, chiar dacă ar încălca legea. Nu aș alege un condamnat, chiar dacă mi-ar fi frate și aș fi sigur că-i nevinovat. Justiția e mai presus de jurăminte și simțăminte. E arma cea mai eficace pentru curățirea societății.

Măi românilor, sunteți zdraveni la cap?

Am citit una dintre cele mai tranșante, dure replici din partea unui străin transmisă poporului nostru. Și acesta nu este orice străin, ci chiar ambasadorul Norvegiei în România. Reacția lui în legătură cu România este una dură, și ceea ce spune el poate ne va ajuta pe toți să ne trezim la realitate, transmite ampress.ro.

Omul acesta, diplomat venit dintr-o țară în care nu prea crește nici grâul, nici floarea soarelui, nici leușteanul, nu pricepe cum o țară cu un asemenea pământ, toată traversată de izvoare și izvorașe, capabilă să hrănească fără probleme, cu îndestulare, 90 de milioane de oameni, nu-i în stare să hrănească o populație de cinci ori mai mică.

E un uriaș paradox, zice ambasadorul, exprimându-și astfel perplexitatea. E, citesc eu pe dedesuptul răgnetului dojenitor, o idioțenie. Cum să imporți tu, România, cireșe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia? Cum să cumperi struguri când ai podgorii care produc cele mai diverse soiuri de masă și de vin, încât să umpli toate mesele princiare ale lumii?

Cum să cumperi, măi România, nu ți-e rușine, struguri de masă din soiul Italia, veniți chiar din Italia, când și nesăpată o vie de la Drăgășani sau Pietroasele sau Valea Călugărească sau Odobești îți pot da struguri de masă la fel de buni, dacă nu mai buni decât cei cumpărați din Cizmă și stropiți abundent cu pesticide?

Se miră ambasadorul Norvegiei (…), într-o conferință publică și o sută de politicieni și oameni de afaceri și de gură cască prezenți în sală îi dau tâmp dreptate și apoi pleacă acasă liniștiți. Alo, domnule Guvern, ai vreo soluție să nu mai cumpărăm praz din Egipt, fiindcă se ridică Nea Mărin din mormânt, fiindcă-i insulți nu doar Băileștii, ci și opera umoristică?

Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum să nu mai cumpărăm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu căcat uman, fiindcă chinezii nu aruncă nimic și găsesc utilitate și produsului ieșit din găoază, și să folosim usturoiul nostru, îngrășat cu gunoi de grajd, fiindcă la noi crește un usturoi mai bun și mai usturoi ca usturoiul lor, cu condiția să-l pui în pământ?

Ne spune, nu un neica nimeni, ci un diplomat care nu-și pierde cumpătul cu una cu două, uluit – din iubire pentru noi, fiindcă altă motivație n-ar avea – că suntem, ca să nu zică idioți, paradoxali. Da, nea norvegianule! Suntem un paradox european. Și dacă mai cauți nițel, mai găsești și alte paradoxuri. Îți mai zic eu unul. Acum un sfert de veac, exportam mobilă în toată lumea.

Pădurile noastre erau vândute ca viori și paturi și scrinuri sculptate. Nemții cumpărau, era singura șmecherie îngăduită, în lădițe de lemn, musai în lădițe de lemn, legume și fructe românești. Îi interesau în primul rând lădițele. Azi vindem, în lumea arabă mai întâi, apoi în lumea europeană și-n toate lumile, exclusiv bușteni. Lemn brut. Cumpărăm de-ale gurii.

Cumpărăm grâu pentru țara grânelor și cumpărăm cireșe. Când, mă întreb, vom cumpăra și dude? Din Guinea Bissau sau din Tanganica? Și zarzăre. Încă nu importăm zarzăre. Să cumpărăm și zarzăre. Da, domnule norvegian, ai slobozit un strigăt pe care-l recepționez ca pe o dovadă de dragoste. Transmite dragostea asta care să ne trezească, chiar dacă te ferești să ne numești idioți, ci doar paradoxali.

Sursa: „Graiul Maramureșului”

Înainte de cozonac

Pe la noi se fac afaceri ilicite cu orice, numai să nu trebuiască a pune osul la muncă. Cel care dă tonul acestora este chiar statul român, care pune taxe peste taxe, doar să adune bani la buget și apoi să-i risipească pe lucrări nerentabile sau la suprapreț. La capătul opus, rămâne mereu cel ce muncește și plătește biruri tot mai mari, fiindcă afaceriștii nu se deranjează s-o facă, doar nu degeaba sunt ei „băieți deștepți”.

Unul dintre cei mai fentați este țăranul fără aptitudini de comerciant versat, care atunci când are o recoltă mai bună, nu o poate vinde fără intermediari. Supermarket-urile preferă să importe, iar piața nu are loc de speculanții care dețin tarabe și îi cumpără marfa la jumătate de preț. Dacă nu o dă, riscă să se strice. Nu o să mă refer aici la roșiile, pepenii, merele, grâul, mălaiul ș.a.m.d., exemple prea cunoscute în fiecare an și despre care s-a vorbit mereu în sezonul lor. Mă voi apleca asupra unui produs foarte apreciat de noi toți, dar care are un traseu sinuos și chiar dubios, în multe regiuni din țara noastră.

Nucii sunt rodnici aproape în fiecare an, iar prin zona de nord-vest a țării e mereu o abundență din aceste fructe foarte căutate de gospodine. Doar că e și mult de lucru cu ele. Spre deosebire de alte țări, în care totul se face mecanizat (cel puțin după cum am văzut într-un film pe e-mail), pe la noi se bat nucii cu bâte lungi, se culeg și apoi se curăță de cojile care au mai rămas. Urmează uscarea la soare, pentru câteva zile. Partea cea mai migăloasă este, însă, spargerea și desfacerea lor. E nevoie de circa 10 ore pentru a aduna circa 5 kilograme de sâmburi de nucă! Și atenție: pentru comercianți, trebuie să fie toți sâmburii curați, sănătoși și cu o culoare aurie. Altfel rămâi cu ei pe cap.

De aici începe o altă aventură. Cui le vinzi? Dacă le duci la piață și ceri 25 de lei/kg, trebuie să stai o zi întreagă, în frig și ploaie (plus taxa de piață) pentru a vinde 3-4 kg. Că e ofertă bogată și puțini sunt cei care n-au măcar un nuc în curte. De aceea, cea mai folosită metodă de a scăpa de marfă și de a face un ban pentru sărbători este să le vinzi oșenilor, care au preluat piața de acest gen. Îi vezi în fiecare zi de joi cum așteaptă la intrarea în piață, fie că e toamnă ploioasă sau început de iarnă geroasă. Îți oferă 15 lei pentru un kilogram, iar dacă îți convine sau ești strâmtorat, ai vândut oricâte ai avea. Firește că ei le vând în străinătate cu circa 10 euro/kg.

La noi, în magazine, se vând cu 30 de lei, dar ți-s preluate tot cu 15 lei. Și uite așa se fac bani frumoși doar prin cumpărarea și dublarea prețului unui produs. În timp ce altul se căznește o zi întreagă pentru câteva bancnote de zece lei, oșanul face sute de lei zilnic, doar tranzacționând marfa sub ochii polițiștilor cu care merge apoi la un grătar și-o bere. Nici nu mai are nevoie de altă ocupație, casa lui e mai grandioasă, burta lui e mai mare, iar mașina printre cele mai fițoase. Iar țăranul care i-a vândut nucile o să fie tare recunoscător când o să audă că, de sărbători, acel afacerist a donat niște jucării pentru copiii de la orfelinat.

Frumoasa și Bestia

Astăzi e o zi de Luminație și de doliu național în amintirea tragediei din clubul bucureștean Colectiv. De aceea am stat și m-am gândit dacă-i potrivit să postez Bancurile Săptămânii sau să explic de ce n-o fac în această duminică. Poate că n-ar fi stricat să ne mai dezlipim un pic de necazul ce ne macină și să zâmbim puțin, dar nu vreau să fiu eu acela care pângărește doliul afișat cu sfințenie de mass-media.

De fapt, noi ar trebui să fim în doliu în fiecare zi sau măcar o dată pe săptămână. Fiindcă mor mereu oameni nevinovați, din vina statului care ar trebui să ne protejeze prin omamenii pe care-i plătim pentru asta. Acum au murit 27 de tineri, cât în șapte zile în toată țara. Fie că se întâmplă pe șoselele nesemnalizate și necorespunzătoare, ori cad aparate de zbor vechi și nedotate conform cerințelor, sau vedem câte un nebun (pușcăriaș) eliberat din azil cum își măcelărește familia, prietenii și cunoscuții.

Nu pot să acuz pe nimeni, neavând toate datele, dar cineva e de vină și dacă nu se iau odată măsuri temeinice, astfel de accidente se vor tot întâmpla. Din cele auzite de la posturile TV, localul bucureștean nu ar fi avut voie să funcționeze, însă autoritățile au închis ochii și i-au condamnat la moarte pe tinerii dornici de distracție. Au urmat tot felul de declarații și promisiuni, dar parcă ne-am obișnuit cu ele și în curând vor fi uitate, la fel cum s-a mai întâmplat în cazuri similare.

Zeci de mii de tineri au promis pe facebook că nu vor merge intra în cluburi pe perioada doliului. În schimb, alte zeci de mii au trecut ușor peste asta și n-au pregetat să viziteze astfel de localuri, chiar de a doua zi. Cu toții vor reveni, fiindcă e în firea lor să uite și să se simtă bine. Sunt asemeni Frumoasei care-i atrasă de Bestie, tocmai fiindcă-i provocatoare și exotică. Se distrează cu ea, o tachinează și chiar o batjocoresc. Numai că, spre deosebire de poveste, Bestia nu e blândă până la final, ci începe să muște. Și mușcă al naibii de multe vieți!